804 matches
-
și acum cântă mai tare, mai tare, și mai tare. Suficient de tare cât să nu mai vreau să-l aud și pe David. Să-l văd. Să-l ating. Altfel spus, îl abandonez. Dispar în preria mea. Mă las gâdilat de fiecare firicel de iarbă despre care știu că nu e iarbă, ci fibră sintetică. Un fals. O minciună. O minciună tăcută. În sfârșit. Îmi amintesc că am dormit la Lea în noaptea aceea. Toți patru, în patul ei de pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
înapoi Dispariția mea a fost o întâmplare bizară. Premeditată, s-ar putea spune, în măsura în care premeditezi o gură de ceai fierbinte, care-ți opărește cerul gurii, sau un grăunte de praf, care, odată ce-a fulguit înspre omușor și i-a gâdilat, ca o părere, vârful, atrage după sine avalanșa de neoprit a unui strănut. Să facem cunoștință. Eu sunt Alex. alx Coos van Bruggen Fratele mai mare Primul născut Iubitul primordial Cain Iuda Vocalul din trupă (ai idee câte trupe de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pentru că toți par să doarmă azi mai mult ca de obicei, în fața Catedralei, se oprește exact acolo unde umbra Giraldei face unghi cu direcția nevăzută în care se spulberă parfumul, bagă mâna în buzunarul hainei și își simte buricele degetelor gâdilate de atingerea prăfoasă a unui pergament în inima căruia, Alexandre nu știe încă, dar va afla, așteaptă hărți de palate și calcule matematice, schițe de catacombe, versuri scrise în greacă, desene cu păsări și plante cât să umple o lume
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de nori și furtună. - Acum a ieșit soarele. Bucură-te de el! - Acum s-au ofilit florile. - Te încăpățânezi să vezi doar partea negativă a întregii situații. - Văd așa cum e.” Lăsă vântul să se joace cu părul ei deși îi gâdila fața și-i producea o ușoară mâncărime. Și pe el îl lăsase să se joace cu viața ei, iar când se oprise, totul devenise pustiu, rece, fără rost. Ar fi vrut să poată crede în adevărul cuvintelor lui, dar era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
banii. Toți am băut. Baba Pampas le spunea la belgieni să fie atenți, că suntem un sat de prăduitori și o să le fure din mașină. Cancer nu le traducea și belgienii au bătut-o pe babă pe spate. Manciuzdă îl gâdila pe Cancer și-i striga: „Huo, nebuno!“ După aia, de la Mila 23, vaporul s-a întors la Crișan, la Lebăda, să dormim în niște căsuțe de lemn care le au ei acolo, pe malul apei. Ne-am împărțit și eu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
bine când înțelege ceva, având sentimentul că este asemenea multor altor persoane (care se înțeleg), coborând gradul de inteligență al programelor până la nivelul mediei diferitelor categorii de public țintă. Părând că evită să complexeze telespectatorii, nu fac decât să le gâdile orgoliul; un spectator astfel amețit va îngurgita mult mai ușor produsele promovate de reclame, ele părând că fac parte din acea atmosferă de lume în care se simte bine. Amintirile noastre au deseori o amprentă emoțională; astfel că reamintirea ține
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
casnic: " Lovite lin de melci, printre mărar,/ Leoarcă de rouă orele răsar// și se cristalizează-n buburuze/ Secundele amiezilor confuze.// Căzute jos ca niște fructe coapte,/ Păienjenițele mustesc de lapte...// Aromele sălbatice și bune/ Din uriașe miezuri de căpșune// Ne gâdilă și-or să ne-mproaște-un sânge/ Răcoritor când măduva le-om frânge.// și dacă vrem să le luăm în mână/ Ciupercile ne umplu de smântână..." Apărut în excelente condiții grafice, ilustrat cu desenele Adrianei Lucaciu, volumul Cântece de adolescent
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
juca clișeul cu ironie implicită dînd "boborului" ce-i al "boborului" și păstrînd pentru sine zîmbetul în colțul buzelor. Primul film a fost o afacere bună, succes de box office international, și cel de-al doilea este conceput la fel: gîdilă orgoliul național pînă la lacrimi, forjează în draci o mitologie articulată istoric, cu alte cuvinte trăiește istoria aruncînd-o în contemporaneitate, pupă en passant piața Charles de Gaulle și Trafalgar Square și are aventură atît cît trebuie, adică destulă cît Ben
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
