522 matches
-
patrulea. Scrumiera improvizată într-o farfurioară de cafea (surprinzătoare combinație - ceșcuțe și farfurioare - Alex părea genul care și bea cafeaua dintr-o cană mare cât un hârdău) aduce a cimitir parizian, din care un cadavru proas păt livrat încă mai fumegă. Transport direct din plămânii lui David. David e un pelerin 100% neras, exilat de o săptămână pe Tărâmul Sfânt al apartamentului fratelui mai mare. Big Brother. Űbermensch. Ochiul care nu doarme. David e posesorul unei perechi de ochi umflați (de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
după terminarea spectacolului, în cârciumile pline de fum și gălăgie din orășelul tolănit la poalele colinei. Au încetat râsetele copiilor, mirosul de vată de zahăr și de popcorn nu mai ațâță nările nimănui, dincolo de canalul împrejmuitor plin cu apă nu fumegă niciun grătar, erau și câteva pături acolo, nu mai sunt, au dispărut și cei doi bărbați care jucau table, trecuse pe lângă ei și observase cum unul dăduse șase-cinci și apoi dusese la gură o sticlă cu bere, scoasă dintr o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
creierul său fusese obligat să ia rapid o decizie, suprema decizie, am putea spune, decizia finală, iar bărbatul de la volan virase către stânga, brusc, și era evident că viteza fusese mare, mașina se răsturnase și rămăsese în mijlocul intersecției, în timp ce motorul fumega. Fiecare amănunt era surprins cu o precizie... fotografică. De sub cabina mașinii se iveau două jumătăți de trupuri, o asemenea greutate le făcuse cu siguranță chiseliță, iar o femeie îmbrăcată în rochie strălucitoare (o fostă miss, poate, ele fac întotdeauna deliciul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
deșiră în drumul său către râul de dedesubt, de la o fereastră ieșise cineva și încerca să ajungă pe acoperiș, într-o încercare disperată de a-și prelungi viața, măcar prin câteva fracțiuni de secundă, case în flăcări, trupuri arse care fumegau, detalii impresionante ale arsurilor de diferite grade, o alunecare de teren, degete încovrigate apărând din mocirlă, încercând să apuce un lemn salvator care nu avea să apară niciodată, un spânzurat atârnând în funie, limba vînătă ieșită din gură, bale scurse
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
După o pătulită culme Stă și așteaptă cămila. Curând e și ultima trudă! Curând în nisipul simunului - întâlnirea, țipătul, lupta. Lăcomie!... Doamne, rătuiește-ne și ne miluiește. NOCTURNĂ III Degerând, se clătina felinarul la ușa casei. Ca o lumânare mițoasă, polițistul fumega... Iar peste-acoperișul de tablă cerul lumina Peste zăpadă, peste o neagră și strâmbă vergea. În omăt tânjea un cal fără stăpân. În stepă, ca rupt din rărunchi, șuiera un tren. Despre Dumnezeu, despre moarte scârțâiau galoșii. A muzică arctică adia
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
a umplut prietenii de bani,/ Dumnezeu mi-a satisfăcut iubitele/ și mi-a arătat că mă iubește fără sfârșit/ chiar dacă sunt str8 și nu îmi plac banii./ Dumnezeu mi-a făcut toate nazurile." sau, "E la modă să speri?// Pajura fumegă. Scânteia fumegă./ Dimineața fumegă/ca o cârpă aprinsă/ azvârlită pe geam.// O fată cu lacrimi calde pe obraz/ urcă pe scara pe care sunt eu." Scepticii ar putea invoca prezența în volum a câtorva poeme mai degrabă irelevante, a câtorva
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
prietenii de bani,/ Dumnezeu mi-a satisfăcut iubitele/ și mi-a arătat că mă iubește fără sfârșit/ chiar dacă sunt str8 și nu îmi plac banii./ Dumnezeu mi-a făcut toate nazurile." sau, "E la modă să speri?// Pajura fumegă. Scânteia fumegă./ Dimineața fumegă/ca o cârpă aprinsă/ azvârlită pe geam.// O fată cu lacrimi calde pe obraz/ urcă pe scara pe care sunt eu." Scepticii ar putea invoca prezența în volum a câtorva poeme mai degrabă irelevante, a câtorva piese destul de
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
bani,/ Dumnezeu mi-a satisfăcut iubitele/ și mi-a arătat că mă iubește fără sfârșit/ chiar dacă sunt str8 și nu îmi plac banii./ Dumnezeu mi-a făcut toate nazurile." sau, "E la modă să speri?// Pajura fumegă. Scânteia fumegă./ Dimineața fumegă/ca o cârpă aprinsă/ azvârlită pe geam.// O fată cu lacrimi calde pe obraz/ urcă pe scara pe care sunt eu." Scepticii ar putea invoca prezența în volum a câtorva poeme mai degrabă irelevante, a câtorva piese destul de slabe ori
