1,559 matches
-
gesturi largi, generoase, cu o mișcare cât se poate de subtilă și delicată în același timp, pe cât e de masivă, frazează excelent cu vocea ei cultivată de câteva decenii încoace, ba chiar de aproape jumătate de veac. Nu transpiră, nu gâfâie, cu obosește, nu se oprește, nu stă locului, e permanent la dreapta, la stânga, în spatele unuia sau altuia dintre interpreți, susținându-i, suflându-le cuvintele, îndemnându-i, susținându-i de parcă și-ar învăța puii să zboare și le ține aerul. Perfect
O MIE DE VOCI ÎNTR-UNA SINGURĂ: MARIANA NICOLESCO. OMAGIU PRIMEI DOAMNE A LIRICII ROMÂNEŞTI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 by http://confluente.ro/O_mie_de_voci_intr_una_singura_mariana_nicolesco_omagiu_primei_doamne_a_liricii_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/356774_a_358103]
-
urc primul, urmat de tovul din spate. A și pornit, dar ambreiajul ne mai funcționând ca lumea nu am putut să fug în același ritm cu nărăvașa creatură nemțească! Eu țineam mâinile pe ghidon, fugind pe langa ea, iar după noi, gâfâind tovarășul cu burtică de la partid! La un moment dat nu am mai putut pasul cu viteza motocicletei așa ca mi-a scâpat din mâini și dusă a fost într-o râpă. Și mie și tovului ne venea să plângem! Cum
SARCINA DE PARTID de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/george_goldhammer_1420526636.html [Corola-blog/BlogPost/352215_a_353544]
-
prispă, la soare, tot timpul cât Ionuț și bunica erau plecați după fragi. După ce se trezi, Ionuț, văzând că până diseară mai era mult, ieși pe toloacă, să vadă ce se mai întâmplă. Un domn cu geantă diplomat urca dealul gâfâind. Era fiul bătrânei cu care se întâlniră de dimineață, când plecau la fragi. Venea omul în concediu, la mama lui. Se dezvățase de viața la munte, el trăia la oraș, în Bacău. Om bun, scoase din buzunar două bomboane, dulci
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1493814181.html [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
ultimul intrat. Din gura-i știrbă îi curgeau balele, iar mirosul său îl depășea cu mult în intensitate și specific pe cel anterior, pe care Silvia îl crezuse insuportabil. Ei bine, se înșela, iar arătarea își desfăcea și ea brăcinarul, gâfâind. Reacția doamnei era, surprinzător, una indiferentă. Ea tot mai aștepta să iasă din coșmar. Numai că, înainte de a-și duce la bun sfârșit intențiile, noul pretendent, din cauze, momentan, oarecum neclare, se prăbuși pe podeaua din cărămizi, inert, ca un
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400141119.html [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
la biserică va ține vreo două ore, așa că avea timp să se întoarcă și să-și ia frații acasă. Cît făcea ea pînă la mal? Vreo douăzeci de minute, nu mai mult, așa că avea timp destul ... Cînd a ajuns sus, gîfîind de oboseală, dar fericită, s-a așezat pe un buștean, ca să nu-și murdărească rochița, și și-a îndreptat privirile spre cer, ca să se bucure de imensitatea lui amețitoare. Și, deodată, a încremenit. Ca din senin apăruse deasupra pomilor acel
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_68_69_ioan_lila_1341240162.html [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
niciodată nu vei mai cunoaște trezirea. Ta nikana na mai prinjeanesa o ushtiavimos. Grăbește, grăbește să fii plecat Sigiar, sigiar te aves galo Pământul flutură repede, și timpul se apropie E phuv balvaliol sigo, thai o chiro pashiol Icnetu'ți gâfâie, și-ți suspina geamătul Ki'o dahtilimo phariol,ai khonjel ki'o hondimo Ziua se apropie de sfârșit. O ghes pashiol agorestar. Țiganul de Ezra Pound Asta a fost partea cea mai bună a plimbării, Kadai sas e lashidor rig
