85 matches
-
a fost comandă pârjolului; de ce, atât de intempestiv, decretul de eliberare a criminalului și a altor infractori de calibru; de ce; de ce?... Înghesuit de gravitatea Întrebărilor, l-am văzut p 264 m moșneguț, parcă și mai negru la fața, cu voce gâjâită și data În bolboroseala, voalata de emoții nestăpânite, cu alunița de pe câmpul obrajilor parcă mai pronunțată, cu buzele tremurându-i, Împleticindu-se din genunchi dar și În cuvinte, coborât la statutul de om pitic, peste care pedeapsă lui Dumnezeu nu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
un escroc. Își mai Întoarse capul, de data asta mai pe furiș - și da, erau tot acolo, urmărindu-l cu privirile goale, totuși neobrăzate, ale celor care aranjau să petreacă o seară la cinema... Închise ochii. Cineva deasupra lui rîse gîjÎit. I se păru că rîsetul nu i se putea adresa decît lui - că, unul cîte unul, cei care beau În afara cîrciumii Își Înghionteau tovarășii, dînd din cap, zîmbind și dînd mai departe vestea că Pearce era acolo - Duncan Pearce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
seara el iese din cameră ținându-se de pereți, înfometat și tremurând, iar nu mai văd nimic, spune el, unde ești? Eu șoptesc, nu mă simt bine, Udi, nu te pot ajuta, iar el mârâie printre dinți pe un ton gâjâit, ești atât de sensibilă, sunt femei care își îngrijesc soții ani în șir, iar tu ai obosit după numai o lună, dintr-odată nici tu nu te mai simți bine, încerci să rivalizezi cu mine și în boală acum, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu prea am chef să o gândesc din nou. Nota de plată va fi consistentă, a spus Sir Richard pe loc. Fă o estimare și dă-mi-o când vrei. Nu este nevoie să te zgârcești. A scos un sunet gâjâit. —Să știi că a fost foarte rușinos pentru bancă să se întâmple așa ceva. Cu cât este mai repede pusă la loc și noi ne reluăm viața, cu atât mai bine. Ca să mergem mai departe. Dar cum rămâne cu ancheta Poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de la James. Capitolul 21tc " Capitolul 21" — Ce zi minunată, zise Suki Fine. Avea părul desfăcut și briza dinspre fluviu i-l flutura, ca un steag galben ridicat în aer în spatele ei. Vaporul mergea încet de-a lungul apei; în afară de zgomotele gâjâite obișnuite ale orașului, singurele sunete pe care le puteam auzi erau ale vaporului și ale pescărușilor care zburau pe deasupra noastră, amintind de mare și de apă sărată, venindu-ți greu să crezi că suntem în mijlocul Londrei. — Mă bucur mult că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
schimbat un timp vorbe aiurea, fără interes, despre ce s-a petrecut în lume, în oraș, acasă. Bătrâna doamnă Marga Pop se întrerupea la răstimpuri, aducea încet în dreptul gurii o batistă făcută ghemotoc în mână, în care scuipa cu zgomot gâjâit sputa formată în gât ce-o împiedica să respire. Vorbeau încet, pentru că, în liniștea din jur peste care se așternuse liniștea foșnitoare a parcului, își auzeau și cele mai neînsemnate șoapte. Un timp n-au spus nimic, se priveau calmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au auzit ciocănituri în ușă. Ea a tăcut la jumătatea unui cuvânt, și-a plimbat privirile-i speriate de la ușă la el și înapoi. Nu s-a mișcat și n-a răspuns. Ciocăniturile s-au auzit mai energice, acoperind concertul gâjâit transmis la radio. „De ce nu deschizi?“, a șoptit Andrei Vlădescu. Ea a scuturat de câteva ori din cap, speriată. Într-un târziu a spus. „Nu, nu, mi-e frică“, dar mai departe cuvintele i-au fost înghițite de zgomotul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Rocky I, II sau III, îți trântește în receptor un miștocăresc „Alo, domnu Savitescu?“. Și stai un moment, două, te întrebi cine dracu te freacă la ora asta, apoi urmează o pauză de-o miime de secundă, urmată de-un gâjâit pe care parcă ți-l aduci aminte, de când erai tinerel și prost, dintr-o redacție-fumoar, undeva, în inima Iașului. Marți după-masă, un domn pe care îl cunosc de când nu era atât de domn, m-a sunat să-mi ceară o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
