352 matches
-
saci de voturi, vă spun eu, saci de voturi!" I s-a părut că bătrîneii stau a rîde. În fapt se strîmbau ușurel, de parcă ar fi gustat un vin trezit. Colonelul Stoicescu dădu cu mîna de parcă ar fi alungat o gînganie. "Ce voturi, domnule adjutant, cine mai are încredere în voturi după atâtea bătăi electorale, votul e cauza principală a corupției politice, pentru că votul la noi nu se exprimă, ci se șterpelește, hocus-pocus, caști gura la saltimbanc și te trezești fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pantaloni scurți, coloniali, englezești și o cască de plută, le primise în dar de la împuternicitul britanic cînd împlinise cincizeci și cinci de ani împreună cu un album zoologic editat de Oxford Press, album din care lipseau o groază de jivine și gîngănii pe care Schmeltzer le văzuse cu ochii lui în desișurile de stuf și papură pe care le cercetase mai cu de-amănuntul decît un veritabil contrabandist. Cu toate că manualul în vigoare nu prevedea vreun fel de experiență ori împăieri, ori disecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
femeie. N-avea Însă de ales. S-a urcat pe ponton, Întrebându-se dacă nu avea să se prăbușească odată cu el, și s-a așezat cu fața la apă. Insulițe de spumă pluteau În jur purtând petice de scursuri cafenii. Dedesubt, niște gângănii urcau și fojgăiau pe malul noroios ori Își muiau piciorușele În apă. În despărțitura de lângă el fuma cineva, prin găurile scândurii a văzut un bărbat așezat pe vine. Mirosul dulceag de cuișoare al țigării Kretek acoperea oarecum putoarea canalului, iar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așezat pe gât. Asta e? — Hmm. Nu. Stai să mă gândesc. Fata vrea să fie sărutată, dar nu-i spune asta băiatului. Îi spune: Mă chinuie ceva, uite! și Își Întinde fața și gâtul spre el. Iar băiatul vede doar gângania, nu buzele Întinse. E vorba despre pierderea ocaziei, despre timiditate și despre ocolirea norocului, despre regretele bătrâneții, despre scăparea clipelor fugare ale iubirii, așa bănuiesc. De ce mă-ntrebi? — De-aia! Pur și simplu mi-am adus aminte. De fapt prea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
texte în favoarea altora, o dezordine ce nu fusese căutată anume și totuși conștientizată, acceptată. La soții Alexe asculta, contrariată, comentariile lor, rămase aceleași, cu privire la înfățișarea ei, micile lor elogii "ești o japiță drăgălașă", "ascultă, dragă, să știi că este o gânganie drăgălașă foc", "am știut noi pe ce am mizat", "nu ne înșelă flerul". Repetau cu siguranță, de fiecare dată, aproape cuvânt cu cuvânt, fraze amabile, fără să schimbe măcar tonalitatea vocilor. Le zâmbea măgulită și încurcată totodată, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văzu și bătu teatral din palme. Curios din fire sau pentru că așa cerea regula jocului, Alexe ocoli biroul, traversă camera și își scoase capul încoronat de chica răvășită, blonzie, dincolo de ușă. Ridică un deget maroniu în sus, zâmbi chiar. A, gângania drăgălașă, ghici el și-i făcu un semn larg cu mâna. Hai poftește, poftește! Primirea de zile mari îi insuflă un și mai mare curaj. Nina îi mângâia brațele împingând-o către colțul canapelei. Era îmbrăcată cu un tricou decolorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu a văzut nimic din toate astea, a traversat ca întotdeauna sufrageria, ocolind biroul, lipăia din papucii din plastic, a venit în hol, s-a apropiat de Carmina și i-a lovit de două ori, cu degetul maroniu obrazul. A, gângania drăgălașă, a formulat el legile jocului deja știut, hai, intră, n-ai mai dat pe la noi, chiar mă întrebam într-o zi cu Nina ce vei fi făcând, dezbracă-ți trenciul, fă-te comodă. În cameră era aceeași neschimbată atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dar spectacolul cel mai încântător oferit de natură mi s-a părut a fi răsăritul soarelui. Ieșeam pe plajă ,,cu noaptea-n cap”. Mi se părea că aud răsuflarea răcoroasă a dimineții care urca din greu, gâfâind ca o uriașă gânganie pe spinarea încovoiată a pământului. Noaptea își aduna valurile ei cenușii, luându-și rămas bun și începea să coboare aceeași spinare rotundă a Terrei. Se vor întâlni, undeva în drumul lor, schimbând un zâmbet în zori sau amurg. Apa mării
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
