81 matches
-
seara el iese din cameră ținându-se de pereți, înfometat și tremurând, iar nu mai văd nimic, spune el, unde ești? Eu șoptesc, nu mă simt bine, Udi, nu te pot ajuta, iar el mârâie printre dinți pe un ton gâjâit, ești atât de sensibilă, sunt femei care își îngrijesc soții ani în șir, iar tu ai obosit după numai o lună, dintr-odată nici tu nu te mai simți bine, încerci să rivalizezi cu mine și în boală acum, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
parcă ironică la adresa acelei campanii care funcționa ireproșabil, irefutabil. Ceilalți puneau lumina aceasta pe seama beției triumfului; eu însă anticipam tragedia. Amintirile astea nu fac decât să-mi adâncească tristețea și disperarea. Dacă n-ar fi țipetele lui tanti Clemanza și gâjâitul lui tanti Mizi, cred că mi-aș lua lumea în cap. Ele două par mult mai tinere decât mine, deși împreună au 194 de ani. Mie însă, celui pierdut în plimbări lungi sub pălăria-i îngreunată de promoroacă, cine s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se înmoaie, se împuținează pe locul său, ca intrat la apă, plecându-și automat, pe omoplatul stâng, tărtăcuța lui buhăită și-și bombează absent albușurile gălbui-injectate ale ochilor. Îngerul îi strânge mai tare brațele. Din gâtlejul masivului Cezărel, răzbate un gâjâit rar, întrerupt, un potpuriu care se întărește, la deal, cu fiecare expirație, închegându-se cu fonfăieli și cu poticneli în sunete disparate, apoi în silabe articulate, apoi în cuvinte, apoi...: " Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit, Care-nghite rățuștele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
era madam Ioaniu aia de-a fost odată. Ș-acu, după boală, acu știai câți ani are : că slăbise, ș-atârna pieile pe ea, și-i căzuse și fața, și-și ținea și ochii holbați, ș-avea ș-un glas gâjâit, de nici nu înțelegeai ce zice. C-o fi fost boala, c-o fi fost că fugise băiatu... Ea-l crescuse pe Tudor de mic, ea-i scosese coarne ; de când era copil de țâță și până-n ziua când a plecat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ce mult a putut să-l iubească pe bietul Papa, dacă o mai doare și-acum, când abia îi mai recunoaște scrisul cu litere lungi și ascuțite. Acum, când nu-și mai amintește vocea lui obișnuită, ci doar aceea șuierătoare, gâjâită, sufocată cu care i-a zis din ușă : Drum bun... Era gata pregătită să plece în vilegiatură, la Sinaia, cu tante Margot și cu oncle Alexandre. În vara aceea, i se explicase, Muti avea să rămână cu Papa la București
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-n fotoliu o găseai, și numa cu urechile ciulite sta. Poate i s-o fi urât ore întregi singură și, dac-auzea pași pe scară, odată și învia. — Cine-i ? făcea. Cine-i acolo ? făcea, cu vocea aia a ei gâjâită. — Io sunt, îi ziceam când ajungeam sus, în capu scării. Io sunt, ce, nu mă mai cunoașteți ? Că așa mă pusese vulpea de Ivona să-ntreb. Vroia să vază dacă mă-sa mai e cu mințile-ntregi, fiindcă tot sta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și asta, e știut, dac-o ai, nu mai trece. Ea știa ce boli mai avea și ce nu. D-apoi că și trăise destul, mai-mai să ajungă suta. — Te cunosc, zicea după un timp cu glasu ăla al ei gâjâit. Te cunosc, tu ești Vica. Se stafidise madam Ioaniu, se gheboșase - uite-așa făcuse o cocoașă-n spate ! Și la față se zbârcise, de era cute-cute. Și după un timp chiar că nu mai știa cine intră, cine iese din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce enervant, tocmai acum glasul nu-ți iese din gât ! Ochii îți ies din orbite, saliva îți curge pe gulerașul de școală și ți-o ștergi cu discreție, preocupată cum ești să strigi ! Din gâtlejul forțat nu iese nici măcar un gâjâit, oh ! Nu mai are niciun rost să te chinuiești ! Renunță ! Și renunți, pentru că brusc ți-ai amintit ceea ce e absolut inexplicabil că ai putut să uiți : nu mai ai glas, pentru că nu mai ai nici dinți ! Din cauza radiațiilor ți-au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și, deodată, domnul Ialomițeanu strigă : — Până când, strigă, să mai tot așteptăm aici, într-un asemenea demisol incomod și friguros ? Până când va fi prea târziu, așa cum s-a întâmplat cu Margot ? — încă puțin, îi strigi tu, disperată, dar numai mici sunete gâjâite îți ies din bietul tău gât forțat. încă