1,501 matches
-
Fără miros, fără gust, ca un buchet prăfuit de imortele agățat într-un cui la bucătărie. Să merg poate s-o ajut să dea zăpada? Sau mai bine să-mi fac vânt și să dispar până deseară? O să vină imediat, gâfâind toată, o să-și ungă o pâine cu unt și o să se uite tâmp pe fereastră. Ea o să înghită cerul, casele și vârful copacilor; totul o să fie mestecat de gura-i imensă. Maică-mea n-a văzut niciodată nimic pe fereastră
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
ce-a plâns și, spre satisfacția generală, cumpără cuțitul. Nu mai are puterea să se îngrijoreze văzându-mă iar lângă ea, mânuțelei delicate și bronzate ca animalele deșertului se mulțumesc să pună una după alta cumpărăturile întro sacoșă mare. „Mulțumesc”, gâfâie ea cu o sinceritate nesfârșită, zbătându-se să scape de urmele a ceea ce tocmai trăise. Răspund: „Pentru nimic, cred că te-am speriat.” Și vorbesc, pot în sfârșit să povestesc tot ce-aș vrea să-i spun unei fete cu
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
puse ligheanul jos și se lăsă în față, ghemuindu-se. Acarul veni lângă șezlong și-și puse palmele pe umerii rotunzi ai celuilalt. - Au, făcu domnul Fotiade. - Vedeți? V-am spus eu. - Al dracului soare... nu mi-am dat seama... gâfâi domnul Fotiade." Fotiade îi vorbește la un moment dat lui Simion despre un misterios tren de noapte, cu ușile închise, fără pasageri vizibili la geamuri și care lasă în urmă un miros de trandafiri. Apoi, îl anunță pe acar că
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
jos, umezeală înghețată, crăci uscate căzute din copaci după furtuna de ieri cu puțină zăpadă, mai mult vînt, un viscol sec, gol, uscat. Miros de plante putrezite, - izul avînd ceva din copilărie cînd ne jucam în cimitir după ploaie. Cățeaua gîfîia satisfăcută exact ca o femeie și cu o expresie amuzată... Atunci a apărut de după biserică tata popa, un om bătrîn, nu în anteriu, numai în nădragi și cu cămașa ieșindu-i afară de sub puloverul negru. Tocmai mătura prin curte. Barbă
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
de oxigen, măștile și aripioarele de înot, și o rupse la fugă cu un strigăt de groază. Doamna Forbes îl auzi de pe scara șerpuitoare de piatră care se cățăra pe stânci de la debarcader până acasă, și ne ajunse din urmă, gâfâind, lividă; i-a fost însă de-ajuns să vadă animalul crucificat în poartă ca să înțeleagă pricina ororii noastre. Obișnuia să spună că atunci când doi copii sunt împreună, amândoi sunt vinovați de ceea ce face fiecare singur, așa că ne dojeni pe amândoi
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
înaintare silnică, epuizantă, încât nu mai are resurse - și nici nu mai încearcă - să vadă totul de sus, să guverneze autoritar, cu biciul ideii, lumea luată teoretic în posesie prin explorare. Citindu-i cărțile, ni-l închipuim roșu la față, gâfâind, animat de satisfacția ternă de a fi dus o muncă grea la capăt. Recensământul scriitorilor din secolul douăzeci Apariția recentă a lucrării Literatura română în secolul al XX-lea nu schimbă deloc situația. În această lucrare există nenumărate observații demne
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
More). * Tindem a înnobila caracteristicul, socotindu-l simbolic. * Pretenția vieții: să fie pur și simplu. Pretenția conștiinței: să fie într-un anumit fel. * Cu cît ai mai multă dreptate, cu atît ești mai singur. * Umectările cvasifiziologice ale acestor fraze care gîfîie, care se străduiesc din răsputeri să ajungă undeva, să fie eficiente. Și totuși - din fericire! - nu ajung nicăieri, rămînînd suspendate în poezie. * O ipoteză: realul ca un echilibru între memorie și așteptare. Cumpănă ce neutralizează energiile regresive și progresive care
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
lîngă un pîlc de fagi, de emoție obrajii i se înroșiră. Un fag subțire, foarte înalt, convulsionat în creșterea lui liberă, vitregă în acel loc sterp, pietros, îi aținuse calea, făcîndu-i complice cu ochiul... Iar inginerul de atîta singurătate și gîfîind de urcușul abrupt, roși de efort la amintirea aventurii ciudate... Fagii strîmbi, dramatici, răsuciți de impulsurile neprevăzute ale maladiilor lor fitologice anevoie învingînd mediul muntos, ostil, totuși ușori în aparență ca aluminiul aparatelor de zbor, rătăciți în pădurea de brazi
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
