190 matches
-
și mărimi diferite. Cele mai multe specii au o lungime totală sub 100 cm, dar unele cresc peste 250 cm. Forma corpului este extrem de variabilă. Cele mai multe specii au corpul înalt, puțin alungit și comprimat lateral (ex. "Selene"). Unele specii sunt alungite și fusiforme (ex. "Decapterus" și "Elagatis"). Peduncul caudal este subțire, îngust, mai rar de o lățime medie, și prezintă, la unele specii, o carenă laterală moderată sau carene perechi bilaterale sau șanțuri ventrale și dorsale. Capul este moderat alungit și rotunjit sau
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
le sau baracudele (Sphyraenidae) sunt o familia de pești teleosteeni marini pelagici, de talie mică sau mijlocie, răspândiți în apele temperate, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. Au corpul fusiform, asemănător cu o săgeată, acoperit cu solzi mărunți, cicloizi. Capul este alungit, cu un bot ascuțit. Gura mare orizontală este înarmată cu dinți mari pe ambele fălci și palatine. Falca inferioară este mai lungă decât cea superioară. Au două înotătoare
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
barracuda"), trebuie evitate din cauza riscului de intoxicație cu ciguatoxină. Familie sfirenide cuprinde un singur gen, "Sphyraena", cu 27 de specii. Pești de talie mică sau mijlocie, cu o lungime totală de la 30 cm până la 200 cm. Au un corp alungit, fusiform, ușor comprimat, aproape cilindric, asemănător cu o săgeată. Corpul și capul (pe partea superioară și pe părțile laterale) sunt acoperiți cu solzi mărunți, cicloizi (netezi la atingere). Capul alungit, cu un bot ascuțit. Ochii, situați lateral, sunt mari. Gura mare
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
pălămida de baltă sau osarul ("Pungitius platygaster"), și o specie dispărută recent, ghidrinul de Techirghiol ("Gasterosteus crenobiontus"). Gasterosteiformele fosile se cunosc din cretacicul superior. Gasterosteiformele sunt pești cu o talie mijlocie și au o lungime de 3-18 cm. Corpul este fusiform mai mult sau mai puțin alungit. Înaintea înotătoarei dorsale, care este formată din radii articulate ramificate, se găsesc 2 până la 17 țepi izolați, mobili și liberi (nereuniți de membrana înotătoarei). Înotătoarele ventrale mici sunt așezate abdominal, puțin înapoia celor pectorale
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
de viață al euglenei verzi este cel acvatic. Euglena trăiește în lacuri, bălți și mlaștini cu apă dulce și sărată, dar mai ales în apă dulce. Euglena verde are dimensiuni de 0,1 - 0,2 mm, iar forma sa este fusiformă. Conform numelui, are culoarea verde. Prezintă un flagel ce are o lungime de până la 1/3 din lungimea corpului, cu ajutorul acestuia putând să înoate rapid. Prezintă un singur grup de cloroplaste aranjate radial, în formă de stea (vizibile doar la
Euglena verde () [Corola-website/Science/310330_a_311659]
-
teritoriul României se află pe cursul principal al Tisei superioare și sectorul de vărsare al afluenților Săpânța, Iza, Rona, Mara, Vaser, Novăț, Cosău și Vișeu . Are o lungime obișnuită de 15-18 cm, lungime maximă de 25 cm. Corpul este alungit, fusiform, puțin comprimat lateral; capul aproximativ conic, botul rotunjit sau obtuz. Profilul dorsal al corpului slab convex, la unele exemplare rectiliniu, din zona cefei până la inserția dorsalei. Gura este mică, subterminală. Dinții faringieni sunt dispuși pe 2 rânduri (formula 2.5
Clean dungat () [Corola-website/Science/331286_a_332615]
-
al lor flagelate, "Euglénophytes sp.", și sunt deseori prezente în apa (în special apa dulce, dar sunt și câteva specii marine) bogată în nutriente. Lungimea celulei variază de la 20 la 300 µm și are o formă tipică cilindrică, ovală sau fusiformă, cu un singur flagel. Cloroplastele Euglenei are un verde-deschis ramificat (în formă de stea), deși unele specii sunt fără culoare. Euglena se înmulțește prin diviziunea directă longitudinală a celulei. Nu există reproducere sexuată cunoscută. Au fost descrise peste 100 de
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
printre care: „Cina cea de taina”, „Când l-au legat pe Iisus la stâlp”, ” Când și-au spălat Pilat mâinile și au dat pe Iisus să-l răstănească”) formează două registre sub șirul sfinților martiri, încadrați de arcade și coloane fusiforme de pe pereții longitudinali ai naosului. Cele patru colțuri ale bolții sunt marcate de chipurile celor patru evangheliști,însoțiți de simbolurile lor caracteristice. „Cain cînd l-au omorât pe Abel” și „Scoaterea din rai” sunt două teme ce încadrează o amplă
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
