107 matches
-
și pentru tine, pentru complexul tău de vinovăție. Îmi dau seama, vei avea nevoie de foarte mult timp ca să accepți faptul inacceptabil că m-am întors.” Mamei i se umeziseră ochii, iar bunicul, stând lângă mine, sufla greu, cu un gâfâit. „America. America e undeva dincolo de lună”, a adăugat tata. „Până acum am crezut că noi ne aflăm acolo. Dincolo de orice. Noi”, a spus bunicul. Nimeni n-a mai avut nimic de zis, multă vreme. Într-un târziu, s-a încumetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
masa pe care dormita inofensiv, cu capul pologit pe tăblie, răzbit de aburii cei nărăvași ai tequilei, șmecherul roșcat de Mariusache. Șobo avea o mână vârâtă adânc sub cureaua de la pantaloni, iar schimonoseala lascivă a feței lui de babuin și gâfâitul porcesc, semnalizau iminent, că ipochimenul se pregătea să juiseze! Cu mâna cealaltă întinsă, "Să moară mama!" îl ținea la distanță cu un șiș, pe Poet, propulsat și acesta în picioare, împiedicându-l hotărât să sară în ajutorul Îngerului. Care era
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tăcând amândoi. Dar curând ajunse până la ei un geamăt surd, ca un suspin prelungit peste măsură, și apoi brusc sugrumat. După câteva secunde, parcă mai aproape de ei, geamătul se auzi din nou, de astă dată mai profund, urmat de un gâfâit scurt, speriat, ca și cum cineva ar fi trecut repede pe lângă ei și s-ar fi îndreptat grăbit spre ușa podului. - Nu e nimeni, șopti Ieronim. Nici un duh, nici o stafie, vreau să spun. Toate zgomotele pe care le auzi vin de sus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
strâng, curentându-te de neliniște până în vârfurile unghiilor, până în adâncul moale și întunecat al creierului, uită. Uită, uită, nu te gândi, nu te gândi, uită, tic-tacul egal al pendulei în hall, în mijlocul ghemului, o răsuflare disperată sub gheara neagră, un gâfâit disperat și bocănitul sângelui, mereu și mereu, geamul ce dă afară în curte lucește de noapte și niciun bocănit pe pavaj, pe trepte, doar cineva care stă nevăzut alături, care te urmărește, și nici telefonul nu sună măcar. Trosnește doar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-a așteptat altceva. Urcușul nu părea prea dificil, mai ales că au dat peste o porțiune acoperită cu arbuști. Trestie, eu cred că ar fi bine să dăm semnalul. Peste râpă s-a auzit pentru o clipă chemarea pitpalacului... Gâfâitul celor care au rămas cu locotenentul i-au făcut atenți că îndată vor fi toți la un loc... Ei! Cum coborâm, Toadere? Toți deodată sau pe rând? Aș zice să cobor întâi eu cu Trestie și apoi restul grupului. Vă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
citat prin ordin pe divizie. Toaibă a închis ochii, reamintindu-și momentul când pentru o trebușoară ca asta s-a ales cu un glonț de mitralieră în fluierul piciorului... Trenul se târa greu, cu scârțâit de frâne la vale și gâfâitul din rărunchi al locomotivei la deal... Pe șoseaua alăturată se vedeau camioane carbonizate, căruțe sfărâmate, până și câteva cazane de manutanță răsturnate și cu capacele smulse. „Se pare că a fost mare măcel! Câți nu și-or fi găsit sfâșitul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu ce se întâmplă acolo, priveau năuciți împrejur. Apăru, pe partea de dinafara gardului, nagâța aialaltă, geamăna Natalia.își propti mâinile în șolduri, îi scuipă în obraz și-ntre ochi, printre barele de metal forjat, pe miri, după care, rosti, gâfâit: na! Să vă fie de bine: și nunta, și dragostea, și vila și întreaga viață viitoare, pe care v-o doriți, de-aici încolo! Și se îndepărtă, pe una din aleile parcului, cu mers apăsat, clocotind de nervi. SCHIORUL DE LA
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe picioare ca bețivii, să se agațe unul de altul pentru a-și menține echilibrul, din ochii umflați lacrimile le curg șiroaie, iar din gurile larg deschise de-abia le iese din cînd În cînd cîte un sunet slab, un gîfÎit Înăbușit, un țipăt neputincios de femeie - o adevărată criză de veselie, paralizantă și sufocantă, din care-și revin În cele din urmă sughițînd. Nimeni din afara grupului n-avea cum să Înțeleagă adevăratele implicații ale acelei aluzii, aparent banale, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
detașat. Nici o clipă ramarea noastră nu a semănat cu ceea ce exersaserăm. Cursa și-a impus propriul stil și propriile legi care nu ne-au fost transmise prin minte, ci au fost procesate direct de către corp. Mi-am dat seama după gîfîitul meu sălbatic că vîslisem într-un tempo neobișnuit de ridicat. În același timp, îmi simțeam brațele și picioarele mele ca și cînd n-ar fi făcut destul. Schneiderhahn a apucat lama lui David și ne-a tras la mal. "Gratuliere
