438 matches
-
pentru că n-a avut prilejul să ia cunoștință de alternative, o va considera “obiectivă”, singura reală și comprehensibilă. Orice altă realitate va întâlni, apoi, el o va trata prin propriul sistem de referințe, se va situa doar în funcție de această „viziune funcționalistă a lumii”, cum o numește Abric (1994), apelând la “zestrea” sa. Orice nouă realitate va căpăta semnificație doar atinsă de această „aripă protectoare” care l-a marcat. El o va interpreta din unghiul cunoașterii sale. Dacă membrii unui grup împărtășesc
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
analiză / 15 2. Cercetarea /19 2.1. Observația /20 2.2. Ancheta /21 2.3. Experimentul /21 Partea întâi. CADRUL DE ANALIZĂ /25 Capitolul 2. Curente de abordare și modele ale omului /27 1. Definirea organizațiilor /27 1.1. Paradigma funcționalistă și organizația /28 1.2. Paradigma "constructului social" și organizația /28 2. Organizarea științifică a muncii /29 3. Curentul relațiilor umane /32 4. Analiza strategică /34 5. Modelul sistemului de activități /37 Capitolul 3. Structura organizațională /45 1. Definire și
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
organizațiile sau, mai bine spus, există mai multe definiții. Ceea ce diferențiază aceste definiții este faptul că ele se sprijină pe concepții diferite despre om și activitățile lui. Vom opune două definiții ale organizației: o definiție care se înscrie în paradigma funcționalistă și o definiție care ține de paradigma "constructului social". 1.1. Paradigma funcționalistă și organizația Funcționalismul s-a dezvoltat, la origine, în sociologie. El se bazează (Séguin, Chanlat, 1983) pe două postulate fundamentale: există unitate funcțională, adică orice sistem este
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
este faptul că ele se sprijină pe concepții diferite despre om și activitățile lui. Vom opune două definiții ale organizației: o definiție care se înscrie în paradigma funcționalistă și o definiție care ține de paradigma "constructului social". 1.1. Paradigma funcționalistă și organizația Funcționalismul s-a dezvoltat, la origine, în sociologie. El se bazează (Séguin, Chanlat, 1983) pe două postulate fundamentale: există unitate funcțională, adică orice sistem este constituit din părți perfect integrate între ele. În fine, orice sistem trăiește în
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
14). În această logică, pentru a înțelege organizațiile, trebuie să se plece de la scopurile urmărite. Organizația este un instrument rațional, creat pentru a îndeplini scopurile. Aceste scopuri sunt împărtășite și comune tuturor membrilor: așadar, o concepție integrativă despre organizație. Curentul funcționalist a dominat în mare parte analiza organizațională, dar unele limite ale lui au contribuit la apariția unei paradigme a "constructului social", care va veni cu o definiție diferită a organizației. 1.2. Paradigma "constructului social" și organizația Obiectivele furnizează, în
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
dominat în mare parte analiza organizațională, dar unele limite ale lui au contribuit la apariția unei paradigme a "constructului social", care va veni cu o definiție diferită a organizației. 1.2. Paradigma "constructului social" și organizația Obiectivele furnizează, în paradigma funcționalistă, o orientare care joacă mai multe roluri: dă o logică a organizației, permite coordonarea activităților și evaluarea performanțelor. Totuși această concepție, care face din organizație un instrument rațional în jurul unui scop, poate fi pusă în discuție. Obiectivele sunt adesea vagi
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
se leagă și se generează raporturi de cooperare, de schimburi și de conflicte între actori cu interese divergente" (Friedberg, 1993, p. 67). Am reținut două definiții diferite despre ceea ce este o organizație. Ele se înscriu în două paradigme diferite (paradigma funcționalistă și paradigma "constructului social"). Dar, în plus, se sprijină pe două concepții diferite despre comportamentul uman. Lucrările dezvoltate în paradigma funcționalistă consideră că omul este pasiv: nu este decât piesa unei mașini montate de alții. Dimpotrivă, lucrările care se înscriu
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
67). Am reținut două definiții diferite despre ceea ce este o organizație. Ele se înscriu în două paradigme diferite (paradigma funcționalistă și paradigma "constructului social"). Dar, în plus, se sprijină pe două concepții diferite despre comportamentul uman. Lucrările dezvoltate în paradigma funcționalistă consideră că omul este pasiv: nu este decât piesa unei mașini montate de alții. Dimpotrivă, lucrările care se înscriu în logica unui "construct social" văd individul ca pe un actor care face alegeri și dezvoltă strategii într-un univers de
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
singură parte, a conducerii. Salariatul este determinat mecanic de alegerile conducerii (de a-i satisface sau nu nevoile psihologice). El nu are inițiativă. În fapt, viziunea mecanicistă subzistă deoarece atât OȘM, cât și curentul relațiilor umane se înscriu în paradigma funcționalistă: există obiective clare și comune care dirijează acțiunea în organizații. Taylor vorbea de un echilibru natural; în curentul relațiilor umane, echilibrul este construit prin satisfacerea nevoilor sociale. În ambele cazuri, omul rămâne pasiv în organizații. Abia analiza strategică se va
