122 matches
-
LSR prof. Lucia-Elena Locusteanu, împreună cu Ana Matei și Ioan Leuca. Președintele Filialei Cluj, Iulian Patca, a schițat profilul de scriitor al celor trei noi membri. Sărbătorită zilei a fost gherleanca Pușa-Lia Popan, care și-a lansat cea mai nouă carte, „Funigei de gînd / Of web of thoughtsˮ. A prezentat volumul prefațatorul ei, poetul Iulian Patca, care a susținut că este vorba despre „o poezie a resemnăriiˮ, creatoarea, în „partea submersa a versurilorˮ, vorbind despre neîmpliniri și dureri neostoite. Poetul Gavril Moisa
CENACLUL LITERAR„ARTUR SILVESTRIˮ AL FILIALEI CLUJ A LIGII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA, ÎN PRAGUL SĂRBĂTORILOR PASCALE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378481_a_379810]
-
clienți și delicvenți, un declic, toți repetenți. Dar preceptele sunt goale, vin la masa dumitale. Noi om trage un bairam cu prietenul Rustam. Singur am rămas în Plazza, nici Sân Marco, nici Sân Razza. Un model tot alesei, pe prințesa Funigei, Om cu ochii cenușii mă-ndesa cu erezii, Proust desigur n-a fost prost, mag-maestru el mi-a fost, Cu un pic de Joyce și Harms, vă iubește, doamna, Brahms. BMM Referință Bibliografica: Însetat / Boris Mehr : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
ÎNSETAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378838_a_380167]
-
Iulian Patca, conducătorul Filialei Cluj a LSR, a făcut informarea lunară privind activitățile membrilor Ligii și a prezentat cele mai noi publicații ale acestora: „Singur în noapteˮ și „Toamnă, de ce mi-ai furat visele?ˮ , de Toader Ungureanu; Pușa-Lia Popan, „Funigei de gândˮ; Ioan Seni, „Academia Română la 150 de ani....ˮ; Adrian Mitroi, „Salba de cuvinteˮ; Nadia Linul Urian și Mama Ioana, „Povești din satˮ; Rodica Fercana, „Călător în timp/ Voyageur du tempˮ; Carmena Felicia Băințan, „Iubirea din tăcereˮ; Helene Ptflitsch
CENACLUL LITERAR „ARTUR SILVESTRIˮ AL FILIALEI CLUJ A LSR A INTRAT ÎN VACANȚĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379381_a_380710]
-
obrajii cu lacrimi și cu ploi. Și-aduce în vârtejuri frunziș uscat și veșted, Așează strai de brumă pe parcuri și alei Și-un fir de lămâiță îți pune iar pe creștet Și-n gene iar îți prinde alai de funigei. Sosește iarăși toamna cu limba amăruie, Cu serile tăcute și pline de năluci Și-ți toarnă în odaie mireasmă de gutuie Și lângă soba caldă îți pune-un coș cu nuci. Pe-aripa înghețată a vântului ce geme O frunză
TOAMNA CARE VA SOSI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373851_a_375180]
-
al dragostei ce-ți port, În spațiu ne unește dorul Iar din respect fac pașaport! Îți amintești, iubito? Îți amintești cum așteptam ninsoarea Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei? Ne întreceam să urmărim mișcarea Cristalelor gingașe-n dans de funigei... Prin voalul iernii-ți deslușeam candoarea Și gingășia pur-a jocului de miei... Îți amintești cum așteptam ninsoarea Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei? Valsam într-un ocean de alb sub zarea Cu străluciri de stele-n ramuri de
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
Zidesc în amintiri miracolul iubirii mele, neputând s-o-nlocuiesc vreodată, lăsând să treacă ani de tăcere... și chiar de așteptare... * M-avânt. Alerg. Pereții-n zig-zag m-absorb, mă incită! Panoplie de toamnă-i drapează, legată prin fire de funigei deșirați din ghem străveziu. Amestec de tonuri îmi mângâie ochiul. Eterice-arome dansează în jur. Le-aspir. Mă pătrund. Perfidă narcoză! Absorbție olfactiv-oftalmică, monitorizare perfectă, îmi încurcă dezideratul! Imposibilă ieșire! Nu m-așteaptă nimeni! Mai departeee! * Împătimit de mare, aleg o
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
