461 matches
-
insondabile. Personajul, care la un moment dat,strigă “Eram libeeer! “, de fapt, își exercita “libertatea “ ritualică, ca apoi, din nou, să-și modifice arbitrar obțiunea. Inefabilul epic ce decurge de aici, pecetluit de eresuri misterioase și dorinți fizice, de intuiții fulgurante și secrete, de personajele care populează lumea lui Helene Pflitsch ca pe un continent fabulos, unde bărbatul și femeia sunt ființe tolerate. Dana, Triță, Tudor, personaj episodic, Alexei, vărul tatălui, Rusu, Cora, sunt personaje ce-și trăiesc destinul creionat de
UNITATEA ÎN DIVERSITATEA NOPȚII SAU ILUZIA CA BAROC AL AMINTIRILOR, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382150_a_383479]
-
concomitent un "ultim mohican" al menționatei perioade trecute în legendă. De unde și factura participării d-sale la "cronica zilei", imediată și întrucîtva aristocratică, angajată și plutitoare în contemplație. Trecute prin alambicurile imaginarului, aserțiunile, îndeobște reactive, se transformă în fantasme acide, fulgurante personaje ale unui real imaginativ. "Se formau, în mare grabă, tot atunci, legiuni de tineri politologi, școliți - contribuția bătrînilor a rămas prețioasă, cu condiția să se rărească". Sau: Faptul că el mai trage odată cartușe care au nimerit drept în
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
cîte s-ar mai putea spune despre o închisoare vie / în care secundele își întind de bunăvoie gîtul / pe buturuga călăului / disperat / și trist / și foarte trist / și disperat" (6 octombrie). Presimțirea acestei agonii care domină viața ia uneori forma fulgurantă a unor viziuni ce mărturisesc o aceeași senzație de copleșire existențială, o "libertate" angoasantă, echivalată cel mai adesea cu singurătatea feroce: "E greu aici, sub cerul liber / - trăiesc în mijlocul unui patinoar înroșit / noaptea ascult căderea oaselor moi... // (e greu aici
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
dar al soartei pentru care sunt foarte recunoscătoare". "Orice început de carte i se pare un început de lume", în roman constată că personajele o conduc, trăiesc independent de ea. Se referă la Zilnic începe viață. Sunt numai câteva gânduri fulgurante, care îl recomandă pe creator. Și dacă scrisul Piei a rămas, din păcate, cum spune însăși foarte sugestiv "un zbor neîmplinit, împușcat în aer", ea găsește o compensație în talentul Monicăi, în care învestește mare încredere. O dată, aproape că nu
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
relevă dorința lui Eric de a regăsi acel sâmbure de adevăr, acel primum movens care să-l reînvie. Aspectul de exangvinat se potrivește, de fapt, cu starea de mort-viu în care se află Eric. Mă întreb dacă nu cumva apariția fulgurantă a lui Mathieu Amalric în rolul patiserului-activist cu nume românesc, André Petrescu, nu se integrează aceluiași orizont imaginar. Înainte de a fi distrus de hazardata speculație financiară, Eric este deja mort, deja imolat în limuzina-sarcofag din care iese asemeni unui vampir
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
o putem crea și viețui este cea poetică Cea de a treia realitate depășește posibilitățile cunoașterii senzoriale, precum și cele ale cunoașterii discursive, intelectuale. Această neorealitate necesită un al treilea mijloc de cunoaștere, și anume intuiția poetică, capabilă să pătrundă nemijlocit, fulgurant în inima acestei suprarealități, după legea "totului sau a nimicului" (una din legile fundamentale ale activității inimii!), îngăduind intrarea în funcție a unor receptori particulari ai emoției sufletești și spirituale, receptori a căror sensibilitate variază de la om la om. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ideală: eul, purificat de orice "servitudine", trăiește beatitudinea nezăgăzuitei potențialități de ființare și intră astfel în posesia propriei sale dumnezeiri. Karl Jaspers recunoaște dificultatea minții de a cuprinde nemărginirea într-o sinteză totalizatoare. Iluminarea poetică este capabilă să ne introducă fulgurant în "momente trăite ca totalitate", cum le numește gânditorul german, în acel "tot complet cuprins în opere momentane" de care vorbește M. Brisson. Transa poetică ne îngăduie să atingem "unitatea infinită", nemărginirea făcută prezentă, momentul divin auto creator, conform viziunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
