361 matches
-
lider al rebelilor, la baza acestuia de pe coasta. Acesta îi dă lui Gordon un lansator de rachete, care îi este foarte util împotriva „Combine”. După un timp, Gordon întâlnește un Antlion Guard, o versiune mai mare și mai puternică a gângăniilor de nisip, Antlion, care au fost pe urmele lui Gordon pe toată coasta. În urmă distrugerii acelui Antlion Guard, reușește să-i ia pheropod-urile, niște organe obținute din corpul antlion guard-ului care sunt foarte utile în a păcăli antlionii
Half-Life 2 () [Corola-website/Science/305781_a_307110]
-
Într-un târziu, la ora 11 noaptea, ne-au dus la barăcile Hanovra unde ni s-au alocat paturi. De dormit nici nu putea fi vorba. Alarma s-a declanșat de trei ori și era plin de purici și alte gângănii. Cam atât despre sosirea mea la Terezín.</i> - Cortez (autor necunoscut)[4] [caption id="attachment 1081" align="aligncenter" width="350"] Un transport sosește la Terezin. Muzeul Evreiesc, Praga, Neg. no. 24758[/caption] Trăiască Republica Shkid! Marie: Micuțul, Grăsanul - parcă așa îi
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
ordinele lui Nobunaga. Opt mii de călugări-războinici pieriră într-un ecou al celui mai oribil infern buddhist. Călugării care se târau prin văi, se ascundeau în peșteri sau se cățărau în copaci încercând să scape, erau vânați și uciși, ca gângăniile pe plantele de orez. Pe la miezul nopții, Nobunaga urcă el însuși muntele, pentru a vedea rezultatele voinței sale de fier. Călugării de pe Muntele Hiei își greșiseră socotelile. Cu toate că erau înconjurați de armata lui Nobunaga, luaseră în derâdere situația, crezând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
rândurile clanului Tokugawa. — Fratele mai mic al lui Kuroji, Genjiro, e Lancea a Doua! Fratele mai mare fu înghițit de mulțimea inamicilor, dispărând în învălmășeală. — Sunt Lancea a Doua! Sunt fratele mai tânăr al lui Kato Kuroji! Uitați-vă bine, gângănii Takeda! își agită Genjiro lancea de patru-cinci ori spre masa de războinici. Un soldat din Kai, întorcându-se spre el, răcni o insultă și sări înainte să lovească. Genjiro căzu pe spate, dar apucă lancea care alunecase pe platoșa armurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fi zis gata să zboare, vitrinele ai fi zis că te privesc și clipesc, uriași ochi ai orașului care trăia ca un singur tot însușindu-și și topind în corpul său toate casele, piețile și bulevardele, împreună cu noi, cei vii. Gângăniile din trupul lui care respira domol sub un cer de un albastru pur, pe care soarele strălucea proaspăt și viu, răcoros și vesel: orașul nostru e așezat între dealuri înalte și împădurite care ne aduceau vara curenții de aer proaspăt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pleoapele plecate și foarte atent la ceea ce spunea, este gospodina. Ea îți aduce frunzele de dud, te ia în mână grijulie, curăță sub tine (dacă n-ar face-o ai muri chiar și numai dintr-atît, fiindcă fără curățenie această simpatică gânganie ar muri) și îți pune pe urmă, la timpul potrivit, coceni de pe margine, sub care să te poți retrage să-ți depeni firul. Nu cărțile sânt frunza de dud, cărțile nu-ți hrănesc decât spiritul, frunza de dud rămâne s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca orice om. "Dom' profesor, zise de astă dată parcă prea tare, noi luptăm (sublinie acest cuvînt) împotriva unor rele, dar cine ne spune că relele acelea nu sânt spre binele nostru și așa-zisele victorii, în tehnică, în stârpirea gângăniilor, chiar a șobolanilor, a ciorilor și lupilor și mai ales în medicină împotriva microbilor și virușilor, așa-zisele vaccinuri, n-o să ne izoleze din ce în ce mai mult de natură și o să ne periclităm propria noastră natură? Iată, să luăm de pildă vânatul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o simplă adunare de bețivani patrioți. Cred și-acum, bineînțeles, că aveau dreptate să nu intervină, fusese o adunare de bețivani patrioți. Nu, deci, Doftana și Teslă Vim, Românie ne sentimentalizau până la lacrimi, ci acele ciudate cântecele ale lor despre gângănii, pajură, absidă, vasilisc și inorog, care nu aveau în ele nimic înălțător, în sine.. Cred acum că emoția aceea, amestec de recunoștință și "justificată mândrie patriotică", s-ar traduce prin următorul raționament: dacă ei, Phoenicșii, au scotocit în cultura propriei
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