puțin ! Acum are să vină Niki ! Are acest obicei prost să întârzie, dar de venit, vine întotdeauna... — Gata, strigă doctorul, înaintând spre tine cu un cuțit ieftin de alpaca. încerci să cobori de pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Soare, care se duce spre pavilionul central privind cerul, copacii desfrunziți, camionul-cisternă de pe pista de rulaj, Își privește unghiile și Își cercetează fundul chipiului, pe care și l-a scos de pe cap, apoi scuipă brusc peste umăr, cu o voce gîjÎită: — Auziși, bă Cerbule, intrarăm În Radu cel Frumos. Cuvintele conspiră cu aerul de om dus cu pluta, iar efectul e suprarealist. Ce dracu’ tot vorbește acolo? Ce dracu’ tot vorbesc ăștia toți? Locotenentul Soare are un profil ușor Îngîndurat, conturat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
oase. Mai am cinci. Dacă toți o să-mi facă chermezuri de-astea, unde-o să ajung? Nu mă bagă-n balamuc la Wintris, la nervii mei? Ochiul vișiniu de la interfon clipi de câteva ori. Goncea apăsă pe butonaș. Se-auzi, gâjâită, vocea sergentului. - Să trăiți. S-a ’ntors tov. inginer Nisip. - Zi-i să intre. Inginerul intră cu o față obosită, plictisită. Învins. Goncea îi făcu semn să se așeze pe celălalt scaun, din fața părintelui. Îl studie preț de câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu sarcini precise și cu teritoriu de acțiune bine stabilit. Ăl mare avea cartierul general undeva în Bărăgan, între Ianca și Fetești. Alții se jurau că-i trimite Chirul ăla de-a rămas în Baltă de la colectivizare. Acela mai șopti, gâjâit, cuvinte hâțânate, vânturate parcă de ventilatorul-policandru de la protoierie, adus de părintele protopop din călătoria duhovnicească de la Kazan, pe la începutul anilor ’80. - Oferta mea rămâne valabilă încă trei zile. Apoi s-ar putea să mă rugați, cu lacrimi, dar va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Într-adevăr, a patra, era Aurelia Soporan. Privi buimac sala. Reluța murise anul trecut și nu-i pomenise vreodată că fusese pe lista aceea a lor, cea mai importantă. Dădu să spună ceva. Nu-i ieși nici un cuvânt. Doar un gâjâit, de ceapă sfârâind în tigaia încinsă. Sorbi câteva înghițituri din pahar. Reuși, în sfârșit, să îngaime, în exclamațiile satisfăcute ale sălii. - Propun să ne oprim aici. Ne așteaptă cu masa, că e sâmbătă și are o nuntă la cantină după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trăgându-l către prăpastia decolteului. Dispărând în adâncul lui, Hugo a simțit cum uluirea i se combină cu dorința sexuală. Nici o secundă nu bănuise că Amanda ar fi putut avea măcar un os de mamă în ea. Maternitatea, a declarat gâjâit Amanda, lipindu-și sânii de buzele lui Hugo, este singura căsuță de pe fișa experienței mele de viață pe care nu am completat-o încă. L-a împins pe Hugo și s-a ridicat în picioare. Cum el rămăsese în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la care acesta se holba, probabil ca să dea senzația unei eficiențe de ultimă generație. Când Hugo a intrat pe ușă, Neil a ridicat privirea către el. —...depinde, în totalitate, de omul care face vânzarea, explica Oswald Mosley cu o voce gâjâită. Acesta e un proiect foarte special, care cere un tip special de om. Cineva care să se simtă în largul lui în preajma genului de client pe care ne dorim să-l atragem - în majoritate, persoane preocupate de modă, care migrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vase de bucătărie, chiar și pentru cele câteva romane pe care le citiseră amândoi de mai multe ori. Își doreau mult de tot, ca după cununie, să-și cumpere un aparat de radio mai mic, dar să nu se audă gâjâit ca la vecinii lor. Din relatările ei sincere am aflat că tatăl fetiței, după o noapte de basm trăită în doi, voios, fericit și cu încredere în viitorul lor comun, a plecat la serviciu și... nu s-a mai întors
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a vrut să facă un joc de cuvinte nu rău: "Nu te panica, Dane! Consideră-mă locotenentul celor de dincolo!"... Cînd toți zîmbeau și se înfiripase o rumoare pașnică, de undeva, de după o actriță planturoasă, s-a auzit o voce gîjîită și vehementă: Nu cred că sînteți mîndru, tovarășul Dimiu, să fiți reprezentantul unor mișei care și-au trădat patria! Într-o vreme, pentru așa ceva, indivizii erau decapitați!... Cuvîntul a căzut... ca o ghilotină, zău! S-a lăsat tăcerea periculoasă, care
