480 matches
-
pe cei rămași acasă să fie nervoși, irascibili, grosolani sau exasperați de mâinile Întinse, pe lângă care trec zilnic. Și ei și-au pierdut speranța, nici ei nu au cine știe ce Încredere În ziua de mâine , sunt o gloată În mișcare, un furnicar care poate fi strivit ușor, se cramponează de obiecte din care fac idoli, se dușmănesc și se iubesc foarte ușor, se nasc, Îmbătrânesc și mor pe nesimțite, ca ciclurile anotimpurilor. Peste tot prin oraș se aud rugămințile, vaietele, recitalurile cerșetorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sângelui voie să circule liber. Privit prin fereastra de la etajul Întâi al redacției ce se află În hidoasa și lăbărțata clădire a ,,Casei Scânteii,, , orașul este un amalgam de forme arhitecturale, o explozie de culori de Început de toamnă, un furnicar disciplinat, un conglomerat viață-mișcare, greu de urmărit. Fereastra prin care redactorul -șef privește face ca lucrurile să capete o distanță constantă, apărându-l de atingerea, chiar de palparea lor. Se știe că orașele mari sunt spații ingrate, ce Îi Împing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-n jos și mie mi se părea de fiecare dată că bucata aia de-o sută de metri, dintre Gambrinus și Casa Armatei, aduna toate cinematografele din lume și toți oamenii fericiți. Umblam mult, ca două furnici năuce, prin ditamai furnicarul, până mă stârneau un afiș, un titlu, un nume de actor. Atunci tata mă lăsa să-l aștept într-un loc mai ferit, se pierdea în mulțime, cred că sufla flăcări pe nări ori se dădea peste cap, nu știu ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu atât mai mult cu cât constă din mecanisme complicate, dintr-un ansamblu de angrenaje, de artificii, de capcane. După dumneata, eu fac ceva diferit? — M-am gândit întotdeauna că dumneavoastră scrieți așa cum unele animale își sapă vizuini, își construiesc furnicare sau stupi. Nu sunt sigur că ceea ce spui dumneata e foarte măgulitor pentru mine - am replicat - în orice caz, iată, acum mă vezi la față, sper că nu ești dezamăgită. Corespund imaginii pe care ți-o făcuseși despre Silas Flannery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nimic. Știam că în apropiere erau mușuroaie; în partea aia savana e plină de ele și știam că-i un loc tocmai bun să te debarasezi de un cadavru. Am găsit foarte ușor un mușuroi și am avut noroc. Un furnicar făcuse o gaură destul de mare într-o parte a mușuroiului și am reușit s-o măresc puțin, iar apoi să bag trupul înăuntru. Apoi am îndesat înăuntru pietre și pământ și am măturat în jurul moviliței cu o ramură de arbust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vapor, încearcă... Tramvaiul mă lasă la rond. Fabrica de mătase nu mai are geamuri, în trotuarul spart au crescut tufe până la genunchi. Niște țevi imense și profiluri din beton lângă poartă. Altădată, mai ales la ieșirea din schimb, era un furnicar de oameni pe stradă, plecau pe jos, în coloană, ca la demonstrație sau agățați de uși, mulțumiți c-au mai scos vreun cupon ascuns în cracii pantalonilor sau sub fuste, niște eșarfe și sutiene bune de schimbat pe vegeta, conserve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
seamă seara. Zgomotul neîncetat provocat de feluritele ocupații, ciocnetul tigăilor și al veselei, bușitul surd al sacilor descărcați din camioane, clinchetul nedeslușit de obiecte metalice, toate acestea Îi făceau bine, pentru că În semiîntuneric era ușor să-ți imaginezi că În furnicarul ăsta orașul nu se schimbase În ultimele două sute de ani. Prinsă În labirintul de fundături și de ulicioare fără nume, nu vedea nici blocuri-turn, nici monumente din beton ori statui de sticlă, iar noaptea mizeria clădirilor din jur nu sărea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
neclintite; norii se sparseră în sfârșit în șuvoi de ploaie; grămezi uriașe de nori; nori vineți, posomorâți; nori de bumbac. Despre oraș: orașul adormit; paradisul luminii; parcurile sunt triste; este pustiu și liniște; clopotnița de aur străvezie; oraș ca un furnicar; seara începuse să-și lase valurile negre asupra orașului. Despre primăvară: se-ntoarce iar proaspătă; primăvară fragedă, întinerită; veni cu cofa plină de rouă și lumină; vine într-o caleașcă încununată cu verdeață; un parfum ușor vine pe adierea amurgului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în palmă. O deschid și privesc la furnicoiul uriaș, cavalerul vătaf, ce continuă să se joace în palma mea cu nepăsare, fără teama că l-aș putea vătăma. Apoi face o săritură și-și reia poziția de supraveghetor al convoiului furnicar. Tăcerea devine din ce în ce mai acută și îmi înfundă urechile, simt totuși o vibrație puternică în tot capul, ce e, în