Baracudă ("Sphyraena barracuda") (știucă-de-mare) este un pește răpitor din familia Sphyraenidae, ordinul Perciformes care cuprinde până în prezent un numar de 26 de specii cunoscute. A nu se confundă cu caracuda. Baracudă are un aspect asemănător cu știuca, corpul lung fusiform este acoperit cu șolzi mici de culoare argintie. Capul alungit are 2 ochi proeminenți și o gură largă prevăzută cu dinți ascuțiți. Înotătoarea dorsala este situată posterior iar cele ventrale sunt distanțate una de alta. Înotătoarea caudala este bifurcata. Baracudă
Baracudă mare () [Corola-website/Science/315219_a_316548]
-
iar 18 kg intestinele și vezica înotătoare. La 75 de ani, morunul măsoară 4,200 m și cântărește peste 1.000 kg. Un morun, pescuit în Marea de Azov și cântărind 640 kg, avea 58 de ani. Are corpul alungit fusiform, masiv și gros. Capul relativ mic. Botul (rostrul) la exemplarele tinere este triunghiular, ascuțit la vârf. La exemplarele bătrâne, botul este moale, scurt, turtit de sus în jos, curbat ușor în sus, cu vârful ascuțit, aproximativ conic. Gura mare și
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
mijlocie sau mică din familia ciprinidelor răspândiți în Eurasia în lacurile și râurile de munte și de la poalele munților și de deal, mai rar în apele limpezi și nepoluate din râurile de câmpie. Pești de dimensiuni mici, având corpul alungit, fusiform și gros, slab comprimat lateral. Spinarea și abdomenul, rotunjite. Carena abdominală înaintea deschiderii anale, fără solzi, lipsește. Pedunculul caudal scurt, comprimat lateral. Capul comprimat lateral, relativ mai mare și mai rotunjit decât la speciile din genurile "Squalius" și "Leuciscus". Ochii
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
fi depuse până în septembrie. Cu toate acestea, depunerea ouălor sau puii eclozați spre sfârșitul sezonului, au riscul de a fi abandonați, adulții pierzând în cazul acesta instinctul de reproducere în favoarea instinctului de migrație spre sud înainte de venirea iernii. Ouăle sunt fusiforme până la ovale, netede, slab lucitoare, albe sau roz-albe. Incubația durează 13-16 zile. Clocesc ambele sexe cu schimbul, de obicei femela noaptea și masculul ziua. Puii sunt nidicoli, acoperiți cu puf grosier, asemănător cu părul, maroniu deschis; pielea este gri-albăstruie. După
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
sau mușchiul lung extensor al policelui (Musculus extensor pollicis longus) este un mușchi lung așezat pe planul profund al mușchilor posteriori ai antebrațului. Este situat medial față de mușchiul extensor scurt al policelui. Are un corp fusiform și un tendon lung. Are originea proximal pe parte laterală a treimii mijlocii a feței posterioare a ulnei (sub inserția mușchiul abductor lung al policelui) și pe membrana interosoasă corespunzătoare a antebrațului. Corpul muscular se continuă în jos cu un
Mușchiul extensor lung al policelui () [Corola-website/Science/331796_a_333125]
-
(Musculus flexor carpi radialis) sau palmarul mare, mușchiul palmar mare este un mușchi lung, fusiform, turtit antero-posterior, așezat în primul plan al mușchilor anteriori ai antebrațului pe fața anterioară a lui, lateral față de rotundul pronator. Are originea pe fața anterioară a epicondilului medial al humerusului ("Epicondylus medialis humeri") (pe originea comună a flexorilor), pe fascia
Mușchiul flexor radial al carpului () [Corola-website/Science/331749_a_333078]
-
(Musculus brachioradialis) numit impropriu și lungul supinator sau supinatorul lung este un mușchi lung fusiform așezat pe fața laterală a antebrațului. Este cel mai superficial, cel mai puternic și cel mai lateral mușchi al grupului lateral de mușchi ai antebrațului. Formează marginea laterală a fosei cubitale ("Fossa cubitalis"). Are originea proximal pe porțiunea superioară a
Mușchiul brahioradial () [Corola-website/Science/331803_a_333132]
-
și segmentele din regiunea toracelui și anume din sclerite dorsale numite notum sau tergit, din sclerite ventrale numite sternit sau gastrum și din sclerite laterale numite pleure. La abdomen se găsesc următoarele orificii: Formă abdomenului poate fi diferită: cilindric, conic-cordiform, fusiform, etc., iar în secțiune transversala apare triunghiular, oval, rotund, în general turtit dorso-ventral. Abdomenul se leagă de torace în diferite moduri, deosebindu-se trei tipuri: propodeum, iar al doilea segment se îngustează mult anterior formând o gâtuitura (familia Vespidae); Abdomenul
Morfologia insectelor () [Corola-website/Science/322567_a_323896]
-
și câteva iazuri din nordul Moldovei. Trăiește în apele stătătoare reci. Are o lungimea de 30-40 cm lungime, maximum 60 cm și o greutate de 300-400 g, maximum 3,5 kg. Poate trăi 15 ani. Corpul este relativ înalt, alungit, fusiform, comprimat lateral și acoperit cu solzi cicloizi relativ mari. Capul relativ mic. Ochiul situat în jumătatea anterioară a capului. Botul trunchiat, marginea sa anterioară fiind verticală sau oblică. Gura mică, dispusă subterminal. Înotătoarele pectorale și ventralele au vârful ascuțit. Înotătoarea