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1478848275.html [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
Elena, Vicotor...Coborâți imediat...este Colonelul!... repede, repede...strigă glasul apretat din spatele ușii din stejar bine lustruite. Elena și Victor tresar. Se privesc vinovați. Ies din dormitor și coboară scările câte două odată. Colonelul, lat pe canapea, cu fața hâită, gâfâie ca un câine de curse. Doamna Ghervescu îi freacă mîinile și încheieturile. - Repede Elena... ieși în stradă și strigă o birjă! ordonă Victor. - Domnule Colonel, unde vă doare? Victor îi ia mâna stângă și-i caută pulsul. - Îîîî...Colonelul se
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Mariana_zavati_gardner_proza_scurta_mariana_zavati_gardner_1357376881.html [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să-l mănânce. Alerga îngrozit prin zăpadă, gâfâind și lovind furios cu nuiaua toți acești monștri apăruți în calea sa. În tăcerea lor, fantasmele lovite de el urlau : -Uuuu ! Uuuu ! Te sfâșiem ! Te sfârtecăm ! Uuu ! -Nuuu ! Nuu ! Ce v-am făcut ? plângea Tudorel. -Ești vinovat ! Ești vinovat. Tăceau
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să-l mănânce. Alerga îngrozit prin zăpadă, gâfâind și lovind furios cu nuiaua toți acești monștri apăruți în calea sa. În tăcerea lor, fantasmele lovite de el urlau : -Uuuu ! Uuuu ! Te sfâșiem ! Te sfârtecăm ! Uuu ! -Nuuu ! Nuu ! Ce v-am făcut ? plângea Tudorel. -Ești vinovat ! Ești vinovat. Tăceau
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
pe drumul subteran, a ajuns în cele din urmă la trapă, care nu s-a deschis însă din prima încercare. Aiko a intrat în panică. A reușit, în ultimul moment, să facă tot drumul înapoi. * S-a strecurat în pat, gâfâind. Chiar atunci s-a deschis ușa și a intrat Shinji, precipitat. ”Unde ai fost?”, a întrebat-o acesta. ”Nicăieri”, răspunse Aiko, speriată, dar respirația precipitată o trăda. ”Minți”, replică Shinji, ”ai fugit!”. Dar nu am timp de aceasta acum, o să
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1436551649.html [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
are interesante „pauze” de liniște, de contemplație (Luke în mlaștina lui Yoda de pe Dagobah, , aparițiile lui Obi Wan, Leia privind Cosmosul prin hublourile Millennium Falcon) care pregătesc secvențele de acțiune. Fawk o ține tot într-o mișcare, gălăgie, trepidație, toată lumea gâfâie, fuge de colo-colo, se duce ca să aibă de unde veni. Și totuși, scenele nu se leagă, par înșirate, o succesiune de tablouri vivante stil forfotă, în vreme ce în OSW povestea se mișcă fluent pe liniile ei de tensiune. Mereu îmi era greu
Forța Întunericită by https://republica.ro/forc-a-intunericita [Corola-blog/BlogPost/339001_a_340330]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > RĂCIREA GLOBALĂ Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului RĂCIREA GLOBALĂ Al treilea mileniu de la Hristos încoace se apropia, gâfâind, de sfârșit. Desigur, Hristos nu avea nici o vină că oamenii nu reușiseră încă să dea foc planetei, sau măcar s-o urnească de pe orbită, deși, ei, săracii, se străduiseră destul de mult pentru așa ceva. Dar speranțe mai existau, iar de timp
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Racirea_globala_mihai_batog_bujenita_1385136569.html [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
tovarășii săi. - Nu trebuie să fugi! zise comisarul pe un ton blând. E în regulă! Dar bărbatul se ținea cu mâinile de rădăcinile pinilor și se cățăra pe râpă, cufundându-se în pădure. Contactul cu lumea îl neliniștise. Urca și gâfâia, strângând bancnota în palmă, ca și cum doar aceea ar fi fost sprijinul clipelor viitoare. Ajunse între ruinele cu ziduri îngropate pe jumătate și se așeză pe patul din crengi de nuc acoperit cu o pătură veche. Era flămând și speriat. O
