577 matches
-
de ani, Johnny Depp a explicat revistei "Rolling Stomne" că nu vede aproape nimic cu unul dintre ochi, respectiv cu cel stâng. Deep a dezvăluit și faptul că problema sa de sănătate este motivul pentru care poartă mai mereu ochelari fumurii. Toți ochelarii pe care el îi poartă au lentile speciale, fabricate pe baza unei rețete medicale. Johnny Depp, care are și o miopie la ochiul drept, a recunoscut că îi este foarte greu să se descurce fără acei ochelari. "Fără
Johnny Depp, dezvăluire șoc. Vezi ce handicap îl macină pe actor by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72138_a_73463]
-
dulceag de arhaic, alternînd precizia terminologiei savante cu mustul vocabulelor pitorești. De aici și senzația stranie pe care o lasă: un istoric înzestrat cu talent literar; și cu devoțiune creștină. Un savant dornic de întunecimea încăperilor mînăstirești și de obscuritatea fumurie a catapetesmelor nerenovate. Un viitor doctor în istorie căruia incintele aseptice ale amfiteatrelor universitare nu i-au șters memoria mirosului prăfuit al odăjdiilor din paraclis. Un eseist făcînd pledoaria timpului liturgic în mijlocul unei civilizații descreștinate. Un intelectual pledînd pentru asceză
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
involuntară prin aceeași pânză gri, același ochi. Fie că privim prin pupilele personajului (un personaj este construit și slavă Domnului că este și semnează moartea "eului liric"), fie că privim din afară, există mereu o grilă, un văl, un ciob fumuriu. Ca la eclipsă. În poezia Violetei Ion, aparentul pesimism nu e decât o mască protectoare: "când trăiești dacă trăiești aceasta este întrebarea sigură ca mâna/ asta proaspătă care ți se lipește de piele/ și în jurul tău cuvintele fac trup subțire
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
o bună capacitate de îngrășare și o rezistență organică deosebită. La naștere, mieii acestei varietăți au învelișul pilos de culoare mai închisă sau mai deschisă, cu baza fibrelor mai albicioasă. Începând cu vârsta de 20 - 30 zile de la naștere, pigmentația fumurie se atenuează, dispărând complet în jurul vârstei de 4 luni. Adesea, o parte din fibrele pigmentate rămân până la vârsta de adult, constituind cel mai mare defect al lânii. țigaia albă sau belă are în totalitate culoare albă uniformă și este reprezentată
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
cu picioroange moi, aurii; doctorul de la parter e ghidul/ ŤCum să ajungi miliardarť comentat de Hagi Tudose; Rizo cel tuciuriu e ŤTom Sawyerť, insul cu sabia ninja/ coboară direct din Murakami sau Fane Spoitoru,/ iar bătrâna Doucement înoată-n muslinul fumuriu/ al lui ŤForsyte saga.ť cât despre grasul sforăind/ de-ndată ce pune capul pe perne, nu e om de rând;/ el este domnul țării românești". (p. 7) Între spectacolul tranziției românești și amintirile despre cărțile care i-au marcat
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
purtate "cu spese enorme", iar autoritățile recente n-au vlagă să pună la bătaie nici banul public pentru a păstra ceea ce au lăsat oamenii din vechime. în schimb, apar și aici - ca nuca-n perete - clădiri din betoane și sticlă fumurie, să nu mai vezi frumusețea munților din jur. Ca și cum a pierit sămânța arhitecților de bun gust și-n miezul Bucovinei. Probabil că banul a pervertit și această... sămânță. (V. I.
