1,494 matches
-
și vulgaritatea de hrubă suportate la lumina zilei, pe stradă, în cartier și în mass-media semnifică nu elanul opiniilor proprii, nu descătușarea de prejudecăți, ci o tehnică întortocheată de violentare și de obstrucție venind din partea celui care în fapt se furișează, care se învârte (și rămâne pe loc), care se comportă de o asemenea manieră tocmai pentru că nu are curajul să înfrunte. Pe cine? Ce? Autoritatea, desigur, care îi impune - deși tocmai asta n-ai zice - același respect ca pe vremuri
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
și afurisita de crâșmă din piața orașului/ tocmai când cu prietenii mă simțeam mai bine/ începea și ea să plutească.../ Și asta pentru că împrejurul nostru se tot foiesc/ profeții mincinoși și din spuma portocalie/ a memoriei ceea ce ni s-a furișat prin ani a devenit,/ între zidurile realității, dogma cea mai cumplită." Laitmotive și imagini recurente încheagă o recuzită a reconstrucției imperfecte a lumii într-o formulă în care stările de spirit se organizează în realități absurde: "O halcă zdravănă din
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
se poate spune așa, un alt Bacovia lîngă vechiul, cunoscutul Bacovia, recuperînd astfel esențele eminesciene ale liricii noastre: " Aici în preajma orașului alb,/ între ziduri căzute, între sălcii amare,/ unde vița de vie se urcă pe deal/ și iedera verde se furișează'n pridvoare,/ aici unde sensul de fiece zi/ își pierde rigida însemnătate/ vorbim despre oameni ca și cum am vorbi/ despre cărți, despre fluturi sau despre haine uzate;/ vorbim despre ei ca și cum n'ar mai fi/ decît reproduceri pe cărți ilustrate,/ anemice
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
neașteptate declarații directe, făcute în registrul stilistic al oralității bucureștenești, Simona Tache își compune și își recompune un autoportret indecis, fluid, un "autoportret din mers", cum ea însăși îl definește. Acest autoportret ni se înfățișează ca o siluetă de fată furișată prin tramvaie pline de bărbați prost-crescuți sau refugiată în bucătărie, unde scrie scrisori de dragoste "pe mușamaua roz,înflorată". Este vorba de o eroină a zilelor noastre, de ceea ce a mai rămas din feminitate într-o epocă a vulgarității dezlănțuite
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
ca și nuvela care dă titlul volumului Omul și umbra, povestea celui învățat de o bătrînă vrăjitoare cum să se ascundă în umbra sa. Numai cînd apunea soarele, trupul său vertical își recăpăta consistența materială dar, în lumină, el se furișa în mantaua umbrei, în timp ce glasul, care ținea de viața lui adevărată, dispărea atunci cînd dispărea și umbra". În despărțămîntul literaturii fantastice românești, Oscar Lemnaru și-a găsit locul său umbros. Dl Mircea Braga, coleg de generație, a avut fericita idee
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
atît de aproape. Am ascultat CD-ul cu Gheorghe Cozorici. Un gest remarcabil făcut de Mihai Niculescu împreună cu cei de la Radio - Dragoș Șeuleanu, Sebastian Sârca, Doina Papp, Vasile Manta și George Marcu. Vocea tulburătoare a lui Cozorici răsună și se furișează în cotloanele casei mele. Inscripție pe ușa unui atelier de artist, Sonetul 49 ale lui Vasile Voiculescu... Le spuneam și eu în studenție... le va asculta și fiul meu... Mă gîndesc că acest timbru fantastic i-a sedus într-atîta pe
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
sînt atît de delirante, încît o farfurie zburătoare e tot ce le mai lipsește. Asemenea larmă și voie bună pe pămînt nu putea să nu atragă, în mod logic, o bucurie corespunzătoare de dincolo de stele. Cobor din pat și mă furișez în hol. Pentru nimic în lume n-aș vrea să pierd vizita unor extratereștri, chiar dac-ar fi să-mi atrag mînia cruntă a mamei și dezamăgirea tatii. Mă opresc în capătul holului, jenat să mă arăt în pijama. Dacă
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
ed. cit., p. 105-106). De astă dată, Blaga ia în seamă cu întârziere acuzele din nota lui Dan Botta de la finele articolului Frumosul românesc din "Gândirea", octombrie 1935, și își arată decepția că o asemenea insinuare "a putut să se furișeze în chiar revista la care colaboram cu tot avutul meu spiritual". Subliniază încă o dată răspicat că Dan Botta nu are nici un fel de prioritate în ideile sale și că tentativa de expropriere din 1935 a scăpat nepedepsită pentru că scriitorul se
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