tavan, cu părul pe jumătate sur despletit, basmaua neagră cu flori roșii, atîrnîndu-i pe creștet încă, semn că o luase pe neprevăzute, sub impulsul nervos al furtunii ce se dezlănțuise cu tunete și fulgere de primăvară. Ea vorbea printre gemete, gîfîind, comunicîndu-i bărbatului lucruri, situații incompatibile cu starea ori momentul în care se aflau. Pentru că, la țară, sau în lumea oamenilor de rînd, în general, dragostea, patima, împerecherea nu mai sînt însoțite, cel puțin tîrziu, după adolescență, de declarații potrivite actului
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
deșertului Gobi. Atunci îmi dădusem seama că pătrundeam în altfel de civilizație, în cu totul alta decît cea europeană. Străjuită de lanțul Himalaiei, de imensitatea deșertului celui mai întins din lume plus Zidul gigantic pe care aveam să mă cațăr gîfîind de emoție dar și de grandoarea neomenească. Abea atunci îmi adusesem aminte de Condiția umană: La Chine est la Chine et le reste du monde est le reste du monde. Mai tîrziu, mi se explicase că România, după China, era
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
inventate abia spre sfîrșitul sec. XIX; aceeași distanță fizică între oameni, mult mai rari; aceeași senzație de "gol istoric" pricinuită de absența civilizației tehnice moderne. Cum va fi văzut, așa dar, acest obsedant finiș al secolului XX la isprăvirea căruia gîfîim cu toții? Cel mai hazliu lucru, probabil, ar fi ca niște cronicari glumeți ai veacului următor să spună cu umorul lor atît de confortabil că "nu mai aveam benzină". S-ar putea ca aceasta să se întîmple... sau să se fi
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
îmi masa ceafa jucându-se cu părul meu, apăsându-mi capul, nasul, gura de sânii lui. Îmi vorbea tot timpul, nu prea auzeam ce îmi spune pentru că mâinile lui îmi astupau urechile într-un frământat continuu și mai ales pentru că gâfâia de parcă urcase dealul în fugă, nu călare pe motocicletă. Apoi îmi ridică fața spre el și se repezi spre ea cu gura căscată, nu sărutând-o, ci lingînd-o, morfolind-o, umplându-mă cu salivă în timp ce horcăia de nu mai știam
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
pe ecran, care mai și pâlpâie ca un girofar, ca să capteze mai bine atenția. “Dăm legătura reporterului nostru special”, anunță livizi prezentatorii. Reporterul special își ițește capul dintr-un șanț. E tăvălit prin noroaie și ciufulit, are hainele rupte și gâfâie. E clar că are o știre care va zgudui lumea. Tensiunea e deja insuportabilă. Prezentatoarea își face aer cu niște hârtii. Le ține cu scrisul invers. Se prinde că nu-i OK și le întoarce. Prezentatorul își roade surescitat mouse-ul
Breaking breaking breaking news! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19619_a_20944]
-
deodată, se bloca. E drept, îi ceream din ce în ce mai consistent, mai haotic și mai complex. Ca femeile, știți... Iar pe el începuseră să-l depășească fizic pretențiile mele. Era, dintr-odată, prea mult și prea greu și nu mai făcea față. Gâfâia, gemea și suferea, iar eu mă enervam. Într-o zi, am decis că gata, s-a terminat. Nu mai era ceea ce-mi doream și voiam să-l înlocuiesc. Nu l-am alungat, dar l-am scos din rolul principal
Despărţirile sunt grele, dar atât de necesare uneori… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20838_a_22163]
-
încheia turul țării. Mi-a spus s-o sun la 21.00, ca să stabilim ce și cum facem ca să vedem ploaia de meteoriți. La ora 21.00, conștiincioasa, o sun (îndelung) dar nu răspunde. Mă sună pentru 10 minute și, gâfâind, își cere scuze că nu a putut să răspundă, dar era ocupată să sară gardul unei mănăstirii din Curtea de Argeș, căci au încuiat oamenii porțile și au uitat de ea. Acu ați înțeles la ce ma refer? 3. Sandman - pentru povestea
Poveştile pe care le voi primi cadou by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20903_a_22228]
-
printre ei, cel cu tunul veșnic visat. De fapt, se resemnase. Ce...tun? De tun îmi arde mie? Să scot acolo cât să mai pot cumpăra benzină. Că și tunarii ăia de la benzinărie!.. Și piese de schimb...Că mașinuța , săraca, gâfâie, pocnește, trosnește, de se sperie clienții și vor să coboare din ea. S-o vând și să cumpăr alta nouă? Îi veni să râdă cu hohote. Ce glumă bună! Dar fără un tun, simte că, în curând o va duce
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
în familie şi a fost împinsă pe panta asta, dar nu avea pic de talent în materie. Sistemul nu--l împiedică însă pe tînărul avocat să urce treaptă cu treaptă, măi gîfîind, măi ajutat şi împins de la spate, un şut în cur e un pas înainte, lasă, că meseria se mai şi învaţă! pofta vine mîncînd! şi altele de