as unsunned snow...", și lăsam urme în zigzag, pășind cu un singur picior, în timp ce pe celălalt îl trăgeam din urmă, pentru a lăsa dâre pregnante și continue. Apoi, vin mai aproape de cușca luminată, pe a cărei pereți se zbenguiau niște gângănii uriașe, săreau ritmic în toate direcțiile, cădeau în toate pozițiile, apoi se propulsau iar în sus, aterizau pe burtă, pe spate, în genunchi, cei mai experimentați cădeau chiar în picioare. M-am oprit să mă uit fascinată. Unul dintre băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înnebuniți de iureșul spiralat al frunzelor, de plesnetul sec-uscat, castanele cădeau crăpându-și coaja verde, capetele damnaților nu crăpau, încercuite de gânduri, întrecând în iureș titirezul de vânt, gândurile depășeau prin viteză conul îndrăcit și plecând gonit de metafizica ciudatelor gângănii care îngrozeau mecanica fluidelor vântoase cu forțele lor celeste. Voi mi-ați luat sufletul? Nu! șuierau ciudații. Ar fi nedemn pentru noi. Avem de dat, nu de luat. Eu nicidecum! răspundea toamna. Ești prea seacă Mioara, pentru a te fura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dumnezeu oferă, omul Îl vinde. Dumnezeu iartă. Omul nu uită. Dar cea mai sublimă e dragostea copacilor. Trăind în comuniune cu natura, în stare de extaz, nu-l cunosc pe Dumnezeu, dar îl simt prin vânt, prin ploaie, în mișunatul gângăniilor, în cântecul greierilor, în razele soarelui, căruia îi mulțumesc prin respirația lor. Iubirea Pământului care ne ține strâns la sân. Ne ține! Ne ține! Ne ține! * * * V ine grâul! se auzea prin difuzoarele mașinilor de poliție. Nu intrați în panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în pământul reavăn răscolit de plugurile tractoarelor, afânat de cârtițe și râme, adăposturi pentru licuricii și șerpii neveninoși pe care aveam să-i purtăm în buzunare ca talisman împotriva răului ce țâșnea din privirile profesorilor, ca cele îndreptate spre o gânganie sau spre o zdreanță oarecare. Și dacă pe-atunci avioanele porneau să inventeze un nou război, urmând ca undeva în lume să urle moartea sau să cânte pacea, în creierele noastre explodau subiectele stufoaselor materii exacte, se dezordonau legile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
puterea mea de concentrare și inventivitate, rațiunea, coordonarea materialului, puterea de sinteză, încărcătura emoțională, măiestria variațiunilor, pregătirea epopeică a postludiului propriei mele existențe. Ce stare crezi că trebuia să-mi modelez pentru a respira această teză? Ai ghicit! Starea acelei gângănii privită de profesori și sentimentul zdrenței ignorate de aceleași auguste priviri. Dar pe atunci noi zburdam pe pagini cu libertatea neîngăduită de magiștri, hălăduiam printre LEGI cu nonșalanța neadmisă de rigorile școlare. La Facerea Lumii noastre, cuvântul lui Dumnezeu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cum îl umplem? Cu nimic! spuneai tu. Da! Depinde ce volum are, îți răspundeam eu, ca un atotcunoscător, până când veneau profesorii și ne umpleau nimicnicia existenței cu teoreme și postulate, privindu-ne cu acei ochi indiferenți ca la vederea unei gângănii sau a unei zdrențe oarecare. Atunci deveneam socratici: Știam că nu știm nimic. Îți mai aduci aminte teza la fizică? Atunci am fost maeștrii prostiei, dacă nu cumva ai uitat, pentru că de la început te-am suspectat, Gustav, de o încetineală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tremuram noi! Cele mai moluște ființe care aveau nevoie de mască pentru a fi impunătoare! Dacă aș fi scriitor, nu ca tine poet pentru gospodine, aș demitiza pe purtătorii de măști la care merită să te uiți ca la o gânganie sau ca la o zdreanță oarecare. Scrisoarea trimisă prin poșta electronică primi răspuns. Dragă amice, eu am sesizat aceasta de la început, așa poet pentru gospodine cum sunt, dar îmi spuneam că nu avea sens să-mi dezvălui gândurile în fața unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
direct proporțională cu groaza și cu urletul de leu din epilogul vieții, o gură cât o cavernă, să-i zicem, gura tunelului de la Filești. (Nu zicem! Ei bine, cât a unui Pește!). Dacă ar fi știut că în clipa aceea gângania miriapodă va fi martora unui eveniment cosmic cu conotații mistice, la care și ierarhiile zeităților Cerului și ale Pământului, Elfii și Îngerii Deva, Serafimi și Zânele, urdoarea ochilor, adormiții veacurilor ce așteptau să se nască umilul grăunte în care dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pădurii se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada vacii, nasul curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de gîngănii, lenevite de răcoarea nopții, așteptau căldura