87 matches
-
Surâde amuzat. Agrippina, mai treacă-meargă, înfumurată și țâfnoasă cum e, s-ar fi potrivit, dar Iulia cea mondenă... Încearcă să-și imagineze fosta fiică vitregă înveșmântată sobru și ducând un trai decent. Fără să vrea, pe gură îi țâșnește un gâlgâit de râs. Din toate părțile îl împung imediat ochi mirați. Este nevoit să se prefacă că se luptă cu un acces de tuse. Cu această ocazie îl descoperă pe Velleius din nou lângă el. — Ah! Aicea ești! spune mulțumit. A
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poate chiar pe coasta cealaltă, sunt..." Primprejur domnea liniște albă, peste care plutea surâsul soarelui, ca o pulbere de aur. Brazii nici acele nu și le clinteau, sorbind încremeniți bucuria primăverii. Apostol își auzea bătăile inimii, iuți, fierbinți, stăpânind cu gâlgâitul lor viu toată lumea dimprejur. " Am venit trei ore și ceva... S-a făcut amiază!" își zise el uitîndu-se deodată la ceas și pornind apoi, la întîmplare, drept înainte, fiindcă din schița lui nu putea înțelege mai nimic. Un artilerist îl
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bănuiesc că și la proteina animală dăm clasă sudului, estului și nordului. Mai slab am sta la sectorul lactate, care ne-a prăvălit pe penultimul loc. Dar legumele ne-au recocoțat sus de tot. Din fericire suntem codașii codașilor la gâlgâitul alcoolului, cu doar 1,2 l pe cap de locuitor. Una peste alta, fără să comparăm și stările de sănătate ce decurg din ce-am bilănțuit, stăm bine. Avansuri masive (inclusiv față de bucureșteni) avem și la cât cheltuim ca să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
scârțâindă și cu niște nori de praf, care se retrăgeau cu o grabă volatilă. Dintr-o cameră se auzea un sforăit adânc, meticulos; din celelalte, nimic. Camera 6 era tocmai În capăt, vis-a-vis de baia din care se auzea un gâlgâit. Am bătut, apoi am apăsat clanța. Ușa era Încuiată. Am bătut de câteva ori, apoi am sâsâit - drept răspuns, se auzi scârțâitul unui pat ruginit. Tălpi goale pe podea; speriată, cheia Învie În yală. Anton Îmi deschise În lenjerie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
navigator; aspectul exterior al instrumentelor. În mod cert, mașinăria asta era făcută să zboare. Și totuși, ceva nu era În ordine... Se abandonă Într-unul din fotolii. Materialul moale, cu aspect de piele naturală, era aproape prea confortabil. Auzi un gâlgâit: oare era umplut cu apă? — Sper că n-ai de gând să zbori cu ventuza asta, râse Ted. — Nu, nu. — Ce-i cu huruitul ăsta? Norman avu un moment de panică simțind cum fotoliul Îi Învăluie Întreg corpul, strângândui umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
alunecă Înapoi și se deschise ca o scoică, eliberându-l. Norman se ridică și privi În spate la urma lăsată de corpul său, care dispărea pe măsură ce fotoliul revenea la forma inițială. Harry Împunse cu degetul căptușeala de piele și auzi gâlgâitul. — E umplut cu apă. — E perfect justificat, spuse Barnes. Apa nu e compresibilă, Într-un scaun ca ăsta poți suporta forțe gravitaționale imense. — Și nava Însăși a fost concepută pentru a rezista la solicitări uriașe, adăugă Ted. Oare călătoria În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îi devenise sticloasă și absentă. La impactul următor, se Împletici și căzu amețit În genunchi. — Nu! mai spuse el Încet. Nu... Apoi se prăbuși cu fața pe covor. Imediat, scrâșnetul metalului Încetă, odată cu alarma. Totul deveni terifiant de liniștit, cu excepția gâlgâitului ușor al apei, care se auzea de undeva din interiorul habitatului. Beth se mișca rapid, studiind un ecran după altul. — Interioarele - zero. Perifericele - zero. Totul e liniștit. Perfect! Nici un semnal. Norman alergă la hublou. Calmarul dispăruse. Afară, fundul oceanului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
genunchii lipiți unul de celălalt, până la gură, acoperindu-și astfel pântecul supt, cu pulpele strânse. Ridicat în tălpi văd cum intru. Fără să mă mișc întind mâna și iau de pe masă carafa cu vin galben. Câteva secunde se aude numai gâlgâitul vinului ce-mi alunecă prin gâtlej. Eva știe să surâdă îngerește. În tresăririle dintre leșinurile scurte, primește aiurând, ritmica bătaie a catapultului. Alunec apoi binișor, întinzându-mp sub masă, cu spinarea pe covor. De acolo văd picioarele Evei cu ciorapii căzuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
