131 matches
-
forma cea mai meschină de terfelire a gîndirii speculative: filosofia de catedră. Munții Elveției îi vor sluji drept ospiciu în aer liber, iar viața i se va prăbuși în același ritm cu care își va scrie cărțile: într-o cadență gîfîită și tot mai rapidă, care va culmina cu scrisoarea din 4 ianuarie 1889, pe care, trimițînd-o lui Deussen, o semnează „Dionisos”: „După ce a reieșit în mod irevocabil că eu am creat propriu-zis lumea, apare prevăzut în planul lumii și prietenul
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
Uită în plin exces de zel, dacă și-or fi pus vreodată o asemenea problemă și au ce să uite, că în artă nu-ți poți permite ca în bucătărie să confunzi ceapa cu cartoful sau că ofurile și cuvintele gâfâite noaptea în pat oricât de fidel le așezi pe monitorul calculatorului nu sunt de ajuns ca să devină replici și mai ales piesă de teatru. Cu o asemenea mentalitate, întreținută și de proliferarea unui soi de critică teatrală "partizană", gata să
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
este o adaptare a lui Goya la realitățile românești anterevoluționare: "Sudoarea picura din nasuri și bărbii, topindu-se-n aburi. Se scutura mătreața pe sub batice albe fugite pe cefe, învârtoșând brânza degresată, dreasă cu saramură, hipnotizată de zeci de respirații gâfâite, precipitate de foame. El cutreiera prin ceața încinsă, fript de foame." (p. 299). Iar demolările făcute în ultimii ani ai ceaușismului sunt prinse, de asemenea, în pagini excepționale, animate de frenezia distrugerii: de la Așezămintele Brâncovenești și până la Morga cu aerul
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
noi în colosală să expoziție din ^91, de la Sala Victoria, încă cinci milioane de exponate, un compartiment fiind rezervat, firește, cotidianelor de la containere. Salutati-l1 Stadion. În timpul meciului, în pauze, personajul cu tururile lui de pistă, șui, marțial, mut, agitînd talanca gîfîită, luată, sigur, de la gîtul vreunui berbece. Dispărînd, cîteva minute, si reapărînd tot altfel, în travestiuri succesive: cioban, Irod, polițai, Napoleon, Mao, turc. Cine să-l bage-n seama?! Microbiștii, mii, oameni serioși, cu familie, veniți aici să facă treabă, să
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
aplomb de scriitor și profunzime de psiholog. De fapt, autorul a învățat tiparul descrierii de tip reportericesc, genul acela de povestire în care întâmplarea e înfățișată ca și cum s-ar petrece chiar sub ochii cititorului, într-o relatare rapidă, sincopată, aproape gâfâită, de om care surprinde din mers un fenomen și îl urmărește până la încheierea lui. Medicul dă impresia că, din clipa când intră în sala de operație, poartă la guler un reportofon care îi înregistrează toate gândurile, rezultatul fiind o redare
Tăind în carne vie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6528_a_7853]
-
mestecat stofă. asfaltul se face dintr-o dată un covor pe sub care alunecă bile vălurindu-l. oameni de cârpă fără fețe coboară și ei strada în pantă până la podul de peste apa îndiguită din centrul orașului. „nu cad - nu cad - nu cad” repetă gâfâit uca și strânge cu degete amorțite plasa din ață gălbuie croșetată de olena în care duce pantalonii de sport prosopul și tenișii surprinsă (ca de fiecare dată) să vadă că trecătorii rămân în picioare în vreme ce covorul străzii se mișcă îndărătnic
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
au ghinionul să-i displacă sunt imediat pedepsiți: loviți, atîrnați de o ștangă, li se răstoarnă găleți de apă peste ei și sunt obligați apoi să curețe cît mai repede mizeria. Spectatorul vede și aude totul: hainele ude și respirația gîfîită, transpirația, frica și speranța, disperarea și credința. La o asemenea distanță e greu de mințit, dar este ușor de exagerat. Dacă acțiunile devin un simplu exercițiu de virtuozitate, de jogging scenic, mimarea suferinței se transformă în contrariul ei. Dacă suferința
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
cine l-a obligat pe autorul antologiei să aleagă o asemenea mostră de poezie? Calitățile principale ale antologiei sunt efortul comprehensiv ce o însuflețește și stilul elevat, rafinat-intelectual al autorului. Ion Mircea se diferențiază net de "comentatorii" cu stil abrupt, gâfâit, interjecțional și vag agramat, construindu-și minuțios frazele și dublând desfășurătorul liric printr-un adevărat ceremonial critic. Referințele culturale și paralelele cu diverse experimente științifice abundă, dar ele nu distonează în ansamblul antologiei, făcând corp comun cu felul în care
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
