456 matches
-
a înțărcat bălaia, Preaînalte. La Durău era trai, neneacă! Băutură și haleală, de-ți pocneau curelele. Saună, masaj, piscină. Limba catifelată a măicuței Teofana netezea umflăturile. Sora Arsenia freca celulita: avea buzele aspre ca spuma de mare, gâdileau în călcâie, furnicau șira spinării, arcuiau liniile. Mâinile de femeie muncită a maicii Benedicta frământau aluatul, plămada creștea printre degete. Saliva întrecea gerovitalul unde lingea sora Magdalena, reumatismul se tămăduia până la os. Văzând cât este de neînduplecat cheagul (stareț cu cârjă episcopală), domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stradă!... Oho! Stilații își pierduseră răbdarea... Clar: o băgasem pe mânecă. Ies în scenă, în rolul personajului sincer: "Care manifeste? Care..." Băi, țâcă, uite despre ce este vorba... Atunci am simțit că e groasă de tot chestia. Pe băieți îi furnicau palmele. Mi-am adus aminte de nea Onuț, care-mi spusese că prima oară scăpase de fraieri amenințându-i că, dacă nu-i dau drumul acasă, o să... Și chiar ca nea Onuț am zis: "Dacă nu-mi dați drumul acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Iubirea. Ce e iubirea? Merg. Merg aiurea Constant. Ce e constant? Iubirea. Găsit-am iubirea? Aiurea. Merg aiurea. Luna. Luna lucește cu farmec. Luceafăr. Luceafăru-i departe. Totu-i departe, totul e singur. De la distanță; ce-i înăuntru? Furnica. Ea cară ,furnica Continui. Șiruri continui. Cât e singur e bine, stabil. Când interacționează, ce nu se schimbă? Lateral. Pământ lateral. În Iași am petrecut momente de neuitat. Pe Bulevardul Independenței, pornind din Târgul Cucului sunt magazine luminate noaptea ca stelele de pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pământul a stat destul în repaus, Omul s-a gândit să-l are. A trecut o zi au trecut șapte și furnica se întreba cu îngrijorare de ce greierul nu mai cântă și păianjenul nu mai lucrează. -Ce-or face? se întreba furnica ..... A luat câte ceva de mâncare și s-a hotărât să bată la poarta adăpostului unde locuia cântărețul întunericului. -Boc! Boc! Rostoboc! ..... ..... -Măi, ce să fie? Ce să fie?...de vecinul meu nu răspunde? Bătea furnica în poartă și se tot
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Așa este! zise furnica după care a căzut adânc pe gânduri. -Ei! Acum să te văd, vecino. Cum ai să te descurci cu doi surzi fără picioare. -După ce că ești necăjit, îți mai arde și de glume, îl certă furnica pe păianjen. -Dacă tu crezi că este altceva de făcut, spune, că mă supun. Ce să fac de acum încolo? Să plâng, să mă amărăsc? În zadar, nu cred că voi putea rezolva ceva, bine că măcar am gura sănătoasă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fais de la police par amour de l’art”. Cu același sens, formula se regăsește și câteva decenii mai târziu, în presa umoristică: „dta nu ai întreprins lucrarea asta «pentru amorul artei», ci cu intenția de a realiza un bun gheșeft” (Furnica, 14 noiembrie 1915, p. 8). Substituția lui pentru prin de e firească; pornind de la echivalența celor două prepoziții în sensul lor cauzal, întrebarea „pentru ce?”, frecventă în limba veche, a fost înlocuită prin „de ce?” În utilizarea actuală a expresiei, reapare
Amorul artei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4917_a_6242]
-
apendice oratoric temei". Însă mijlocul de căpetenie prin care Val Gheorghiu încearcă a contracara realul dezamăgitor îl reprezintă perspectiva retro, nelipsită, cum singur se grăbește a specifica, „de o patină a unui romantism cumva desuet și vag aberant". Rîndurile apar furnicate de un melos subtextual, inducînd un fior fantomatic. Doi îndrăgostiți „se întorc, ținîndu-se de mînă, pe sub teii uscați, visîndu-se ca-n atîtea rînduri, în vremea lui Conachi", pentru a se opri „în fața unui grilaj din celălalt veac". Într-o casă
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
nu poate fi numai Aspida" (singura frază a subcapitolului) (p. 60). Lumii neconvenabile în care-și trăiesc insatisfacțiile personajele Roxanei Pavnotescu, i se opune o alta, abandonată cândva de om, a cărei imagine superb scrisă apare în capitole precum împărătița Furnică (pp. 125-132) sau Albatroșii "Danzantes" (pp. 215-227). La această lume, neatinsă încă - în viziunea autoarei - de forțele destructive ale civilizației pare să aspire personajele (anonime) din Sub semnul Aspidei. O dificultate tenace se dovedește a fi așezarea cărții, a romanului
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
asta Tak e bun!” (nr. 37, mai 1910). De multe ori, chix era folosit, în versificațiile umoristice, ca rimă pentru X: „Sperând să-i prinză, păgubașul/ Merge la secție. Dar.... chix! Don comisar zice: «Pungașul / Îl știu: este pungașul X!»” (Furnica, 51, august 1910, p. 8). Cu o asemenea lungă și frumoasă istorie, cuvântul merită oarece respect - măcar o ortografiere consecventă.
