103 matches
-
suprafața "spălată" de curentul de aer să fie bine finisată și cu cât mai puține ondulații. Fuzelajele tip cocă sunt cele mai folosite în prezent în construcția aerospațială, ele s-au impus definitiv odată cu apariția motoarelor turboreactoare. Elementele principale ale fuzelajelor de tip cocă sunt: structura longitudinală formată din lonjeroane și lise, structura transversală formată din cadre, și învelișul rezistent. Se folosesc în prezent la aeronave două tipuri de fuzelaje tip cocă: Fuzelajele tip cocă sunt rigidizate cu ajutorul unor pereți și
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
s-au impus definitiv odată cu apariția motoarelor turboreactoare. Elementele principale ale fuzelajelor de tip cocă sunt: structura longitudinală formată din lonjeroane și lise, structura transversală formată din cadre, și învelișul rezistent. Se folosesc în prezent la aeronave două tipuri de fuzelaje tip cocă: Fuzelajele tip cocă sunt rigidizate cu ajutorul unor pereți și podele care formează împreună cu restul structurii diverse compartimente folosite pentru amplasarea echipamentelor și instalațiilor de bord, pentru depozitarea încărcăturii de transport. Ampenajele sunt dispozitive care reprezintă pentru aeronavă organele
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
definitiv odată cu apariția motoarelor turboreactoare. Elementele principale ale fuzelajelor de tip cocă sunt: structura longitudinală formată din lonjeroane și lise, structura transversală formată din cadre, și învelișul rezistent. Se folosesc în prezent la aeronave două tipuri de fuzelaje tip cocă: Fuzelajele tip cocă sunt rigidizate cu ajutorul unor pereți și podele care formează împreună cu restul structurii diverse compartimente folosite pentru amplasarea echipamentelor și instalațiilor de bord, pentru depozitarea încărcăturii de transport. Ampenajele sunt dispozitive care reprezintă pentru aeronavă organele de echilibru, stabilitate
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
au fost revizuite și adaptate prin dotarea cu rezervoare de benzină suplimentare, care asigurau o autonomie de 800 km, radiatoare de ulei mărite, filtre de praf la motoare. Au fost luate piese de schimb (chiar și o elice, legată deasupra fuzelajului posterior al avionului YR-AAP, v. imaginea mai jos) și truse de scule, rachete de semnalizare, o trusă medicală, rezerve de hrană și apă, hărți la scara 1:1 000 000 sau 1:2 000 000, acte și chiar pistoale. Drept
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
țară un nou rezervor, care le va fi livrat peste trei zile, timp în care vizitează muzeele și piramida în trepte de la . Pleacă de la Cairo la 22 mai, dar mai au o problemă: la Adana constată că lonjeroanele superioare de la fuzelajul ghinionistului avion YR-ACK sunt fisurate. Se face o reparație improvizată și, pentru a nu solicita coada avionului, se obține aprobarea să nu mai aterizeze la Istanbul, făcând formalitățile vamale la Eskișehir. Sosesc la Băneasa la 25 mai, fiind întâmpinați de
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
ce implică acest subiect este acela cum că Zborul 93 a fost atacat și distrus în aer de avioanele de interceptare a Statelor Unite. David Ray Griffin și Alex Jones, doi susținători a teoriilor conspirației, au spus ca părți mari din fuzelajul avionului au fost găsite la câteva mile distanță de zonă principala de impact, prea departe pentru o coliziune cu solul a avionului. Unele teorii susțin că avionul a trebuit să fie doborât de către avioanele guvernului deoarece pasagerii au descoperit "complotul
Teoriile conspirației atentatelor din 11 septembrie 2001 () [Corola-website/Science/317070_a_318399]
-
zborului pentru V-2. Toate acestea au fost utilizate după război de către sovietici. Au fost construite și mai multe mici depozite și ateliere de lucru in jurul Mittelwerk, unde erau stocate piese voluminoase (motoare și corpuri de racheta, secțiuni de fuzelaj, rezervoare de combustibil, etc) sau instrumente sensibile la umiditate. Au existat și altele facilități nefinalizate, unele subterane, precum cele de la Vorwerk Mitte, Lehesten, sau Redl-Zipf, Austria. În prezent, lângă fosta fabrică Mittelwerk, a fost ridicat un monument în amintirea celor
Mittelwerk () [Corola-website/Science/335768_a_337097]
-
(n. 1 aprilie 1873, satul Cioara-Radu Vodă, astăzi comuna Bărăganul, județul Brăila - d. 20 iulie 1954, București) a fost un inovator și inventator român care a construit primul hidroavion cu fuzelaj în 1911. s-a născut pe 1 aprilie 1873 în satul Cioara-Radu Vodă, astăzi Comuna Bărăganul, județul Brăila. A urmat Școala Comercială la Galați însă, fiind pasionat de tehnică, s-a angajat ca ucenic mecanic la Atelierele Navale Fernic (care
Ion Paulat () [Corola-website/Science/326217_a_327546]
-
Serviciului Maritim Român ca ofițer mecanic realizând inovații pentru optimizarea funcționării căldărilor navale și a turbinelor. Urmează o școală tehnică navala la Savona, în Italia și ajunge mecanic-șef pe cargoul „Turnu Severin”. Pasionat de aeronautică, a inventat hidroavionul cu fuzelaj și a fost un mare animator al aeromodelismului în România. Rămas în uitare multă vreme, meritele lui Ion Paulat în proiectarea și construirea primului hidroavion românesc și a tunelului aerodinamic au fost recunoscute de Academia Română pe 20 iunie 1954. Ion
Ion Paulat () [Corola-website/Science/326217_a_327546]
-
Sine de ghidare pentru scaunul de catapultare sunt montate pe peretele din spate al carlingii. Tunul este amplasat într-un compartiment sub carlinga, montat pe o rază încărcătoare de rulmenți atașată de podeaua carlingii și structura de sprijin a vârfului fuzelajului. Un compartiment de avionica vidat este după carlinga și în fața rezervorului de combustibil din față. Pe partea din față de mâna stângă, o scară construită înăuntru asigura accesul la carlinga, partea de sus a nacelelor motorului și aripa.