noi, oamenii s-au îndepărtat sau l-au uitat înlocuind pe cele sfinte, cu suficiența și impenitența traiului zilnic. Limbile înalte ale flăcărilor se încolăceau într-un crescendo ce păreau a sprijini cerul, coloane alcătuite din funingine neagră amestecată cu funigei minusculi și particule văpăiate de culoare alb-gălbuie degajau un miros înecăcios de catran, amestec de stropi incandescenți de smoală ce parcă țiuiau ca niște șrapnele ale unor obuze ce, vorbea lumea ceva mai târziu, „garniseau din belșug” magazia de muniții
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
modelez în lut, dorit, Cum l-ai lăsat plecând, în ramă... Îți mulțumesc, iubită mamă! Îți amintești, iubito? Îți amintești cum așteptam ninsoarea Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei? Ne întreceam să urmărim mișcarea Cristalelor gingașe-n dans de funigei... Prin voalul iernii-ți deslușeam candoarea Și gingășia pur-a jocului de miei... Îți amintești cum așteptam ninsoarea Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei? Valsam într-un ocean de alb sub zarea Cu străluciri de stele-n ramuri de
OMAGIU, FEMEII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369231_a_370560]
-
nu mai puțin paradigmatic între atîtea altele -, cu mujicul rumân odihnindu-și, pe pian, toporul cu care părăduise conacul boieresc, găselniță de "Ogoniok", pe lîngă lumea asta atît de feroce în manevra ei jdanovistă, "floristele" lui Tonitza fuseseră niște parfumați funigei zburătăcind prin zăvoaiele raiului. Într-un subsidiar obligatoriu, e de observat tenacitatea în demnitate a atîtor artiști îndurînd privațiuni și rezistînd presiunilor propagandei, doar pentru a rămîne ei înșiși. Și se vede prea bine acum la ceasul totalei defulări, arta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să publice aici, apoi și în „Viața românească”, „Reforma”, „Viitorul”, „Ordinea”, „Minerva”, „Minerva literară ilustrată”, „Cumpăna” (1909-1910, scoasă de cei doi împreună cu M. Sadoveanu și Il. Chendi), un material bogat și extrem de variat. Volumele lor se succedă cu repeziciune: Legenda funigeilor (1907), Cometa (1908), Caleidoscopul lui A. Mirea (1908 și 1910), Carmen saeculare (1909), Cireșul lui Lucullus și Portrete (1910), precum și mai multe traduceri. Primele trei cărți au fost premiate în 1909 de Academia Română. În această perioadă, A. publică singur un
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
de asemenea, la înnobilarea speciei, la întemeierea unei tradiții, în care se va înscrie apoi un G. Topîrceanu. Familiarizarea lui St. O. Iosif cu literatura germană a făcut să i se atribuie lui ideea poemului dramatic în trei acte Legenda funigeilor. Însă modelarea intrigii, plasată într-un nebulos Ev Mediu gotic, lumea poemului, care e plină de semne fatidice, „de-nștiințări secrete” prea lesne descifrabile totuși, în care viața e condusă de o ursită, în care iubirea e o forță imposibil
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
și un imagism [...]. Puțină, impopulară, proza lui D. Anghel este excepțională și revoluționară. Fără ea nu s-ar înțelege proza de mai târziu a lui Arghezi, care perfecționează și sistematizează maniera angheliană. G. CĂLINESCU SCRIERI: În grădină, București, 1905; Legenda funigeilor (în colaborare cu St. O. Iosif), Iași, 1907; Cometa (în colaborare cu St. O. Iosif), București, 1908; Caleidoscopul lui A. Mirea (în colaborare cu St. O. Iosif), I-II, București, 1908-1910; Carmen saeculare (în colaborare cu St. O. Iosif), București
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
