90 matches
-
nou să-l facem", unor piese celebre precum Zâna, Silful, Bunica, Uriașul, Logodnica toboșarului, Cei doi arcași, La un trecător, Vânătoarea burgravului, Legenda călugăriței, Hora Sabatului ș.a. .... scoțând în lume un Hugo nici prea retoric, nici prea pletoric, cu sclipiri funambulești, cu exerciții acrobatice de rime rare, cadențe �brevilocvente", jocuri de cuvinte ca niște mordente care decorează - pentru pura desfătare - linia pură a versului. Și nu în ultimul rând, același apetit pentru comentariul viu, savant și jucăuș, broderii la broderia în
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
de toată formația. Dar adevăratul dirijor al cântăreților năstrușnici, ca și al întregii asistențe era Mircea Dinescu. Mi se părea că îl văd pe Scaraoțchi însuși, dirijând o orchestră de draci. Chefuiam și râdeam cu toții, în ritmul dictat de gesticulația funambulescă a poetului. Eram personajele unui infern vesel, eram România însăși.
Infernul vesel by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13986_a_15311]
-
cu un fum. Filmul se află departe și de un alt reper inconturnabil, Spaime și scârbe în Las Vegas (1998) al lui Terry Gilliam, după romanul lui Hunter J. Thompson, unde totul ia forma unui concert baroc, o beție ludică, funambulescă, dincolo de orice limită fără nicio consecință specială. Filmul Florinei Titz se încarcă până la refuz cu imagini obsedante, ceea ce se întâmplă aparține unei lumi paralele pe care nu o mai poți asimila realității chiar dacă tinerii drogați se întâmplă să aibă și
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
ochi pe tot corpul, inclusiv pe tălpile picioarelor, el "vede" tot ce se întâmplă în morminte (de aici și titlul românului, Morminte străvezii). Cititorul accepta toată această aglomerare de fantastic, considerând-o deopotrivă un delir al personajului și o satiră funambulesca a autorului la adresa caricaturalelor vestigii de credință din România postdecembrista. Apoteoza satirei Dan Stâncă merge cu îndrăzneala artistică foarte departe, imaginându-si că în România s-a inaugurat controversată Catedrală a Mântuirii Neamului. El nu face obiecția, meschina, ca un
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
este creată (și recreată, ori de câte ori se volatilizează) prin cele mai diferite mijloace. Autorul a organizat pentru noi o paradă de ipostaze ale fantasticului, de la fantasticul sumbru, nordic și până la cel carnavalesc, specific temperamentului latin. Și de la fantasticul direct, epic și funambulesc, cum îl cunoaștem din proza lui Hoffmann, până la cel livresc, pe care nu-l mai putem disocia de geniul lui Borges. Nu lipsesc nici răsfrângerile unor idei din literatura SF. Privită de la mare distanță, cartea lui Ștefan Aug. Doinaș este
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
mai puțin), un istoric. Desigur, Julien Gracq este, dintr-o anumită perspectivă, ideologică, adică nominalistă, un moderat; nu e Sartre, nu e Jean Ricardou, denunță cu subtilitate literatura "angajată". Dar cît de patetic o face, cu cîtă spumă! Cît de funambulesc, în sensul ambivalenței nietzscheene. Nietzsche, care e antimodernul prin excelență, ce are el moderat? Nebunia? Miza cărții lui Compagnon nu este aceea de a inaugura un parc uman; Compagnon nu e Habermas. Acea lumină pe care Compagnon o trimite cititorului
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
notabilitățile orașului, cu sătenii, cu vedetele locale, local heroes, în general cîntăreți de la manea la rock & roll și cu "ale satului mari fete" cum ar zice Topîrceanu, punct în care realitatea începe să distorsioneze pentru a face loc unor scenarii funambulești, unor ficțiuni compensatorii. Filmul este o comedie neagră de specific balcanic unde comicul nuanțează și amplifică dimensiunile tragicului, un fel de rîsu-plînsu pus pe acorduri de taraf oltenesc cu electrice ritmuri din Elvis Presley cu pigment local. Combinația îl amintește
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
Imaginației îi stă în putere orice. Dar nu ne poate face să ne identificăm, în ciuda aparentei noastre, cu un alt personaj decît noi înșine". În pofida tentativei d-sale de-a se înlocui printr-un funambul ce plonjează într-un univers funambulesc, Nora Iuga își dă în vileag trăsăturile autentice ale ființei care se refuză. Mască alunecă măcar parțial, oferind vederii obrazul unui om dezamăgit, al tipului de etern "păgubos" (portretizat cîndva, într-un text amplu, de către M. R. Paraschivescu, cel care
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
