90 matches
-
parabola inițiatică) și de Jorge Luis Borges (fantasticul livresc, jocul lumilor ficționale). Cele mai multe povestiri au drept protagonist și narator un personaj alienat, ambiguu paranoic, implicat în tot felul de scenarii, inițial realiste, dar care se dezvăluie, brusc ori treptat, ca funambulești. Tema spectacolului absurd, existențial și livresc, apare chiar din prima proză, intitulată Într-o seară: „eul” primește vizita unor personaje deopotrivă reale și livrești: corbul lui E. A. Poe și un Ulise necanonic, un antierou, cum de fapt antieroi sunt mai
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
provocat de spiritul unei moarte care, dispărută fără urmă (sinucigașă sau victimă a unei crime), nu își găsise, conform mentalității creștine, liniștea unui mormânt. Coșmarul unei urmăriri nocturne îl face descoperitorul mult căutatului cadavru și pacificatorul locurilor. Dar aventura sa funambulescă are aspectul unei transe hipnotice, care pune în funcție facultăți excepționale de clarviziune. Trezit, conștient adică, nu se recunoaște în nici una din etapele incursiunii și află amănunte care îl consternează. Fusese, așadar, instrumentul unei influențe oculte, a unui fluid cosmic
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
poeziei române din secolul al XX-lea, de la St. O. Iosif la Ion Barbu, de la Mateiu I. Caragiale la Radu Stanca, bătând cu specială insistență pe clape călinesciene, nu fără a recurge la jonglerii care lui Călinescu îi displăceau (rime funambulești, de exemplu), poetul pastișează cu grație, picurând în surâsul ironic duioșie, alături de admirație. Bunica Beps e un fel de Ghenca, și într-o piesă (Înspre noapte) e portretizată paralel cu aceasta, transcriindu-se, în acest scop, versuri din poemul călinescian
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
chiar excentricitatea - cu un aer de antipatică superioritate: ei n-aveau nimic de învățat de la polițiști, tratați cu un dispreț suveran și obligați să accepte soluțiile lor extrase din fundul unor țilindri produși parcă de Houdini, maestrul magiilor extraordinare ale funambulescului fin-de-siècle. Dacă predecesorii acordau prea puțină importanță psihologiei cititorului - în fond, de pe la 1700 până în zorii modernității, am avut cam un singur tip de cititor: credul, sentimental, participativ, gata să se identifice cu personajul și tribulațiile sale -, Chandler subliniază importanța diferenței
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care Brutus, alter ego și proiecție fictivă, se revoltă și își neagă creatorul, cu a cărui iubită fuge în cele din urmă. Într-o expresie nudă sau într-una travestită când în detașare impersonală, când în simulare a jocului factice, funambulesc, totul stă aici sub semnul sentimentului tragic al existenței. Angoasa morții, a neantului, evanescența vieții, criza de identitate, imposibilitatea comunicării apropie eroul lui B. de personajele literaturii existențialiste. Poet pe scenă, Emil Botta e actor în poezie: în acest sens
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
de versuri Afectivități conștiente (1968). În poezie, B. își disimulează trăirile, folosind fie jocul schimbător al măștilor, fie refugiul în artificiu și calofilie. Fragilitatea unei sensibilități adolescentine se convertește în grandilocvență, poză, gestică excesivă, sonorități metalice, regizate în mici spectacole funambulești. Marele solstițiu (1989) fixează starea de frenezie și fulguranță în chingile strânse ale unei lucidități reci, transcrise în cheie parnasiană. Ritualul solemn al versurilor urmează linia clară a ideii, nemailăsând loc tribulațiilor sentimentale. Prozele satirice din Concert pentru mâna stângă
BURERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285954_a_287283]
-
lucruri cuvioase/ Fără ca trupul să se poată împotrivi și să scriu/ Și să-mi scrii.” Un an mai târziu, în 1994, B. publică un savuros volum de proză, Te pup în fund, Conducător iubit, cu pagini de sarcasm satiric și funambulesc, lansând un personaj memorabil (IF-ul), în linia figurilor Curții cu miracole, un amestec de haiduc local și James Bond, de Lică-fante-de-Obor, Terente și Zahei, demon și dandy, coțcar și Crai, dar nu de Curtea Veche, ci de Casa Poporului
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
fără tam-tam, chiar și în public, sub forma noastră comună, animalieră. Cu botu-nchis, fără discuție! Tu, însă, Îngere, iartă-ne, dar ești nefrecventabil. Ești prea fercheș! Nu poți umbla îmbrăcat așa, prin târg, înțelegi? Riști prea mult, cu deghizamentul tău funambulesc. Numai dacă nu ții morțiș să vizitezi niște locuri absolut, dar absolut indezirabile, cum ar fi arestul poliției, ori secția spitalicească de psihiatrie. Mai sănătos și mai bine, leapădă strophalos-ul, aruncă amuleta și pune pe tine niște blugi. Plus o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca niște coarne de berbec peste urechi, în zeci de cozi ca ale negreselor sau legat în coadă de cal creață, fluturătoare. Cercei sofisticați, disproporționat de mari, inele cu piatră roșie ca vinul, coliere de perle false îi împodobeau silueta funambulescă. În schimb, jucării nu avea și simțea chiar o vagă repulsie față de urșii noștri soioși sau de păpușile din care curgeau câlții. Oricât o rugam, nu vroia niciodată să ne lase să ne împodobim și noi cu juvaerurile ei. În