multă vreme, sfințite. --Și bine ai să faci, dragule. Cu sufletul la gură, am aranjat cărțile în sâpet, am alergat la izvor și cu toată graba l-am întrebat: “Ai vreo noutate, prietene?” El însă mi-a răspuns cu un gâlgâit care prea semăna cu un chicotit... Apoi, liniște... “Parcă toți sunteți prinși într-o conspirație” - am gândit eu cu reproș. “Să nu-mi porți pică omule. Surpriza plăcută face de o mie de ori mai mult decât o dezvăluire înainte de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
trupurile lor goale, de membrul său moleșit, voia doar să se cuibărească la pieptul ei, să nu vadă nimic și să nu fie văzut. Apropiați și tăcuți, culcați pe covor, ascultau vântul care șuiera afară, ploaia bătând În geamuri și gâlgâitul apei În burlan, amândoi tandri și satisfăcuți de parcă ar fi făcut dragoste și și-ar fi oferit unul altuia clipe de maximă plăcere. Deodată Fima găsi de cuviință să Întrebe: Ce părere ai, Nina? Crezi că Uri se culcă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
priza de mic voltaj din spatele unui tufiș de ienupăr albăstrui și a tras ștecherul afară. Apa s-a oprit încet. Ultimele picături s-au scurs în bazinul cel mai de jos, revărsându-se puțin peste buză. A urmat un ultim gâlgâit, plescăitul unui pește agitat, după care singurul zgomot care s-a mai auzit a fost bâzâitul lampionului de pe stradă. Mike a rămas pe loc. Era îngrozit de faptul că intrase prin efracție pe o proprietate privată și pentru că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
era prea târziu. Celălalt, care părea paralizat de spaimă, scoase un țipăt strident, al cărui ecou lugubru, repetat de pereții sonori ai coridoarelor, îi trezi pe toți cei aflați la bordul navei. Țipătul acesta se pierdu într-un fel de gâlgâit îngrozitor, când Corl azvârli cadavrele celor doi paznici tocmai în celălalt capăt al coridorului. Nu voia ca aceste cadavre să fie găsite în apropierea cuștii sale. Era singura lui șansă. Zguduit până în străfunduri, conștient de enorma greșeală pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că Parker probabil desfăcuse o bere fără să se obosească s-o țină mai departe de microfon. ― A fost ca o plimbare câmpenească, continuă cu mândrie inginerul. Când reglăm noi o problemă, așa rămâne! După această afirmație peremptorie urmă un gâlgâit. Canicula acestei zile de vară era copleșitoare.., ― Bine zis. Bună treabă, întări Dallas. Odihniți-vă! Meritați amândoi. Și... Parker! ― Da? ― Când om ajunge în preajma Pământului și vei coordona departamentul cu controlul de ingineri, ține berea departe de gură! Gâlgâitul dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un gâlgâit. Canicula acestei zile de vară era copleșitoare.., ― Bine zis. Bună treabă, întări Dallas. Odihniți-vă! Meritați amândoi. Și... Parker! ― Da? ― Când om ajunge în preajma Pământului și vei coordona departamentul cu controlul de ingineri, ține berea departe de gură! Gâlgâitul dispăru. Satisfăcut, Dallas închise și spuse. ― Hai să strângem mălaiul și să ne întoarcem acasă. La garaj, Lambert! Unghiul de ascensiune al lui Nostromo începu să se încline încet, Trecură mai multe minute până când se auzi un bâzâit regulat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
panourile popotei, sfredeli urechile echipajului perplex. ― Cămașa lui... murmură Ripley, paralizată ca și Kane, dar din motive diferite. Arăta cu degetul spre pieptul ofițerului. Pe tunica lui Kane apăruse o pată de sânge. Se întinse rapid, se lărgi, deveni un gâlgâit de sânge în mijlocul pântecului. Răzbiră atunci zgomote de sfâșiere, smulgere ale unui corp martirizat. Cămașa crăpă, explodă ca un pepene, se răsfiră ca buzele unei răni, când o lighioană, un căpușor cât pumnul, împroșcând cărnurile lui Kane, ieși la aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ci potența forța insidioasă a absenței. Imprimată în vibrația tăcerii și în ritmările sonore ale mesajelor casnice, o iradiație învăluind imperceptibil întreg cadrul domestic, migrând bizar și continuu, n-aveai cum s-o înfrunți. Vastă, stinsă pulsație... până izbucnea în gâlgâitul robinetului sau în tremurul ferestrelor sub furtună, în țicneala dospită a după-amiezilor lungi de arșiță, vara, în lenea vinului roșu din pahare, în diafana invazie a pufului de păpădie, rotind vârtejuri suave de neant în fața ușii deschizându-se brusc, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