Horia Gârbea Curat constituțional! Muzica! Muzica! Ghiță Pristanda uzica este aceea care ne gîdilă urechile într-un mod plăcut. Așa o definește Marius Chicoș Rostogan. El și interpretează plin de mîndrie "La Zolfărino ghe vale". Elogiul bătăliei de la Solferino (24 iunie 1859), în care trupele lui Franz-Iozef au fost memorabil bătute, e firesc, chiar
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
Tudose încuia poarta și o privea din curte prin geamul luminat al bucătăriei pe Aneta tăindu-și unghiile de la picioare, la ora la care se spărgea sindrofia negustoreselor de mărunțișuri de pe șelari, Norbert îi dădea bacșiș chelnerului de la Gambrinus (cineva gâdila coardele unui instrument care chicotea înfundat) și revenea în preajma Băncii. Clădirea era întunecată și acoperișul se profila bombat sub norii vag luminoși. Urca treptele până la broderia de fier forjat care proteja ușile de cristal și privea printre arabescuri în vastitatea
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
care/ avea un scuipat pe spate// acum stau lungit pe saltea/ și îmi scot cu degetul/ scamele adunate în buric)" (Azi când mergeam pe stradă...); "de două zile nu am mai stins becul -/ stau cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc/ dinții îmi sug la sânge măselele rupte)" (De două zile nu am mai stins becul...). Parcurgând cu atenție secvențele anodine, banale, ordinare ale unei existențe contemplate la lumina chioară a becului sau
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
creând o senzație aproape fizică a Răului tatotant. Mai târziu, ochii aprinși ai diavolului vor scăpăra în întunericul compact, tulburat de o tuse convulsivă: "(întind mâna iau de pe calorifer o/ baterie veche de lanternă pun limba/ pe lame și mă gâdilă curentul slab// prind între degete o șuviță murdară/ din părul încâlcit o pârlesc cu țigara/ la rădăcină și apoi o arunc sub pat// când tușesc zvârcolin-du-mă o pereche de/ ochi aprinși răsar o clipă din întuneric)" (Tratament). Răul este deja
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
achitat sau nu de un rol, ce a făcut sau nu dintr-un personaj, cum l-a dezamăgit sau nu pe regizor. Folosim, fără argumente neapărat, cuvinte tari, superlative pompoase, care, la urma urmelor, nu fac mai mult decît să gâdile, pentru o vreme, ceva orgolii. Există și cealaltă variantă, cînd actorul este sancționat. Pentru tot. Chiar și pentru lipsa de inspirație a regizorului, pentru pista greșită pe care l-a condus sau l-a lăsat să meargă singur, abandonat propriilor
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
Daniel Cristea-Enache Se poate spune, fără teama de a exagera, că Petru Cimpoeșu este un adevărat artist în torturarea cititorului. La antipodul autorilor care își gâdilă publicul, prin exploatarea tuturor clișeelor care ne fac plăcere (o plăcere ieftină, recunoscută și reciclată ca atare), acest scriitor pe cât de original, pe atât de dificil ne obligă să-l urmăm în diferite experimente ficționale, cu trepte alunecoase și trape
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
consum, este aceeași diferență ca între o banană și un cangur. Pe de altă parte, cred că cea dintâi are abilitatea de a comunica idei și chiar de a ne salva, discret, conștiințele, în timp ce cealaltă categorie de muzici doar ne gâdilă sufletele și, mai ales, pielea, obligându-ne să ne scărpinăm cu hărnicie. Dacă spiritul uman mai poate fi uneori transformat într-o marfă, ei bine, spiritul artei culte rămâne invariabil solidar cu puritatea Universului. Unde în altă parte, decât în
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
de parcă o mână i-ar fi îndepărtat o ceață de pe chip. A tras apăsat din lulea, și-a mângâiat duios mustața, părând gata să vorbească...Nu a scos însă nici o vorbă până aburii vinului din ulcica plină nu i-au gâdilat nările. A sorbit cu zgomot din vinul fierbinte, și-a dres glasul și a deschis vorba: Apoi mie îmi stă în minte pățania țiganului cu haita de lupi...Parcă îl văd pe țigan povestind, tot așa într-o iarnă ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