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
Vasilescu). Generalul mi-a adus aminte de romanele sud-americane - și în particular de generalul Chelaru - cu dictatori obosiți, onctuoși, care-și prepară adversarii cu grijă asezonîndu-le momițele cu picana (cleștele electric). În plus, purta în film niște ochelari cu lentile fumurii și o nebărbierire virilă a la ex-senatorul Bivolaru, încît am regretat că nu fuma trabucuri cubaneze. Generalul este decis să-l bage pe premier în opoziție, așa că premierul îl bagă-n mormînt cu pretextul unei vînători la care participă și
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
mașina Securității. Aceasta, cu farurile stinse, abia părăsise beciul din spatele instituției al cărui nume vasluienii Îl rosteau În șoaptă și simultan stăpâniți de frică și greață. Era un ARO serie specială echipat cu un motor puternic și silențios. De culoare fumurie, cu numere care se schimbau din bord și bine insonorizată, mașina se strecura prin noapte și pe măsură ce Înainta pe strada Călugăreni, maiorul Mihai Roznoveanu era tot mai liniștit și se gândea la evenimentul din familia sa. Ce zi importantă pentru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu ochii-nchiși pe jumătate, soare galben printre ramuri nemișcate să-ți învăluie-n tăcere și-n lumină fruntea mică, de domniță bizantină. F1: Iar la-ntoarcere, să trecem prin pășuni și prin funduri de livadă cu aluni, printre garduri fumurii și solitare ce se uită-n urma noastră cu mirare... B3: Și, din treacăt, ici și colo, să culegi sânziene cu tulpinile întregi, margarete, scânteioare și aglice un buchet de flori orfane și calice, lung în coadă și ghimpos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
gata să mă sufoce. Revenind În cameră, mi-am adunat toată energia și am Început să aștern pe hârtie gânduri, impresii, trăiri... După prânz, am făcut o plimbare prin livadă, apoi pe aleile cu trandafiri. Cerul era acoperit de nori fumurii și bătea un vânt destul de rece pentru luna august. Starea de singurătate, „depresivo-mănăstirească”, era tot mai acută, aproape dureroasă. Îmi venea să opresc măicuța care tocmai trecea pe alee și s-o Întreb dacă este fericită. Dar ce rost ar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Halânga era în căruță cu toți ai lui gata de drum. Ce oameni strașnici sunt în șatra mea!, gândi el. Trecuse lesne peste incident. Alte noianuri de gânduri îl împresurau acum. Luna se ascunsese de câtăva vreme după un nor fumuriu, încât nu se vedea nici un colț din talerul ei de aramă. Împrejurimile deveniră de catran. Căruțele așezate una după alta așteptau numai primul bici al bulibașei, drept semnal de pornire, Iorgu afându-se în capul coloanei. Clipa sosi nesperat de repede
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și se miră văzând cât de mult se schimbase. De afară străbătură vocile unor copii care țipau fugăriți. În capelă eram eu cu tanti Valeria (care mă exaspera cu șoaptele ei ca niște sâsâieli) și mama, retrasă, adâncită În gânduri fumurii. După ce strivi cu batista șuvițele de sudoare de pe chelia-i denivelată, domnul Martin zise dintr-o dată că l-a visat foarte ciudat pe Colonel (cum Îi spuneau prietenii după ce tata, care mâncase armată pe pâine o viață, se pensionase). Și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
persoane. Tânăra din balcon, de o frumusețe ireală, Îi zâmbi totuși cu Îngăduință, legănându-se ușor. El Își plimbă privirea pe trupul ei subțire, Îndulcit de soarele care asfințea, și bănui cornițele sânilor Înțepând sub rochița simplă. Îi remarcă părul fumuriu și foarte lung, care-i Învăluia trupul. Ochii ei, neînțeles de mari, Îl țintuiră ca o poruncă vehementă. Se aștepta să-i spună ceva, dar ea continua doar să-i zâmbească. Privind-o atent, sesiză uluit că fata se legăna
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
avid un punct de sprijin. Creierii Îmi fierbeau, aveam palmele ude și Îmi simțeam sângele zvâcnind În globii ochilor. M-am ridicat cu greu, sprijinindu mă de rotunjimea chiuvetei. O secundă, mi-am zărit În oglindă, ca printr-o pânză fumurie, chipul. Mi s-a părut că, de fapt, era imaginea unui craniu găunos, cu orbitele adâncite. Aș fi vrut să ies imediat, dar ușa se blocase Într-o Înțepenire curioasă, nerăspunzând efortului meu de a o deschide. Aveam fălcile Încleștate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a binelea. Hai, fii fetiță cuminte și bagă-ți limbuța În guriță. Mă privea galeș (e drept că părea o mironosiță, dar pe cuvânt că nu era), zâmbindu-mi apos. În privirea ei voalată i se oglindeau șuvițele de păr fumuriu (nu avea un chip după care să Întorci neapărat capul pe stradă, Însă un soi de neliniște amestecată cu spectaculosul gurii - și avea o gură excitantă, cu botic - Îi dădea un aer interesant, care Îndrăznesc să afirm că mă atrăgea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bun-simț. Cân' să poate, să poate, cân' nu, nu." "Mă bucur că ai înțeles, fiule", răspunse parohul. "Ei, acum treburile cele duhovnicești mă cheamă... Te las cu bine", făcu preotul și în câteva clipe se sui într-o Toyota Avensis fumurie, ultimul tip. Cu Peugeot-ul ăla vișiniu urma să se ducă nevastă-sa la cumpărături, mai încolo. El avea neapărat nevoie să facă un drum la service, că nu știa cum naiba, dar nu se auzeau prea bine bașii de la stația