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
așa-zisului misticism uman. Poziționarea pe aceeași lungime de undă cu acest ecou al pașilor pierduți ― proustieni, am zice ― se produce odată cu imersia sau, dacă vreți, cu ostracizarea sa Într-un timp din lăuntrul timpului, Împrumutând, de pe luciul oglinzii, trăsăturile funambulești ale unui pitoresc Icar În vogă prăbușit tot mai mult În sinea lui. Transfigurat astfel, Marian Constandache investighează câmpul de tensiune emoțională a acestui timp individual, adică revitalizează și poate că și ierarhizează un Întreg complex de senzații difuze ce
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cu toasturi entuziaste. Oameni politici importanți, ca N. Filipescu, Take Ionescu, I. Lahovary, C.C. Arion, C. Dissescu, sau intelectuali de primă mărime, ca Delavrancea, Rădulescu-Motru, au făcut parte din suita care a celebrat zgomotos prezența la București a acestui reprezentant funambulesc al culturii franceze de atunci, ținînd mai degrabă de zonele ei periferice efemere, ca un fel de necesar exutoriu al rătăcirilor ei morale. Va fi fost implicat poate în acest entuziasm exacerbat ceva din complexele unei culturi provinciale, confruntate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dinaintea căsniciei, în garderoba rochiilor demodate? Sfîrșise prin a se îngrășa din pricina atmosferei de naftalină pe care o respirase cîteva milenii și a cozilor de baga ce constituiseră o viață întreagă unicu-i și strictul regim. Deplorabil“. Textul are ceva din funambulescul suprarealist, dar și din „exhibițiile” primelor poeme ale lui Tzara, la care face și o aluzie transparentă: „E jidovul rătăcitor, strigă unul din suită. Gîrbov și obosit, nu vedea pe nimeni și se încurajă pe sine mestecînd un cîntec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Încercări pentru restabilirea moralităței în fabulele regretatului La Fontaine sînt „restabilite” adevărul și moralitatea - ambele „compromise” - din cîteva fabule clasice: „Greierele și Furnica“, „Lupul și Mielul“, „Corbul și Vulpea“, „Broasca și Boul“. În toate aceste cazuri, vechea morală e denunțată - funambulesc și amuzat - ca fiind rezultatul unor neînțelegeri, al unor confuzii sau al unor simplificări nejustificate. Cu alte cuvinte, ca prejudecată. „Lecția lor - notează Ov.S. Crohmălniceanu - e răsturnată într-un sens sceptic, la care viața practică a lumii moderne conduce reflecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reverențe și mecanice cadențe”, prin care grotescul schemei „ascunse” este scos la lumină. Comicul, ludicul au rolul de a compromite speciile canonice. O proză a lui Romulus Dianu, „De inimă albastră“, e subintitulată „Romanță 1897”. Jacques G. Costin scrie un funambulesc „Imn benzinei“, improvizează parodic pornind de la fabulele lui La Fontaine și „continuă” în mic, sub forma unei parabole comic-absurde, capodopera lui Cervantes, Don Quijote, pe care o actualizează cu tîlc „modern”. Mult mai agresiv - scatologic! - este atacul la adresa Artei (a scrisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rigoare, se poate „face literatură chiar din condiția teoretică a literaturii”367, dar trădează în același timp un fel de neliniște ontologică provocată de descoperirea imposibilității de a trăi și altundeva decât în fictiv. Constatăm așadar că în spatele acestor „răsturnări” funambulești, care amestecă planurile într-o asemenea măsură încât nu se mai poate distinge dacă în poem e vorba „despre mopete-personajul, despre mopete-autorul, sau despre autorul-însuși deghizat în mopete”368, se află în fapt o melancolică intuiție a imanenței literarului, a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
avem ce face, executăm ordinele, de unde nu, pac-pac!" Și din gură, potrivindu-și mâna în chip de armă de foc, Suflețel imita pocnetul revolverelor. Este foarte adevărat că evenimentele dădeau oarecare îndreptățire alarmei sale, fapt e că Suflețel avea spaima funambulescă și mai ales că Mișcarea nici nu se gândea la el. Suflețel circula, nu-i vorbă, în mediile academice, publicul nu-l cunoștea, și nefiind profesor n-avea contact cu tineretul, ca Dan Bogdan. Așadar, nu prezenta importanță. După vreo
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
