462 matches
-
chiar întâmplătoare, de a interpreta pacientul, auzi!, din punct de vedere literar! Merită, poate, nu în treacăt!, să înscriem,cum spuneam la poezie, tot, prin ordonare și orientare, în orizontul tematic al satuluicâteva proze (nuvele, schițe ori simple note, unele fulgurante) : Oamenii pământului, Ne cheamă pământul, Noapte de iarnă, Singurătate. Subiacente acestuia, se afișează... miturile, dezvoltate din credința că există ursitoare, vârcolaci, care mănâncă luna, strigoi, vise, cu menire tera peutică, ori blesteme înfiorătoare .O strălucită întoarcere din rai: Și pe
Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
proiecția monumentală a austerității primordiale, cea de dinaintea epocii adamice! Dintr-un astfel de imbold revelat își extrage substanța vizuală tensiunea imaginativă a artistului. Pictura lui Zidaru ne propune, cu umilință aproape, această încremenire a unor vârste și realități imemoriale în fulgurante imagini simbolice. Vizualizarea unor asemenea "năzăriri", ce-și au obârșia în profunditatea ontogenezei lui culturale și, deopotrivă, în proteica viziune asociativă a poeticii lui plastice, îl constrânge pe artist la rezoluții extreme de lapidare. Instinctul său sculptural îl obligă la
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
acreditat cu misiuni culturale, parțială până la G. Călinescu, iar după rasă, care e cea mai puternică scrie îndreptățit, ca într-o parabolă aceea, incidental constituită în studiu dintre toate. Așadar, suntem avizați minunată , cum a descoper i t unitar. O fulgurantă apariție în 1983, În a ne răzima pe bunăvoința egală a mormântul lui Lev Tolstoi, în iarna lui căutarea lui Eminescu, gazetarul, vecinilor noștri, răsărită dintr-un 2003, la Iasnaia Poliana, după datorată lui Al. Oprea, un studiu mai echilibru
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
textual, precum într-o lentilă, cu un efect incandescent: "Între tărmii/ poemului/ marea/ își înghite cascadele". (Gheorghe Grigurcu, Poeți bistrițeni, România literară, nr 26 din 1999). Viziunea lui e una nervoasă, sincopata, voit risipita în fragmente care se autonomizează. În fulgurante care pot fi citite că întreguri provizorii, păstrînd sugestia suverană a întregului, care e deopotrivă, în raport cu ele, finalitate și sorginte. E o cultură a clipei lirice, sieși suficiente, totuși deschizătoare a unor perspective prezumate, aidoma unor ecouri în infinit.” Gheorghe
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
unele aspecte. Tot la Viena o cunoaște pe viitoarea sa soție, Aglae Cârstiuc (1891-1946), medic cu studii strălucite, și tot aici se va naște unica lor fiică, Fortuna Ioana Crainic (1921-1983). Epistolele ce se publică aici, întâia oară, evocă secvențe fulgurante dintr-o existență nu tocmai propice creației, studiului și meditației. Ele sunt, de fapt, niște confesiuni tulburătoare privind destinul unei familii care va cunoaște toate avatarurile unei societăți încă neașezate. * Viena, 2 mai 1922 Liți dragă, Slavă Domnului! Abia azi
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
dar al soartei pentru care sunt foarte recunoscătoare". "Orice început de carte i se pare un început de lume", în roman constată că personajele o conduc, trăiesc independent de ea. Se referă la Zilnic începe viață. Sunt numai câteva gânduri fulgurante, care îl recomandă pe creator. Și dacă scrisul Piei a rămas, din păcate, cum spune însăși foarte sugestiv "un zbor neîmplinit, împușcat în aer", ea găsește o compensație în talentul Monicăi, în care învestește mare încredere. O dată, aproape că nu
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
la tonuri exuberante, grave pe alocuri, exprimând bucuria de a trăi, de a privi, de a simți a artistului. Marea sa pasiune, care dă deopotrivă măsura sensibilității și a talentului său este însă acuarela, căreia îi conferă o vibrație intensă, fulgurantă, de un autentic și interiorizat lirism, fiecare lucrare echivalând cu o mărturie de o religioasă sinceritate asupra motivului înfățișat. „Un romantic care ascultă de legile clasicismului, pentru că vede în ele triumful rațiunii atotcuprinzătoare. (...) O artă de mare sinceritate în care
Gheorghe Mocanu () [Corola-website/Science/313240_a_314569]
-
pe atunci prima experiență sentimentală importantă. (Mai tîrziu, în anii ’40, ecouri ale unei secvențe amoroase chinuitoare se află în jurnalul lui Jeni Acterian — Jurnalul unei ființe greu de mulțumit —, unde, către sfîrșit, apare un misterios „S“, ale cărui irumpții fulgurante urmate de prelungi absențe o umplu de angoase și perplexitate pe tînăra autoare.) Tot acum este perioada în care Dragomir îi cunoaște pe Noica, pe Cioran, pe Mircea Vulcănescu, pe Mihai Rădulescu, personaje care (cu excepția lui Cioran) vor reveni în
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