Copilăria de roman a Grațielei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18443_a_19768]
-
că nu puteam gândi deloc și nici să mai iuțesc pasul. Gândii aiurea:dacă aș avea un iepure...Și am strigat: -Vreau un iepure! Dau un regat pentr-un iepure! (de unde, regat?) Nu-mi răspundea decât ecoul. Am început să gâfâi. În urma mea, Mister Ornic era tot mai aproape, tot mai înfricoșător...Am început să plâng, miorlăit: -Vreau un iepure! Un iepure, vă rog! Auzindu-mă, Mister Ornic mi-a...dat. M-a pocnit cu bâta uriașă de mi-a sunat
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului Adu-mi sticla mea cu iluzii, femeie, să mă îmbăt din nou, să uit cum treci ca o vacă bătrână prin casa noastră de praf, cum îți atârnă ștreangul cărnii în jurul oaselor fără putere, cum gâfâi mergând și te ții cu mâna de inimă, urâto, uite cum te reverși cu riduri cu tot peste toate zilele mele de doliu, în care nu pot să cred că ai avut nerușinarea să pleci și să mă lași nimănui
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
prin clisa aceea vânătă și înșelătoare, făcând mașina să dârdâie din toate încheieturile ori să tragă de spate necontrolat, ca un cal nărăvaș, către toate gardurile de pe o parte sau alta a drumului. În cele din urmă, motorul se oprise gâfâind și pocnind asurzitor în mijlocul unei bălți de noroi, destul de adânci, fiindcă apa ajunsese până la praguri, împiedicându-l și să coboare, cum încercase de câteva ori. Târziu apăruse un căruțaș bătrân ( să tot fi avut peste șaptezeci de ani ) într-un
URMEAZĂ-ȚI VISUL ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382243_a_383572]
-
cele mai diverse în duhul unei deșănțări suprarealiste, însoțite însă mereu de o nuanță de relativizare, de un surîs ce probează conștiința enormităților. Prozatoarea are aerul unei persoane care vrea să spună dintr-odată multe, din care pricină se precipită, gîfîie, sare cu dezinvoltură de la una la alta. Regnurile, pămîntenii și extratereștrii, personajele aievea și cele scornite de condeiul d-sale cooperează cu voioșie în sfera acelorași comportamente ilogice, în aerul aceleiași năucitoare babilonii, de succesive miraje minore ce uzurpă pretențiile
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
țesut mort, "literatura" - ponciful, șablonul, imitația, automatismul, locul neapărat comun... Impresia de veridicitate pe care ți-o dă o pagină de Marin Preda sau Petru Dumitriu, de apucare a realității în toate articulațiile ei... și... (se termină aici). * Respira rar, gâfâind, te făcea să te gândești la aerul care îți pătrundea în corp, ritmic, cu regularitatea unei pompe aspiro-respingătoare. îți revela brusc precaritatea mașinii omenești, care fără de acel element subtil ce se strecura pe nări, mișcând firicelele de păr din nas
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
și mătăsoasă la atingere. Faptul că senzația atingerii e încă vie în mâinile lui îl exaltă. Se simte eliberat dintr-o lungă și apăsătoare posomorală. Dar trupul s-a îngreunat și respirația i-a devenit mai scurtă. Îl enervează că gâfâie. Când cei cinci copii din echipa adversă încep să bombăne și s-o lase mai moale, și după ce, din greșeală, trântește un băiat, care se ridică de jos cu o mutră bosumflată și renunță la joc, Rabbit e gata să
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
zile înainte de eveniment. Tînăra prozatoare îl vizitează acasă cu scopul de a-i lua un interviu. Neglijent înveșmîntat, în vestă și papuci, cu pălăria pusă de-a-ndoaselea, părintele Desculțului ocolește casa de mai multe ori, cu o mișcare aparent fără rost: "gîfîind de efort, cu privirea ațintită înainte, a trecut fără să mă bage în seamă, luînd-o iarăși după colțul din dreapta al casei. Domnule Stancu, ce s-a întîmplat? Slab, înalt, rotind o privire înfricoșătoare pe sub borul negru, de fetru, a spus
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
americani, micuțule, sâsâie Kovăcioaia de lângă coteț. Te-a văzut cum ai pactizat cu ofițerii americani, primeai de la ei pachete, ba chiar ai primit și un aparat de emisie-recepție. Ai grijă, să nu fii bănuit de spionaj! - Ce tot îndrugi acolo?!, gâfâie cadristul și sare de colo-colo, încercând să evite colții ascuțiți ai lui O.R.L. - E-o vulpe în coteț!, răsună tot mai aproape vocea lui madam Szántó. - Vai de mine, nici prin gând nu-mi trece să-l șantajez pe
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]