Chix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4784_a_6109]
-
intră în biserică. „Probabil că stă în pridvor“, se gândi Zinaida. Și ea voia să stea sub acoperiș, dar se temea că o gonește iar bătrâna cu negul. Așa rămase locului nehotărâtă aproape o oră. La început simți cum îi furnică picioarele, pe urmă nu le mai simți. Îi dădură puțini bani, mai puțini decât celorlalți. Observase asta și înainte și ajunsese la concluzia că așa e drept, că slabul e întotdeauna mai vrednic de milă decât grasul. Mai stătu în
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
târându-mă astfel centimetru cu centimetru către un pietroi de mărimea unei roți de mașină, singurul adăpost pe care-l pot găsi. Zboară iarăși gloanțele de mitralieră pe deasupra; mușchii capului, gâtului și spatelui mi se contractă în spasme. Picioarele-mi furnică. Dacă aș putea, m-aș ascunde sub pământ, dar continui să mă tarăsc spre adapostul precar, cum mi s-a imprimat în creier la antrenamente. Țin capul aplecat într-o parte până ajung la pietroi. Apoi mă ițesc de după el
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
generos, să aibă meritul de a fi ridicat acel monument în piața Reghinului. Este ceva tipic pentru acele vremuri, când motive atât de josnice erau amestecate în problemele de artă și luau pâinea de la gura bietului artist. Și acum mă furnică în tot corpul când mă gândesc cum a scos acel popă din Reghin o carte de școală, scena îmi este vie în imaginație și în momentul de față, în care era portretul cu totul șters al lui Petru Maior și
Liviu Rusu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4750_a_6075]
-
cum un munte pe care-ai fost ispitit să-l urci glasul de bas al norului pămîntiu un iaz din copilărie la fundul căruia doarme și se trezește-n răstimpuri o muzică de jazz o furtună de odinioară ce te furnică pe sub piele cînd nu te gîndești la nimic cîteva muște pe geamul din bucătărie atît de obraznice jucîndu-se cu increatul.
Bilanț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/2601_a_3926]
-
mi-l arde Pasiuni miliarde Cu fluturi de aur Și-n mijloc c-un taur Măreț cît o casă Lui fi-voi mireasă Tu du-te mă lasă Și-atunci pe cărare Un bou oarecare Căzu ca trăsnit Oștiri de furnice-i Intrară propice-n Urechi și în gît...
Boul și vaca by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10469_a_11794]
-
fiu la ordin si degeaba să trudesc Dacă nu trăiesc acuma ,atunci cănd să mai trăiesc ? Ziua sta-ntinsă la soare și din flori bea limonadă Noaptea petrecea cu-n greier ce-i cănta o serenadă . Citește mai mult FurnicaO furnică ,nu tot aia ce ducea grăunte-n spateAlta ,care se credea mai cu moț dintre surate .Îi intrase-n cap (vezi-Doamne!)c-are nu ș’ce feromonși se trage (pe departe) din furnica Faraon.E mai nu știu cum ca ele i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
și un gând, De crengi se-agață fredonând, Al toamnei pastelat sonet, Dansând în pas de menuet. Un greieraș cu vocea tremurândă, Își cântă-ncet tristețea sa profundă, Prin frigul toamnei trece zgribulit, Cu-antenele pleoștite, de șale îndoit. Însă furnica tot mereu-i zicea, Când soarele pământul încălzea: E timpul să muncești drag greieraș, Din fânul cald ia fă-ți pulovăraș!” Dar el, nici n-o lua în seamă Și tot cânta din zori în seară, Zbura zglobiu din floare
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
și un gând,De crengi se-agață fredonând,Al toamnei pastelat sonet,Dansând în pas de menuet.Un greieraș cu vocea tremurândă,Își cântă-ncet tristețea sa profundă,Prin frigul toamnei trece zgribulit,Cu-antenele pleoștite, de șale îndoit. Însă furnica tot mereu-i zicea,Când soarele pământul încălzea:,,E timpul să muncești drag greieraș,Din fânul cald ia fă-ți pulovăraș!” Dar el, nici n-o lua în seamăși tot cânta din zori în seară,Zbura zglobiu din floare-n
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
