436 matches
-
s-au apucat În cele din urmă să-i stropească pe dansatori cu apă sfințită ca să-i scoată din lupta lor isterică Împotriva răului și să-i potolească. Tot pentru asta s-au adus și vrafuri de frunze de cocos fumegânde și-au fost călcate În picioare, dar mulțimea n a Început să se risipească decât după vreme Îndelungată. Brațele iubitoare ale preoților și ale prietenilor legănau capetele celor care zăceau pe jos cu trupurile țepene, de parcă ar fi fost ale
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de-al doilea etaj. Caută cu înfrigurare lavița, masa și vatra în care deseori focul se stingea, dar focul speranței din inimile locuitorilor săi a rămas mereu viu. Octombrie-și adună norii și-i mână spre marginea orașului, spre coșurile fumegânde care se văd în zare. Ploaia hrănește pământul, cernând picuri; deși nicăieri nu-i mai bine ca acasă. Încet, încet, observ că ploaia a stat și-mi închid grăbită umbrela. Soarele a ieșit din nori și-nvăluie orașul într-o cascadă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spre ea, pentru a-mi menține echilibrul înainte să scot țigara din gură. Ținându-mă bine de motocicletă cu coapsele, am adus vârful portocaliu în contact cu fitilul undeva deasupra ochiului meu stâng. Fitilul se transformă într-o scânteie roșie, fumegândă, iar eu am mijit ochii, ținând tubul la distanță în spatele meu, departe de corp. — Unu, doi. I-am dat drumul. Motocicleta se hurducă din nou, corpul meu se ridică de pe scaun, așa că m-am apucat din nou de mijlocul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a nopții pistruiată cu stele. Și cum de la noblețe la farsă este doar un pas, pairile galbene se transformară în moșnege decrepite râzând prostește și chircite, ca apoi să se retragă resorbindu-se umilite (De ce? De ce?) spre zăpadă, spre rugii fumegând al lemnelor, sub tălpile cizmelor uriașe cât urșii, când am trecut, se întreabă flăcăruia. Ce e viața, ce e viața! Cu ultimele suflări, a mai avut timp să vadă cum Satelitu aruncă ceva rece și mult din peștera gurii, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe niște iluzii diforme. La 16 ani, minunea avea gust de ceară topită. Mergea la biserică ca într-o expediție în grădinile cerului. Acolo era liniște: tămâia aprinsă însemna tocul ușilor, uleiul miruia intenția mâinii drepte, lumânările, degete de martiri fumegând. Arderea de tot se întâmpla atunci când cenușa își recunoștea lumina, când focul se identifica într-o bucată de cremene, când cărămida își resuscita memoria. Petru era piatră dintr-o zidire fără nume. Mucegaiul, ca o floare de nuntă în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca vreascurile putrede, s-a julit la coate, la frunte, sângera fața parcă poleită cu sare. Doi frați au sărit să-l ajute; nervos, a lovit în stânga, în dreapta, s-a ridicat și a început, disperat, să cerceteze cu privirea siluetele fumegânde. Ion, unde-i Ion? El trebuie să știe cine a pus focul, el le cunoaște mințile, el îi alintă, el îi caută în coarne, el... Ioaneeee! Protosinghelul salva fâșii de sfințenie din mijlocul necurăției. Icoanele descompuse, sub o stâncă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întomnare târzie. Sub stejar, un morman de oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache... Marcu maxilarul încleștat parcă a mușcătură de menghină, arcade desfăcute a secetă, ochi fumegând a tăciune de lemn putred, sinusuri șiroind a canale de scurgere, pavilioane înfundate cu țipete. Sub frunte, ca sub o piatră funerară, mormânt pentru toate păcatele lumii. 66. Mașina de teren gonea pe drumul Feleacului și era noapte, și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prins mișcarea și jubila. Băieții cu periile, praful și filmătoarea tot mai munceau; ca și roboțelul. Deodată, unul dintre pălărioși țipă ca din gaură de șarpe: "Foc! Foc! Foc! Geanta cu documente!"... Devotatul sare ca din pușcă și aruncă geanta fumegândă... Toți rămân încremeniți, în afară de el: "Tu ai făcut asta, tu-ți Dumnezeii..." Se uită la mine. Eu mă uit la nea Onuț, care râde. Mama e lângă mine și mă ia în brațe. Pitu e cu mâna pe sfeșnic. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cazace, a mușcat din zidul de gheață. Cu un mic strigăt ascuțit, de fetiță rușinoasă ce descoperă extazul primului pas liber, Reiko o imită, îmbrățișează, și ea, peretele alb, sculptează, și ea, sâni, coapse și brațe larg deschise în zăpada fumegândă, se freacă pe piele cu bulgări până arde țipând subțire, ca o vietate străpunsă, așa cum numai japonezele pot să o facă, se dăruiește frigului, Olgăi, mie, nouă, tuturor. Japonezele se odihnesc, și surâd, cu îngăduință. Aici, în spațiul magic al