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
contribuie la susținerea și realizarea schimbărilor. Totuși termenul de informal are multiple semnificații. Aceste semnificații au fost analizate de Brassard (1995). Autorul consideră că această distincție formal-informal este, în anumite privințe, problematică; în primul rând, se înscrie într-o orientare funcționalistă (cf. cap. 2). Se consideră că grupul formal este cel creat și structurat pentru a atinge obiective economice; asta presupune ca obiectivele economice să fie explicite. Brassard notează că asta "lasă impresia că doar autoritatea constituită produce organizarea și întărește
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
considerate a fi constitutive pentru aceasta, statul redistribuie, prin intermediul diferitelor p.s., bunurile materiale și nemateriale considerate a fi a relevante și valorizate sub aspect social, ca, de exemplu, banii, educația, sănătatea, locuirea. O primă clasificare a p.s. urmează o logică funcționalistă, ducând la identificarea mai multor categorii de politici sectoriale: politicile în domeniul sănătății, educației, locuirii, asistenței sociale, asigurărilor sociale, șomajului, politicile de protecție a persoanelor cu dizabilități, politicile de protecție a copilului și familiei, protecția victimelor unor abuzuri, protecția imigranților
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de intensitatea ridicată a migrației circulatorii, care, probabil, în următorii 5-6 ani, va deveni, în mod evident, definitivă. Teorii ale dezvoltării sociale - Adrian Dan Premise ale teoriilor dezvoltării sociale Analizând sistemele sociale și componentele acestora mai degrabă dintr-o perspectivă funcționalistă (dar și cu elemente din teoriile conflictualiste), HYPERLINK \l "Asokan" Jacobs, Macfarlane și Asokan (1997) dau dezvoltării sociale o accepțiune specifică, distinctă, în comparație cu alte două procese sociale: supraviețuirea și creșterea societăților. La un nivel bazal, se găsesc societățile aflate în
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
curs de dezvoltare. De aici derivă alte caracteristici: modernizarea este un proces progresiv „care, pe termen lung, nu este doar inevitabil, dar este și dezirabil [...] fiind o schimbare evoluționistă și nu una revoluționară” ( HYPERLINK \l "Reyes" Reyes, 2001). Tributară paradigmei funcționaliste, teoria modernizării are atât puncte tari, cât și puncte slabe. Criticile cele mai dure subliniază că: - dezvoltarea nu este, în mod necesar, un proces unidirecțional, ci se poate realiza pe mai multe căi/direcții; - singurul model de dezvoltare considerat valid
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de sfârșitul secolului al XIX-lea și de perioada interbelică, fie că vorbim de experimentul comunist - se înscriu masiv pe linia dezvoltării sociale ca modernizare. Dezavuată în anii ’60, teoria modernizării a fost recent reluată, dar tot din perspectivă (neo)funcționalistă: tradiția nu mai reprezintă un obstacol, ci un factor adițional al dezvoltării; teoretizarea nu mai este abstractizată, ci are la bază noi studii de caz, realizate în context istoric; dezvoltarea nu mai este văzută ca unidirecțională, ci multidirecțională; factorii externi
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
mult mai ușor de realizat decât egalitatea în punctul de pornire. O societate bazată pe principiul egalității oportunităților ar fi una în care distribuția indivizilor în ierarhia socială se realizează în conformitate cu meritele lor. Conceptul de merit are în abordarea sociologică funcționalistă o poziție deosebit de importantă, fiind considerat principalul criteriu pe baza căruia se realizează selecția școlară și, ulterior, stratificarea socială. Conceptul de merit corespunde unor cerințe de eficiență socială, dar și de justiție socială. Considerarea meritului ca unic criteriu de selecție
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
competențe ar fi plasați în cele mai înalte poziții sociale. Totodată, selecția pe bază de merit satisface și cerința de justiție socială, deoarece există un larg consens valoric asupra faptului că recompensele sociale (privilegiile) trebuie acordate în funcție de merit. Deși concepția funcționalistă vede inegalitățile sociale ca „naturale” și justificate, consideră că societatea trebuie să ofere indivizilor oportunități egale de a accede la pozițiile din vârful ierarhiei. În varianta sa inițială, meritul a fost definit (Young, 1958) ca „inteligență plus efort”. Cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
gradului diferit de efort depus de indivizi, și nu unor diferențe datorate originii sociale. Societățile meritocratice ar fi acelea în care în realizarea stratificării sociale prevalează abilitățile individuale dobândite (achieved), și nu cele datorate nașterii și moștenirii (ascriptive). Contrar teoriilor funcționaliste, studiile empirice din anii ’60 și ’70 au arătat că legătura dintre merit (în accepțiunea restrânsă de coeficient de inteligență) și nivelul școlar dobândit este una relativ slabă. La rezultate egale ale testelor de inteligență, nivelul de școlaritate dobândit de
