259 matches
-
dintre cuvinte - rugina dată-n sărut, iezerul clocotind - rana Bacovia-n toți și în toate dor de Bacovia în toate gangurile te va aștepta zvâcnirea la încheieturi a mâinii pe chitară - iubita mea - lepădate la răscruci oglindă pieptene și năframă soarele gâlgâie la orizont dar numai tu numai tu îmi ești rană șerpuitoare străzi nu mă mai cunosc brichetele abia se aprind într-un colț unde inima orașului se crispează ai silabisit "labirint" vers alb diluat cu uitare vinul din mine zvâcnește
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
preț doar țuica "de la munte", luată în schimbul grîului, cu care Ilie și Bălosu parafează vînzarea salcîmului. Totuși, personajele sînt consumatori serioși. }ugurlan bea cu jandarmul un kil de vin înainte de a fi arestat de acesta. Miai din "O adunare liniștită" gîlgîie simultan două kile pe nerăsuflate din două sticle, ca într-un număr de circ, apoi cîntă. În schimb, ajunși la București, țăranii se duc la Carul cu Bere. Local frecventat și de strania soție a lui Gogu Nicolau din "Sub
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
lăsat umărul stâng de sine nu își mai aduce aminte, căci s-a pierdut pe drum, în timp ce contrastele din mintea lui se frâng. OMUL DE PAIE CU TERMINAȚII NERVOASE ALBASTRE Omul de paie cu terminații nervoase albastre dă pe gât gâlgâind amintiri pixelate, călătorind se sfărâmă de astre pe cărări de la cele mai înguste la cele mai late. Cele mai late cresc mai sus înconjurate de aurie lumină. „Cine sunt?” Se întreabă căci nu stie unde s-a pus, „Și ce
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
poartă străjuită de doi vulturi uriași, cu labe de lup, mă aștepta, mă aștepta mereu s-o deschid, întrezăream, așa, ca în somn, cum eram, ciorchini de struguri prinși în ornamentele metalice grele, apoi, deodată, brusc, un nechezat în care gîlgîia setea de apă mă trezea la realitate și, obosit, adormeam pentru o bună bucată de vreme. Referință Bibliografică: Purtau în buzunare nuci / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2346, Anul VII, 03 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383091_a_384420]
-
se cațere pe pervazul ferestrei, îl aruncă însuși doctorul. Episodul 151 O SENZAȚIE FIREASCĂ Suntem pe cale să pătrundem, de nu îți fi uitat, alături de bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț, în stabilimentul signorei Maxima. Mâna povestitorului prin care se mișcă gâlgâind domol sângele încă fără primejdii infectat de plumbul atâtor și atâtor pagini citite narând alte și alte intrări în stabilimente asemănătoare e gata să purceadă întins la treabă. Micul Balzac ce doarme în noi scâncește, își mișcă piciorușele: ar urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
suita sa. Episodul 174 LA MOȘIA LUI RADU STOENESCU-BALCÂZU De cum pășiră hotarele moșiei boierului Radu Stoenescu-Balcâzu, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și rapsodul Broanteș observă cu plăcere pretutindeni semnele unei harnice mâini de gospodar: șanțuri proaspăt săpate prin care curgea gâlgâind o apă firească, limpede, lanuri dreptunghiulare, parcă trase cu sfoara, de grâu cu spic greu, gunoi așezat în mici piramide pe pământul de pe care se culesese orzul, poteci pietruite pe lângă parcelele de barabule, sperietori îmbrăcate turcește în mijlocul cânepei și căzăcește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ascuns după o stâncă sau după o movilă de nisip, nu va avea aceeași soartă ca acela ce continua să se vaite și să blesteme, străduindu-se în același timp, fără să reușească prea mult, să oprească sângele ce-i gâlgâia din piciorul distrus. Dintr-o dată, chiar cu cea din urmă lumină a zilei, silueta subțire a lui Gacel Sayah se profilă pentru o clipă pe creastă, făcând ca unul dintre ei să strige, arătând exact locul: — E acolo! E acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care am copilărit scheletice colțuroase Împlîntîndu-și oasele În clisa caldă vîscoasă o mahala mustind În noroi dezbrăcată lubrică asemenea cadavrului unei proxenete bătrîne o Întîlnire de dinainte de viață o vedere de după moarte urcă În mine ființa străină bucuria rea Îngrozitoare gîlgîie În toate glandele Îmi simt scrotul umflat și pofticios pînă la durere aș chiui aș urla ca javra aia flămîndă gîtuită În lanț doamne mai lasă-mă să trăiesc mai lasă-mă să mă Înec În boarea asta lîncedă grețoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cel de care ești mai aproape, Dar nu numai când n-avem ochi se întâmplă să nu știm încotro mergem, gândi el. Apa caldă îi cădea susurând pe cap și pe umeri, i se