bariton și muzicolog. Găsea manuscrise vechi și le adapta sau le făcea aranjamentul pentru grupuri de muzică veche și barocă. Avea și el găinăria lui, după cum spunea. Cânta bine. Vocea de cântat era În regulă, dar vocea de vorbit era gâjâită, rapidă, din gâtlej. Gâlgâia, măcănea, grohăia, Înghițea silabe. Apropiindu-se pe când Sammler era atât de preocupat, Bruch, cu idiosincrazia lui, avu parte de o primire foarte deosebită. În linii mari, astfel: Lucrurile Întâlnite pe lumea asta sunt legate de formele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
amprentă a iluziei deșarte și a unor împrejurări nefericite... Castelul meu are temelia de nisip, îl simt cum se prelinge pe lângă mine... Deci acesta e visul... Aceștia mi-s colegii... Întind hârtia și spun: -Sunt noua învățătoare... vorbele îmi ies gâjâit și îmi vine să plâng de ciudă... o ciudă pe mine... pe viață, pentru că m-a târât la capătul lumii. Strig Timpului, să îl grăbesc, să scap, să plec: -Toarce, Timpule!... Toarce! Bătrânul titan ia fusul și-mi sfârâie imagini
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
te port prin tramvaie cu plânsul în gât și să te mărit cu sacoșa de piață, dacă am chef. Dacă am chef... Să fii răvășitoare. Cu ciorapii tăi colorați. Cu rochia ta de seară. Scurtă. Strâmtă. Scurtă. Aiureală. Cu voce gâjâită. De roșcată, fie. De roșcată cu lecturi din Proust... De blondă cu iPOD și rădăcini crescute, castaniu cuminte. De femeie frumoasă, un pic sărită de patruzeci, pe care n-o așteaptă nimeni acasă. De ado lescentă cu gărgăuni și colecție
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
singură, cu tubul ăla în gât. Mi-a fost teamă. Am rămas. Ne-am uitat împreună, mai departe, la film. Plângea și mă ținea de mână. Mă uitam fix în ecran. Fix, fix în ecran. A vorbit, după câteva zile... gâjâit, poticnit, neinteligibil aproape. Mi-a dat o cutie mare, de carton, știi, cutie din alea de televizor, plină cu poze vechi și scrisori. Mi-a dat-o e mult spus. Mi-am cărat-o singur într-o cameră de serviciu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
bine! Un truc pe care nu l-au făcut decât doi inși: Copoiu Matei și cu mine, pentru că cerea talent de imitație, era "vorbitul răgușit". Stam în clasă foarte liniștiți și, dacă ne scotea la lecție, ne ridicam și spuneam gâjâit, ca și când am fi avut cea mai autentică laringo-faringită: ― Vă rog să mă scuzați, dar nu pot vorbi!... Cel mai des folosit dintre toate trucurile și de foarte mulți colegi a fost acela cu "durerea de măsele". În clasa a VIl
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
oase. Mai am cinci. Dacă toți o să-mi facă chermezuri de-astea, unde-o să ajung? Nu mă bagă-n balamuc la Wintris, la nervii mei? Ochiul vișiniu de la interfon clipi de câteva ori. Goncea apăsă pe butonaș. Se-auzi, gâjâită, vocea sergentului. - Să trăiți. S-a ’ntors tov. inginer Nisip. - Zi-i să intre. Inginerul intră cu o față obosită, plictisită. Învins. Goncea îi făcu semn să se așeze pe celălalt scaun, din fața părintelui. Îl studie preț de câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu sarcini precise și cu teritoriu de acțiune bine stabilit. Ăl mare avea cartierul general undeva în Bărăgan, între Ianca și Fetești. Alții se jurau că-i trimite Chirul ăla de-a rămas în Baltă de la colectivizare. Acela mai șopti, gâjâit, cuvinte hâțânate, vânturate parcă de ventilatorul-policandru de la protoierie, adus de părintele protopop din călătoria duhovnicească de la Kazan, pe la începutul anilor ’80. - Oferta mea rămâne valabilă încă trei zile. Apoi s-ar putea să mă rugați, cu lacrimi, dar va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Într-adevăr, a patra, era Aurelia Soporan. Privi buimac sala. Reluța murise anul trecut și nu-i pomenise vreodată că fusese pe lista aceea a lor, cea mai importantă. Dădu să spună ceva. Nu-i ieși nici un cuvânt. Doar un gâjâit, de ceapă sfârâind în tigaia încinsă. Sorbi câteva înghițituri din pahar. Reuși, în sfârșit, să îngaime, în exclamațiile satisfăcute ale sălii. - Propun să ne oprim aici. Ne așteaptă cu masa, că e sâmbătă și are o nuntă la cantină după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întinse o sticlă plată cu spirt. Cargobot, care-și pierduse demult simțul umorului, trase un gât, după care se uită, fără să mulțumească, spre tarabagiul care pleca spre piața plină de clienți. Ăsta peste o lună dă colțul! murmură el gâjâit, dar