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_vi_gina_zaharia_1361730762.html [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
absurdele cruzimi ale vieții: soarele care scapătă acum - după creste - mă va afla îngenunchiat - cu adevărată smerire-așteptând noi treziri - întru gloria deșartă a noilor drumuri - întru reculegere - în fața tuturor morților din mine - gânduri pe care umbra mea le-a târât - gâfâind - de-a lungul țărmilor înspumatelor ape ...e un timp pentru veghere - cu ochii mijiți până la izvoare - până la orbire - în fața mormintelor deschise - a ceea ce am dorit să ucid - dar nu m-au lăsat stelele cerului - atât de amestecat vorbind între ele
DOR DE STINGERE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 by http://confluente.ro/Dor_de_stingere.html [Corola-blog/BlogPost/344166_a_345495]
-
o după amiază, pe când Teodosie obosise să tot scruteze în vale, să vadă dacă nu se arată de undeva băiatul, iată, soseau doi inși în veșminte ostășești urcând în grabă spre chilia lui. În jumătate de ceas, ajunseseră la el, gâfâind din greu. Nici nu sosiră bine, că îi și făcură semn să vină degrabă la vale, strigând: - Hokim ! Hokim, fiul lui Zewedu! Nu înțelese despre ce era vorba. Se sperie auzind că era vorba de Hokim. Ce s-a întâmplat
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1425885965.html [Corola-blog/BlogPost/353686_a_355015]
-
iute prin nămeți, Moș Crăciun pe-o bancă șade Și-i îndeamnă: „Hai, băieți!” Se întind renii în hamuri, Clopoței de aur sun’, Se văd căpușoare-n geamuri: - Vine, vine Moș Crăciun! Ies copiii-n grabă-afară Și se-apropie sfioși; Moșul gâfâind coboară: - Văd că sunteți sănătoși! Ei se-opresc, nu-și vin în fire, Se foiesc și nu răspund; Două lacrimi de iubire Ochii moșului ascund ... Referință Bibliografică: LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1820
LACRIMILE LUI MOŞ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1451035293.html [Corola-blog/BlogPost/370379_a_371708]
-
după Vasilica să vină până la mine. - Gata domn’ director, vine imediat. La rândul ei ospătărița trimise picolița la hotel să anunțe recepționera șefă că este chemată fata ce se ocupă de curățenia pe hol, la domnul director. Când aceasta apăru gâfâind, roșie la față atât de graba cu care venise, cât mai ales de emoție că o cheamă patronul în plină noapte, crezând că cine știe ce rău a făcut, s-a liniștit aflând că tocmai o trimetea să vadă concertul pe care
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396449215.html [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
lebede vânătorilor fără leacuri încheiai nasturii piscurilor gemene ori îți lăsai autograful în cartea de visuri a muzeelor nocturne nu știu dacă ai certificat întregul poate ai încrustat singurele gânduri exacte sau ai trișat pentru o femeie-supernovă un sentiment grotesc gâfâie la nouăzeci de grade poartă bocanci farmaceutici (din scorburile exilate) și câteva arcuri pornite să-și regleze săgețile în strigătul meu ador mirosul mareelor așadar întind planetele pe brațe insolațiile pot aștepta febra glaciară vorbește pe un ton blând împreună
ULTIMUL LUP FLĂMÂND de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Gina_zaharia_1404227055.html [Corola-blog/BlogPost/347407_a_348736]
-
vreo două poze mișto rău de tot, care le va incita să se masturbeze ca niște îndrăgostite dar, pînă una alta, se frecau așa, la rece, încercînd să-și imagineze cum va fi cînd vor avea pozele, și nechezau și gîfîiau ca proastele, iar madam Marea Marmara le privea disprețuitoare și le zicea că de nimic nu sînt bune, nici să și-o tragă cu un tip mișto din vreo revistă americănească. Cam astea erau și veștile bune și alea rele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_59_61_ioan_lila_1341239896.html [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