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
la antipozii sistemelor socioeconomice "capitaliste" și din care face din start emblema "societăților de abundență": schimburile s-ar subordona unor logici absolut ireductibile la căutarea unui interes "economic". Când își revizuiește poziția angajându-se mai profund în critica "utilitarismelor" (formaliste, funcționaliste, marxiste), Sahlins 12 încearcă să reînscrie logica practicilor într-o ordine culturală (simbolică) determinantă pentru fiecare societate: o poziție care îl conduce însă la dizolvarea resorturilor și a efectelor economicului. Sahlins situează atunci opoziția dintre societățile occidentale și "societățile primitive
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Limba română”, „Studii și cercetări lingvistice” etc. Debutează cu un articol de stilistică în „Orizont” (1968) și editorial cu volumul Critica - limbaj secund (1981), cea dintâi abordare serioasă a criticii literare din unghiul modalității ei de exprimare. Recurgând la metoda funcționalistă (o altă premieră la noi), pe care o descrie într-un amplu și documentat preambul teoretic, B.-D. dedică fiecărei funcții câte un capitol, unde sunt enumerați operatorii prin care funcțiile ajung la concretizare. Un loc aparte revine celei metalingvistice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285787_a_287116]
-
dacă putem să judecăm și să definim epoca istorică în care se dezvoltă societatea contemporană, în condițiile în care suntem parte constituentă a acesteia. Cu alte cuvinte, interogația firească se referă la dilema privind "modernitatea" drept concept constructivist versus concept funcționalist. Aplicabilitatea practică a acestuia diferă în funcție de definirea sa, iar raportarea cercetătorului la subiect este influențată axiologic de către o opțiune sau alta. Voi încerca, în cadrul capitolului de față, să deslușesc succint înțelesurile acestor interogații fundamentale. Mai multe aspecte sunt de luat
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
altă parte, ca alt subsistem, pe verticală, cuprinde grupurile de clasă, ocupaționale, diferențierile de nivel educațional, de sex, de generație, de vârstă (Schifirneț, 2004, p. 39). Termenul de structură socială este central atât în teoriile structuraliste, cât și în cele funcționaliste. O combinație între cele două orientări este reprezentată de funcționalismul structuralist (sau structuralismul funcționalist). În genere, această ultimă orientare se referă la structuri sociale în termeni de roluri și norme, în timp ce structuralismul simplu definește structurile mai ales în termeni de
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
nivel educațional, de sex, de generație, de vârstă (Schifirneț, 2004, p. 39). Termenul de structură socială este central atât în teoriile structuraliste, cât și în cele funcționaliste. O combinație între cele două orientări este reprezentată de funcționalismul structuralist (sau structuralismul funcționalist). În genere, această ultimă orientare se referă la structuri sociale în termeni de roluri și norme, în timp ce structuralismul simplu definește structurile mai ales în termeni de principii (cum ar fi, în marxism, relațiile de producție, mijloacele de producție și definirea
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
în genere. Metoda structuralistă a lui Lévi-Strauss militează împotriva cercetării dinamicii istorice; teoria antropologică dezvoltată de acest autor caută să evidențieze structura unei societăți date și posibilele transformări ale acesteia, excluzând însă dezvoltarea continuă istorică. Pe de altă parte, teoriile funcționaliste (Émile Durkheim, Talcott Parsons, Robert K. Merton ș.a.) apelează și ele la conceptul de structură, însă într-o manieră diferită. Una dintre cele mai influente abordări în acest sens este cea a lui Talcott Parsons (1951/1968). Asemănarea dintre funcționalism
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
sociale (familii, peer-grupuri, comunități, orașe) prezintă proprietăți structurale, acestea nu sunt structuri în sine. Structurile (organizații politice, instituții educaționale, structuri de clasă) constau în reguli și resurse care implică acțiunea umană, fără ca aceasta să însemne și implicarea instituțională în sensul funcționalist al teoriei sociologice tradiționale. În schimb, sistemele nu se referă la reguli și resurse. Sistemele sociale sunt cele care se structurează, prin intermediul interacțiunii sociale, adică prin aplicarea regulilor și resurselor generative. Ca atare, structurile există numai prin memorie și prin
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
valori o constituie tocmai caracterul lor constructivist: în era ismodernă, ai cărei actori inovatori și descoperitori ne regăsim, drepturile naturale se metamorfozează în drepturi civilizaționale; altfel spus, contractul social "utilitarist" (sugerat prin explicațiile furnizate de teoria deciziei raționale, prin teoria funcționalistă, prin teoria vălului ignoranței etc.) devine obișnuință impusă; iar libertățile cetățenești tind să ne conducă spre un tărâm al moralei deontologice, de factură feministă, spiritualistă, spre o etică bazată pe "grijă", care înlocuiește morala tradițională fundamentată pe "reguli" (conform cu Miroiu
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]