când lacrimile,-n harpe, trec/ un sânge ca de nalbe terne?/ Un sânge cade-n alb, - eterne, /când lacrimile-n har, petrec?”. Fascinat de holorime, din dorința „de a suprima (nepedepsit) aerul dintre cuvinte”, Foarță e un poet al stărilor funambulești, un poet ce se impune, așa cum notează Gheorghe Grigurcu, „printr-o calofilie fanatică, dusă până la o delirantă pedanterie” și „un hiperrealism (textualist, gramatical)”. Destinul lui Esenin și al Isadorei Duncan e transcris, de pildă, în versuri de inefabilă grație a
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
care Genette deconstruiește unele clișee, precum și evocarea unei noi „clipe fericite” chiar în ultima pagină a cărții, putem spune că ludicitatea lui Genette e o minunată contrapondere la ultimitatea care se întrezărește. Întregul volum ne arată, de altfel, acest echilibru funambulesc între melancolie și ironie, între grav și ludic, între elegie și sarcasm, dar, mai ales, apetitul de reflecție, de scris și de joc al lui Genette (Gérard, Fréderic, Tristam) care contrazice atît de revigorant titlul de Epilog. Sperăm și dorim
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
ostentativ cu degetul, banalitatea se arată dispusă a se ritualiza, a se încărca din nou cu mister. Se reconsideră ca eternă devenire, ca mirabilă metamorfoză în cursul acesteia. Gesturile actantului, mișcările, deambulările lui, ce pot fi înregistrate sub un unghi funambulesc, capătă aerul unui program inefabil, sugerează o măreție ascunsă precum a unui prinț deghizat în cerșetor: "Într-o odaie străină/ noaptea/ privind în tavan/ pipăind cu mîna peretele/ (pentru ce această viață/ acest eu din care face parte și tencuiala
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
va fi confruntat cu Eli Sunday (Paul Dano), pastorul local, dornic de a avea propria parohie. Și Eli Sunday se află în căutarea puterii, cea pe care i-o conferă rolul de pastor evanghelic exorcizînd enoriașii creduli, într-un spectacol funambulesc de o rizibilă teatralitate. Mistificarea nu-i scapă lui Daniel care trebuie să convină cu pastorul asupra unor chestiuni pentru a avea susținerea comunității. Dovedit de a-l fi ucis pe cel care împrumutase identitatea fratelui său, Daniel trebuie să
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
absurd și haotic. Ce înseamnă asta? Că aici întîlnim o proză copioasă și pestriță, care este menită exclusiv degustării estetice, în nici un caz amuzamentului burlesc. Dana Percec are o vervă mustoasă de spiriduș cinic, în vreme ce Ciprian Vălcan excelează în istorii funambulești și în invenții onomastice. Și cum ludicul nu cere neapărat un temperament frivol, volumul de față se hrănește dintr-un timbru de seriozitate evidentă, atîta doar că senzația n-o capeți decît treptat, după ce ți-ai dat seama că orgia
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
vorba de o fotografie reprodusă pe ultima copertă a volumului, care îl reprezintă pe autor cu un joben de iluzionist în cap. Multe dintre piese sunt, într-adevăr, numere de iluzionism. Limbajul dramatic folosit de autor este unul fantezist și funambulesc. Cu toată gravitatea de fond a reflecției sale, Iosif Naghiu vrea să-și uimească și să-și amuze publicul, asemenea unui scamator. în Hotel, un călător ajunge la un hotel nemaiîntâlnit: toate camerele au vedere la mare, nu există uși
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
răsfrîngea invidia, prietenii și colegii favorabili îi acordau o conotație de înțelegere și de simpatie. Cei din urmă își dădeau seama că, aidoma oricărui bufon, Divinul dădea dovadă de bun-simț, chiar dacă într-un mod neconvențional, strident, "monstruos", că discursul său funambulesc forma o îmbelșugată sursă de observații și aprecieri ce se vădeau, chiar în climatul imaginativ, de-o evidență șocantă, în stare a spulbera numeroase preconcepții și fantasme ale simțului comun. După cum se pronunța Polonius în legătură cu Hamlet, e în chestiune o
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
lux pe care ți-l permiți sau nu, ca orice lux. Te mai întreb o dată, ca într-un interviu anterior: ești în competiție cu Mircea Cărtărescu? Mă refer la acele pagini din romanele tale în care ai o imaginație dictatorială, funambulescă, parcă scăpată de sub orice control? Cred că întrebarea e deplasată. Nu poți să fii în competiție cu cineva ale cărui cărți au fost traduse în peste 10 limbi, iar tu în nici una. Dar dacă e vorba de o competiție, în
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
unei cauze pierdute din capul locului. Alături de paginile de evocare, ce atrage în volum sunt filele de corespondență, mai ales cele trei epistole către G. Călinescu, din care reiese cît de importantă i-a fost, în formarea intelectuală, întîlnirea cu funambulescul și irepetabilul critic, de la care însă nu a știut fura întreaga meserie. Vecinătatea cu un geniu îți garantează prezența unui model, nu și molipsirea de talentul lui, cu atît mai puțin de viziunea lui. Și totuși, cum reiese din scrisoarea