Coregon () [Corola-website/Science/332003_a_333332]
-
cinci rânduri de bârne ce se prind cap la cap în cheotoare de tip „cârlig". În anul 1916 biserica a fost renovată, învelitoarea de șindrilă fiind înlocuită cu tablă galvanizată. În naos s-a adăugat „corul" susținut de patru stâlpi fusiformi, cu capiteluri cioplite în forma unor trunchiuri de piramidă inversate, cu baze paralelipipedice. Scara de acces la cor este în naos. Bolta semicilindrica a încăperii este făcută din scânduri groase, prinse de cele trei arcuri exterioare prin cuie de lemn
Biserica de lemn din Chieșd () [Corola-website/Science/309839_a_311168]
-
Porcușorul carpatic ("Gobio carpathicus") este un pește dulcicol bentopelagic, cu o lungime de 6-12 cm, din familia ciprinidelor. Are corpul fusiform, acoperit cu solzi mijlocii. Gâtul și pieptul lipsite de solzi până la marginea posterioară a bazei înotătoarelor pectorale. Pedunculul caudal înalt. Capul masiv, botul obtuz și fruntea bombată. Gura inferioară, orizontală, în formă de potcoavă; buza inferioară este întreruptă la mijloc
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
dezvoltare a corpurilor vertebrale, prezența unor cute tegumentare care acoperă fantele branhiale externe, dinți de formă lamelară, slaba diferențiere a intestinului și absența cloacei. Spre deosebire de strămoșii lor din era mezozoică, care aveau corpul turtit dorsoventral, holocefalii actuali (himerele) au corpul fusiform alungit mai îngroșat și mai obtuz în regiunea capului și mai subțiat spre coadă, care este lungă și lățită ca o panglică. Corpul holocefalilor se aseamănă cu acela al rechinilor, cu deosebirea că capul lor este mai turtit lateral, prelungit
Holocefali () [Corola-website/Science/330393_a_331722]
-
și migrator, din familia scombride, răspândit în apele tropicale și temperate pe ambele coaste ale Oceanului Atlantic, Marea Mediterană, Marea Marmara, Marea Neagră și Marea Azov. Lungimea obișnuită 30-50 cm; maximală 91 cm. Greutatea obișnuită 2-3 kg; maximală 10-12 kg. Are corpul alungit fusiform, ușor comprimat lateral și acoperit cu solzi cicloizi mici. Solzii din spatele capului și regiunea pectorală formează un scut numit corselet. Capul mare este comprimat lateral și are botul alungit și ascuțit. Gura mare așezată oblic este prevăzută cu numeroși dinți
Pălămidă (pește) () [Corola-website/Science/330953_a_332282]
-
construit de ambele sexe. Ponta. Femela depune zilnic 1-7, de obicei, 4-6 ouă, începând de la sfârșitul lui martie până la începutul lui aprilie. Ouăle sunt depuse de 2, mai rar de 3 ori pe an. Ouăle sunt netede, mate, albe nemarcate, fusiforme, puternic ascuțite către capătul îngustat Incubația durează 12-18 zile, de obicei, 16 zile. Clocește numai femela. Puii sunt nidicoli; rămân în cuib 19-25 de zile, de obicei, 22 de zile și sunt îngrijiți de ambii părinți. Înainte de a fi capabili
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
(Musculus extensor indicis) sau mușchiul extensor propriu al indexului (Musculus extensor indicis proprius) este un mușchi lung fusiform și subțire așezat în planul profund al mușchilor posteriori ai antebrațului (în jumătatea de jos a antebrațului). Este cel mai medial din grupul mușchilor profunzi, așezat medial și paralel față de mușchiul extensor lung al policelui ("Musculus extensor pollicis longus"). Uneori
Mușchiul extensor al indexului () [Corola-website/Science/331799_a_333128]
-
extensor lung al policelui ("Musculus extensor pollicis longus"). Uneori mușchiul lipsește. Are originea proximală pe fața posterioară a ulnei (pe treimea ei distală, distal de inserția mușchiului extensor lung al policelui) și a membranei interosoase adiacente. Corpul muscular lung și fusiform merge în jos împreună cu mușchiul extensor al degetelor ("Musculus extensor digitorum"). La gâtul mâinii se continuă cu un tendon care trece pe sub retinaculul extensorilor prin același canal osteo-fibros cu mușchiul extensor al degetelor. Aici este învelit de teaca tendoanelor extensorului
Mușchiul extensor al indexului () [Corola-website/Science/331799_a_333128]
-
(Musculus extensor digitorum) sau mușchiul extensor comun al degetelor (Musculus extensor digitorum communis) este un mușchi lung fusiform care se găsește pe partea laterală a feței posterioare a antebrațului. Este mușchiul cel mai lateral din stratul superficial (primului plan) al mușchilor regiunii posterioare a antebrațului. Are originea pe epicondilul lateral al humerusului. Corpul muscular se împarte în patru
Mușchiul extensor al degetelor () [Corola-website/Science/331779_a_333108]