și el să se înroșească : rezistență în tandră suprasarcină terestră! Norii fierb deasupra pregătindu-se de furtună. Se succed unul căte unul, din ce în ce mai repede pe ecranul cerului. Țipetele înalte ale fetei contrapunctează gemetele adânci ale Călărețului fără cap. Trenul aleargă gâfâind pe-o cale ferată de iarbă. Uuuuuuuiiiiiiiiuuuuuu! Îi șoptește fierbinte în urechi băiatul, aruncând și ultimul nor al zilei! Ce iarbă înaltă și albastră ne-nvelește, iubitule! AU, au, au , aaaaaauuuuu! Trenul făcea de zor manevre în gara plină de
DEŞERTUL DE CATIFEA (10) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_10_costel_zagan_1364467566.html [Corola-blog/BlogPost/345462_a_346791]
-
le simtă, vâjâind pe la urechi. - Aoleu, țipa Norocel, mai repede că-mi ia scăfârlia foc! - Taci, nărodule! zise Mărțișor, făcând salturi prin aer ca să-i deruteze pe urmăritori. Când se apropiară de locul unde era pana salvatoare, de departe strigă gâfâind: - Pană, penișoară! Iute... și-n viteză... zboară! Pana începu să se învârtă ca un titirez și țâșni săgeată spre înaltul cerului. Mărțișor se agăță de ea din mers. Gardienii după ei, cu caii înaripați, zvârlind cu săgeți de raze. Însă
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422207349.html [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
luă soțul de gât, iar el, extaziat, deschise ușa repede și alergă cu ea în brațe până la plajă... - Uită-te la noi!... Suntem nebuni de legat... Eu, gata îmbrăcată pentru dineu, tu în pijamale, amândoi pe plaja pustie... Râzând și gâfâind, Nicu o duse direct în mare și o aruncă cu rochie cu tot în apă, apoi el se băgă cu capul la fund și înotă printre picioarele ei. Elena se învârti, urmărindu-și soțul prin apă, neștiind dacă să fie
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Scrierea_unei_istorii_cristea_aurora_1380988246.html [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
era intepenita.Fata se izbi, cu putere și izbuti să o deschida.Observa de departe cărarea pe care o luase atunci și fugi înspre cabană lui William deoarece avea speranța că el o va ajuta.Dupa ceva drum de mers,gâfâind,ajunse la cabană și intră fără să mai bata.William însă,nu era acolo.” Nu-mi vine să cred.Trebuia să fie aici” Căzu pe blană de urs și începu să planga.Nu mai știa ce s-a faca.Oare
KARON,CAP 7 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1491679298.html [Corola-blog/BlogPost/359964_a_361293]
-
și plăcerea condusului, cu o țigară-n colțul gurii, un ochi închis și o sticlă de bastârcă pe jumătate goală, așezată strategic lângă el, pentru a fi mânuită rapid, fără chinuri inutile. - Hai, noroc și spor la treabă! Merge, merge, gâfâi cu mult tact și subtilă măiestrie Aristică prăvălindu-se pe un balot de paie ce ținea loc de banc de lucru, dar și de pat, la nevoie, când era de muncă și peste noapte la garaj. - Hai, să trăiești, nea
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420477231.html [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
în pământ, în tufăriș și-n grotă. Când trage o lulea mai încolo la soare, de-l pierd, nu știu a-i da de urmă, că-i de-o culoare cu ferigile pârlite. Mai urcă și vizitatori care, asudați și gâfâind, se prăbușesc pe-o piatră și-l văd întins cu ochii la cer și respirând adânc. Dar un lucru tot a făcut: și-a lăsat barba să i se-ndesească pe chipu-i înnegrit, câteva fire roșcate. Iar scârna și-
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 by http://revistaderecenzii.ro/meseria-de-a-trai-jurnal-1935-1950/ [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]