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
avem ce face, executăm ordinele, de unde nu, pac-pac!" Și din gură, potrivindu-și mâna în chip de armă de foc, Suflețel imita pocnetul revolverelor. Este foarte adevărat că evenimentele dădeau oarecare îndreptățire alarmei sale, fapt e că Suflețel avea spaima funambulescă și mai ales că Mișcarea nici nu se gândea la el. Suflețel circula, nu-i vorbă, în mediile academice, publicul nu-l cunoștea, și nefiind profesor n-avea contact cu tineretul, ca Dan Bogdan. Așadar, nu prezenta importanță. După vreo
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca niște coarne de berbec peste urechi, în zeci de cozi ca ale negreselor sau legat în coadă de cal creață, fluturătoare. Cercei sofisticați, disproporționat de mari, inele cu piatră roșie ca vinul, coliere de perle false îi împodobeau silueta funambulescă. În schimb, jucării nu avea și simțea chiar o vagă repulsie față de urșii noștri soioși sau de păpușile din care curgeau câlții. Oricât o rugam, nu vroia niciodată să ne lase să ne împodobim și noi cu juvaerurile ei. În
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de rând de la Paralela 45. În special volumele Mașa și Extraterestrul și Tălpi. Șotronul conțin, prin sumedenia de dialoguri imposibile (o țărancă discută cu un alien) și de întrupări problematice (increatul apare într-o ladă etc.), niște reluări ale tablourilor funambulești, de un umor negru, localizate în, spre exemplu, Arlechini la marginea câmpului. În schimb, poemele din Suflete la second-hand și, iată, cele din Centura de castitate se caracterizează printr-o mare sobrietate și ceremonie. Mult mai rară este acum teatralizarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
dulce umor moldovenesc postmodern în care râderea și derâderea sunt tandre, au acea gratuitate și plăcere a amuzamentului fără venin, încât cel care-l percepe e tentat numaidecât să intre în joc spre a com-părtăși la tot felul de scenarii funambulești etc. Așadar, am luat deja premiul Nobel, sunt primul scriitor român care pățește așa ceva și trebuie să țin un discurs, așa e protocolul, ce, te pui cu academicienii și încă academicieni suedezi dătători de Nobeluri!? Primele fraze ar suna cam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mele Maria D. - Petreasa“, „prietenilor Piști T. și Nicu F. - Timișoara - București“, „bunicii mele“, „camarazilor mei cadeți“ etc. Trebuie să crezi că poemele tale sunt bunuri de o valoare inestimabilă ca să le dăruiești atât de solemn, în văzul lumii. Patriotism funambulesc În volumul Glasul din... urmă (Zamolsara, Timișoara, 2006), Ioan Crăciun Petrișan amestecă tot felul de informații, reflecții și fantezii referitoare la soarta poporului român. Volumul, subintitulat „joc străbun - despre siniștri și... sinistrați moderni - pseudoroman psihologico istoric etc.“, este expresia unui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Julien Green, Pasternak, Schiller, Goethe, John Keats, Emily Dickinson ș.a. Și explică în ce constă asemănarea dintre însemnările lui și cele ale personalităților menționate: „Toate aceste mărturisiri personale, reflecții cu accent subiectiv sunt felii de viață trăite autentic, fără zorzoane funambulești.“ Ce simplu ar fi să ajungi o celebritate povestind în scris ce faci în fiecare zi, fără „zorzoane funambulești“! Numai că în realitate lucrurile stau altfel. Însemnările zilnice ale lui Titu Maiorescu, redactate într-un stil sobru, au o imensă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și cele ale personalităților menționate: „Toate aceste mărturisiri personale, reflecții cu accent subiectiv sunt felii de viață trăite autentic, fără zorzoane funambulești.“ Ce simplu ar fi să ajungi o celebritate povestind în scris ce faci în fiecare zi, fără „zorzoane funambulești“! Numai că în realitate lucrurile stau altfel. Însemnările zilnice ale lui Titu Maiorescu, redactate într-un stil sobru, au o imensă valoare documentară. Ele conțin informații în legătură cu un om care a contribuit la modernizarea culturii românești (Titu Maiorescu) și cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
așa-zisului misticism uman. Poziționarea pe aceeași lungime de undă cu acest ecou al pașilor pierduți ― proustieni, am zice ― se produce odată cu imersia sau, dacă vreți, cu ostracizarea sa Într-un timp din lăuntrul timpului, Împrumutând, de pe luciul oglinzii, trăsăturile funambulești ale unui pitoresc Icar În vogă prăbușit tot mai mult În sinea lui. Transfigurat astfel, Marian Constandache investighează câmpul de tensiune emoțională a acestui timp individual, adică revitalizează și poate că și ierarhizează un Întreg complex de senzații difuze ce
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]