Suhoi Su-25 () [Corola-website/Science/308599_a_309928]
-
aeriană de la Paris în 1934, unde a atras atenția mai multor țări străine. Avionul avea un design convențional la vremea respectivă, cu aripi înalte. Forma aripilor era asemănătoare cu cea a unui pescăruș, având însă un profil subțire în apropierea fuzelajului pentru a asigura o vedere bună pentru pilot. Avionul era fabricat complet din metal. Cu excepția prototipurilor, carlinga era complet acoperită. Rezervorul intern putea fi aruncat la nevoie, în cazul unui incendiu. Avionul avea un tren de aterizare fix, cu un
PZL P.24 () [Corola-website/Science/306506_a_307835]
-
mai 1958, prima livrare s-a petrecut la aproape 1 an după prima livrare a Boeing 707 - în septembrie 1959 cu Delta Air Lines. Douglas a oferit inițial un număr larg de modele, care însă foloseau o singură lungime de fuzelaj, fiind diferite numai prin motorizare și configurația aripilor. Acest lucru, și faptul că avionul a intrat mai târziu în serviciu, au dus la o dominație categorică a Boeing, care, în fiecare an după 1958 au produs mai bine de dublul
DC-8 () [Corola-website/Science/313179_a_314508]
-
Boeing, care, în fiecare an după 1958 au produs mai bine de dublul numărului de avioane Douglas. Această stare de fapt a determinat Douglas să introducă, după 1961, o serie de modele noi numite Super Sixties, cu lungimi diferite de fuzelaj, care au ajutat la creșterea substanțială a cererii. Pe 21 august 1961, un DC-8 a atins viteza de 1.012 Mach în cadrul unor teste de zbor, devenind astfel primul avion comercial care a atins viteze supersonice (în serviciu normal, DC-8
DC-8 () [Corola-website/Science/313179_a_314508]
-
21 august 1961, un DC-8 a atins viteza de 1.012 Mach în cadrul unor teste de zbor, devenind astfel primul avion comercial care a atins viteze supersonice (în serviciu normal, DC-8 este un avion subsonic). Aceste modele se caracterizează prin fuzelajul de 45.8 m și anvergura aripilor de 43 m. Modele cu fuselajul lungit, și motorizări mai puternice. Conversii ale modelelor DC-8-60 cu motoare CFM56-2 de 98.5 kN pentru o autonomie mai bună și pentru o economie substanțială de
DC-8 () [Corola-website/Science/313179_a_314508]
-
Concorde trecea prin două cicluri de încălzire și răcire, mai întâi răcindu-se pe masură ce creștea altitudinea apoi se încălzea în timpul zborului supersonic. Reversul se întâmpla la coborâre și încetinire. Datorită căldurii generată de comprimarea aerului în regimul supersonic, fuzelajului avionului Concorde se dilata cu circa 300 de mm, efectul vizibil al acestui fapt era un spațiu liber ce apărea în cabina piloților între pupitrul inginerului de zbor și perete. La toate avioanele care au fost retrase, inginerii de zbor
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
de croazieră sub 12.000 m. Peste 15.000 m, lipsa oxigenului conduce la pierderea cunoștinței, chiar și pentru un atlet, în circa 10-15 secunde. La altitudinea la care zbura aeronava Concorde densitatea aerului este foarte scăzută; orice fisurare a fuzelajului ducea la o depresurizare atât de gravă încât măștile de oxigen ar fi fost inutile, pasagerii intrând imediat în stare de hipoxie chiar și cu măștile puse. Prin urmare, ferestrele aeronavei Concorde erau mai mici pentru a evita o depresurizare
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
superioritate aeriană, dar are și alte capabilități adiționale cum ar fi atacuri la sol, tehnici de luptă folosind arme eletronice și rolul de interceptare a semnalelor inamice. Lockheed Martin Aeronautics este principalul contractor și este responsabil pentru marea parte din fuzelaj, pentru sistemele de armament și pentru asamblarea finală a lui . Partenerul de program Boeing Defense, Space & Security a furnizat aripile, fuzelajul de la pupă, integrarea echipamentelor de zbor și control, si toate sistemele de antrenare a piloților și a sistemelor de
F-22 Raptor () [Corola-website/Science/304073_a_305402]
-
