126 matches
-
într-un flux al dicteului automat, totul însă sub hegemonia reveriei transparente. Domesticul își are locul său privilegiat, printr-o perspectivă naturistă și onirică stilizată: „Cerșetori de azur de alge minunate / Stați acasă. Hamacul reveriei vă e la-ndemână / Chemați funigeii amintirilor la banchet / Ca surâsul logodnicelor de optsprezece ani” (Peisaj clătinat). În schimb, prozopoemele lasă loc, în fluxul oniric, umorului negru și sarcasmului. Câteva colaje din 1942, intitulate Atentat la bunele tabieturi, amintesc de absurdul straniu al lui Max Ernst
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
Moldova. „Din afară” apar însă colaborări valoroase: Al. Vlahuță (Sonet, 1907, Cuvântul, Dreptate), Octavian Goga (Carmen, O rază, În munți, un fragment tradus din Tragedia omului de Madách Imre), G. Ranetti, St. O. Iosif și D. Anghel (în colaborare - Legenda funigeilor, Cometa, „cronicile vesele” reunite în Caleidoscopul lui A. Mirea -, dar și singuri, cel dintâi dând, între altele, tălmăciri din Richard Wagner și Shakespeare), Zaharia Bârsan (cu piesa în versuri Jurământul), D. Nanu, George Murnu (cu traduceri din Iliada), Victor Eftimiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
adică al unei arte complexe, energetice, cu imagini de 75 H.P. de care nu te poți apropia fără a fi electrocutat pe loc, cu pocnet de mitraliere și cu descărcări de artilerie grea... Voronca al nostru, păpădia risipită la vânt, funigelul călător la cea mai mică adiere, iepurele de casă ascuns sub foaia de varză, prefăcut într-un războinic cu pistoale la brâu, cu chivără și cu paloșe în mâini și în dinți! Minunata putere bovarică de a te proiecta altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Herzog and the Monsters (Herzog și monștrii, UK, 2006), o variantă de Alice in Wonderland, numai că aici feeria se consumă într-o bibliotecă, de unde imaginația poate deborda. Povestea sau "pictopoezia" este făcută cu litere furate, care plutesc ca niște funigei, în timp ce fata este purtată în miraculosul oniric al cărții. În schimb, The Ballad of Mary Slade (Balada lui Mary Slade, UK, 2006) a lui Robin Fuller aduce în prim-plan un amestec indecis de dramă victoriană și romantism sumbru, morbid
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
nu mai puțin paradigmatic, între atîtea altele - cu mujicul rumân odihnindu-și, pe pian, toporul cu care părăduise conacul boieresc, găselniță de "Ogoniok", pe lîngă lumea asta atît de feroce în manevra ei jdanovistă, "floristele" lui Tonitza fuseseră niște parfumați funigei zburătăcind prin zăvoaiele raiului. ( Într-un subsidiar obligatoriu, e de observat tenacitatea în demnitate a atîtor artiști îndurînd privațiuni și rezistînd presiunilor propagandei, doar... doar... pentru a rămîne ei înșiși. Și - se vede prea bine acum - la ceasul totalei defulări
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
furios: "Unde-ai fugit, drace?!" Odaia era plină de "scame" negre, atât de multe, atât de dense încât ne vedeam ca prin ceață. Mama a deschis larg fereastra și cu un ștergar în fiecare mână am început, amândoi, să "gonim" funigeii ca pe muște. A urmat spălarea cuverturii patului, a feței de masă și a țoalelor întinse pe sârma din curte și frecate cu peria muiată în apă caldă cu săpun de rufe. Mă întreb acum, după multe decenii, dacă nu
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
Lancrăm, cu tăcerile lui, ale cereștilor Patimi, a răsărit din marea trecere prin nemărginirile gândului. În formă de elegie Sunt semne că vara lui Sânmihai se apropie. Sufletul meu cu prunii brumării și cu plopii e, Tremurat în azur, așteptând funigeii să-și țese Peste hotare pânzele lor, mai rare, mai dese. Încă umblu desculț pe drumul țării, încă nu bate bruma Și nu știu dacă sunt eu, cel de-atunci, ori cel de-acuma, Dacă mai sunt cel din colibă
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
cireșe scăpate pe jos ca niște țipete mofturoase de copil în spatele ușii ceva care-mi scapă printre degete cu tot cu inelul pe care nici azi nu reușesc să ți-l dau și nu e lumina care se sparge în mii de funigei pe cimentul rece al băii nici sângele încărcat de prea multă tristețe care strigă din pământ după tine să fi fost niște cuvinte formate din pietricele albe și negre și neobișnuit de fierbinți un fel de ochi vii încă plini
ca un pumn de cireșe scăpate pe jos – cuvintele ce mi-a mai rămas să-ți spun? by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/3481_a_4806]
-