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ridică un omuleț chel, cu barbișon. — Mulțumesc, Vladimir Ilici, spuse Bonaparte peste umăr. Când ieșim de-aici, o să-ți dăruiesc Rusia. — Păstreaz-o, tovarășe, e neguvernabilă, răspunse flegmatic omulețul. Napoleon Își fixă privirea pe figura americanului. Acesta Își dădu jos ochelarii fumurii și-l răsplăti cu același rânjet țeapăn ca o capotă de autocamion bușit Într-o parte. — Cum Îți merge? Întrebă americanul, jovial. Ça va, Elvis, ça va, răspunse calm corsicanul, recâștigându-și stăpânirea de sine. — Ei, băieți, ce ziceți? Ne
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
venite să-l asculte, Îndemnând la nesupunere și la stârpirea ticăloasei rase bipede. Nu-și mai spunea Fauvé; acest nume arsese odată cu Alfina. Acum, În lumea anarhismului motorizat era cunoscut drept Volkswagen T. Guevara. Se ascundea Îndărătul unor enigmatice geamuri fumurii. Când avea nevoie de o reparație urgentă, se lăsa furat de către un individ aparținând jalnicei specii a hoților de mașini. Direct interesat să treacă neobservat respectivul vopsea automobilul, Îi schimba seria de șasiu și numărul de Înmatriculare, făcea schimburile de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de șoc de la Cernobîl... Ghiontul haidamacului m-a aruncat În lift, lăsând-o pe madame Kropotkina cu ochii cât cepele. „Sunt gemeni!“ i-am strigat vesel, când liftul Începuse să coboare. În stradă ne aștepta o limuzină neagră, cu geamurile fumurii. Din fericire, furunculul uman s-a urcat În față, lângă șofer, și a coborât geamul despărțitor, așa că am putut respira În voie. În spate, malacul a scos un rând de cătușe, mi-a legat un braț de unul de-ale
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
autorități, avusese casa pusă sub supraveghere imediat ce devenise comandant al unității, convorbirile telefonice înregistrate. De fiecare dată cînd își părăsea domiciliul simțea că este urmărit de cineva, mai ales după ce descoperise că un autoturism Fiat de culoare neagră cu geamuri fumurii își făcuse apariția pe strada sa, patrulînd ziua cu viteza melcului sau stînd parcat pe trotuarul opus după ce se lăsa întunericul. Simțise imediat că undeva în spatele cortinei se dă o bătălie mare pentru a i obține serviciile, pentru a-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
apă în chiuvetă, își udă abundent fața de cîteva ori, se spălă pe dinți și după aceea își clăti bine gura. — V-ați găsit și voi pe cine să țineți pe afară, se enervă Poștașul, apropiindu-și nasul de sticla fumurie, încercînd să vadă ce se petrece înăuntru. Bar-Restaurant, Night-Club, Pariuri Sportive, Non-Stop, închis pe dracu’, începu să bombăne, dîndu-se doi pași înapoi încercînd să se dumirească, mutîndu-și privirea de cîteva ori de la firma luminoasă instalată deasupra intrării, la plăcuța de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
numai gânduri curate cu țărișoara noastră. -Uniunea Europeană vrea să ne arunce brânza la coșul de gunoi al istoriei, să școlarizeze prin Închisori criminalii Înrăiți, să Înfigă cipuri sub pielea câinilor, să monitorizeze oile patriei, să ascundă morții pe după geamuri fumurii, să dea burse florăreselor În Olanda. -Domnule cerșetor, dar nici să transporte morții În mașinile de pâine prin tot orașul și nici să atârne de copaci coșciugele, ca niște fructe, sau să le sprijine de zidurile cofetăriilor!.. Sunt scene morbide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lucra. Ar fi putut forța ușa subțire de oțel cu un levier, dar Anna ar fi auzit loviturile și nu putea avea Încredere În ea că va păstra tăcerea. Așa că Își aprinse arzătorul cel mai mic, punându-și Întâi ochelarii fumurii ca să-și apere ochii de flacără. Detaliile Încăperii ieșiră brusc din umbră la izbucnirea flăcării, căldura Îi arse fața, și ușa de oțel Începu să sfârâie ca untul care se topește. — Anton! Femeia zdruncina clanța ușii de la dormitor. — Anton! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
murit sau că a fost răpită. Când a fost rugată să comenteze, proaspăta doamnă Monterey, strălucind În ciuda celor -20° de afară, spuse: «Salutați-le pe toate prietenele mele din New York din partea mea» și a dispărut În interiorul unui Mercedes cu geamuri fumurii. Cuplul a plecat imediat Într-o lună de miere de patru luni.“ O lacrimă mi-a tremurat În jos pe nas: toată lumea se căsătorea, ceea ce nu făcea decât să accentueze starea mea de singurătate. M-am uitat lung la ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o schimbare În atitudinea săpătorilor: Își coborau cu grijă cazmalele, temîndu-se parcă să nu spargă vreun obiect fragil. S-ar fi zis, de asemenea, că sapă În scîrbă... Această scenă tulbure Îi aminti de ceva de demult: o gravură victoriană fumurie, dintr-o carte pe care maică-sa i-o confiscase, Înfățișînd niște oameni În mantale, care săpau noaptea Într-un cimitir, la lumina lunii ce se reflecta pe cazmalele lor. E cineva de care-ai uitat, Îi spuse domnul Prentice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]