criticii bârfitori, pe academizanții cu orice preț. Ca unul care debutase editorial mimând stilul altora, unii s-au grăbit să-i plaseze volumele următoare sub semnul jocului facil. Poetul a putut părea un Pierrot balcanic, un mim, un amator de funambulesc sau un Păcală modern gata să ia înțelesurile de-a-ndoaselea; însă de la remarcabilele Poeme din 1965, continuând (anul următor) cu Moartea ceasului, ulterior cu Tinerețea lui Don Quijote (1968), cu Suflete, bun la toate (1972) și celelalte, el schimbă câteva măști. Impresia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dacă nu ostilă față de adevăratele valori... Cu obstinație, ideea revine în cel puțin trei dintre "întâmplările" importante ale filmului: dezvelirea monu mentului (secvență în care recunoaștem înțelese foarte personal; adică aproape exclusiv pe linia sarcasmului aluzii din I. L. Caragiale), spectacolul funambulesc oferit de Valentin (a cărui perfecțiune trezește... plictiseala mărunților amatori de "senzații tari" ai târgușorului) și petrecerea de la cazarmă (căreia împletirea de tragic și grotesc îi conferă autonomie în raport cu întregul și atâta densitate în semnificații încât ar merita, singură, o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ridicau cadavrele...” Lecturând romanul s-ar putea să ne-ntrebăm ce am simțit: fascinație sau apăVătoare povară? Povestea nu se derulează in crescendo. Labirinticul devine cheia dezlegătoare de mister. Constatăm întreimi întretăiate de întretăieri de destin croit din linii ambigue, funambulești chiar. Prozatorul preferă ca prin Anca 3ătrașcu să o cunoaștem pe Irina (Pop) Teodoru/Pătrașcu (cheia dezlegătoare de destin) și apoi pe Vitoria Vernescu. Dacă prozatorul ar fi procedat clasic, poate că trăirile noastre n-ar mai fi fost atât
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Caranfil transformă fiecare personaj într-un actor, mai mult sau mai puțin conștient de rolul său, iar în această privință excelente mi s-au părut inserturile de bandă desenată care prezintă periplul parizian al asociaților. Caranfil riscă uneori scene șarjate funambulesc, precum scena în care monarhul explodează furios - Carol I era reputat pentru calmul său desăvîrșit - cînd consilierii încearcă să-l lămurească fiecare după priceperea și urechea lui cam care ar fi rostul regizorului în film de la contabil la responsabil cu
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
va fi confruntat cu Eli Sunday (Paul Dano), pastorul local, dornic de a avea propria parohie. Și Eli Sunday se află în căutarea puterii, cea pe care i-o conferă rolul de pastor evanghelic exorcizînd enoriașii creduli, într-un spectacol funambulesc de o rizibilă teatralitate. Mistificarea nu-i scapă lui Daniel care trebuie să convină cu pastorul asupra unor chestiuni pentru a avea susținerea comunității. Dovedit de a-l fi ucis pe cel care împrumutase identitatea fratelui său, Daniel trebuie să
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
o lume literară la fel de zbuciumată, de bârfitoare, de subiectivă și de dominată de invidii ca și în zilele noastre. La înmormântare, știu din niște poze făcute atunci de prietenul Valentin Coșereanu de la Memorialul Ipotești, apropiat de Noica grație proiectului său funambulesc de copiere a Caietelor eminesciene de la Biblioteca Academiei, au participat câțiva discipoli și prieteni ai filosofului. Din ce îmi aduc aminte, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Alexandru Paleologu, Mihai Șora, Petru Creția, alături de alți câțiva apropiați și ceva gură-cască, l-au
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de rând de la Paralela 45. În special volumele Mașa și Extraterestrul și Tălpi. Șotronul conțin, prin sumedenia de dialoguri imposibile (o țărancă discută cu un alien) și de întrupări problematice (increatul apare într-o ladă etc.), niște reluări ale tablourilor funambulești, de un umor negru, localizate în, spre exemplu, Arlechini la marginea câmpului. În schimb, poemele din Suflete la second-hand și, iată, cele din Centura de castitate se caracterizează printr-o mare sobrietate și ceremonie. Mult mai rară este acum teatralizarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
cu toții vinovați de ceea ce se întâmplă. Rămân la aceeași părere. Totuși, dacă asumarea vinovățiilor colective este un necesar exercițiu de igienă morală, răspunderea individuală rămâne cea care stabilește vinovățiile juridice. Deși am considerat că am fost cu toții vinovați pentru deraierile funambulești ale dictaturii comuniste, nu am crezut niciodată că pe banca acuzaților - alături de Nicolae și Elena Ceaușescu, membrii CPEX ori Victor Stănculescu și Iulian Vlad - ar fi trebuit să se afle și Irina Loghin, Răzvan Theodorescu ori Gheorghe Hagi. A opera
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de mileniu. Expediția a demarat la Lisabona și a continuat cu Madrid, Bordeaux, Lille, Bruxelles, Dortmund, Hanovra, Malbork, Kaliningrad, Vilnius, Riga, Tallin, Sankt Petersburg, Moscova, Minsk, Brest, Varșovia, Berlin. Thomas Wohlfahrt, directorul de la literaturWERKstatt Berlin, cel care a lansat această funambulescă inițiativă, s-a gândit să reconstituie, după aproape o sută de ani, o rută mitică, cea pe care a urmat-o Expresul Nord-Sud european. Legenda spune că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, bancherul Georges Nagelmackers din Bruxelles a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]