îndepărtată. Nici măcar nu era un «eu» precis în nebulozitatea ei. Doar senzația intensă de lumină, mirosul înțepător al ierburilor și niște dâre argintate străbătând densitatea albastră a aerului - cu mulți ani mai târziu aveam să-mi dau seama că erau funigei. Insesizabilă și confuză, sclipirea aceea avea să-mi devină totuși dragă, căci reușisem să mă conving că era vorba de o reminiscență prenatală. Da, de un ecou pe care mi-l trimitea ascendența mea franțuzească. Asta pentru că într-o istorisire
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
reminiscență prenatală. Da, de un ecou pe care mi-l trimitea ascendența mea franțuzească. Asta pentru că într-o istorisire a bunicii regăseam toate elementele acelei amintiri: soarele de toamnă din călătoria ei în Provența, parfumul lanurilor de lavandă și chiar funigeii aceia unduind în văzduhul înmiresmat. N-aveam să îndrăznesc niciodată să-i vorbesc despre preștiința mea de copil. În cursul verii următoare, sora mea și cu mine am văzut-o într-o zi pe bunica plângând... Pentru prima oară în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
strămoșii mei francezi, și de care, în copilărie, eram foarte mândru. Vedeam în ea dovada francității mele ereditare. Era ziua aceea de toamnă însorită, la marginea unei păduri, cu o invizibilă prezență feminină, cu un aer foarte curat și cu funigei unduind prin spațiul acela luminos... Acum înțelegeam că pădurea aceea era, de fapt, taigaua nesfârșită și că fermecătoarea vară a fetelor bătrâne avea să piară într-o iarnă siberiană care dura nouă luni. Funigeii argintii și ușori din iluzia mea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un aer foarte curat și cu funigei unduind prin spațiul acela luminos... Acum înțelegeam că pădurea aceea era, de fapt, taigaua nesfârșită și că fermecătoarea vară a fetelor bătrâne avea să piară într-o iarnă siberiană care dura nouă luni. Funigeii argintii și ușori din iluzia mea franceză nu erau decât niște șiruri de sârmă ghimpată nouă, care nu avusese timp să ruginească. Mă plimbam cu mama pe teritoriul „lagărului de femei”... Era prima mea amintire din copilărie. Două zile mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de Al. Dumas-tatăl și drama Gringoire a lui Théodore de Banville. Câteva traduceri din La Fontaine, în aceeași colaborare, au apărut postum. E greu de precizat în ce constă contribuția lui I. la scrierile în colaborare cu D. Anghel (Legenda funigeilor, 1907, Cometa, 1908, Carmen saeculare, 1909, Cireșul lui Lucullus, 1910, Portrete, 1910), dar mai ales la Caleidoscopul lui A. Mirea. Supraevaluat de critica sămănătoristă, în special de Ilarie Chendi, I. reprezintă, în cele din urmă, o conștiință patetică. Deși minor
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
spirit programatic, sunt indiscutabile. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Versuri, București, 1897; Patriarhale, București, 1901; Poezii. 1901-1902, București, 1902; A fost odată..., București, 1903; ed. București, 1909; Din zile mari, București, 1905; Credințe, București, 1905; Zorile, București, 1907; ed. București, 1909; Legenda funigeilor (în colaborare cu D. Anghel), Iași, 1907; Poezii. 1893-1908, București, 1908; Cometa (în colaborare cu D. Anghel), București, 1908; Caleidoscopul lui A. Mirea (în colaborare cu D. Anghel), I-II, București, 1908-1910; Carmen saeculare (în colaborare cu D. Anghel), București
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
creării primului teatru de avangardă românesc, Insula, în linia experimentelor novatoare ale regizorului francez Jacques Copeau sau, în Spania, ale lui Federico García Lorca. Din motive financiare, teatrul este închis în 1923, reușind totuși să pună în scenă feeria Legenda funigeilor de St. O Iosif și D. Anghel. În același an F. emigrează în Franța, țară închipuită prin perdeaua de iluzii a literaturii și culturii sale, pe care o va și numi „tărâmul viselor și al poeziei”. În acest exil voluntar
