165 matches
-
spunem "vizionar" al expresivității acestui prodigios ciclop al bibliotecilor. Creangă a reprezentat un argument în acest efort, atât prin verificarea unei ideologii construite din fiori naționali, cât și în pasiunea de a șlefui realități finite, obiectivate, decuplate de conjuncturi și fulgurații. Aproape uitată este o piesă de teatru scrisă de istoricul total în 1927, plecând de la povestea cunoscută Fata babei și fata moșneagului, publicată exact cu cinci decenii în urmă25), devenită acum "legendă dramatică în 5 acte"26), operă destinată teatrului
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
Odă a liberei întreprinderi. Toate chemându-se la fel, după titlul și asemănarea cărții. Aceasta e de fapt una din bunele găselnițe ale lui Caius Dobrescu, care omogenizează speculativ ceea ce prin natură e eterogen. Ode cu statut egal sunt și fulgurațiile de numai două-trei versuri, și pastelurile cerebrale de caiet dictando, și epopeile întinse pe mai multe file. În el, narativul e departe. Dacă păcătuiesc, o fac cu cuvântul sau cu gândul. Niciodată cu fapta. Ce rezultă în urma acestei absențe nu
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
ai Asociației Youth Press Portugal în cadrul proiectului european intercultural Romania Seen Through Your Camera, organizat de către Asociația română Support 4 Youth Development. Lucrările au fost prezentate în sala de conferințe a ICRL, în paralel cu expoziția Fulgores de Luz Portuguesa (Fulgurații de lumină portugheză), cuprinzând imagini artistice de inspirație lusitană semnate de compatrioata noastră, fotografa Monica Ioana Revecu.
ICR Lisabona - Ceremonia Amicus Romaniae by Simion-Doru Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4811_a_6136]
-
mintea din dorința de a surprinde nuanțe mici. Și așa ajungem la ritualul de exprimare al lui Wittgenstein. „Dificultatea mea este doar una - enormă - ce ține de expresie.“ (p. 100) Wittgenstein nu construiește, ci semnalizează. Nu ține perorații, ci aruncă fulgurații. Nu pune trepte, ci trage trasoare. E de prisos să aștepți de la el un discurs care să urce treaptă cu treaptă, spre o coerență sudată. N-are stofă de narator dispus a lega fraze după rigori de înlănțuire sintactică, elocvența
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
de a spune foarte mult cu foarte puțin, de a concentra o poveste în câteva scene, de a da filmului un propriu al său pe care istoria filmului îl revendică, și anume episodul revelator încărcat de magia efemerului, de jocularitatea fulgurației care poate fi urmărită și în cele 25 de filme de câte un minut. Lungmetrajul beneficiază de camera de rezonanță a acumulării de evenimente, de cadre, și uneori, chiar atunci când în film nu „se întâmplă” nimic, masa sa critică rezidă
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
scoate decât o nouă lectură. Ardentă. Urmată, firește, de o nouă, imensă, tăcere. Cele mai vibrante pagini ale acestei proze, emanând deopotrivă eleganță, finețe, asperitate, ingeniozitate, umor, luciditate, sunt cele din capitolul Mandala (pp. 188-189). În centrul lui stă o fulgurație pasageră, de nu banală de-a dreptul. Un coș plin cu pisici, femele toate, răsucite care cum, dar nu claie peste grămadă. Pisici din toate generațiile, deci, de la străbunică la strănepoată. Detaliul se acoperă de sensuri: „Cercul ei auriu, desenul
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
Vladimirești, despre Brâncuși sau despre iubitele din studenția occidentală, condeiul lui lasă în urmă rămășițele unui cîmp de bătălie: bucăți de istorie, resturi de cunoștințe și, deasupra tuturor, impresia unei panorame sfîșiate: o dezordine de intuiții și un haos de fulgurații, aruncate pe pagină în ritmul unei impulsivități neînfrînate. Pandrea e un impulsiv de flegmă agresivă, al cărui imbold histrionic culminează într-un mirabil simț al expresiei directe. Avocatul scrie cînd mustuos, cînd contondent, grație asociațiilor imprevizibile de idei, harul variaței
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
care o presimte fără s-o poată atinge, și pe care o intuiește fără să o poată explica. Mai mult, un privilegiat în al cărui suflet presimțirile transcendentului apar în chip imprevizibil, autorul părînd un medium care e vizitat de fulgurații cărora nu numai că nu le poate prevedea ivirea, dar cărora nici măcar nu le poate da o explicație. Tot ce poate face e să-și însemneze impresiile care l-au răscolit. Cartea este o analectă de fragmente în marginea unor
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