fapt, telefonul care sună. Îi vorbesc pe tonul cel mai firesc. Îmi răspunde la fel de firesc. Îi spun tot ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îndemână, ei le foloseau, precum egiptenii, pentru a-și imortaliza existența. Ca și la popoarele care au băut apă din același pahar cu mesagerii divini și au dormit sub același acoperiș, zidindu-și trecutul-prezent ca pe un viitor, așa și furnicarul brăilean își găsea ocupație întărind prezentul prin modificarea zidurilor trecutului într-un viitor prezent perpetuu. Dacă mergi în cartierele mărginașe cu antenele satelit la poartă, să nu te aștepți la cine știe ce. Locuitorii ies din casă la vederea ta ca și cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trage ața. — Poate dacă ați mai fi rămas cu noi puțin pe Baricadă, completează Tîrnăcop, am fi făcut mai mulți purici. Se strînge lațul, se gîndește Roja, văzînd cum începe forfota din jurul Baricadei, toată zona s-a transformat într-un furnicar, își rotește privirea în jurul Pieței, arterele principale sînt blocate de cordoanele scutierilor, dublate de forțe ale armatei echipate ca de război așteptînd în dispozitiv de luptă. Cîteva autoturisme Dacia și Lada, abandonate la întîmplare pe trotuarele din fața Facultății de Geologie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ochii vii și iscoditori privea pe geamul compartimentului și se minuna de toate noutățile descoperite. Vârful neînțelegerilor sale a fost atins atunci când fiind nevoiți să schimbe trenul au coborât În Iași. L-au tulburat și l-au umplut cu nedumeriri furnicarul de oameni, nu mai văzuse niciodată atâți oameni la un loc, care stăteau, care se plimbau leneși, dar cei mai mulți mergeau repede și chiar alergau să prindă trenul de care aveau nevoie, ceea ce făcea și Va tras de mână de bunică-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de oarecare însămănări. Deci începem." 1. (A)casă este locul unde ești așteptat. Petru a făcut cale întoarsă în inima muntelui. Drumul între două singurătăți îl recunoștea cu ochii închiși. Valea Bârgăului, acolo unde cu câteva zile în urmă un furnicar negru mișuna într-o gravitație browniană, era scăldată în galben hepatic. Soarele gelatinos se lua după cizme. Era noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Liturghia.) Ca la comandă, cete de îngeri se culegeau de pe unde i-a apucat noaptea: umerii brazilor, podul bisericii, beciuri, ferestre, cărți, clopote, vise, apoi, în cea mai perfectă ordine, își ocupau locul indicat de mai marii cerului. Biserica, un furnicar plin cu îngeri: cei friguroși își încălzeau picioruțele deasupra sfeșnicelor, somnoroșii moțăiau în strană, zglobii se balansau de frânghiile policandrului, îngerii bătrâni se ascundeau printre pagini de Psaltire; în fundație îngeri, în cărămidă, în gaura cheii; pe umerii călugărilor, stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru ultimul drum: "Ce vă holbați la mine, babe leșinate? Pe tataia nu-l doare nimic. Tataia o să moară de bătrânețe! Dar până îmi vine rândul, ăhăă, cât mai aveți de așteptat!" Economul, disperat, turuia ordine confuze; obștea, ca un furnicar în vreme de secetă, alerga dezordonată în toate direcțiile, fiecare să mai salveze ceva, fiecare să dosească pentru sine câteva firimituri din pâinea sfinților. Părinte Gherasim, fugi și trage clopotul într-o dungă! Părinte Ilarion, bate toaca a nenorocire! Frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
marș în pizda mă-ti! 73. A(casă) este acolo unde ești așteptat. Petru a făcut cale întoarsă în inima muntelui. Drumul între două singurătăți l-a recunoscut cu ochii închiși. Valea Bârgăului, unde cu 7 zile în urmă, un furnicar negru mișuna în ritmul bătăilor de clopot, era precum un tablou după Bacovia: soarele gelatinos se lua după cizme, peste cenușă, bruma, o poleire a nimicului. În munte urmele se șterg primăvara. (După ce a tras ultima tușă, un pictor anonim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în gol, dintr-un mecanism deraiat. Amploaiatul, care la romantici e nesemnificativ - poetul-funcționar e o tristă figură, la Caragiale ridicol (un „ăla"), ajunge la Bacovia absurd și înspăimîntător. Toamna e anotimpul lor, al celor care-și iau servieta și pornesc, furnicar, pe străzile orașului. Așa încît romanul realist pe care nu lam avut, al micilor amărîți de duzină, ducîndu-și existența între ziduri cenușii de cancelarie, la burse, în oficii și cabinete, se condensează înfiorat-patetic în cîteva versuri care anunță întoarcerea la
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