de ajuns de tare pentru a fi auzit de ceilalți. Dar de unde știi, mă? Știu și basta. Dar de tine știi? Cargobot ieși adus de umeri pe ușa scundă, atingând cu creștetul firma pe care scria Café-Bar și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ea, măcar ea ar putea să Înțeleagă! — Mamă! o strigi Încet. Dar se vede că nu te-a auzit, e bătrână, săraca, simțurile i-au slăbit. — Mamă! Încerci să strigi mai tare, dar degeaba Îți Încordezi gâtul, doar un sunet gâjâit, indistinct iese din coardele Întinse. — Mamă! Te forțezi, te scremi, disperat, dar vocea nu ți-o auzi și nici umbra nu ți se Întinde pe iarbă, cum, nici măcar ea să nu Întoarcă fața spre tine? Cum, nici măcar ea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fiindcă nici un țăran nu vine din țarină cu caii de dârlogi. Îi înhamă la căruță sau la plug” - am zis eu. Spre a se convinge, camaradul meu a încercat să strige, dar din gâtlejul lui nu a ieșit decât un gâjâit ca la gânsac. „Ai răbdare să se apropie și o să ne dăm seama dacă e el sau altcineva” - l-am potolit eu. Ne-am oprit, să urmărim arătarea din deal... Doamne, ce îl mai zbuciumau caii pe bietul om. Fiecare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Iar noaptea, când corabia înainta lin, mânată de o briză ușoară, iar matrozii se strângeau pe puntea superioară în timp ce căpitanul și călătorii se lăfăiau în șezlonguri fumându-și pipele, parcă-l vedeam dansând cu alți tineri, dansând nebunește în sunetele gâjâite ale armonicii. Deasupra erau cerul azuriu și stelele, iar de jur împrejur deșertul Oceanului Pacific. Mi-a venit pe limbă un citat din Biblie, dar mi-am ținut gura, căci știu că clericilor li se pare aproape o blasfemie dacă mirenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Teodora se așezase în seara aceea la masa noastră. Nici nu se uită la mine. O privea lung, ca într-o fascinație, pe Ester. Luă și sorbi din paharul ei cu nectar și prinse a murmura un fel de jelanie gâjâită, înfundată. Îi prinse mâna și i-o mângâia ușor, abia atins, șoptindu-le parcă degetelor lui Ester, degetelor ei prelungi, fiecăruia în parte, dojenindu-le parcă: „Fată, fată, de ce-ai fugit de sub cruce... Nu știi că locul tău acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vase de bucătărie, chiar și pentru cele câteva romane pe care le citiseră amândoi de mai multe ori. Își doreau mult de tot, ca după cununie, să-și cumpere un aparat de radio mai mic, dar să nu se audă gâjâit ca la vecinii lor. Din relatările ei sincere am aflat că tatăl fetiței, după o noapte de basm trăită în doi, voios, fericit și cu încredere în viitorul lor comun, a plecat la serviciu și... nu s-a mai întors
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe el, îl panicau. Cred că fac un infarct chiar acum... Ulița era pustie la ora două dimineața și o lumină chioară era oferită de un bec camuflat în frunzișul copacilor. Încercă să strige după un ajutor, dar scoase un gîjîit abia auzit chiar de el. Mor pe stradă, ca un vagabond, la nici 50 de ani. Genunchii nu mai pot susține trupul și Ionel Datcu se lasă ușor jos, cu mîna dreaptă încleștată de o bară de fier din gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
parcă ironică la adresa acelei campanii care funcționa ireproșabil, irefutabil. Ceilalți puneau lumina aceasta pe seama beției triumfului; eu însă anticipam tragedia. Amintirile astea nu fac decât să-mi adâncească tristețea și disperarea. Dacă n-ar fi țipetele lui tanti Clemanza și gâjâitul lui tanti Mizi, cred că mi-aș lua lumea în cap. Ele două par mult mai tinere decât mine, deși împreună au 194 de ani. Mie însă, celui pierdut în plimbări lungi sub pălăria-i îngreunată de promoroacă, cine s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fi plâns acolo, Înăuntru, la căpătâiul lui și nici pe el, cel care tocmai ieșise din ascunzătoare. Pe el, de fapt, nici nu l-au luat În seamă, iar bătrânul (sau bătrâna) era la locul dinainte, singur(ă) și respirând gâjâit. Atât Își mai amintește din acea zi și probabil că apoi a adormit. Asta la propriu, pentru că altfel, conștiința lui pare să fi căzut imediat după asta Într-un somn lung de cel puțin câțiva ani. Următoarea amintire pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]