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
într-un dinamism ce dă pe dinafară, precum o fiertură în clocot: "Copacii/ Aceste/ Revoluții vegetale.// în mine fierb ochii/ Adînci violenți/ Ai pămîntului.// Cu lacrimi de foc/ își varsă albul/ Nuferii.// Vadul/ Așteaptă să curgă/ Căldura.// Sufletele noastre/ înroșite/ Fumegă în potire" (Extaz). Modelul Aron Cotruș e pe aproape. Atunci cînd nu dă frîu liber unei unde baladești ("Chemați de plaiuri/ Primăvara/ Se întorc la noi haiducii.// Ca-ntotdeauna/ Se fac cuiburi pe pămînt/ Sau aproape de cer" - șRitualț), poetul își
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
îmi spun, ăsta nu-i drum, e o lunecare-n poveste, în somnul cel bun, cusut, din loc în loc, la suprafață, cu sunet de clopoțel făcut din fum. strivită între trupul tatei și al mamei, două fuioare de căldură ancestrală, fumeg și eu și aburul propriei respirații mă doare. cristalizați în lumina albastră, ne-am putea preface în scrum, dispărând precum pasărea măiastră. dorința asemeni șarpelui, mi-aș dori să ies din mine, să mă înalț curată și ușoară din clădăraia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ca slănina bunicului,// sau direct pe covor, niște gândaci mari/ care oftează"; "Într-o zi o să deschid ușa lui Argentin/ ca un bătrân profesor mucegăit/ cu mâna clănțănind bezmetică pe clanță/ cu lecția înnodată în gât/ cu inima goală"; "Pajura fumegă. Scânteia fumegă./ Dimineața fumegă/ ca o cârpă aprinsă/ azvârlită pe geam"; Era o chestie simplă, ridicol-umană,/ la rădăcina căreia bătea inima mea"); ori poeme întregi (Road to Perdition 30, Ștrumfii caută lumea adevărată în amintire, De o parte și de
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
bunicului,// sau direct pe covor, niște gândaci mari/ care oftează"; "Într-o zi o să deschid ușa lui Argentin/ ca un bătrân profesor mucegăit/ cu mâna clănțănind bezmetică pe clanță/ cu lecția înnodată în gât/ cu inima goală"; "Pajura fumegă. Scânteia fumegă./ Dimineața fumegă/ ca o cârpă aprinsă/ azvârlită pe geam"; Era o chestie simplă, ridicol-umană,/ la rădăcina căreia bătea inima mea"); ori poeme întregi (Road to Perdition 30, Ștrumfii caută lumea adevărată în amintire, De o parte și de alta a
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
direct pe covor, niște gândaci mari/ care oftează"; "Într-o zi o să deschid ușa lui Argentin/ ca un bătrân profesor mucegăit/ cu mâna clănțănind bezmetică pe clanță/ cu lecția înnodată în gât/ cu inima goală"; "Pajura fumegă. Scânteia fumegă./ Dimineața fumegă/ ca o cârpă aprinsă/ azvârlită pe geam"; Era o chestie simplă, ridicol-umană,/ la rădăcina căreia bătea inima mea"); ori poeme întregi (Road to Perdition 30, Ștrumfii caută lumea adevărată în amintire, De o parte și de alta a cerului) care
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
i se spună de două ori și a umplut ulcelele cu vin, începând cu a lui Pâcu. Uite ce cinste ai, Pâcule - l-a atenționat moș Dumitru. Intre timp, Pâcu s-a luptat cu luleaua lui până a început să fumege. Cei din jur îl urmăreau cum urmărește pisica vrăbiile. Doar-doar a relua povestea. El însă privea undeva nedefinit și pufăia din lulea, zâmbind unui gând...In liniștea care s-a așternut, vocea ușor voalată de fum a lui Pâcu a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ei nu sunt baobabi. Am să dau o raită pe-acolo. Poate găsesc oaia aceea mică de care avem noi nevoie. I-am spus florii mele: mă întorc curând. Am acoperit vulcanii, și pe cel stins, și pe cel care fumegă. Cu vulcanii nu se știe niciodată... Am plecat. M-au luat cu ele, până la primul asteroid, niște păsări călătoare. Pe urmă am trecut ușor de pe un asteroid pe altul, sunt doar la un pas distanță. Scade lumina, fond muzical discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