pășește pe potecile biruinței. Soarbe vremelnicia din pocalul adevărului căutând să o definitiveze printr-o baladă a frământărilor. În calea sa curg râuri de suspine, iar pașii îi sunt călăuziți de doinele frumuseții răvășitoare. În ochii săi blânzi s-au furișat doruri și suferințe care caută să evadeze spre lumile dreptății, spre puritate și împlinire. Măreția sonetului său este covârșitoare. Poetul contemplă o lume care și-a pierdut strălucirea în abisul durerilor, care încearcă să răzbată în ploile efemerității, oglindită în
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
pânze-n stele, S-acopere o amintire. Mii de taine amoroase, Gânduri pline de iubire. Ea hrănește multe doruri, Le ascunde între stele. Și tu ai în taină amoruri, Să privești luna cu ele. Luna-n veșmintele ei negre, Se furișează și-n a ta minte. Șoptește doruri amoroase Îți scrie versuri, să te alinte. Ea cunoașate multe gânduri, Des se îmbracă în altă haină. Umbra pe care a vrajit-o, O dezmorțește iar în taină. Împărație eternă peste noapte, Demnă
SĂ-NTOARCĂ BEZNA ÎN LUMINĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382712_a_384041]
-
lume, ca lumea! Profesorul a scris o cărțulie, un miniroman vîndut în trei exemplare, cu titlul " Nimeni nu moare pe gratis". Cale de un film, personajul va rămîne blocat la o frază stupidă, de început al altei cărți, "Noaptea se furișa pe tăcute în oraș"... Dar cui îi mai arde de scris, pe lumea ASTA? Și ce sens are să scrii, cînd, oricum, nimeni nu prea mai are chef de citit, cînd tragi mîța de coadă, cînd trăiești în promiscuitate, înghesuit cu
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
în care s-a preschimbat între timp lapovița. Vântul suflă tăios. Vizita la profesorul matusalemic m-a tulburat, am o senzație extrem de ciudată, mi-e capul greu, parcă, atunci când fusesem în locuința lui mizeră, ceva sau cineva s-ar fi furișat în trupul meu. Ei, dar sunt un ins cu picioarele pe pământ, fără fandoseli metafizice, mă feresc să judec lucrurile în cod ezoteric și să caut semnificații ascunse. Drept care îmi alung imediat din minte presupunerea aceasta caraghioasă. Totuși, temerea e
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
picioare și se mînie și el/ și dă îndărătul ferestrelor din picioare și mîini.// poate nu ar trebui să vin duminica la birt/ chiar de la șapte dimineața. el își începe/ slujba la nouă. dar la șapte, exact la șapte/ se furișează și el în altar și începem să ne facem semne.// (...) o să facem atunci un chef pe cinste, părinte,/ întotdeauna plătesc eu, poți bea liniștit, noi n-avem/ cui te pîrî. și după aia o să ne mutăm și o să bem și
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
Și nu plouă”. “M-am întors în țara mea. / Gropile au năpădit străzile./ Câinii vagabonzi latră toată noaptea la lună..../ E caniculă. Cad oamenii pe asfalt/. Și nu plouă!.../ E atâta grabă că nu se mai vede tristețea/ Care se furișează rușinată/ Printre pensionari și dolari. Doamne, de ce-i atâta tristețe? / Și nu plouă!.../ Ce deochi și-a pus ghiara pe tine,/ Miorița mea din veac?/ Sânger și te cant,/ Țara mea de leac./ Și nu plouă!”... Ajunsă la ceasul când
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
și de omenesc! Dar și atât de greu de înțeles după secole de minciuni sforăitoare! Parcă nici nu mai știai că acest cuvânt este atât de simplu și de cuprinzător, atât de aproape de tine încât chiar dacă o lacrimă ți se furișează în colțul ochiului știi că-și are rostul și menirea ei. Ai prilejul să simți, poate pentru prima oară, ce este patria și chiar să-ți dai seama că până acum ai învățat despre ea numai cuvinte fără acoperire. Dar
PESTE TIMP ZBOARĂ DOAR CUVÂNTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 () [Corola-blog/BlogPost/384193_a_385522]
-
mult timp în urmă , o urcase până în vârf, mânată de un gând de sinucidere.Dar, bine că nu o făcut-o ! Ceruse îndurare și până la urmă a primit-o. Nu degeaba se află acum ,undeva la mică depărtare în spatele lor ,furișându-se să nu fie văzută . - Ce frumos se vede marea de aici, spune actrița ,ajunsă la marginea prăpastiei. - Lara, nu sta atât de-aproape,poți să aluneci și să cazi ! spune bărbatul,vădit îngrijorat. - Și dacă aș cădea,te-ai
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
nord estică a sa, m-am oprit să privesc și să ascult armonia locului, zgomotul curgerii apei, jocul păstrăvilor mari cu spinările negre marmorate ce săgetau prin valuri, printre vegetația acvatică și pe sub maluri, zbenguitul a două vidre care lunecau furișat pe lângă mal, puțin mai departe de locul unde mă aflam, aproape de vâltoarea de lângă podul din fața morii, acolo vegetația acvatică fiind mai bogată. Începuse să sufle deodată dinspre vest un vânt rece care se întețea, scuturând și contorsionând ramurile bătrânilor arbori