acestor corpuri mumificate îi dădu un fior în lumina atât de crudă a răsăritului. Așa era Africa - un corp prea bătrân și deshidratat, ca o piele de elefant. Își trase picioarele mai adânc, sub pulover și-ncepu să asculte foșgăiala gângăniilor sub frunze și zgomotele care anunțau începutul zilei: trecerea pescarilor înspre golf și mersul pe vârfuri al pisicilor africane, care împânziseră curtea, forfota păsărilor de mare și, bineînțeles, plesnetul valurilor la țărm, fiindcă Mediterana era liniștită, după două nopți de
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
de început a nuvelei, care confruntă subit cititorul cu un eveniment șocant și suprarealist, a rămas celebra: "„Într-o bună dimineață, cînd Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.”" La nivel stilistic, Stanley Corngold consideră lucrarea o literalizare a unei metafore, deoarece Kafka transforma limbajul figurat (de exemplu, expresia "„a se simți că un parazit”") în limbaj propriu. Nuvelă a rămas una din cele mai enigmatice opere ale
Metamorfoza (nuvelă) () [Corola-website/Science/330375_a_331704]
-
va efectua operația anuală de combatere a termitelor, o afacere Încețoșată și otrăvitoare. Termitele roiesc trei nopți În primăvara tropicală; hoarde de insecte se preling din clădiri și se Înfășoară, fuioare, În jurul felinarelor de pe stradă. Să umbli pe stradă printre gîngănii este o adevărată tortură și majoritatea locuitorilor stau În casă În acele zile, În timp ce cisternele primăriei patrulează pe străzi și Împroașcă nori grei de pesticide. Nefericitului prins afară În astfel de momente Îi cad furnici moarte pe după ochelari, În urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fost bătaia de cap a orașului timp de zeci de ani, poate un secol, dar azi Wakefield aude un specialist În termite cum Îi explică amicului său, În baia de aburi, că au năpădit termitele de Formosa, o specie nouă. GÎngăniile străine au un apetit vorace, fiind de cincizeci de ori mai distrugătoare decît speciile indigene. Pot consuma În Întregime o clădire de lemn În doar o lună, iar a le ucide este aproape imposibil: trebuie să Închizi casele În niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ghiozdan. S-au Îndreptat direct spre junglă, iar dacă erau nevoiți să se abată din cauza obstacolelor, Își tăiau semne În vegetația prin care treceau. Își Înfășuraseră partea de jos a cracilor pantalonilor În bucăți de pânză, pentru a nu lăsa gângăniile să intre, dar tot trebuia să folosească un pieptăn de bambus ca să Îndepărteze scaieții și mugurii lipicioși ai frunzelor care li se agățau de haine. Copacii erau Înalți, iar coroanele lor care se uneau serveau drept umbrele de soare. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
casă și pășeau pe ușă spășiți, pregătiți s-o încaseze. În mod ciudat (de asta mi-am dat seama puțin mai târziu), creierele lor fuseseră deja atașate la bucățile de carne din pantalon: prematur, inutil, zgândărindu-le ca pe niște gângănii adormite. Se stabilise o relație, o plăcere teoretică, pe care, deși n-o conștientizau, fiecare dintre băieți se întrecea în a și-o exprima. Totul s-a terminat scurt și neconcludent, la fel cum începuse: „Gata, băi, jos labele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lumi, un aer irespirabil. Era Vidul. Puterea supremă a energiei În lumea de la capătul lumii. Nucleul cosmosului. Punctul dintre sfârșit și Început. Non-existența. Sub apăsarea universului nevăzut, Cuceritorul se lipi de podea, horcăi neputincios și rămase inert, ca o mare gânganie strivită, ca un monstru al nopții surprins de lumina zilei. Apoi, Încet, Ștefănel Își Întoarse privirile spre cei doi Cuceritori Înghețați de spaimă. „O să-i ierte... ” gândi Amir. Dar, dintr-o singură mișcare atât de iute Încât nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lângă vatră o căldare cu apă limpede, în care pluteau încă vii răcușori, melcușori și tot felul de vietăți oceanice. Luă dintr-un cuier un fel de polonic mare, găurit; îl introduse în căldare și pescui ca un pumn de gângănii oceanice pe care apoi le presără și răsfiră, în mod egal, în brânza clocotindă din mijloc; unele din acestea se înecară pe loc, altele n-avură vreme decât să facă două-trei mișcări disperate și rămaseră ca niște bâzdâgănii electrocutate, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