revenit, am luat sticla de vin și am intrat în cameră. Mi-am dat seama că unchiul plecase și lăsase ușa dechisă - o crăpătură ca o gură de mort; dar râsul bătrânului îmi răsuna încă în urechi. Se înnoptase; lampa fumega, dar tremurul plăcut și înfricoșător pe care îl simțisem rămăsese încă viu în mine. Din această clipă viața mi s-a schimbat. A fost de ajuns o singură privire pentru ca acest înger din ceruri, această fecioară diafană să facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a le perpetua amintirea. M-am lăsat antrenat de acest impuls. De fapt, n-aveam nici un control asupra mea și, când ești închis cu un cadavru... Ideea asta mă umplu de o bizară bucurie. Ca să închei: am stins lampa care fumega. Am adus două sfeșnice și le-am aprins deasupra capului Ei. La lumina tremurândă a lumânărilor, trăsăturile feței deveneau mai calme, iar în umbra luminoasă a camerei luau o expresie misterioasă și diafană. Am luat hârtia și toate cele necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că refuzau cea mai mică mișcare. Nu percepeau nici măcar sunetul vocii mele și, totuși, înțelegeam că vorbeam singur. Ca un mormânt, camera se făcea cu fiecare clipă mai obscură și mai strâmtă; noaptea mă înconjura cu tenebrele-i terifiante. Lampa fumega. Eram îmbrăcat în șubă și în aba, cu un fular în jurul gâtului, iar umbra siluetei mele chircite se profila pe perete. Umbra era mai puternică și mai clară decât corpul meu. Mai reală. Mi se păru că bătrânul negustor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Pâcu n-o iartă deloc - l-a aprobat Mitruță Ogaș. Uite-te la el. Abia l-am uns ajutor al lui Hliboceanu și a prins glas deja - a apreciat Pâcu și și-a văzut mai departe de luleaua lui, ce fumega ca în zilele cele bune... Lasă, Pâcule. Dacă Mitruță n-a fi om de treabă, apoi cărăușii i-or veni de hac. Iar tu să nu crezi că dacă ai fost ajutorul meu o viață îi meritul tău. Nuuu! Nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fi bucuroși de oaspeți cu teșchereaua plină?... Când n-am fost noi bucuroși, de oaspeți oameni buni? Da’ ce văd eu? Ați rămas singurei, dragilor. Nu vi-i urât? Păi cum să nu... Unde-i luleaua lui moș Pâcu, care fumega ca o hornoaică? D-apoi mustața albă și zburlită a lui moș Dumitru? După ele parcă mergea și soarele, nu numai cărăușii - a răspuns Hliboceanu cu nostalgie... Eu zic că ei au să mai treacă pe aici mâine-poimâine. Dar... cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Era în răzbel!... Cărăușii și moș Dumitru au tăcut cu vădită părere de rău că au răscolit sufletul lui Pâcu...Acesta însă, pentru a masca durerea pricinuită de întebare, s-a apucat să meremetisească luleaua. După ce a făcut-o să fumege, a gustat din ulcica cu vin și a continuat povestea: Când am terminat treaba și m-am încălzit la gura sobei, mama m-a întrebat așa într-o doară: „Vrei să te duci cu calul la adăpat? I-o fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
încoace minunîndu-mă la tot pasul cît de devreme se făcuse liniște. Imagini dezolante, vă spun că mi se rupea inima, oamenii mergeau la casele lor, ce-i cu șandramaua asta de la Inter? mă întreb luînd-o spre Unirii, resturile Baricadei mai fumegau încă trist. Dom’ Roja, se însuflețește Tîrnăcop, o să renască totul, cauciucurile, camionul, mesele și scaunele de la Dunărea, autobuzul. O să vi se mai dea o șansă s-o luați de la capăt, spune Dendé. Ce se-aude? Unde vă duceți? Stați cuminte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
simtă vinovat că toată viața nu făcuse decît să distribuie ziare, că nu i-a trecut prin minte să se gîndească și la altceva. — Fiecare cu mica sa Revoluție, se gîndește Gulie, dînd un bobîrnac chiștocului său care încă mai fumegă, în doi timpi și trei mișcări cei care au fost pe fază și-au împărțit Casa Scînteii între ei, cît este ea de lungă și lată. — Și totuși au mai rămas încă destule petice ale cerului neexplorate, reia Tîrnăcop, știați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
comandă, toți și-au Întors capul spre stânga și s-au uitat la noi. Vocea ghidului, care, În condiții normale, suna probabil cât se poate de natural, se rotea În aerul cald, plin de căldură. Vasul trecu liniștit, pufăind și fumegând. — Semăna cu fosta ta prietenă, zise Anton, dar Între timp observase că s-a Înșelat și nu se mai obosi să răspundă. Se Întinse zâmbind după pachetul de Moslem nedesfăcut. Poate ar fi bine să-mi uit haina mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu familii zâmbitoare și fericite izbucnesc în flăcări, iar Mona se scutură și le aruncă pe jos. Cu pagina aprinsă în mână, Helen împinge cu piciorul familiile în flăcări în rigolă. Focul din mâna ei se întețește, învolburându-se și fumegând în bătaia vântului. Și, nu știu de ce, mă gândesc la Nash și la torța lui aprinsă. Helen zice: — Eu nu mă distrez! Cu mâna cealaltă zăngăne spre mine cheile mașinii. Apoi, cât ai clipi, Stridie și-a încolăcit brațul în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]