scurgea pe corp și, curată, dispărea gâlgâind în țeava de scurgere. Ieși de sub duș, se șterse cu prosopul marcat cu emblema poliției, luă hainele pe care le lăsase agățate în cuier și trecu în dormitor. Îmbrăcă lenjerie de corp curată, ultima pe care o mai avea, costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și s-a repezit la masa la care stăteam: — S-a omorât, mi-a spus eu glas răgușit. Ce vrei să spui? am strigat speriat. Buzele i se mișcau ca și cum ar fi vorbit, dar nu izbuteau să scoată nici un sunet. Gâlgâia prostește. Mi-a sărit inima să-mi spargă pieptul și nu știu de ce m-am enervat: — Pentru numele lui Dumnezeu, vino-ți în fire, omule! i-am zis. Ce naiba tot spui? Făcea gesturi disperate cu mâinile, dar tot nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lor decât singurătatea albastră a Pacificului. Tahiti e o insulă verde și măreață, cu niște falduri adânci și de un verde mai închis, în care ghicești niște văi tăcute. E un adevărat mister în adâncimile lor sumbre unde șopotesc și gâlgâie pâraie răcoroase și simți că în locurile acelea umbroase viața a decurs din timpuri imemoriale conform unor datini imemoriale. Chiar și aici e ceva trist și teribil. Însă impresia este superficială și-ți slujește doar pentru a intensifica bucuria momentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nespus. Apoi cei doi își râd agresiunea în feluri ne-nțelese de gândul în pitiș. - Dați de băut la toată lumea ! strigă hapsânul pofticios. Și băutorii amețiți de mult încep alt chef cu și mai mult... - Să cânte muzica și să gâlgâie vinul ! continuă cu râgâială în sughiț și strivit de perne... Cu opaițe și lumânări în pâlpăit, cu cât de-mbărbătat cadâne și-amestec necunoscut în băutură, oștenii își uitau menirea picând unul câte unul ca răpuși de iatagane. Beiul e dus
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
Turnă câteva picături într-un pahar. Ești mulțumit? -Așa, da! Hai noroc! -Și dragoste, dragul meu, cât mai multă dragoste, că asta ne trebuie! Iar părinților, care țin la noi, să le dea Dumnezeu sănătate! Gigi n-o mai asculta. Gâlgâi paharul până la fund: -Aoleu, că tare mai este! Mai toarnă-mi un păhărel să-i simt gustul! Silvica îi umplu din nou paharul pe care-l dădu pe gât dintr-o sorbitură. După ce îl goli, îl puse cu zgomot pe
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
dovedesc? Uite...mai toarnă un pahar de chihlimbar! Silvica i-a turnat imediat un pahar pe care l-a sorbit pe nerăsuflate. Și i-a mai turnat unul...Și el l-a băut. Ea turna...el bea...ea suspina...el gâlgâia...ea sughița...Uite-așa se împăcară, dovedindu-și reciproc cât de mult se iubesc. După fiecare pahar, Gigi îi șoptea duios:mă, fato...nici nu știi cât de mult te iubesc eu pe tine... Silvica se înseninase și îi turna
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
s-a terminat. Atâta cumpănire, cumințenie, evlavie impresionează mai mult decât o mie de strigăte regizate. Împreună. Atât. Ce vrei mai mult? Urcă nodul din gât pe măsură ce trecem dintr-o încăpere în alta. Aerul e din ce în ce mai rar, se zguduie plămânii, gâlgâie lacrimile care nu se mai înghit. Mi-e ciudă pe mine, pe slăbiciunea mea, ce naiba, doar am trăit și văzut destule. Mi-e și rușine de cei din jur cum mă scutur necontrolat, icnind și sughițând, ca o figură tragică
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
odată cu ele, Mă coboară în beznă pustie și rece. Încerc să mă smulg din strânsoarea lor crâncena, Să mă eliberez din urzeala lor blestemata și crudă, Aș vrea să le retez, să le golesc de seva amară și neagră, Ce gâlgâie în venele lor lemnoase, Dar sunt neputincioasa și slăbită, Ma-nghit tot mai adânc și adânc, Până la strămoși, Până la origini, Până la neființă... Referință Bibliografica: Rădăcini / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1753, Anul V, 19 octombrie 2015. Drepturi
RADACINI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368328_a_369657]
-
câte puțin în fiecare rostire atinsă de lumina argintie a versului. ÎNTRE VERDE SI ALBASTRU-(Ioana Voicilă Dobre) găsește loc suficient pentru a-și declama gândurile îmbibate de iubire, precum și pentru a-și întinde cearceaful violaceu-liliachiu al așteptării și speranței. Gâlgâie vara aici, ca într-o felie de pepene spintecată, proaspăt și se scutură petalele florilor de nu-mă-uita, pregătindu-se să-și nască bobițele năzdrăvane ale rodirii bine temperate. ÎNTRE VERDE ȘI ALBASRU este un loc de rugăciune luminoasă și limpede
CARTEA CU PRIETENI (VI)- ION BUCIUMAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367351_a_368680]
-