din urmă îi scrie entuziast ("prevederile mele sînt confirmate"), invitîndu-l, la Villeneuve, să se cunoască. Istrati s-a confesat, despre această întîlnire hotărîtoare, în cinci scrisori adresate prietenului său roman de la Paris, cizmarul Gh. Ionescu. Și ele, aceste scrisori, reconstituie, gîfîit, momentele acestei întîlniri, în care Rolland îi spune lui Istrati că este un excelent prozator. Ba chiar că a primit răspuns din partea unei edituri, care confirmă că, întrucît manuscrisul a convins, va fi publicat. La despărțire, Istrati îi mărturisește mentorului
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
vorbim dupre cîte am putut vedea" (Cap. II). În realitate, această monografie bazată pe cel puțin zece mii de documente, după mărturia autorului, și probabil pe alte sute de cărți consultate, nu reprezintă altceva decît o fantezie istorică redactată în stil gîfîit și sub formă mai degrabă poetică, o "istorie sacadată", după propria expresie a lui Hasdeu. E foarte greu de delimitat adevărul istoric de romanț într-o astfel de carte, mai ales că prozatorul încurcă intenționat pistele. De multe ori, narațiunea
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
grup condus de directorul României literare care, iconoclast și veninos, a pus gînd rău tuturor marilor scriitori contemporani, atacînd "genii tutelare" precum Sadoveanu, Călinescu, Eminescu, Vianu, "concertat cu furia dezlănțuita peste hotare împotriva lui Eliade, Cioran, Noica, prelungite cu asaltul gîfîit împotriva lui M. Preda, E. Barbu, P. Dumitriu, Labis, Nichita Stănescu" (la care se adaugă D.R. Popescu, E. Simion și dl Neagu însuși, buninteles). Astfel de aberații arată că dl Neagu nu ne-a citit niciodată revista (dar ce a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
al narațiunii și o coerență a ei. Furturi și cafturi, partide de box în ring și în afara lui, episoade din armată și din alte colonii penitenciare (unitatea din Moșneni, cărămidăria Viezuroaia, Policolorul, 23 August), amoruri pour toujours și acuplări grăbite, gâfâite, înfometări progresive și câtuși de puțin voite, îndestulări porcine, cu specularea unor momente favorabile, o curvă, Bica șchioapa, cu un picior de lemn pe care mai bine de patruzeci de soldați își pun semnăturile, și o artistă de circ, Atena
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
treacăt că termenul „baci” nu este preluat din cronici, ci din drama Apus de soare; oratorul încurcase sursele sau a ocolit deliberat un titlu neconform contextului imnic? Observații s-ar putea face și pe seama citării alandala, ca într-un extemporal gîfîit, a numelor istorice străine și autohtone. Discordanțe, altminteri, imperceptibile pentru urechile zeului din prezidiu și ale majorității celor prezenți în Sala Palatului la 27 noiembrie 1974. După căderea dictaturii, înflăcăratul vorbitor se va declara surprins de răsunetul atribuit intervenției sale
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
o profesoară universitară, nu? E o demimondenă, care, altfel, ar fi acceptat, dar... chiar așa? Și nici nu spune că n-o face, zice: "Mai stau un sfert de oră. Mai stau încă cinci minute". Și scapă, săraca, iese afară, gîfîită, și este o frază pe care n-a observat-o iarăși nimeni. Ce frumoasă-i! Prin violență a devenit frumoasă. Frumusețea, ca expresie a violenței... Asta poate să ducă foarte departe, la anarhism, apropo de estetica politicului. Sau cînd o
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
de scris, irezistibil atrase ca de un magnet. Sau poate doar un cuib... Unul conținând în miniatură un continent întreg de idei, sentimente, destine, conflicte, întrebări. Viața. Nu se poate închipui pe tărâmul mesei de scris altă pasiune decât înfruntarea gâfâită, lupta lui Iacob cu îngerul mut, amândoi încleștați într-o strânsoare supremă, primul somându-l pe cel de-al doilea să-și spună numele... A te așeza la masa de scris, este mai întâi un duel cu Necunoscutul. De aceea
Masa de scris by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10664_a_11989]
-
cărei forță explodează în observații sacadate, sub forma unor propoziții eliptice și concise), Wittgenstein este prin excelență un spirit anancastic. Tensiunea aceasta anancastică împrumută scrisului său o aură gnomică de apoftegmă esențială, un soi de intuiție obscură rostită repede și gîfîit, ca în clipele de agonie. De aceea, cînd logica unei fraze atinge concizia maximă, ea aduce a incantație. Wittgenstein este cazul unui logician de expresie imnică, genul de hipnotizat a cărui atenție, absorbită fiind de o problemă, o prinde într-
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