sub streașina unui cireș de pe care tocmai s-a ridicat un înger. Apoi va picta toată pajiștea cu flori: Grădina va avea, în sfârșit, părul plin de Albăstrele și dediței. Un greier va răsuci o cosiță dintr-un fuior de funigel. Seara doar se va înălța la cer, spre a avea de unde să coboare atunci când va simți că se apropie visele. Negre, roz, albe, goale de orice invenție. Ca o trestie, ca un tub de sticlă prin care curge un fum
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
pur și simplu cel care căuta un binemeritat răgaz de contemplație la o cană de ceai. În iarna când l-am întâlnit am intrat în librăria sa împins de vântul de câmpie ce debușa în Piața Unirii cu rotocoale de funigei. Erau aici câțiva prieteni de-ai mei, așezați la taclale despre o carte, pe care tocmai o citisem, Mănâncă, roagă-te, iubește, a scriitoarei Elizabeth Gilbert, fiecăruia de aici părându-i-se că se află în acea fascinantă călătorie de
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
răspundeau în limba lor care nu consona niciodată cu pustiul Alergau spre întîmpinare infirmînd - erau singurele - aruncarea în viață în stilul cu care unda lovește țărmul băteau în ușă să anunțe șansa promisă de steagul înfrîntului Cînd ciuguleau din palmă funigei își scuturau roua pe un tărîm fără apus Punctele din modelul rochiei pe care încercau să le desprindă erau cele care s-au jucat toată viața "de-a ascunselea" cu mine ca "Fîntînile buclucașe" din Petrodvoreț? Neputincioase ca fuga și
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
poți bizui pe negresă, ea are consistența aerului/ cînd aerul era lichid amniotic și primii oameni/ colindau lumea ca pești/ ori ca muzicanți de petrecere deghizați în pești,/ răsplătiți defel prin prospețimea cu care-au strălucit atunci în soare/ ca funigei, dinții negresei" (ibidem). Astfel se relevă, vrînd-nevrînd, obsesia cărții care e o exuberanță senzuală, o frenezie erotică ce accede la un soi de autocontemplație grație transcripției sale într-un cod adecvat, reflex al flăcării negre, demonice: ,- E întuneric ca în
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
în Memoriile căruia Voronca apare ca un personaj atins de toate complexele, care însă se încăpățânează să pozeze într-un cavaler al avangardei, fără teamă și prihană. Ironia criticului este pe alocuri strivitoare: "Voronca al nostru, păpădia risipită la vânt, funigelul călător la cea mai mică adiere, iepurele de casă ascuns sub foaia de varză, prefăcut într-un războinic cu pistoale la brâu, cu chivără și cu paloșe în mâini și în dinți! Minunată putere bovarică de a te proiecta altfel
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
și că peștele este chiar colegul său de cameră. Ambiguitatea este marea artă a lui Bogdan George Apetri, ne aflăm tot timpul în proximitatea ororii, nicio clipă însă ea nu stă la vedere și doar reconstituirea mentală ca și în Funigeii lui Cortazar, după care Michelangelo Antonioni a realizat Blow-up, ne proiectează în abis. Înainte de a fi fizică, violența este una psihologică. Reacția mamei este aproape animalică, îl bate pe acest mic proxenet care încearcă să-și mențină controlul psihologic asupra
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
Zînă lacului). Altă e asemuita cu "un crin mlădiu și neatins" (Gală Galaction, "Mi-e dragă Nonora!"), o a treia e "mlădioasa că nuferii" (În drumul spre păcat). Un poem dramatic al vremii, extrem de caracteristic pentru opțiunile ei estetice, Legenda funigeilor de D. Anghel și St.O. Iosif, este construit integral pe un motiv "ondulatoriu" și îi proiectează scenic puterea obsedanta: "La fiecare mișcare, firele se leagănă că purtate de vînt, își schimbă locul, plutind încet prin aer, unele parcă vin
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
de măr dulce și lungit cu ape de leac. Încă trei volume, apoi, Oglinda femeii (1986), Lumină din lumină (1993) și Cuvinte nou născute (2002), sînt despre cheful de-a migra și de-a ,trece" al elementelor. Despre dansul de funigei suflați în vîntul de miazănoapte, despre pămîntul prefirat cu pîine și descîntat cu vin. Despre călătorii: ,Dar eu m-am dus la regele mort/ privind adînc în ochii lui de rugină/ ascultînd cum ninge peste pămînt, / arătînd orbilor un trup
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