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
știu la ce folosesc asemenea locuințe. Bine măcar că acuma e ocupată de un bărbat! 2 Nicu era obosit și mai avea drum lung de făcut, prin beznă. Îl simți, mai mult decât îl văzu, pe Botosu îndărătul lui, îi auzea gâfâitul. O luă la fugă, dar alerga greu, parcă avea ghiulele de picioare, cum îi povestise nea Cercel că li se pun condamnaților. Se gândi că ar putea scăpa numai dacă se ridică deasupra pământului și dădu din mâini, observându-se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
milă abia simțită - cum ar fi putut să mai bucure un bărbat? Bunică-sa își ținea respirația lângă ușă, așa i se povestise, iar cealaltă femeie gemea în pat. Stătea prinsă ca o foiță de ceapă de bulbul ei de gâfâitul kurdului care o dezvirginase demult și care atunci uitase cu totul. O femeie mai tânără își desfăcuse genunchii și nici profeții, nici înțelepții, nici saltimbancii nu puteau să refuze o ofrandă ca asta. O femeie îndrăgostită e ca o pasăre
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pentru că aș fi fost obosit, dar mergea repede, și eu aveam respirația sacadată din pricina vieții dezordonate pe care o dusesem. Când și când se întorcea să se uite la mine. N-avea pic de bunăvoință. Mă cântărea cu privirea, iar gâfâitul meu răsunător, fața murdară și asudată nu-i plăceau deloc. - Ce faci ca să-ți câștigi pâinea și că ești un om liber, astea le știu. Mi se pare însă că au trimis un om de nimic și cam tuciuriu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aproape de drum, punând pe fugă păsările ce dormeau de obicei acolo. Ne-am așezat pe ramurile mai groase, cu spinarea sprijinită de trunchi, încercând să găsim poziția cea mai puțin incomodă, în așteptarea zorilor. Trecuse de miezul nopții, când, în loc de gâfâit de lupi, am auzit zgomot de copite și scârțâit de roți. Anunțate de o tremurătoare geană de lumină roșiatică, s-au ivit câteva umbre de cai. Alaiul era deschis de doi purtători de torțe lungi și sfârâitoare; venea apoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
joc nou. PARASCHIV: Ești nebun? (Privește în jos.) MACABEUS (Sparge altă sticlă și o așează dedesubt.): Nu vorbi. Te obosești. Încearcă să reziști cât mai mult. PARASCHIV (Speriat.): Ce faci cu cioburile? MACABEUS: Trage aerul numai pe nas. Nu gâfâi. Gâfâitul toacă nervii. (Sparge încă o sticlă și o așează tacticos.) PARASCHIV (Zvârcolindu-se.): Pune scara la loc! MACABEUS: Nu striga. Ține-ți gura încleștată. N-are nici nu rost să strigi. Gândește-te la altceva. S-ar putea să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
față, se rostogolește apoi urlând și rămâne înțepenit la piciorul mesei, cu fața în jos și cu mâinile ghemuite la piept; fluxul exploziei a stins flacăra lumânării, chepengul a căzut de la sine în urma celor doi; întuneric și tăcere totală.) (Pauză; gâfâitul lui PARASCHIV; PARASCHIV începe să se miște ușor din locul în care a fost proiectat în cădere; se târăște într-o direcție incertă.) PARASCHIV (Tremurând, în șoaptă.): Maco... (Nimic.) Maco! (Nimic.) Pssst! (Nimic; se aud pașii lui PARASCHIV prin încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
seamă. În față, trecând prin conurile de lumină ale felinarelor, brațele bătrânului împingeau neobosite roțile. Am strâns din dinți când încheietura gambei mi-a pocnit la o mișcare mai bruscă. Moșul nu m-a auzit, fiind mult prea ocupat cu gâfâitul și împinsul, și oricum nu cred că auzea bine. Începeau să se distingă chicotelile Magdei și niște sunete ciudate scoase de Andrei. La intersecția cu Bolintineanu, trupurile li s-au desprins din fundalul de umbră. Se priveau și glumeau; Magda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
imagini cu altă imagine sau pînă la caricaturizarea universului. Fiindcă gingiile sunt albe și dimineața scoate stelele nu se poate spune fără ridicul gingiile zăpezii și dimineața clește după cum nu se poate spune oglinzile sparte În buzunarul unui amurg sau gîfÎitul de trudă al legumei, fiindcă aceste expresii trivializează lumea fizică, antropomorfizînd-o”. Însă practica imagismului avangardist a dovedit că foarte multe asemenea lucruri se pot totuși spune, fiind receptate, astăzi „fără ridicol” sau, În orice caz, cu mult mai puține reticențe