rolul de interceptare a semnalelor inamice. Lockheed Martin Aeronautics este principalul contractor și este responsabil pentru marea parte din fuzelaj, pentru sistemele de armament și pentru asamblarea finală a lui . Partenerul de program Boeing Defense, Space & Security a furnizat aripile, fuzelajul de la pupă, integrarea echipamentelor de zbor și control, si toate sistemele de antrenare a piloților și a sistemelor de mentenanță. Aeronavă a fost denumită F-22 și F/ A-22 în anii de dinaintea intrării în serviciul F.A. UȘA în decembrie 2005
F-22 Raptor () [Corola-website/Science/304073_a_305402]
-
YR-CCI) s-au realizat și avioane monoloc, prin acoperirea postului din față. Locul respectiv a putut fi folosit ca spațiu suplimentar pentru bagaje și pentru rezervoare de benzină suplimentare, care au mărit autonomia avioanelor și au permis realizarea de raiduri. Fuzelajul era din lemn, în construcție semimonococă și era acoperit cu palcaj, cu excepția zonei motorului, care era metalică, și a suprafețelor de comandă (eleroane, profundor și direcție), care erau împânzite. Bechia era fixă, din lemn, cu o patină metalică. Avionul era
ICAR Universal () [Corola-website/Science/325728_a_327057]
-
în transformarea lor în monolocuri prin acoperirea postului din față, alungirea aripilor (anvergura) la 12,9 m, revenirea la trenul de aterizare cu roți cu spițe, înguste, dar cu carenaj. Avioanele au fost vopsite roșu, cu dungi longitudinale albe pe fuzelaj. Avioanele au fost înmatriculate YR-ACA, YR-ACB și YR-ACC. După decesul lui Mihail Pantazi, în 1938 avioanele au fost transformate în avioane obișnuite de școală, cu două locuri (dar nu în varianta ICAR Universal Biloc) și revopsite în mod comun. Cu
ICAR Universal () [Corola-website/Science/325728_a_327057]
-
Defectarea tubului Pitot duce la dispariția presiunii totale și-n unele cazuri și la dispariția presiunii statice. Pentru a nu rămâne fără indicații vitale în timpul zborului, avioanele moderne sunt prevăzute cu un tub Pitot de rezervă, mai mic, montat pe fuzelaj, care captează numai presiunea totală.
Tub Pitot () [Corola-website/Science/312667_a_313996]
-
succes, a stat la baza unei serii de avioane care au devenit printre cele mai formidabile avioane de vânătoare în război. LaGG-1 a fost proiectat în anul 1938 ca avion de vânătoare ușor și construit în jurul motorului Klimov M-105. Fuzelajul era din lemn laminat în scopul economisirii materialelor strategice. Primul prototip a zburat în 30 martie 1940 și cu toate că problemele inițiale de proiectare au fost depășite, avionul nu confirma așteptările proiectanților. În acest stadiu, din cauza necesității de a dezvolta Forțele
Lavocikin LaGG-1 () [Corola-website/Science/329045_a_330374]
-
este un avion biloc monoplan, cu aripa jos de construcție tip cheson, acoperită cu placaj, exceptând eleroanele, care erau acoperite cu pânză. Avea tren de aterizare fix, triciclu cu bechie de coadă. Fuzelajul tip semi-monococă era construit din cadre de lemn, acoperit cu placaj, cu excepția părții din fața și a capotei motorului, care erau acoperite cu tablă. Motorul avea un inel tip NACA. Ampenajul orizontal, precum ci cel vertical aveau structura din lemn și
ICAR Universal Biloc () [Corola-website/Science/325741_a_327070]
-
cu elemente de dural la motor. Aripa era construită din trei secțiuni. Structura aripii era formată din două lonjeroane de dural rigidizate cu tuburi, hobane și nervuri de pin. Eleroanele erau comandate prin tuburi și biele. Toată aripa era împânzita. Fuzelajul era format dintr-un cadru de dural anterior și patru lonjeroane rigidizate cu montanți și diagonale de pin și era, de asemenea, împânzit. Ampenajele erau montate pe rulmenți. Niciuna din suprafețele de comandă nu aveau compensatoare. Trenul de aterizare avea
IAR CV 11 () [Corola-website/Science/312605_a_313934]
-
Raidul evazionist intra în în ritm”: 9 octombrie - Viena, 10 octombrie - Arad, 11 octombrie, via Turnu-Severin, zboară spre București, unde ajunge cu bine. În acest traiect, Smaranda Brăescu a purtat pe cerul Europei tricolorul românesc. Botezat „Aurel Vlaicu”, avionul avea fuzelajul albastru, iar aripile erau vopsite în „tricolorul românesc”: albastru, galben și roșu, marcând încă odtă patriotismul inimoasei aviatoare. Avionul Miles M.2H Hawk Major, nr. de serie 150, YR-ADB, este înregistrat în registrul aeronautic român, numai în 10 martie 1936
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]