lipsită de obscurități, atîta doar că lexicul nu-l ajută deloc, de unde și senzația că asiști la chinurile unui iluminat care, în loc să-și exprime gîndurile, mai degrabă le bîiguie. La Celibidache putința nuanțării a rămas în urma harului muzical, dirijorul rostind fulgurații pe care nu le poate aduna într-o teorie, acesta fiind motivul pentru care, după decenii de cursuri ținute în diferite metropole ale lumii, a renunțat să-și publice cunoștințele. În fond, Celibidache simte că limbajul de care face uz
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
în urmă o școală. Discipolii l-au admirat, dar nu i-au putut călca pe urme, lipsindu- le nebunia, și mai ales înzestrarea. Fascinația lui Celibidache i-a stat în propria persoană, în acel exemplu viu, de histrion posedat de fulgurații ominoase, cu care își aducea publicul în transă. Fără maestrul de ceremonii cu puteri de medium, doctrina pe care a proferat-o a rămas stingheră, exotică și oricum ininteligibilă. Totuși simțim că e ceva adevărat în intuițiile lui Celibidache, în ciuda
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
singurătate de Gabriel García Márquez. Detectivii sălbatici este deopotrivă pseudo-thriller și antologie a poeților sud-americani, mozaic al prozei minimaliste și caleidoscop de stiluri narative, tur vertiginos prin istoria frenetică a unui continent ca fundal halucinant și mică istorie literară cu fulgurațiile unor biografii de scriitori, dar, mai ales, demonstrație de virtuozitate vizibilă în limba română grație altei virtuozități, cea a unui traducător de excepție, Dan Munteanu Colan. Romanul se compune din trei părți: prima și ultima parte are forma unui jurnal
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
glasul Paracletului dă naștere Nodurilor și semnelor, inscripții tăioase, fără blîndeți calofile. Acest al doilea Nichita nu mai scrie frumos pentru simplul fapt că nu mai scrie deloc, ci reproduce frînturi inspirate de lumea de dincolo. Așa apar secvențele pneumatice, fulgurații stranii, reci și precise, în aparență extravagante. În realitate, ele sînt extravagante doar pentru ochiul înveterat în preocupări estetice, cărora solzii le-au blocat simțul misterului. „Tunelul oranj“ e metafora sugerînd revenirea dintr-o agonie în care poetul trecuse cu
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
joc în urma căderii în păcat, înjosind lexicul pînă la a-l preschimba într-un banal mijloc de comunicare. De aceea astăzi cultura e căzută din condiția logosului, singurul leac fiind forțarea convențiilor. Stîlcind regulile, Nichita obține din zgura vorbelor cîteva fulgurații autentice. Dar pentru a le surprinde, poetul trebuia să renunțe la „cuvinte“ - forma comună a lexicului lumesc - și să îmbrățișeze „necuvintele” - forma revelată a unor energii al căror cîmp nu încape în matca cuvintelor. Rezultatul e o poezie excentrică, ce
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
în lîna de aur cîmpuri magnetice ruinau tăcerea în embrioni armonici printre frăgezimile de metal se auzeau colinde de mugur cascade luminoase în ouă de struț letargii mecanice în ghearele verticalei pîlpîie canoane în umbre totemice prin desimi de cenușă fulgurații sinoptice inerții solare reptile alergau în hîrtii foșnitoare numai cîteva cuvinte ajungeau la voi zdrențuită vibrație peste ruptura creierului zumzetul cocoloșit pe timpan se zbătea să devină vertebrat al muzicii auzul scormonea în ecou din zefir guși de pulberi se
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
are loc la patruzeci de ani, cănd „eliberează” un ciclu de zece poeme, sub titlul Septembrie, fata tătara, și-l trimite la Editură „Albatros”, unde trece concursul și apare, alături de poeziile altor 19 autori, în Caietul debutanților, în 1979. Câteva fulgurații, ca semne de identificare (greu de stabilit la atâtea autori), lasă Nicolae Manolescu (ce observa că autorul „forțează analogiile”), Eugen Barbu și Voicu Bugariu (ultimul, cu o intuiție de relevanță, îi încadrează demersul liric „în categoria poeziei de refuz intelectual
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pînă într-atît de generală încît să nu lase locul unor excepții salvatoare. Cu alte cuvinte, adevărul este al științelor, dar nu mereu și nu peste tot. Mai sînt și excepții, nu multe, doar cîteva, adică tocmai acelea care, aidoma unor fulgurații apărute în zilele fericite, ne pot răscumpăra obediența cu care, în restul zilelor, îndurăm valabilitatea descurajatoare a științei. Fără aceste excepții încurajatoare, am fi siliți să acceptăm că principiile divine au murit, că spiritele s-au stins și că esențele
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
Din păcate, știința nu rabdă asemenea excepții. Nu pentru că ar fi opacă în radicalismul cu care le tăgăduiește existența, ci pentru că nu are nevoie de ele. Știința poate descrie realitatea de una singură, fără să mai aibă nevoie de excepții, fulgurații sau revelații miraculoase, cum nu are nevoie nici de proptelele credinței sau de imboldul idealurilor morale. Știința e pustiitoare: explică lumea ucigînd sufletele. Din cauza ei, am ajuns cu toții să trăim cu picioarele pe pămînt. Aproape că am ajuns să ne