în timp ce se-mbărbătează singură, în gând, cinci minute, încă cinci minute, doar cinci minute să mai rezist, cinci minute de cântat și legănat, chiar dacă legănatul și-a pierdut orice ritm și-a devenit o bâțâială dezarticulată, iar cântatul un suspin gâfâit, într-o clipă nebănuită somnul te va cuprinde în brațele sale ocrotitoare, și-atunci mami va rămâne o vreme încremenită de fericire, nici măcar nu va mai respira de teamă să nu destrame miracolul, te va privi doar cu o nesfârșită
Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
minte, s-a ridicat din pat și, clătinându-se ca unul care a întrecut măsura paharului, s-a dus la ușă. A deschis-o și a strigat: Costache! Costache! Ce-i, Hlibocene. Ce s-a întâmplat? - s-a auzit glasul gâfâit al lui Costache, din ușa crâșmei. Nu s-o întâmplat nimic. Ba s-o întâmplat! Ce? Costache, omule. Mă frământă o întrebare. S-o aud, Vasile. Tu îți aduci aminte de doi drumeți care acum două săptămâni - vineri seara, când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spate: Asta nu e drept, să faci pe altcineva să se simtă vinovat. A început să plângă, sufletul meu flenduros mi-a îm pins brațele spre ea, dar ea s-a scuturat. — S-a terminat între noi. După o tăcere gâfâită s-a întors; prin dungile trimise de jaluzele, îi vedeam fața udă de lacrimi adevărate. — îți spun eu cum facem. Felul în care m-ai umilit nu se poate repara. Oricum nu mă atragi. Voiam s-o fac pentru tine
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
o cutie de aprinjoare, îl legă cu un fir subțire de borangic și-l lăsă să dea ocol unui țăruș de alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare, când mieroasă și lingușitoare, când răcnită și gâfâită, când abia șoptită și gâjâită din gâtlej, vocea vrăjitoarei făcea pâcla nopții să vibreze de sunete neinteligibile și de melosuri păgâne. Cu 99 de picioare alergătoare/ Cătați-l, cercați-l,/ Să-i pară rudele și vecinii, frații și străinii/ Ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se lasă mai prejos și repetă aceeași figură. Megafonul comandă, pionii fac salturi, caii joacă în frâu mușcându-și cu sălbăticie zăbalele, „nebunii” trag spadele... În aripa stângă a albilor începe un duel îndrăcit. Comenzile sunt tot mai sacadate, mai gâfâite. Se pare că regele a căzut în transă războinică. Aghiotantul învârte cu frenezie „râșnița” muzicală, comandantul suprem cercetează cu înfrigurare câmpul de luptă. Comenzile încep să plece parcă fără sine. Pionii se bat cu ură și înverșunare. Unul câte unul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dreptul să-l primească? Să-l umilească pe frate-su purtându-i hainele? Înfoindu-se ca un păun în hainele lui? Cred că noaptea e de vină, își spuse tulburat de șuierul vântului care se izbea în acoperiș, tânguitor și gâfâit, ca un semnal îndepărtat de locomotivă care spintecă tăcerea unei câmpii. Numai noaptea asta fierbinte, care ne face să ne pierdem mințile! Irina, cu misterele ei, și pe urmă Cerboaica gata să-l îmbrace gigea și să-l ia... Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zboare. Trupul său măcinat, brațele vlăguite și ochii istoviți, care deslușeau tot mai des umbre acolo unde erau făpturi vii, se umpleau de ceva dulce și ciudat. Junghiurile vechi încetară, și-mpunsătura din șale și din încheieturi, respirația greoaie și gâfâită cu izbucniri de tuse se ușură pe nesimțite, ca și cum pământul ar fi acoperit-o pe încetul, și cum dormea, și-ntinerea prin somn, sau numai căpăta acea seninătate leneșă, uitată din tinerețe, înainte de-a simți cum răceala și oboseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-n față. Mumia, clipind din ochii cu corneea gălbuie, se lansă apoi într-o demonstrație de baterie, bubuind și țîstîind din gură, făcând ca toba mare și cele mici, ca măturicile și tam-tamul și maracasele, tot mai accelerat, tot mai gâfâit, până când lovi din toate puterile cinelele scîn-teietoare, aproape materializate în aerul cristalin și-nghețat, și se frânse brusc de mijloc într-o plecăciune. "Cedric, nebunule", începu să râdă Mana, "ce Dumnezeu cauți aici? Ce-i cu tine în halu-ăsta?" Vasilica se arătase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tot peisajul deveni conceptual și spectral, șerpuitorul traseu de gheață se deschise într-o întindere transparentă fără sfârșit, unde gheața se curba după curbura planetei. Era marele golf de dincolo de dig. Acum Maarten, ce patina tot mai greu și mai gâfâit, de parcă treptat l-ar fi-ncărcat anii și metehnele, era doar un punct de substanță organică pe suprafața calotei strălucitoare. De-aici nu mai știa încotro să se-ndrepte. Straiele de pe el se zdrențuiseră și miroseau greu. Statura i se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]