zeului Ra pentru a deveni năstrușnic de vioaie. Pe drumeagul acela pustiu înainta cu pași măsurați moșul Bulgaru, un om cu părul alb complet, dar foarte verde încă. În mînă avea un băț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ce să văd, lumina ochilor mei? Diamante montate pe o ploșniță vie. A, da, am văzut. Dar alea put ca naiba... Doar dacă le strivești. Dar Iubi, erau șic de tot. Erau legate cu un lănțișor și priponite. În timpul balului, gîngania asta se va plimba pe piept și le rup gura. Dar cum o aduci din Mexic? Cu avionul. Cred că trăiește cîteva zile și poate că le dă și ceva de mîncare pe drum! Complicată treabă, draga mea, poate găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îl va duce Trotinel iar noaptea cât tu, Zvârluga, Buburuza, Ciric și Trotinel vă veți odihni, voi lucra și vă voi păzi de atacatori pentru că, să știi, pe acele meleaguri este o lume a nebuniei compusă din animale, păsări și gângănii pe care tu nu le-ai văzut pe aici și care atacă, nu se joacă... -Cum o să te mai duc și pe tine pentru că pe spinarea lui Trotinel voi merge eu din când în când. Apoi trebuie s-o ducă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nou creditor, s-a Îndreptat spre mine, și-a scos de pe el capa În pofida frigului și mi-a aruncat-o făcută mototol. — Íñigo, zise. Fierbe-o. E plină de ploșnițe. Capa puțea, ca și el dealtminteri. Hainele lui aveau atâtea gângănii Înăuntru, cât să ronțăie toate Împreună urechea unui taur; dar treaba asta și-a găsit rezolvarea În mai puțin de o oră, la băile lui Mendo Toscanul, un bărbier care În tinerețe fusese soldat la Neapole, Îl admira fără rezerve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
înlocuise cerul. Bătrânii dădeau semne de asfixie; au fost duși departe, pe dealuri; unii dintre ei au fost coborâți în pivnițe adânci. Și animalele respirau anevoie. Dar lăcustele nu cunoșteau opreliște. Oamenii, câinii, fiarele, păsările se mai sperie de ceva; gângăniile acelea nu. Aveau, se pare, dezvoltat doar un singur simț: gustul. Tot ce era verde le era pe plac și, mestecând mărunt, devorau și cel mai mic lăstar, încercând să-și astâmpere o foame fără de margini. Locuitorii le zdrobeau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de bîlbe și i-am prezentat-o la viză lui Octavian Paler. Prima dată a ascultat în tăcere ce s-a spus, cu privirea fixată în creștetul meu. Fiindcă nu știam ce vrea, am avut senzația că îmi merge o gînganie pe cărare și el se uită la ea. După aceea a urmărit încă o dată înregistrarea, pentru imagine, și a făcut observația că textul merge, dar se văd tăieturile. Nu-nțelegeam ce-mi reproșează și i-am spus că textul merge
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
politicoase, dar dezamăgirea provocată de această cărțulie subțire și anemică a fost generală: încă o dată, Philip Roth, care și-a surprins de atâtea ori cititorii prin extravaganțe cum a fost Sânul (personajul principal, David Kepesh, se transformase nu într-o gânganie, ca la Kafka, ci într-o glandă mamară gigantică), sau resuscitând personaje a căror moarte o anunțase în romane precedente, vine cu ceva nou: un regres spre simplism, o narațiune lipsită de rafinamentul stilistic caracteristic și de complicatele lui jocuri
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
autorul Frânghiei înflorite reușește să construiască „o lume de apoi” plină de culoare, gravă și caricaturală în același timp. Poemele iau forma unui dialog în vis între tatăl pierdut și fiul captiv în împlinirea domestică, în „fericirea mea ca o gânganie urâtă într-un chihlimbar”. Ceea ce părea o propedeutică a morții - un fel de „Învățăturile părintelui sinucigaș pentru fiul său” - se transformă destul de repede, sub ochii noștri, într-o celebrare în toată regula. Un bizar aer festiv se întinde peste tărâmul
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
fel de contraeditorial care trata chestiuni de ordin general, fără legătură obligatorie cu evenimentele „la zi”, cu o rubrică infantilă, „Flypaper” —„hârtie de muște”. Adică o panglică de celuloză tratată cu substanțe chimice, de care se lipesc tot felul de gângănii... Exact asta se și întâmplă. Pagina care altădată mustea de idei, a devenit adăpostul unor cretinisme pescuite din presa momentului, de genul „Un obsedat care o urmărea pe Whitney Houston în anii ’80 își încheia fiecare scrisoare cu cuvintele «Zâmbește
Speranța de celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3574_a_4899]