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Auzi ușa de la tindă, într- un târziu, dată cu putere de perete. Tresări. Coborî din pat și o înveli pe Polixenia. Aprinse lampa în timp ce bărbatul ei încerca împleticit să scape de cizme. - Bună seara. - Bună seara, omule! răspunse Viorica vocii gâjâite de băutură. Să-ți pui ceva de mâncare? - Da... încercă să-i răspundă Ion în timp ce își dezbrăca ilicul. Dă-te-n coace, ce ai?.... - Iete colea măliguță, borș cu fasole și ouă cu jumări. - Bun, bun.... Sfioasă, femeia îi așeză
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
suplinitoare, va rămâne o anonimă. Noaptea, pe furiș, te vei Întoarce la București cu un tren ce străbate Oltenia, un tren plin de studenți care se Întorc la facultate. În cap Îți sună huiduielile și fluierăturile minerilor, dar și vocea gâjâită a lui Ceaușescu. ...Am hotărât ca, Începând de astăzi, să trecem la constituirea gărzilor patriotice Înarmate, alcătuite din muncitori, țărani și intelectuali, apărătoare ale independenței patriei noastre socialiste. Aplauze. Urale puternice, prelungite... Și vine iarna anului 1968, și cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
schimbat un timp vorbe aiurea, fără interes, despre ce s-a petrecut în lume, în oraș, acasă. Bătrâna doamnă Marga Pop se întrerupea la răstimpuri, aducea încet în dreptul gurii o batistă făcută ghemotoc în mână, în care scuipa cu zgomot gâjâit sputa formată în gât ce-o împiedica să respire. Vorbeau încet, pentru că, în liniștea din jur peste care se așternuse liniștea foșnitoare a parcului, își auzeau și cele mai neînsemnate șoapte. Un timp n-au spus nimic, se priveau calmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au auzit ciocănituri în ușă. Ea a tăcut la jumătatea unui cuvânt, și-a plimbat privirile-i speriate de la ușă la el și înapoi. Nu s-a mișcat și n-a răspuns. Ciocăniturile s-au auzit mai energice, acoperind concertul gâjâit transmis la radio. „De ce nu deschizi?“, a șoptit Andrei Vlădescu. Ea a scuturat de câteva ori din cap, speriată. Într-un târziu a spus. „Nu, nu, mi-e frică“, dar mai departe cuvintele i-au fost înghițite de zgomotul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
O? — Am spus - și citez din memorie -: „Fă-ne, te rog, un serviciu, glumețule; șterge-o și să nu te mai întorci.“ Și apoi în cameră se auzi ecoul a ceea ce încerca să fie varianta lui de râs de comedian, gâjâit, inimitabil. Se întâmplase la sfârșitul primvăverii lui 1961. Thomas sosise la studiourile Twickenham pe la ora prânzului și își croise drum spre restaurantul unde zărise trei chipuri vag familiare la o masă din colț. Unul din ele îi aparținea lui Dennis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar fi consecințele dacă aș adormi la loc. De-a dreptul sumbre, ținând cont de faptul că ai mei veniseră cu mașina tocmai din Connecticut ca să mă ajute pe mine la mutat. Exact În clipa aceea, deșteptătorul și-a zbierat gâjâitul specific În falset. Aha! Deci ieri Îmi amintisem că azi e ziua de mutare. Faptul că nu eram pe punctul să Îmi pierd chiar cu totul mințile m-a mai liniștit, dar În foarte mică măsură. A fost, cred, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un escroc. Își mai Întoarse capul, de data asta mai pe furiș - și da, erau tot acolo, urmărindu-l cu privirile goale, totuși neobrăzate, ale celor care aranjau să petreacă o seară la cinema... Închise ochii. Cineva deasupra lui rîse gîjÎit. I se păru că rîsetul nu i se putea adresa decît lui - că, unul cîte unul, cei care beau În afara cîrciumii Își Înghionteau tovarășii, dînd din cap, zîmbind și dînd mai departe vestea că Pearce era acolo - Duncan Pearce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
famenul. "Și când te gândești gă o albină trăiește doar trei luni și aduge numai foloase, ce bida mă-sii s-o fi gândit Dumnezeu să le dea la ăștia viață lungă?! zise grasul Calistrat și râse în felul său gâjâit, parcă ar fi vrut să spună că Dumnezeu își bătea joc de noi. Zdrelitule, se adresă el famenului, ge foloase aduc ăștia?", " Dar noi ce foloase aducem?" zise famenul, după o gândire. "Du-te, bă, în bida mă-tii, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]