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
neplăcut ar fi fost să simtă asupra sa greutatea imensă a acelei priviri colective care ar fi izolat-o, care ar fi proiectat-o, brusc, în centrul unei alterități înfricoșătoare ultima femeie sosea de la bucătărie, aducând ultimul platou cu orez fumegând. Nimeni nu o remarcase însă, bineînțeles, se temuse degeaba, doar eu îi eram solidară în sfioșenie. Și totuși, orice japonez ar fi simțit la fel, știam asta, ah, sfielnic popor al meu, care nu cunoști ființa altfel decât în matca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
s-a schimbat, în "scurtul nostru secol XX", soarta unei jumătăți din omenire, îmi spun eu. Tot așa cum într-o altă noapte, în fața splendorii apuse a Luxorului, murmuram: "iată ruinele lumii". Ben Jonson rostise aceeași frază uitându-se la resturile fumegânde ale lui Globe Theatre, distrus într-un incendiu. Plimbare nocturnă. Palate și ape. Aprinse în noapte, luminile Sankt Petersburgului sunt o victorie împotriva nopții și exact așa și sunt percepute: ca dominație a omului asupra unui oraș care altfel ar
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
îl face să nu mai vadă rostul vieții, reamintind de structura unor personaje byroniene 6. Pe Kordian l-ar putea salva un țel măreț, nobil, situat dincolo de dimensiunea individuală ("Doamne, dă-i vieții suflet,/ Aprinde un gând mare, ca jarul fumegând/ și eu să fiu măsura și ceasu-acestui gând."). Din păcate, visătorul nu găsește un asemenea gând. Dialogul dintre Grzegorz și Kordian dezvăluie câteva căi în acestă direcție Se pare că ideea de a pune capăt preocupărilor concentrate în jurul propriei persoane
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
Holmes (încă) cu versatila Irene Adler, dar îi schimbă puțin stilul, inclusiv cel de box. Cu Guy Ritchie cei care l-au cunoscut pe Sherlock Holmes direct la el acasă, adică în povestirile lui Doyle, cu vioară lui, cu pipa fumegând stins, își pot lua adio de la el. Ironic până la mitocănie, adresându-se jignitor cu „nanny” femeii care se ocupă de menajul lui, noul Sherlock Holmes se simte în largul lui ca personaj de gag, într-o scenă de o picanta
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]
-
ministrului Elena Udrea la adresa liderului PSD, Victor Ponta. Udrea a scris pe blogul personal că președintele PSD l-a dat jos „din invidie” pe Marian Vanghelie de la șefia PSD. Aceasta îl descrie pe Vanghelie ca „tatăl acțiunilor politice cu grătare fumegânde și beri băute din picioare” și adaugă că Ponta „vrea să fie el primul grătaragiu politic al țării”. "Să nu mai poți de râs! După ce i-a tratat pe alegătorii din comuna Tutilați cu mici și bere în dulcele stil
Udrea: De ce l-a dat jos Ponta pe Vanghelie de la PSD Bucureşti? Din invidie! () [Corola-journal/Journalistic/47859_a_49184]
-
invidios: „Trag de aici concluzia că doar micii și berea gratis merită votul cetățenilor, zahărul și făina din pungă, nu! Și atunci, de ce l-a dat jos Ponta jos de la șefia PSD București pe Vanghelie, tatăl acțiunilor politice cu grătare fumegânde și beri băute din picioare? Din invidie! Ponta vrea să fie el primul grătaragiu politic al țării!", scrie Udrea pe blogul personal. Liderii USL Victor Ponta și Crin Antonescu au participat sâmbătă la o serie de acțiuni electorale în județul
Udrea: De ce l-a dat jos Ponta pe Vanghelie de la PSD Bucureşti? Din invidie! () [Corola-journal/Journalistic/47859_a_49184]
-
opri, fără a-și lua ochii de pe corpul întins la picioarele lui și vibrând flexibil. Atunci ea se ridică surâzătoare și salută respectuos: „Bună dimineața, domnule”, își șterse mâinile pe fustă, se duse la sobă și luă de pe foc oala fumegândă. Horacio se prăbuși pe un scaun, sprijinindu-se în coate pe masa de brad din bucătărie și nu se mai mișcă, nici nu-și mai ridică privirea, ca și cum ar fi ațipit, până ce simți un miros aspru de leșie și săpun
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
clopotnița unei biserici. Tot așa cum iezuitul Hopkins stătea complet nemișcat în fața câte unei flori acoperite de rouă până începea grădinarul să-l creadă idiot. Asupra lui Hawthorne, care este socotit un introspect, lumea vizibilă exercita o fascinație extraordinară. Un coș fumegând sub ploaie, un zâmbet abia schițat pe fața cuiva, un braț care ieșea pe o fereastră, totul era pentru el un punct de plecare pentru meditații - într-un fel nesfârșite. Această lungă privire gânditoare, când se întorcea spre lumea interioară