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
sfert. Adică exact spațiul ocupat de cel de-al treilea ciclu, Un fel de psalmi. Dispuse în versete (într-un fel de versete), poemele de aici sunt, așa zicând, și cele mai greu accesibile sensibilității. Notația nu e lipsită de fulgurații și amănunțimi, dar volatilitatea conceptuală le face, pe acestea, inobservabile. În ansamblul volumului, Psalmii apar ca o sincopă: „ Această stare de rău, gol de cuvinte, o sete neclară, ca o jenă în trup, un inconfort prin cotloanele sinelui, ca și cum ai
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
fi oprit cancerul Rozei ca urmare a unor avorturi repetate în urma unor violuri repetate, un cancer care provoacă dureri atroce și pentru care Tadeusz (Marcin Dorocinski) procură de pe piața neagră fiole cu morfină. Iubirea are oazele ei de tandrețe, mici fulgurații, discrete semne de afecțiune, care ar trece neobservate poate într-un alt context, dar care acum apar ca exorbitante. Oroarea a intrat în existența bărbatului și a femeii durificându-i pe amândoi, conferindu-le un fel de maturitate care-i
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]
-
nonsensul expresiei (aceasta se ivește de la sine, prin simpla transcripție a crizei orgiastice): „zile de gudron/ țigări umede/ piele vînătă de înecat/ sub ploaia fără conținut/ fără sfîrșit/ fără predicat”. În acest context ironiile se impalidează, vulgaritățile își reduc accentul, fulgurațiile luminoase (chipuri ale unei lumi abolite) alternează cu senzațiile declinante. Un poem caracteristic este cel ce evocă o remarcabilă predecesoare (șapte zile de iarbă după madi). Emoția, subiacentă, însă constituind totuși cel mai însemnat vector al acestei producții, e dată
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
Numai iubindu-te pe tine și pe cei din jurul tău, poți acționa corect, nestânjenindu-i pe ceilalți. Numai atunci vei face ce-ți place și ceea ce va plăcea și celorlalți, fiindcă totul va fi trecut prin filtrul iubirii.” - Din volumul „Fulgurații”. Conform DEX morala (din latina, moralitas „maniere, caracter, comportament adecvat”) este o percepție a comportamentului care diferențiază intențiile, deciziile și acțiunile între cele bune (sau corecte) și cele rele (sau greșite). iar moralitatea este însușirea a ceea ce este moral; cinste
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
Numai iubindu-te pe tine și pe cei din jurul tău, poți acționa corect, nestânjenindu-i pe ceilalți. Numai atunci vei face ce-ți place și ceea ce va plăcea și celorlalți, fiindcă totul va fi trecut prin filtrul iubirii.” - Din volumul „Fulgurații”.Conform DEX morala (din latina, moralitas „maniere, caracter, comportament adecvat”) este o percepție a comportamentului care diferențiază intențiile, deciziile și acțiunile între cele bune (sau corecte) și cele rele (sau greșite). iar moralitatea este însușirea a ceea ce este moral; cinste
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
cât. Pot prin urmare să afirm, cu acel adițional procent de relativitate, că omul pe care îl întrevăd spre a-l reflecta pe fila-suport a exercițiului meu cronicăresc nu e altfel decât cel pe care l-am intuit din scurtele fulgurații de timp în care oamenii au privilegiul de a fi față în față, adică realități aflate într-o corespondență biunivocă. Și, după ce i-am citit și ultimul volum de poezii, tind spre a-mi contura convingerea că omul Valeriu Rață
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
poemului se ramifică înspre haloul zorilor, cu evidența unei izbucniri profetice: „Dar ziua... / Ziua are puterea de a dărâma, / de a zgudui/ visul / și speranța / pe care le înalț / din nisipuri cântătoare” (Ziua care vine). Venită ca o pedeapsă prometeică, fulgurația simptomului (lacunar), de sorginte simpatetică, estompează secvențele fluxului imaginativ al ipostazierii leitmotivului expulzându-l „În afara visului”: „Adorm mereu în afara visului / semn că nici visul nu mă primește. Adorm mereu/ pe aceleași cuvinte - acum fără sens - / răscolind lutul simplu, / nisipul pur
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
ironic, la unul dintre confrații săi, un nefericit scriitor, alcoolist redutabil?) Trebuie să reapară scriitorul model, valoric, exemplu prestigios care să nu urmeze cererile imediate și care să ignore tendințele modei. Gândiți-vă la artiștii de geniu, care au avut fulgurații(Hemingway), dar și la cei care au trebuit să-și urmeze cu atâta convingere drumul pe care și l-au trasat(Schopenhauere, Dostoievki, Nietzsche, Th.Mann, M.Proust). Garda tânără :Septimiu: Și eu cred că un scriitor trebuie să creeze
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]