următoarea caracterizare: ""Scris într-un stil alert, nervos, sincopat, asemenea unui jurnal - modalitate ce conferă întregii relatări caracterul unei pasionate confesiuni - romanul impresionează prin arta cu care autorul izbutește să individualizeze personajele, chiar și pe acelea care au o prezență fulgurantă, un rol secundar... Acuitatea percepției, plasticitatea imaginii amintesc de finețea și rafinamentul sensibilității proustiene."" Tot Anghelescu găsește o analogie între "Frunzele nu mai sunt aceleași" cu "Craii de Curtea-Veche", unul din romanele preferate ale lui Fărcășanu, arătând că ambele descriu
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
european modernist, intuit și realizat de Petică doar prin forța talentului literar ieșit din comun, aliat cu o cultură literară fără echivalent în epocă. Interesanta sa inovație dramaturgică va rămînea însă, ca și la Eminescu, uitată în noaptea manuscriselor. Apariția fulgurantă a lui Ștefan Petică în literatura română va provoca la nesfîrșit, în posteritate, un regret arzător. Au mai existat scriitori români dispăruți în plină tinerețe, speranțe nenumărate retezate înainte de vreme, dar, prin ceea ce reușise să ne dea înaintea împlinirii vîrstei
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
de atâtea ori încercată de omul pământului nostru în destinul istoric al țării. Spiritul meditației aforistice a autorului ține organic, cu o desăvârșită autenticitate de expresie, de acela al vechilor cărți populare de înțelepciune, are o gravitate esențială. În notații fulgurante, grupate într-un fel de versete, starea de restriște, cu jalea și pustiul pe care le implică, ne apar sugerate în funcție de o femeie anonimă din câmpia dunăreană, în care găsim potențându-se niște mari virtuți ale spiritualității țărănești. Reprezentarea stilizat
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
floare”. Calea pe care avea să o intuiască și frutifice, este a hermeneuticii textului nicasian, cum înțeleg din “Băiatul din două lumi” - romanul său cel mai reușit: prin arhitectura ingenioasă și “naivismul” ingenios-temperat al punerii în pagină... Oricum, anticipez aceste fulgurante opinii, văzînd în GUGA cel mai important scriitor provenient din țara Hațegului. O prudență ultra-spe cială, a conștiinței ca “dictatură” esoterică, face să reziste ziditor evoluția scriiturii sale. Originismul geo-cultural, iradiant, din paideuma cu adânc substrat al Densușianului, intelectualismul
Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
știu bine și o admit, date fiind limitele limbajului nostru terestru. Însă, mai mult decît atît, și mai grav, mentalitatea pragmatică și materialistă de astăzi este cea care-i constrînge pe poeți să-și interzică ei înșiși experiențe interioare majore, fulgurante și să se mulțumească cu puțin și cu derizoriu, cu experiențe limitate, banale, furnizate de trăirea imediată, de zi cu zi și livrate într-un mod la fel de banal, „democratic”, spre a nu-și șoca publicul cititor cu stări depășind rutina
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
fi considerat un bun exemplu de rigoare profesională, care a știut în fiecare clipă cum își justifică deciziile de politică externă. Un exemplu de inventivitate diplomatică este Titu Maiorescu, unul dintre cei mai interesanți miniștri de Externe, a cărui trecere fulgurantă prin minister a lăsat România cu un tratat prin care țara noastră căpăta partea de sud a Dobrogei. A fost o negociere bună și serioasă, în care au avut câștig de cauză, în egală măsură, literatul, ministrul de circumstanță și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
toți trebuiau să se închine, chiar dacă alături de ea se afla neantul, fiindcă nimic din ceea ce fuseseră ei nu trebuia să mai existe, ideile pentru care luptaseră și își riscaseră viața fiind negate de ei înșiși în fața tribunalelor și biata lor fulgurantă existență asociată cu ceea ce era impur, nuizibil, scabros... Ei bine, care era această idee terifiantă pe care acești obsedați bizari nu îndrăzniseră s-o privească în față și să-i sondeze adevăratul chip? Partidul unic! Unitatea partidului! Asta era zeița
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
împace cu bărbatul ei, să se întoarcă la el? Ipoteza asta căzu asupra mea ca un trăznet de lumină. Adică nu resimții nici o durere, ci doar o intensă lumină care mă invadă și șterse, aruncând în neant total acest episod fulgurant al existenței mele. Și atunci mă bucurai că am fost condamnat. Liber, cu ea, n-ași fi avut, poate, niciodată această revelație și n-ași fi putut ieși niciodată din paradisul meu, din care însă ași fi fost gonit neîncetat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