Acasa > Poezie > Imagini > COPILUL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului 1 Iunie 2016 Scriu și pe Câmpie fulgeră departe, N-am să uit vreodată: fulgerul desparte, Simt cum mă furnică dorul de atunci, Era plină Valea, Dealul meu de prunci... Îmi aduc aminte de acele zile, Nu mai strigă nimeni, unde ești copile, Nu-ți ajunge ziua cât e ea de mare, Nu vezi că e noapte? vino la culcare
COPILUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385307_a_386636]
-
Aaa! Patru la număr! Iar a cincea e dublată. Sunt asaltată de ne-nțeles. În noapte strada-i pustie. M-așez repejor. O bucată de bordură mi se oferă drept scaun. Ce somn mă cuprinde! Și-aud parcă șoapte! Mă furnică-n urechi și mintea îmi cheamă. Să le-adun mă îndeamnă. Cuvânt potrivit să-nseileze cineva din ele, o nadă să croiască! S-ajute! Pe cine...?! * Întors la Secție, Antonel realiză că literele din desene își cereau dreptul unei înșiruiri logice
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
și un gând, De crengi se-agață fredonând, Al toamnei pastelat sonet, Dansând în pas de menuet. Un greieraș cu vocea tremurândă, Își cântă-ncet tristețea sa profundă, Prin frigul toamnei trece zgribulit, Cu-antenele pleoștite, de șale îndoit. Însă furnica tot mereu-i zicea, Când soarele pământul încălzea: ,,E timpul să muncești drag greieraș, Din fânul cald ia fă-ți pulovăraș!” Dar el, nici n-o lua în seamă Și tot cânta din zori în seară, Zbura zglobiu din floare
GREIERAȘUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382886_a_384215]
-
deși aveam paltonul pe mine. Am fugit pe holul de sus, am mers în camera cu trenul și am trântit ușa. Am încercat să deschid geamul ca să las înăuntru puțin din căldura de afară, dar geamul se înțepenise. Picioarele mă furnicau în sus și în jos, pe dinăuntru, și am simțit că senzația mă apucă și mă strânge chiar până sus, între ele. Afară pinii se legănau în vânt. Soarele era peste tot,iar cerul avea acel albastru deschis care-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-se În dreptul tablei de șah, În timp ce Închidea ochii, În căutarea odihnei. Probabil că se mișcase În timpul somnului, alunecând de pe covor. Răceala pardoselii Îi intrase În oase și o durere intensă Îi punea stăpânire pe membrele care Îi amorțiseră și Îl furnicau. La un moment dat, i se păru că cineva se apucase să deplaseze oglinzile În alte poziții, În centrul sălii. O geometrie Îngrozitoare de imagini speculare și de reflexe simulate, Îngrozitoare, ca și când un cosmos nebănuit s-ar fi concretizat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Deschide, mândră, fereastra,/ Că-ți dau foc și-ți arde casa!... Ai vrea să știi ceva despre blesteme: Cine iubește și lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă,/ Târâișul șarpelui/ Și pasu’ gândacului./ Vâjâitul vântului,/ Pulberea pământului./ Că furnica, de-i furnică,/ La trup mare, la cap mică,/ Și la mijloc subțirică,/ De umblă pe sub pământ,/ Tot se ține de cuvânt!... Sau despre vânătoare: Un voinic din Satu-Mare a plecat la vânătoare, / Să vâneze căprioare... Sau despre uitare: Nu știu ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ulei de mașină, susținută de o armătură din fier ruginit. Nu mă simțeam deloc bine. Fiecare nerv vibra țipându-și parcă senzația de disconfort. Cu toate acestea, o singură zonă din corpul meu, pe care o localizam În spatele cerebelului, mă furnica Încontinuu, transmițând intermitent mesaje de alertă, aidoma unui turn de veghe În ruine. Însă mesajele acestea erau ignorate de sistemul meu nervos, de mușchi, de organele interne, așa că sfârșeau prin a se focaliza În extremitatea penisului. Cu excepția acelei zone minuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să cerceteze scoicuța surorii mai mici, mângâindu-i țâmburușul, aceasta se retrase brusc și fugi de lângă Eleonora. - Nu mai vreau. Lasă-mă în pace. Maria, în ciuda lipsei de experiență, sub mângâierile surorii mai mari, simțea cum ceva începea să o furnice prin tot corpul, iar când a simțit degetul surorii că-i mângâie țâmburușul, parcă a fost electrocutată, de aceea a și fugit din îmbrățișarea ei. Nu putea să-și explice ce s-a întâmplat. Scăpată din brațele mijlociei, putea acum
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]