trait în forma definitivă, cu puține modificări, nesemnificative în logica internă a ideii poetice, și anume, cea a eternității morții vegheată protector de mișcări ale "sfintei naturi". Aici Natura meditează melancolic părând împăcată cu propria ei eroare, perisabilitatea. Un dicteu fulgurant a fost și poezia de mare densitate metafizică, Peste vârfuri. Exemplu extrem de transă a dicteului îl oferă cele 55 Sonete către Orfeu pe care Rainer Maria Rilke le-a scris în numai trei zile sub impresia morții unei tinere dansatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și hibridiza orizontul viziunii izbucnită din transcendentalul lăuntric. De obicei însă, geniile rămân pure, imune, asemenea omului arhaic, conștiința lor axiologică se află nealterată în fața sensurilor necunoscute ale existenței, a deschiderilor poetico-metafizice cosmice. Poezia este o experiență unică, poetul primind fulgurant un comandament absolut, o Bună Vestire care izbucnește din străfundurile necunoscutului sufletesc, de la dublura interioară. Acea dublură este vocea Naturii singura divinitate pe care o cunoaștem, afirmă Lucrețiu, Spinoza, Eminescu, Baudelaire ș.a. Poemul nu este autofania unui autor, ci epifania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
muzică, filozofie este reflexul sentimentul totalizării cosmice. Acționează un simț înnăscut al ordinei, o capacitate apriorică necunoscută intervine, de mare acuratețe și finețe, atingând absolutul la geniu. Reușitele superlative survin spontan, prin ceea ce s-a numit dicteu, un proces abisal fulgurant, de o siguranță infailibilă, al cărui mecanism ne scapă. Coerența în tablourile lui Vermeer este constituită de un simbol sintetizant perla concentrat de lumină și spiritualitate. "Armonia sferelor" respiră în muzica lui Bach, armonia sufletească cea mai pură, mai elevată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Unüberwachte";Niciundele fără nimic, Purul, Nevegheatul. Este o stare fără stare, pe care noi, cei captivi în finitudine nu putem decât să o intuim în momente de iluminare. Eliberarea noastră constă numai în a o concepe și a o întrezări fulgurant. Și atunci suntem, adică devenim acel Niciunde. Ca și în viziunea lui Hölderlin și Rilke, Deschisul constituie pentru Rabindranath Tagore suprema năzuință: " Sfarmă lacătele porților tale,/ Părăsește-ți măruntele sentimente/ Și aruncă-te în Marele Deschis." În viziunea poetului indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
afirmă Giordano Bruno, " Puterea intelectuală nu este niciodată satisfăcută cu un adevăr comprehensibil, nu este mulțumită cu nici un adevăr finit, ci tinde mereu către acel adevăr care nu este comprehensibil." A fost ziua celei de a doua nașteri: o transmutare fulgurantă într-un niciunde invadat de o lumină de o frumusețe și liniște inexprimabile. În acel moment de grație unic am trăit efectiv sentimentul desprinderii nelimitate, urmarea firească a acelei îndelungi perioade de meditație ce parcursese progresiv etapele eliberării ultime depășirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de Eminescu în Archaeus. Viziunea din Luceafărul "Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe, / E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe" reflectă desprinderea abisală mergând până la uitarea totală de lume și de sine consonantă cu parcursul fulgurant spre transposibil. Iar, de mult mai departe, găsim în Platon (Fedru, 247c) următoarea viziune: "Există un loc supraceresc fără culoare, fără formă, pe care nimeni din cei de pe pământ încă nu l-a cântat... fiind demn de el... Obiect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o marți oarecare, o găsesc răsfoind un album cu poze. Nu știam de el. Îl scosese dintr-o cutie de pantofi, din cămară. Fac urât. Ca un proprietar jefuit de o identitate misterioasă. Bat, marital, cu pumnul în masă. Rememorez fulgurant plânsul ei cu sughițuri de acum câteva luni. Iat-o în culpă, scotocind într-o casă care nu e a ei, vulnerabilă, gata să se simtă prost, să-și ceară scuze. Hybris. Da, și eu pot fi intelectual... — Eu am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zice: "Scopul omului este știința". Universul s-a făcut, fii atent bine, s-a făcut și nu a fost făcut, nici nu l-au făcut, Universul s-a făcut pentru a fi explicat de om. Și când rămâne explicat... Iradiază fulguranții ochi ai filosofului și cu un ton profetic continuă: Știința! Va ajunge întreaga știință să se facă, datorită omului, un catalog rezonabil, un vast dicționar în care să fie definite bine numele tuturor, să fie ordonate genetic și ideologic, ordini
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
înghițite de vria freneziei expresive în corpul fluid al căreia deslușim doar fragmente, detalii, aluzii ale lumii dispărute în dinamica demoniei ce re-crează. Avem a face cu melodia sofisticată a unui "cîntec închinat nici unor țărmuri", cum spune Saint-John Perse, cu fulgurantele ipoteze ale unor spații și timpuri înscrise într-un infinit amorf. Poeta culege sclipirile acestuia, înzestrîndu-le cu timbrul liric, încercînd a le aduna în mici agregări somptuoase, cînd melancolice, cînd revendicative: "un fel de slăbire a miezului / cînd gemenii se
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