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
picioare goale, Cu margarete înșirate după gât Și flori de maci cusute-n borangic pe poale, M-ai păcălit, când fermecată, intr-al tău joc Eu am intrat vrăjită și zglobie, Cântând când culegeam la siminoc, Iar tu te-ai furișat pe deal zurlie. Eu te-am strigat și am crezut mereu, C-ai să revii cu zâmbetul pe față, Dar toamne reci au tot trecut de-atunci Si-n păr m-au nins tăcute flori de gheață... De-atunci te
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
creață și picioare goale,Cu margarete înșirate după gâtși flori de maci cusute-n borangic pe poale, M-ai păcălit, când fermecată, intr-al tău jocEu am intrat vrăjită și zglobie,Cântând când culegeam la siminoc, Iar tu te-ai furișat pe deal zurlie.Eu te-am strigat și am crezut mereu,C-ai să revii cu zâmbetul pe față,Dar toamne reci au tot trecut de-atunciSi-n păr m-au nins tăcute flori de gheață...De-atunci te caut , fată cu
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
pe fapte! - Stai liniștit, Boss! În Maglavid, toți alegătorii mei consideră că ceea ce fac eu ar face și ei, deci, sunt complici la acțiunile mele și vom da socoteală împreună în fața acelei instanțe supreme care deține ADEVĂRUL ABSOLUT. Noaptea se furișază în golul lăsat la retragerea razelor de soare. Noroc că avem luna care ne trimite și nouă din strălucirea ei. În depărtare un bou al băltii își umflă cu disperare gușa și eliberează ritmic un țipat transmițând mesaje încă nedescifrate
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.13 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378126_a_379455]
-
pe fapte! - Stai liniștit, Boss! În Maglavid, toți alegătorii mei consideră că ceea ce fac eu ar face și ei, deci, sunt complici la acțiunile mele și vom da socoteală împreună în fața acelei instanțe supreme care deține ADEVARUL ABSOLUT. Noaptea se furișază în golul lăsat la retragerea razelor de soare. Noroc că avem Luna care ne trimite și nouă din strălucirea ei. În depărtare un bou al bălții își umflă cu disperare gușa și eliberează ritmic un țipăt transmițând mesaje încă nedescifrate
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.12 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378125_a_379454]
-
a trezit cu cearcăne la ochi și fetele în fuste scurte ies vesele pe bulevard Tăietorii de vise au luat luna și au pus-o pe tocător în sacul de cânepă verde Și-n arcada goală pușcă orașul s-a furișat cum o pisică neagră Tăietorii de lemne bat clopote de alamă în dunga buzei tale Și strada a rămas singură la amiază, iar luna încă nu și-a închis ochii Ionuț Țene Referință Bibliografică: Tăietorii de lemne, poem de Ionuț
TĂIETORII DE LEMNE, POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377102_a_378431]
-
PRIMĂVARĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1510 din 18 februarie 2015 Toate Articolele Autorului FLORILE DE PRIMĂVARĂ Primăvara vine, iată, Cu o floare-mbujorată; Lângă drum, altele două Își îmbracă haina nouă; Iar în iarbă, pe sub tei, Se mai furișează trei; Patru galbene, timide, Se tot clatină, rigide; Ar pleca-n plimbare cinci, Dar se plâng că n-au opinci; Se-nsoresc pe coastă șase Puțintel cam somnoroase; Au mai înflorit azi-noapte În livadă, cică, șapte Și-ncă opt mici, rotunjoare
FLORILE DE PRIMĂVARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377298_a_378627]
-
știi, Ai doar vioara și-un sărut? Din care vremuri vii pribeag? Din ce demult îmi ești aici? Și ce cărări, de al meu drag, Ai străbătut ca să m-atingi? De ce pe firul din vioară În sufletu-mi te-ai furișat? De ce-ai venit să-mi aduci iară Dureri cu gust de altă dat' ? De ce îmi lași al tău amar Pe dulcele viorii-ti sfinte? De ce când plâng nu ai habar Că-ți mor, pribege, sub cuvinte? De ce-ai
PRIBEAGULE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382169_a_383498]
-
nerușinată de contur căci vreau s-ajung în locul pur de unde se schimbă anotimpurile, de unde se răsucesc timpurile, unde se fac ochii rubinii de zburător, unde toate senzațiile se-mpletesc într-o frânghie cosmică de care poți să tragi apa. Și furișându-mă ca o mâță curată, cu carnea de vată, o să trag după mine numele calde. Ai încredere, străinule, în Fiul Risipitor! N-o să ajungă prea departe, da, despre el vorbesc, despre cel care face răni și le lasă mustind să
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]