noi, era sloi, aruncau oamenii fiare de plug legate cu sfoară degeaba, acestea doar sunau a dezamăgire, ca o zgărietură pe tablă, ca un geamăt ce urca până la ghizduri și se reflecta în privirile înguste ce sperau să vadă apa gâlgâind în fântână ... Viața era condensată în rutine scurte: dimineața o goană scurtă la veceul din fundul curții, cu mâinile strângând la piept cojocul, spălatul pe mâini și față cu o apă din oala ce stătea permanent pe plită, o cană
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
dă la biro’! Ministrul devenise periculos de ironic. Sommelier-ul se apropie ceremonios și umplu pe jumătate alte pahare cu un vin de culoarea mierii. Mâna rapidă a domnului ministru înșfăcă o sticlă de apă minerală (Evian, of, course!) și o gâlgâi în pahar umplându-l. Somelierul icni! Dar, impasibil ca orice om trecut prin bătălii electorale, ministrul duse paharul la gură, sorbi cu zgomot și execută un lavaj, suficient de bine barbotat ca să se audă până în stradă, al cavității bucale. În
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
crezând că punctul terminus este Siberia. Să ne considerăm norocoși că drumul calvarului a fost mai scurt, terminându-se în stepa aridă a Bărăganului ? scoarța crăpată - mugurele tresare sub raza lunii ecou de clopot vibrând în lama coasei - ceasul prânzului gâlgâie încet apa rece din cofă - cosaș neclintit Orgă de țurțuri - picături cristaline rezonând în jgheab amurgul zilei - țârâitul de greieri biruind coasa două destine - la piciorul patului un greiere șchiop tihna-nserării - fornăitul cailor scutură macii o buburuză pe mâna
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, DOINA BOGDAN WURM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348123_a_349452]
-
în vidul profund, suspendă ființa-mi în recea-i sclipire cum sufletul ține în el o iubire. Mă simt amorțit în celule de piatră și liniștea pietrei în gânduri îmi latră, aștept o cădere, jinduiesc la mișcare, la sîngele viu gâlgâind în visare. M-aștepți renăscut, egal cu ce sunt, răzbat prin cristal mirosind a pământ, îți sunt un străin dintr-o vreme apusă, iar tu - o poveste ce-i încă nespusă. Exist pentru tine, ca tu să mă chemi s-
EMULATORUL DE SUFLETE. ABIS DE CRISTAL de ION MIHAIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365990_a_367319]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DE TOAMNĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1002 din 28 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului de toamnă Duhul toamnei se strecoară Prin livezi și prin ponoare Și, pe cerul ca o spuză, Gâlgâind îmi trec cocoare. Norii beau din iaz albastru Apa picurând în plete Și, cu trup ca de- alabastru, Trec pe drum fete cochete: Nimfe zvelte și cu nurii Frăgeziți ce dau pe-afară, Dolofani ca și bostanii Și gustoși, precum
DE TOAMNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365104_a_366433]
-
sugă Înainte să moară. LA COASĂ Vârful coasei dă cep, mustul verdelui se încarcă aerul, parcă se cimentează aburii de clorofila în nări plăcerea așezată straturi pe limba vacii Vârful coasei luminează locul sudoarea cosașului se înfige în cioturile rămase, gâlgâind de tinerețe, seminte de speranță cruci bătute mărunt în carnea pământului Vârful coasei ia câte puțin după pasul omului ca pulsul inimii respirând trohaic Vârful limbii cosește destine... ÎN FOȘNETUL FRUNZEI DE STEJAR Un cerb semeț, cu ochii plini de
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
acest gen de manifestări nu sunt posibile nici în cele mai dezvoltate țări, datorită în primul rând unei atitudini de un criminal egoism și invidie față de aproapele tău). Cărțile de joc plescăiau pe mușamalele zoioase ale meselor, zarurile zornăiau, sticlele gâlgâiau, femeile cu ochii în patru, nu cumva să scape ceva și cu urechile pâlnie la bârfe, reușind aproape imposibilul, adică, să mănânce cu multă grație semințe, să clevetească neîncetat, ba chiar, să mai dea și câțiva ochi la andrelele ce
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
frumoși familiei, adică drăgălașei și iubitoarei sale soții. Doamna Venera (Vena pentru prietene), o doamnă pe care dacă ar fi pictat-o Rubens, în mărime naturală, consuma toate vopselurile, dădea faliment și nu mai avea materiale nici pentru colorat fundalul, gâlgâi fericită din fundul sacului cu grăsime, fără să-și întrerupă crănțănitul semințelor de bostan, o delicatesă pe care o consuma pentru a combate viermii intestinali. Vigilul Titi se încordă ca un arc, în timp ce trupul îi era străpuns de trei cuțite
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]