matematici și poezie, cu atît mai puțin se poate vorbi de un conflict între critică și creație, întrucît condițiunea esențială a criticei este o mare pătrundere în tehnica interioară a artei". Ne aflăm în fața unui comparatist spumos, plin de idei fulgurante, asociațiile și disociațiile sînt dintr-o pastă aglutinatorie profund intelectuală, în care amprenta gîndirii sale este permanent prezentă și vizibilă. Asistăm la un grandios spectacol al unei inteligențe în permanentă ebuliție, un regal al spiritului. Îmi recunosc fascinația produsă asupră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
accepta oferta noii puteri instaurate de tancurile sovietice nu a fost decît un pas, pe care criticul l-a și făcut, totuși, cu uimitoare ușurință. Activitatea sa jurnalistică, de la începutul ocupației bolșevice, a manifestat o nefastă influență, persuadînd prin ideatica fulgurantă și o scriitură strălucită, dar nu mai puțin prin personalitatea sa, asupra "păturilor mijlocii", convingîndu-le, prin "Tribuna poporului" sau "Națiunea" ziarele de partid pe care le-a diriguit succesiv, că, între comunism și democrație nu sînt deosebiri, că primul ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cooperatistă", după decretul din anul 1962. Mișcarea sindicală a fost paralelă cu cea politică. Astăzi, noile sindicate românești postdecembriste sunt numeroasele "federații", pe sectoare de activități. Unii din liderii lor au devenit adevărați nababi, alături de atâția alți "învârtiți". A urmat fulguranta odisee a partidelor socialiste, comuniste și muncitorești. Unele dintre acestea, adunate în Internaționale (socialiste, comuniste), au fost active câteva decenii în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea. UE continuă
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu Gheorghe Pârja). Repere bibliografice: George Vulturescu, „Fotografie după un original pierdut”, PSS, 1990, 11-12; Horia Gârbea, „Fotografie după un original pierdut”, LCF, 1991, 4; Mircea Petean, Știri de pe frontul cuvintelor, APF, 1991, 5; L. V. Delapogor [Lucian Vasiliu], Adnotări fulgurante , DL, 1997, 4; Geo Vasile, Convalescență, iluminare, rafinament, LCF, 1997, 22; Gelu Dorian, Echim Vancea, CL, 1997, 9; Adrian Alui Gheorghe, Spre o asociație a cititorilor de poezie, CL, 1998, 1; Dina Dehelean, „Doctor fără arginți”, ST, 1998, 1; Carmelia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
cîte s-ar mai putea spune despre o închisoare vie / în care secundele își întind de bunăvoie gîtul / pe buturuga călăului / disperat / și trist / și foarte trist / și disperat" (6 octombrie). Presimțirea acestei agonii care domină viața ia uneori forma fulgurantă a unor viziuni ce mărturisesc o aceeași senzație de copleșire existențială, o "libertate" angoasantă, echivalată cel mai adesea cu singurătatea feroce: "E greu aici, sub cerul liber / - trăiesc în mijlocul unui patinoar înroșit / noaptea ascult căderea oaselor moi... // (e greu aici
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
de la cele concise, cum este binecunoscuta ecuație Metaforă + Umor = Greguería sau Gregueriile: o strictă și poetică trecere în revistă a vieții”, până la enunțurile multiple, din diferite perspective, pe mai multe pagini. Iată câteva exemple de greguerii concise, conținând identificări ingenioase, fulgurante imagini ale unor frânturi de univers: Sifon: apă cu sughiț. Florile soarelui sunt oglinzile de buzunar ale soarelui. Litera L pare că-i trage un picior literei pe care o are alături. Pescărușii s-au născut din batistele care spun
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
metodei lui Flaubert în ceea ce privește verificarea muzicală a cuvântului, Răzvan Petrescu scrie fraze cu final imprevizibil, nu doar proze („m-aș plictisi de moarte dacă nu aș întoarce mereu cheița locuțiunilor”), folosește autoironia și conexiunea cu muzica pentru a amplifica „observația fulgurantă”, de la care pornesc, fără excepție, textele lui. Deopotrivă simbolic și scandalos, autoportretul lui Răzvan Petrescu din interviuri aduce cu cel al unui nihilist care are toate șansele să se sinucidă. Doar că și gestul în sine e la fel de ridicol și
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
făcut greață și pe moment mi-a distras atenția de la valul neașteptat de emoție care mă învăluia. Un fel de furie sau de tristețe că nu am fost în stare să îl apăr pe Aidan, dar a fost o senzație fulgurantă ce a dispărut până să apuc s-o definesc. În dormitor, în jumătatea de pat a lui Aidan, stătea cuibărit Dogly, câinele de jucărie pe care îl avea de când era mic. Avea urechi lungi și clăpăuge, ochi dulcegi, o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de aer condiționat, dar era o chestie uriașă, cât un televizor. Toamna trecută, Aidan îl pusese pe unul din rafturile de sus în living. Am simțit cum mă învăluie groaza. Nu ești aici ca să-l dai jos. Acele momente stinghere, fulgurante, în care uitam, pentru o fracțiune de secundă, că murise, erau o mare greșeală, pentru că apoi trebuia să-mi amintesc totul. Șocul mă izbea întotdeauna în plin. Când avea să devină mai ușor? Oare avea să devină mai ușor vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]