temporar e parte a metabolismului social. Călătoriile fără dată de întoarcere certă nu mai există, iar voința de a te stabili într-un loc sau altul ilustrează mai degrabă capitolul "oportunități", decât pe cel numit "destin". Am intrat într-un furnicar planetar, dominat de mișcări browniene, plonjând într-un spațiu în care nu mai e loc și nu mai există urechi pentru dramele individuale. Singurătatea, dorul, ratarea, melancolia, nostalgia nu mai interesează pe nimeni. Suntem tot mai singuri, pe măsură ce devenim tot
V-ați gândit să plecați din România? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7446_a_8771]
-
minți lobotomizate a comunismului chinez și nord-coreean. Demonstrațiile fastuoase date în cinstea lui Nicolae Ceaușescu depășesc de departe onorurile sclivisite, de o solemnitate glacială, de la Curtea reginei Angliei. Ceaușescu privește hipnotizat zecile, dacă nu sutele de mii de oameni ai furnicarului chinez care reușesc să compună pe stadioane imagini de o acuratețe incredibilă. Este un moment capital când Ceaușescu realizează un fapt înspăimântător: că poți face orice din oameni, pixeli pe un ecran gigantic dacă vrei. Iar acest ecran se va
Măștile comunismului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5962_a_7287]
-
de puterea lecturii pe cei mai tineri cititori, și Editura Humanitas: „Ai atâtea vieți câte cărți ai citit”. (Irina Loredana Crîngaru) • Târgul Gaudeamus, un amestec pestriț de oameni și cuvinte, nu m-a dezamăgit nici anul acesta. Un aspect de furnicar al cărui mușuroi e cartea însăși. Și curiozități mondene: „A! L-am văzut pe ...!” (Marinela Măciucă) • Printre miile de cărți dispuse metodic, o cutie cu bomboane cu ciocolată albă, poziționată strategic lângă un raft cu cărți. Raftul conținea mai multe
Gaudeamus 2010. Momente () [Corola-journal/Journalistic/5911_a_7236]
-
dintr-o înlănțuire crudă de simțiri care n-au putut fi depășite înspre un transcendent, deviind astfel intențiile constructorilor nu spre un zenit, ci înapoi spre frică, spre simpla evadare, în orice direcție, din ceea ce fumul industrial, excrementele de pe stradă, furnicarele fără ferestre, nepăsătoarele păduri de piele ale curelelor de transmisie, statele fantomă fluide și răbdătoare ale șobolanilor și muștelor aveau de spus despre șansele milei în anul acela. Întinderea de cărămidă înnegrită de funingine e cunoscută drept Spitalul Sf. Veronica
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
alteori vădit încrâncenate, dar dând mereu câte ceva de gândit. „Scriitorul - cred că era englez - i-a mărturisit ghebosului cât îi era de greu să scrie. Îmi ies doar fraze răzlețe, i-a spus, poate pentru că realitatea mi se pare un furnicar de fraze răzlețe. Ceva de genul acesta trebuie să fie renunțarea, a spus ghebosul.”, găsim undeva în Anvers. Atât în Convorbiri telefonice, colecție de povestiri diverse din punct de vedere tematic, cât și în Anvers, un pseudo-thriller fără deznodământ din
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
prezență imediată e obscen. De exemplu, universul mediatic este obscen fiindcă sunt prins într-o rețea de semne față de care nu mai pot lua distanță. Se naște un carusel de simboluri care iau locul realității, întreaga omenire arătînd ca un furnicar debusolat și ahtiat, care trăiește din culori și semne. Se vede limpede că Baudrillard forțează sensul unor cuvinte (obscen, seducție, producție) din nevoia de a frapa prin noutate. De fapt, în chiar aceste sugestii lexicale stă și atracția unui volum
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
pot anticipa un cutremur de pâmănt, fie el și de magnitudine mică. Insectele își schimbă comportamentul înainte de producerea unui seism. Înainte ca un cutremur de pământ să aibă loc, furnicile se opresc din activitățile obișnuite și se depărtează mult de furnicar. Ele evită astfel să fie îngropate în propriul adăpost. A doua zi după seism, furnicile fac drumul invers, iar viața își reia cursul firesc. Modul de comportare al micilor viețuitoare a fost constatat de către o echipă de cercetători de la Universitatea
Cum pot furnicile să anticipeze cutremurele by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63898_a_65223]
-
a Britaniei) și Colonia. În prima lume trăiesc privilegiații, cei aleși, în cea de-a doua, restul populației, într-o aglomerație de stup. Cancelarul Vilos Cohaagen (Bryan Cranston) gestionează de foarte de sus existența acestei tiermonde extrem de metisate, un vast furnicar uman permanent în mișcare. Lupta de clasă există și în societatea viitorului, un grup intitulat „Rezistența” luptă pentru drepturile și libertățile coloniștilor, pe când cancelarul reprezentând noua oligarhie nu doar că încearcă să-i mențină status quo-ul, dar să și evacueze
Vorbește, Memorie! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4392_a_5717]