bucătari, a învățat bine suedeza, are doi copii, soția este infirmieră medicală și lucrează aici de zece ani. I-am reținut și numele: Ion Merica. Ne-am reîntors la masă. Un ospătar tocmai ne adusese fiecăruia câte-o pizza cu gângănii vii, în brânza clocotită din mijloc. Avea un miros aproape insuportabil și atât eu, cât și cei doi elevi am prins a alege cu furculița și cuțitul aluatul și brânza din zonele rămase fără acele vietăți de mare, de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
locuia, nu face altceva decît să-și zgîrie mîinile, umflîndu-și și înroșindu-și inutil fața. Ca omul-păianjen, a intrat în laboratorul școlii ca să se lase înțepat de un păianjen rătăcit pe lîngă o eprubetă. Cum laboratorul nu era dotat cu gîngănii exotice care să mișune prin cuburi din sticlă, așa cum văzuse în filme, Cornel a apreciat că un păianjen găsit lîngă o eprubetă trebuie să aibă măcar o chestie specială, prin contaminare. N-a luat în calcul faptul că făptura era
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
peste toate oalele și crătițile împachetate, peste ardeii grași, peste carnea de vită, peste banane, carne de porc, orhidee, coșuri împletite, și peste această străfulgerare, chitină, sunet electric și tare de țesut al dragostei calde, zumzetul sălbatic și iubitor al gângăniilor albastre și verzi. De parcă o imensă suveică se învârtea, ce prindea în ea toate firele razelor de soare. A apărut și șoferul. Ea s-a asigurat din nou că îmi notasem numele impresarului ei care era cel care știa întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ai duce ești cineva, ești vizibil, exiști, poți lega prietenii, poți duce o viață reală printre alți oameni. Eu, dac-aș pleca de aici, aș muri prin vreun ungher, m-aș usca și m-aș închirci, aș muri ca o gânganie, și nimănui nu i-ar păsa, nimeni n-ar observa măcar. Nu vorbi așa... lucrurile se mai pot schimba, aș vrea să te pot ajuta... Mă rog, nu poți. Nu spune lucruri goale, neadevărate. Eu sunt... s-a zis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vii și revii peste noi, neinvocat, ai fi putut măcar să-nveți și tu, acolo, un mișmaș. Un flecușteț. Să spui, "Te rog!" Ba chiar, " Te rog frumos!" pufni Bursucul. Corect! Hai, zii! Să te vedem! plusă Ureche Albă. Tăcere, voi, gângănii fără minte, fățarnice, nevolnice, neghioabe, insignifiante, blestemate și obraznice! Tăcere...! Potirul, doar! În schimbul neînsemnatelor voastre două existențe de apoi, mizere și nemernicite! K'ay! Acum! Este ultima oară, când gloria lui Sammael, Khamael, Chamuel, Samiel, Sariel, Adramalech, Căpetenia a două milioane
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ă-hăă! Departe... Și miroase de te turbă, Șefu', rău, rău.... Mai rău ca la Tăbăcărie ori ca la Dâmbu sau ca la halda de stârvuri, la Protan! Pe pereți, văz că se urcă și colcăie puhoaie de omizi și de gângănii negre, cu multe picioare și cu puzderii de ochișori arzoi, de te iau boalele! Și mai e și-un gândac urât-urât, dublu sau triplu, în fruntea lor, care se cațără într-o clipeală, cât grosul, în zece! Ăsta iese din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
unui moment. Sau poate e doar foamea obișnuită care, ca de atîtea ori, sfîrșește În miezul capului, căutînd soluții. Una sau alta, se pare că acele uși care au fost Închise au Început să se deschidă, iar noi, ca niște gîngănii minuscule, primim În antene această informație. Presimțiri incredibile care ne tulbură mințile. Caporalul Cerbu iese fără chef din punctul de comandă, așa că ne lasă să mai fumăm o țigară. Ne spune că Tovarășul urmează să plece din țară În Iran
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ce dracu’ tot vorbesc ăștia toți? Locotenentul Soare are un profil ușor Îngîndurat, conturat pe cerul roșu. La fel și caporalul Cerbu. Privind spre ceva ce numai ei văd. Par atinși. Ce informație au primit ei În antenele lor de gîngănii? Ziua de 18 decurge plat, dar În rutina programului se simte o tensiune care se consumă În cîteva episoade cu un conținut ușor monstruos la Început, apoi dramatic. Cineva spune niște lucruri Îngrijorătoare despre un război la Timișoara. Zice că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e Îngrozitor de tîmpit... nu pare să priceapă cu adevărat ce se Întîmplă. Trebuia rămînem acolo să auzim și noi ce se vorbește. Nu cred că se uită cineva urît la noi. Noi nu sîntem armata, sîntem niște animale speriate, niște gîngănii, niște prăpădiți la fel ca ei. Mă reîntorc la cartea mea, o vreme turuie singur, apoi tace. — Tu ce faci acolo? mă Întreabă el ușor iritat. — Citesc, răspund Într-un tîrziu. — Ce citești? Ridic mîna În care țin cartea și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]