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Liceul „I. L. Caragiale”, iar în 1973 Facultatea de Filologie, secția română-italiană. Un timp profesoară la școli generale (1975-1979), va intra apoi în presă, ca redactor la „Scânteia tineretului” (1980-1989) și la „Tineretul liber” (1989-1991). Încercări, cu poezie, publică în revista „Funigei” a Liceului „I. L. Caragiale”, însă adevăratul debut se produce cu proză, la „Luceafărul”, în 1970, fiind prezentată de Fănuș Neagu. Va mai colabora la „Amfiteatru”, „România literară”, „Ramuri”, „Cronica”, „Viața românească” ș.a. Primele volume de povestiri, Valiza cu zăpezi (1977
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
într-un flux al dicteului automat, totul însă sub hegemonia reveriei transparente. Domesticul își are locul său privilegiat, printr-o perspectivă naturistă și onirică stilizată: „Cerșetori de azur de alge minunate / Stați acasă. Hamacul reveriei vă e la-ndemână / Chemați funigeii amintirilor la banchet / Ca surâsul logodnicelor de optsprezece ani” (Peisaj clătinat). În schimb, prozopoemele lasă loc, în fluxul oniric, umorului negru și sarcasmului. Câteva colaje din 1942, intitulate Atentat la bunele tabieturi, amintesc de absurdul straniu al lui Max Ernst
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
altă lume. De mâine nu vom mai avea nimic comun - nici spațiul și timpul, care nu ne vor mai încadra la fel viața. A împachetat toată ziua. Imediat după prânz m-a chemat cu câteva cuvinte clare, dar 1 Fosfene - funigei. cu semnificație afectivă mai obscură, scrise pe un bilet de vizită parfumat (pentru ce?): "Iubitul meu prieten, te așteaptă A..." "Te așteaptă A", în loc de invariabilul și protocolarul: "Te rog vino la noi", cu specificarea motivului pentru care mă cheamă și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iconița afumată, și toate hotărârile, îndoielile și mângâierile nădejdii o cercau... VItc " VI" În vremea asta Haia Sanis nu voia să știe de nimic în lume, decât de dragostea ei. Toamna își aduse înștiințările cu firele lungi de argint ale funigeilor plutitori, cu buciumările vânturilor; iar mahalaua prinse iar a clocoti. Iar se adunau sara cumetrele, în cațaveici, sub salcâmii desfrunziți, iar șopteau nevestele încete, urmărindu-și pruncii și ridicând la înălțimea nasurilor andrelele neliniștite. Dragostea Haiei era de poveste. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă duc așa prin lume, și să le văd toate... grăi Niță zâmbind. Fata nu răspunse; rămase gânditoare. După-amiaza de toamnă era foarte blândă și o liniște nesfârșită întrista întinderile. Toate zgomotele conteniseră. În pârloagele apropiate luceau fire lungi de funigei; un vânt abia simțit purta și prin văzduh firele acestea rătăcitoare de matasă argintie. Flăcăul și fata stăteau singuri pe prispa bordeiului. Nu-și mai vorbeau, dar se simțeau chemați unul spre altul de ceva tainic. Dintr-un tufiș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Povestitoarea e o «babă cu clonț și cu ochii verzi și vicleni», ca în Halima. Lumea însăși a trecut printr-un proces de «estetizare» livrescă.“ (N. Manolescu) Pe Deleleutc "Pe Deleleu" Toamna începuse și se isprăvise în secetă. Unduiau lin funigeii prinși de cheutorile și streșinile caselor; cerul alburiu și zările în ceață se desfășurau, zile după zile, în aceeași tihnă blândă. Moș Calistru Pușcașu, cunoscător vechi a semnelor lui Dumnezeu, nu era mulțămit. Într-o sară, pe când Dăvidel Boghean sărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]