poți să-ți permiți orice? — Așa cred. De unde știi c-o să mor duminică? — Mai citim și noi ziarele, ne mai uităm la televizor. Vrem să-ți facem o propunere de nerefuzat. Lionel începe se râdă, dar nu pentru că l-ar gâdila cele două pistoale care-i presează tâmplele. — O propunere de nerefuzat? Unui om care urmează să moară peste trei zile? — Ar putea fi cele mai frumoase trei zile din viața ta. — N-ar fi prea greu, până acum, n-am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe care îl faci, să fii atentă la norocul tău. tigrul qilin, tigrul alb care aduce prosperitate grădinii tale luminoase, pășește în urma ta cu blândețe și zâmbete, furnicile albe care tropăie în plutoane pe coada lui lungă și agilă îl gâdilă teribil. gâdilatul tigrilor aduce noroc. vignette eu cred că tu ai venit de unde toți oamenii sunt egali, puri, cu sufletul așezat în loc de piele la suprafață. de acolo - unde când plouă nimeni nu mai urăște și nu mai are păreri de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pământul bun, tor când, cu urechile tale de zânuță, vei putea să te speli pe ochi în roua dimineții îmbelșugate, vei lăsa furnicile albe să îți curețe dințișorii de fildeș, buburuzele să îți înroșească obrajii, gândacii de colorado să te gâdile, vei putea râde, de gâdilat și de bucuria că îți poți strânge iubitul în brațe, seara, după ce el îți va scrie un poem pe un carnețel verde ca iarba, pe eticheta căruia scrie made in china. cojire șase în al
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
se zărește, așa, ca o văgăună între copacii căzuți. Vezi? CODÂRLIC: Tocmai acolo, în fund? DĂNILĂ: Chiar așa. Acolo-i sălașul bunicului meu. Intră înăuntru. Ai să-l găsești hodinindu-se, cum se cade să facă orice bătrân. Cată a-l gâdila olecuță pe la mustăți cu codița ta cea bârligată, semn că ai vrea să vă luați la trântă și că-i râzi în nas. CODÂRLIC: Și după ce l-oi trânti, ce fac cu dânsul? DĂNILĂ: Cată de-l pune întâi jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din vreo pricină. Foamea scurma cu strășnicie în stomacurile calangiilor, asemenea unor carii nesătui, care rod neostoit până și în lemnul tare de stejar. Bărbații în putere și flăcăii se străduiau să ridice corturile, dar mirosul de fasole, care le gâdila nările, îi făcu să-și abandoneze pentru un moment lucrul. Ziua se înnegrea ca o pânză muiată treptat într-o vopsea a cărei culoare încă nu era deslușită, vibrând între un cenușiu pur și un negru în devenire. Seara nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu mine În burtă! O, ce bine-mi pare acum c-am fost eu și nu o fată, zise el șugubăț și Începu să râdă și să dea din picioare, iar mama Îl Împinse mai Încolo și Începu să-l gâdile pe la burtică, acoperită de râsul său ștrengăresc, risipit În toată casa. Fotografia când era pe cântar Îl distra teribil fiindcă Îl vedea pe tata cum se chinuia să-i ia greutatea, iar el stătea În covățica aceea de plasă "ca
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ajunge. Nu pot ști nici măcar dacă voi ajunge. Totuși, a sosit hotărâtul timp În care urmează să mă pregătesc pentru a pleca În lunga călătorie, spre marea aventură. Două zile atât au mai rămas până la Întâiul Pas. Lumina soarelui Îmi gâdilă obrajii. În noua piele Îmi este Înspăimântător de bine. Simt nevoia să mi pregătesc o cafea. Una tare. O muzică de flașnetă spintecă văzduhul și curge În cameră prin fereastra deschisă. O muzică nemaiauzită. Sunetele se revarsă În adieri foșnitoare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de arsură și își plecă privirea în pământ. În fața ei, tânăra cu fusta foarte scurtă și cu fața palidă privea și ea în gol. Caietul din poala ei avea linii albastre ce se prelungeau pe ciorapi până în pantofi. Acolo îi gâdilau tălpile ca niște ecuații de matematică. Trenul coti brusc la dreapta și toți se înclinară peste umeri, atingându-și involuntar brațele și coapsele, apoi reveniră în poziția inițială puțin rușinați. Fata cu fusta foarte scurtă își ridică ochii spre garoafele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și bețiv, și gură bogată. Înțelegeți dumneavoastră ce vreau să zic, că doar vă pricepeți la oameni ca niminea al'cineva și n-o să vă învețe unu' ca mine ce și cum..." Parohul zâmbea pe sub mustață, amuzat dar și plăcut gâdilat la orgoliu, și-i spunea, amenințându-l cu degetul: "Mai pune lacăt gurii aceleia aplecată la clevetire, Tăsică, că numai la rele te poate duce. Vezi-ți de bârna din ochiul tău și nu te mai lega de paiul din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]