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
care Dinu Pillat le încifrează. Astfel, Sebastian Răutu, prim-ministrul ucis de legionari în romanul lui Pillat, este Armand Călinescu în cartea Gabrielei Adameșteanu. Crimele politice nu se prescriu, iluzia revoluției naționale se destramă foarte repede, lăsând în urmă ruine fumegânde. La capătul războiului, România devine o țară comunistă, căzând, după tranziția dintre 1944-1947, dintr-o extremă în cealaltă. În Provizorat, spuneam, Gabriela Adameșteanu pune în lumină tema identității. Autoarea însăși a afirmat că a preocupat-o soarta copiilor născuți în timpul
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
pe cale să fie ștearsă de pe fața pământului au un farmec aparte. Sunt un soi de cronici ale unui apocalips anunțat, povestiri triste despre splendoarea înlocuită de violență, cultura care lasă loc distrugerii, echilibrul social din care nu rămân decât resturi fumegânde. Istoria a oferit scriitorilor suficiente fapte care să constituie tot atâtea subiecte ofertante pentru un astfel de tip de ficțiune. De la căderea Imperiului Roman, până la cucerirea Americii Latine de către spanioli, trecutul ne-a demonstrat pas cu pas că zorii unei
Cronica unui apocalips anunțat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5645_a_6970]
-
Ponta. Or acești oameni care au gânduri rele cu România sunt deranjați de o justiție care nu răspunde la comenzi. Și aceasta este semnificația gestului domnului Ponta, este o demonstrație, un simbolism aici. E ca și când apari în fața poporului cu pistolul fumegând și spunând, ' Uite ce fac dacă vreau. Am 60% și nu aveți ce să-mi faceți'. Asta e o măsură simbolică menită să bage groaza în alți magistrați care au gânduri să mai trimită în judecată pe x sau y
Predoiu: Scopul lui Ponta este de a băga groaza în magistrați by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34970_a_36295]
-
modelului cognitiv creștin, pe care numeroase popoare încearcă de două milenii să construiască eșafodajul unei întregi civilizații. În piața centrală a orașului avea loc una din nenumăratele execuții în masă ale ereticilor, prin ardere pe rug. Mulțimea adunată în jurul rugurilor fumegânde și care nu mai percepe creștinismul decât ca pe un instrument de teroare și coerciție, Îl recunoaște în mijlocul său pe Hristos, coborât din nou pe pământ, dar nu înconjurat de slava cerească a Creatorului a toate, așa cum s-ar fi
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
sprijini cauți În aerul cu îngerii precauți De cînd li s-a topit de spaimă nimbul. Și în zădar plimbi coapsele în schimbul Vreunui surîs ce ți-ar veni anume Din roua-n clăi, din stivele de brume Sau din izvorul fumegînd pe prunde Care-au avut cîndva nimfe rotunde. Și fără rost cu sînii tulburi dulce Melcii hoinari, grăbindu-se să-și culce Lenea sub brusturii crescuți deodată pînă la crucea geamurilor, iată! ............................................................ Copil al blîndului Soare Apune, Mă întorceam să
Elegie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15109_a_16434]
-
înjunghii Și-i lași pe fundul ceștilor cu zaț. De-aceea milogesc prin urbea strîmtă Doar-doar ți-oi prinde sufletul în laț. Ci-n loc să ne luăm vicleni la trîntă, Ne-om dărui-n cadelniți, cu nesaț, Tămîiele plăcerii fumegînde Și n-am mai zăbovi-n scîrbave pînde Ca să ne-mbrățișăm oricînd, oriunde.
Sonetu- ndrăgostiților bezmetici by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15368_a_16693]
-
de șoareci, o perdea uzată de lînă. Înșirate pe fundul lăzii erau toate instrumentele ce țin de o tipografie și cu litere românești. Din toate numai acestea au rămas, scoase afară, în palidul soare de toamnă. Celelalte s-au dus fumegînd, sub pecețile negre de ceară, înapoi înapoi, în mîna de fum a bunicilor mei. Ploua la Ohrid lui Adam Puslojic, dar și prietenilor mei din Iugoslavia: Slovolar Almăjan, Pavel Gătăianțu, Branislav Pertrovic Ploua la Ohrid și amintirile,crengi grele de
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
a fost demontat și pogorât, din ordinul Marelui Preot: Iosif Stalin. Un tren blindat, păzit de gărzi militate, îl transportă spre marile capitale de retrageri ruse, nu cumva să cadă în mâinile profanilor, acest modern Tutankamon. Și astfel, printre ruini fumegânde, Lenin călătorește. E singurul și ultimul erou al Revoluției din Octombrie, pe care Stalin îl admite, dar numai sub această inofensivă formă și cu condiția să-i mai servească la ceva. E supremul simbol a ceea ce a fost și a
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]