uit la ea cu surprindere, pentru că se vede că Geraldine nu cunoaște sensul cuvântului. Mahmureala înseamnă ochi injectați, piele pală cu o urmă de gri, păr ciufulit, cearcăne mari sub ochi. Ca de obicei, Geraldine arată perfect. Îmi iese un gâlgâit de râs pe gură. ― Geraldine, arăți tu vreodată altfel decât perfect? Geraldine își dă părul pe spate și spune: ― Crede-mă, arăt groaznic. Dar îi face plăcere ce i-am spus, pentru că, la fel ca în cazul tuturor fetelor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bucile pline de coșuri, care-și tot îmbracă și dezbracă lenjeria ordinară. Ia loc, John, spuse ea, netezind locul de lângă ea cu palma. Umezindu-și vârful degetului, Vron începu să întoarcă paginile. Cu un oftat, care era mai mult un gâlgâit de satisfacție, a găsit fotografia lucioasă care se desfăcea Mi-a pus-o în poală cu o grijă afectuoasă. S-a așezat și tatăl meu. Le-am simțit mâinile pe umerii mei și fețele lor omenești, rotunde, nerăbdătoare, foarte aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și dizarmonia organică a poeziei bacoviene: „Uneori, enervarea surdă și continuă ca un fir de apă subterană se exesperă și armoniile omului țîșnesc strident și țevile pleznesc și sunetele dănțuiesc ca șerpii. Totul ajunge la o înfrîngere deplină, la un gîlgîit de cuvinte fără rost, la o renunțare bruscă de conștiință”. În tot cazul, Bacovia este citit de Vinea în cheie postsimbolistă: „Elementele sînt cunoscute atît, că ar putea sluji ca date de compoziție pentru cei cari vor să fie poeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dea duhul, atunci măcar era musai să apuce să și-l dea dintr-o poziție de bună conveniență. Lângă ei, pe tăcute, Patricia izbutise să-și retragă doi centimetri una dintre glezne. În foșnetul, ca de sare, al dantelelor. În gâlgâitul de nădușală al fiecărui por. După cinci minute de sforțare și chin, era din nou la orizontală, dreaptă, cu spinarea întoarsă în sus, nasul în scama covorului și toate extremitățile înainte caraghios împrăștiate în cădere, acum aduse acasă. Își îngăduia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai bun caz, naiv și, în cel mai rău caz, o nebunie absolut cretină. Femeia din fața ei nu era deloc șoricica pe care și-o închipuise ea. Era un adversar formidabil. Dintr-odată, senzația de vomă a fost înlocuită de gâlgâitul unui hohot de râs, care s-a comprimat, la suprafață, într-o pufnitură reprimată. Deborah părea ușor nedumerită. Ce găsești de râs? Clătinând din cap la gândul propriei naivități, Julia a semnat chitanța de card și i-a returnat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ochii de la televizor. Cea mai minunată formă de distracție cunoscută bărbatului. O viață Întreagă de plăcere la dispoziție. Plus că e gratis, spune el stând cu capul Într-o parte și răspunzând rânjetului oribil de maimuță al lui Chloe-Zoe. Un gâlgâit de plăcere se aude din cealaltă cameră și mă face să mă Întorc. Ben s-a târât de-a bușilea până la frigider, a deschis ușa la perete și stă acolo, desfăcând o sticlă mare de Toothkind Ribena deasupra uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de pereți.) Stai așa... Ți-ai pierdut capul... (Duios.) Te doare capul? MACABEUS (Fascinat, dezumanizat.): Capul... întoarce capul... (Îl prinde de un picior și încearcă să-l tragă; PARASCHIV izbește cu picioarele, o luptă penibilă.) Întoarce-te... PARASCHIV (Urlet, izbituri, gâlgâit, de aici încolo cuvintele sale se transformă în mugete.): Uâââ... Hâââ... Ha! MACABEUS: Jos! (Hohot de râs; tremur al brațelor, al capului, cade în genunchi, se rostogolește peste PARASCHIV.) Sfințișorule... (Râs, muget, haine sfâșiate, urletul lui MACABEUS în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tot ce este neasemănător În mine la un prototip universal, intru de bunăvoie În patul lui Procust. Mă scufund. Sună. Acum s-a găsit să vină. Imediat, strig. Iau repede căldarea de sub chiuveta din bucătărie și dau drumul la robinet. GÎlgîitul jetului de apă În găleată acoperă țîrÎitul soneriei care cu cît se estompează devine mai insistent. Da, da, Îndată. Mă opintesc să ridic găleata plină din chiuvetă și mă reped abia ducînd-o pînă la ușă. Apa dă peste margini, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să se stingă la naștere, dar În următoarea secundă, când electronii au luat-o la goană prin conductoare ca să ducă vestea cea bună la starterul motorului, a devenit zgomot În toată puterea cuvântului, iar tusea hârâită s-a transformat În gâlgâit, anunțând că dansul pistoanelor cu cilindrii Începuse, iar toate piesele erau invitate la horă. Acel tumult a părăsit motorul și și-a făcut loc cu coatele prin mulțime, dând ghionți bărbaților sau strecurându-se printre șolduri proeminente de cucoane, mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]