văzîndu-te cum ești acum, cel rămas din tine însuți, irecompozabil, pierdut în timp și căzut în clipa acelei oglinzi." De-asta spun că nu de tristețe-i vorba - pentru ea ar fi nevoie de continuitate și de ruptură, nu de funigei plutind în apă - ci de un soi de nostalgie exfoliată, straturi-straturi, ca perspectiva oglinzilor. Nu doar fiindcă face, într-o ,însemnare", o comparație între text și oglindă, Petru Creția găsește forma bună de a scrie despre fulgurantele imagini. Bucăți de
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
deschisă ̀în cele patru zări. De atunci Iașul are ceva în plus, ceva mai nu știu cum, are o lumină ce te cucerește la prima vedere. O lumină caldă, coaptă, a cărei frumusețe ajunge deplină în crugul toamnei, când, plină de funigei se revarsă peste dealurile albastre ademenindu-te cu trena-i ̀învăluitoare. Atunci, privind în zare acolo unde se cerne duhul luminii vei visa la călătorii, precum cocoarele și inima îți va da ghes să te pierzi ̀în păienjenișul
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
între buze o aștept să vie. Nu vreau decât să-mi port curate degetele răsfirate prin părul ei, prin părul ei și-apoi prin nori s-adun din ei ca dintr-un caer fulgerele-așa cum toamna strânge din aer funigei. III - Umbra Pan rupe faguri în umbra unor nuci. E trist: se înmulțesc prin codri mânăstirile, și-l supără sclipirea unei cruci. Zboară-n jurul lui lăstunii, și foile de ulm răstălmăcesc o toacă. Subt clopot de vecerne Pan e
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
nu-ndrăzneau să ridice ochii din pământ în fața omului lor, își suflecau acum fustele-n față, arătîndu-și pulpele groase și dâmbul păros dintre ele, și se lăsau călărite acolo, pe sacii cu grâu, în mirosul de hamuri date cu dohot. Funigeii, la un capăt cu mărunții pui de paing, umpluseră aerul de aur, se-mpleticeau prin cârceii de viță, prin aracii grădinii și erau mânați apoi spre marginea satului, acolo unde bătrânul cimitir se însorea ca o broască râioasă la ultimele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
m-au găsit părinții, ghemuit pe dalele pătrate, la picioarele mulajului de ghips și țipând din toate puterile. Am continuat să strig, congestionat și cu lacrimile udîndu-mi fața și gâtul, până când am ieșit pe poarta spitalului, printre frunze îngălbenite și funigei. Am așteptat mult tramvaiul într-o stație singuratică. Suspinam încă și genele nu mi se uscaseră de tot când l-am văzut venind, roșu, cîătinîndu-se pe șine, ca un gândac obosit. Poate că în miezul miezului acestei cărți nu se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atât de tare, încît trebuise să-i dea drumul. Tulburat, căpitanul abia dacă mai știu pe unde trece coloana. Stătea agățat de pârghia pompei și privea în neștire casele și trăsurile de sub cerul cu nori scânteietori. Aerul era plin de funigei. Presiunea enormă a unui veac de istorie făcea apele epocii dense și străvezii ca ale unei prisme de cuarț. De altfel, un pal curcubeu străbătea, dacă te uitai bine, întreaga viziune a acelei zile de sfârșit de august și un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stins, mi-a spus buna ei prietenă, sufleuza de care nu se despărțea niciodată. Afară era o toamnă galbenă ca într-o pădure adormită de Ginkgo biloba. Brusc, toate casele s-au dilatat, s-au transformat în cârpe plutitoare, niște funigei urâți și mari, mașinile făceau un zgomot urât, totul mi s-a părut urât și diform. Plecase Marcela fără să facă zgomot, ea care avea nevoie de o scenă numai pentru ea. Mi-ar plăcea să însemn ceva și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
primul vagon au scăpat cu viață. Tramvaiul era aglomerat, cu lume pe scări și Între vagoane și se Întorcea de la ștrandul Lacul Tei. Jetul flăcării, Întâi roșie și apoi albastră, aproape invizibilă, lovește vâjâind peretele rece. Scântei mici, ca niște funigei incandescenți, apar din când În când În trupul cărămizii sfărâmicioase. Instalatorul apasă cu năduf pistonul mașinii de lipit. Mașina funcționează cu benzină. De obicei cu mașina asta lipește țevile de plumb de prin casele oamenilor sau În canal. Acolo, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
altă lume. De mâine nu vom mai avea nimic comun - nici spațiul și timpul, care nu ne vor mai încadra la fel viața. A împachetat toată ziua. Imediat după prânz m-a chemat cu câteva cuvinte clare, dar 1 Fosfene - funigei. cu semnificație afectivă mai obscură, scrise pe un bilet de vizită parfumat (pentru ce?): "Iubitul meu prieten, te așteaptă A..." "Te așteaptă A", în loc de invariabilul și protocolarul: "Te rog vino la noi", cu specificarea motivului pentru care mă cheamă și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]