Ezită: Să-ți mărturisesc, să nu-ți mărturisesc? Îți mărturisesc...) Mi-am dat seama că nu am forța și timpul să mă apuc de construcții ample. În plus, am constatat că lumea ,,merge" pe dimensiuni mici, pe desfășurări fulgerătoare și fulgurante. Mai era și neîncrederea că scrierea unor astfel de cărți ar folosi la ceva. În plus, era perioada culturalizării mele, când citeam pe rupte scrieri atât de bine închegate, atât de frumos gândite - îi descoperisem pe Goethe cu Adevăr și
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
absolute - cu rigoarea obstinată și concentrarea maniacală a cercetătorului care verifică și experimentează în laboratorul său, cu obiectivitatea metodelor științifice, mai multe ipoteze de lucru. Așa se face că, într-o primă fază, se încheagă tema - născută în urma unei intuiții fulgurante sau, dimpotrivă, a unei fascinații obsesive sau a unei reflecții îndelungate. Cert e că, în multe dintre eseurile lui Banu, e vorba despre un aspect neexplorat încă sau care nu părea a fi demn de cercetat pînă atunci, cel puțin
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
scenice asupra căreia nimeni nu s-a oprit pînă acum în mod expres, deși ea apare frecvent în literatura dramatică, și anume situația în care un personaj supraveghează alte personaje, fără a fi văzut de către acestea, ci doar de spectator. Fulgurantă, în primul moment, descoperirea se înrădăcinează, însă, într-un teren consolidat - inconștient poate - de multă vreme deja, căci, după cum ne spune însuși autorul, "acest eseu nu poate fi disociat de o dublă experiență biografică: cea a unui om care a
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
cuvinte pentru a apela la imagini sensibile, e oferită de chipul tînărului Labă de Jaguar, actorul Rudy Youngblood, una din descoperirile lui Mel Gibson. Chipul său reușește să imprime o inocență intraductibilă, amestecul de sentimente nelămurite, teama, curiozitatea, o viziune fulgurantă a ceea ce suntem. Regizorul nu l-a transformat într-un războinic, ci într-un supraviețuitor. În definitiv, povestea lui este și povestea umanității căreia i se oferă o nouă șansă, șansa unui alt început. Dar pentru asta trebuie să pătrunzi
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
grepfrutul/ se mănâncă cu lingurița era perfectă/ perechea aceea de tălpi-glezne-gambe-/ genunchi-pulpe aproape că am făcut pe mine la vederea ei dacă iese de aici/ înainte de sfârșitul lumii eu mă sinucid/ dusă a fost/ ce porcărie". Cam așa, inegal și fulgurant, arată volumul citit de foarte aproape, de la nivelul adnotării. A venit, acum, momentul unei lecturi - pe cât ni se îngăduie - contextuale și al unor întrebări - sub aceeași rezervă - destul de cinice. Care e speranța de viață a lui Klein? Poate duce în
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
un procedeu de redresare vizionară și anume relaxează suprarealismul pentru a-l face compatibil cu un romantism apt a cuprinde o sensibilitate morală imediată, un avînt "naiv", pasional care dă culoare unui desen de, totuși, abstracțiuni laborioase. Textura obscurelor frumuseți fulgurante ale dicteului automat primește infuzia unei afectivități. Descinzînd "tumultuos" în "mătăsoasa carne", d-sa adnotează nu numai incredibilele tornade ale sîngelui "din ce în ce mai aprins", ci și "intensele amețeli", "tandre aduceri aminte". E un romantism alambicat desigur, care însă acordă o coerență
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
nimic, cine pe cine a sunat, cine cu cine era în legătură, întreg eșafodajul construit cu migală pentru a ajunge la mărturia, la dialogul esențial se prăbușește ca un castel de cărți de joc. Regizorul nu face prin aceasta istoricul fulgurant al unei erori sau al unui eșec, ci chiar miezul acestei meserii exercitată cu devotament și plină de riscuri. Noi știm că Daniel participă la un carnaval kar-mic care se va termina cu moartea lui, cu toate acestea, regizorul ne
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
nu m-am întâlnit niciodată, însă îl cunosc așa cum insomniacul cunoaște somnul, așa cum cel care privește în întuneric cunoaște lumina.“ La 17 octombrie 1910, Carlo Michelstaedter își trage un glonț în cap. Avea douăzeci și trei de ani. Un geniu fulgurant - și în filozofie se moare arareori de tânăr. * Străfulgerările de fericire pe care le trăim nu le dobândim decât triumfând împotriva neantului personal, chiar dacă va trebui să crăpăm după aceea. Și totuși, ucenicia întru neant este imposibilă - nu avem nimic
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
capetele de învățătură ale Sf. Antonie cel Mare. Formula „teatrul ca viață”, a marelui Will, își are corespondent în ceea ce este „școala vieții”, cu manifest scop edificator, de zidire a personalității umane. Claritatea, rigoarea normativă a scopului educației se află, fulgurantă concentrare, în aforism. Cu-adevărat un om cu vocația, geniul școlii poate comprima cum dovedesc aceste două cărți la care facem referire o piesă de teatru într-un aforism, el are intuiția mesajului-replică, cu funcție diagnostic prognostică, de edificare. Mesajul
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]