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Delegatul îi spune că "nu durează decât cincisprezece zile, din care numai primele cincisprezece sunt greu de suportat" (p. 113). Sună mai mult a amenințare, decât a prospect. Nu doar primele cincisprezece zile sunt insuportabile, ci și următoarele: "durerea apăsătoare, gâfâitul, respirația tăiată, umflarea peste măsură a capului, palpitațiile, febra de toate felurile" (p. 113) sintetizează senzațiile descrise de foștii deținuți. Înainte de a fi desemnată, timp de un an îi scotocesc trecutul și din acest motiv toată lumea rămâne fără apă și
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și ocupară locurile. Pe rând, ieromonahul îi binecuvânta surâzând detașat de cele lumești, doar când a fost rândul lui Ștefan i s-a pus un nod în gât și nu a putut să scoată din gură decât un fel de gâfâit. — Cuvioase, nu, rogu-te nu te lăsa. Roagă-te pentru noi. O să vin și eu. O să fiu alături. Cu Leu. Rămâneți cu Dumnezeu! Străbătu aproape fugind odaia, ajunse la ușă, se scotoci în traistă, scoase cartea și se întoarse la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să supravegheze îngrijirea calului cu care a venit pentru a putea astfel sta la dispoziția domnitorului. Omul se înclină, salută și ieși. În urma lui încăperea se umplu cu acel soi de liniște apăsătoare, care prevestește furtuna. Nu se mai auzea gâfâitul stolnicului. Spătarul, de unde rămăsese, îi vedea pe toți scăldați în lumina după-amiezii de vară și dintr-odată i se părură tare frumoși: Păuna doamna, zveltă, palidă, cu buzele subțiri, jucându-și mereu inelul de pe un deget pe altul, vodă Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
limbile lor lungi, ca niște ace de busolă. Dintre dinții zimțați va țâșni veninul, vibrând, ca un senzor sau un metronom în alertă. Mi-aș aminti culori, rugăciuni și dorinți, aș bolborosi despre măreția sau zădărnicia eșecului, aș auzi, cândva, gâfâitul iepurașului ipocrit, agresiunea spaimei asupra iubirii. Visul m-ar găzdui și m-ar ocroti, va fi doar iubire, dreptul și datoria noastră, aș înțelege cutezanța și prăbușirile semenilor, aș redobândi, poate, iertarea, încrederea lor. Măcar atât tot îmi rămâne de la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi deveni neagră, amară. Nu se mai importa cafea ! Pe piața neagră, kilogramul costa jumătate de salariu. Surogatul ăsta grețos ? Din orz... „Înlocuitor“ pentru o lume de înlocuitori. Autobuzul umflat de trupuri se legăna, somnolent. Cupola de sticlă a gării, gâfâit, guri dezlănțuite. A.P. se strecură până la una din cozile lent mișcătoare, ajunse în dreptul unui grilaj gri, citi deasupra cuștii : BAGAJE. Avansă, valiza îi fusese smulsă de o mână grea și umedă. Se trezi cu un bon între degete, împins în afara
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
al lui Lucian. Privirea înceată a lui Manole. Ușa s-ar putea deschide în orice clipă ; nu, n-ar dori încă să-i revadă pe nici unul, buimaci, după duminică, întârziind adaptarea. Îi revede, se revede între ei, înlănțuiți, inseparabili, în gâfâitul clipei. Bonoma eleganță a lui Storck, grația orien tală în care se refugiază Mina, efigia de consul a răbdăto rului Ropcea. Urâțenie ? Doar chipul Verei merita, într-ade văr, elogiul : marca schimbările, succesiunile, surpările, frenezia. Răul asumat schimbase chipul într-un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
căpătat, nici gheare de liliac. Nu, nu, totul e normal și asta-i culmea ! Mănâncă, glumesc, se roagă, dorm, mint, fac amor, luni, marți, miercuri, o săptămână, două, malaxorul lent, ceață, roți și rotițe, amânări, așteptare, iluziile, surdina, loviturile, aștrii, gâfâitul și ipotezele cotidianului, bruște surpări, scâncetul, în bezna și fumul și expoziile și tirul încrucișat și asaltul și retragerile de pe câmpul de luptă. Familii, salarii, speranțe, boli, camarazii modești și răbdători, apocaliptice probe de restrângere, mereu restrângere, prudență, perseverență resemnată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
știe câte ore sau chiar mai devreme, câteva câte secunde. Bătaie cu unghia în lemnul ușii. Ar trebui răspuns la acest apel ? Continuă sau doar a reînceput, demult și acum : iată, încă și încă o dată. Toate puterile adunate într-un gâfâit. Scâncetul încearcă și izbutește bolboroseala : intră, intră, Lena. Nu e Lena, sunt eu, Ortansa... vine vocea îngroșată. Nu mai e de glumit, trei scurte salturi de cangur până în tavan, până la scaun, până la ușa dulapului împinsă repede, cu cotul. Învelit cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]