359 matches
-
scoate din rezerva-i sarcastică o notă pozitivă, povățuitoare, afirmînd că acest corp de corespondență, "savuros în sine" ar fi și "folositor și sigur pentru toți îndrăgostiții (măcar pentru a vedea că orice geniu îndrăgostit e tot un caraghios care gîngurește vorbe dulci ca orice muritor)". Iarăși, "rezon". Prin retorica d-sale deretorizată, printr-un umor pliat pe tendința circumspecției, pe, totuși, vitalitatea ce însă ocolește rupturile tranșante, singularizarea formală a sfîșierilor, Al.Cistelecan e cel mai de seamă emul prezent
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
coabitarea unui talent indubitabil (oricine deschide măcar una din cele peste 20 de cărți pe care le-a scris într-un ritm de cavalcadă spăimoasă simte că autorul are darul limbii) cu o stupefiantă dezinhibare morală. E un cinic voios, gîngurind de satisfacție la contemplarea declinului Europei, declin căruia îi îmblînzește urmările prin facile rețete ale fericirii generale. Drama lui Onfray stă în premisele poziției sale. Nimeni nu poate face filozofie declarîndu-se ateu, materialist și hedonist. E ca și cum ți-ai propune
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
pară" surzi, deși testele de audiometrie sunt normale. Autismul afectează modul în care copilul percepe și procesează informația senzorială. În cazul în care sunt descoperite următoarele semne evidente ale întârzierii în dezvoltare, copilul trebuie evaluat imediat de un specialist: - nu gângurește, nu arată cu degetul sau nu face alte gesturi pana la vârsta de 12 luni. - nu spune cuvinte simple până la 16 luni. - nu spune spontan propoziții de 2 cuvinte până la vârsta de 24 luni, cu excepția celor pe care le repetă
Mamele în vârstă riscă să nască copii autiști by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/66146_a_67471]
-
el învață din viața celorlalți să-și tălmăcească sufletul, adaptându-se diferitelor forme ale călătoriei propriei vieți. După lectura antologiei „Unica necesitate", îți simți parcă inima crescând, așteptând o lumină puternică din cealaltă viață, unde se aud - și acolo - porumbeii gângurind, făcân-du-te să înțelegi că trebuie să iubești și mai mult în prima viață.
Unica necesitate by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/6444_a_7769]
-
și ilustra sa consoartă. I-am văzut pe plajă, pe terenul de volei, în șalupe, avioane și automobile. Singuri ori flancați de mărimile planetei. Îmbrăcați și dezbrăcați. Vorbind și tăcând. Triști și veseli. Însuflețiți și melancolici. Înconjurați de copii ori gângurind unul către altul. Am ajuns să le cunoaștem complicii și servitorii, de la ofițerii de gardă la bucătarul, grădinarul, grăjdarul și arhitectul Măriei-Sale. Ne-au fost băgate pe gât coafeza, camerista și pedichiurista familiei. Eu unul chiar nu văd nimic demn
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
-mea, lăsîndu-mă, oarecum neglijentă, lîngă un ditamai obiect ticăitor, rotund, burtos, cu două emisfere goale deasupra, protejînd un ciocănel de alarmă... alăturîndu-mă minunăției cu minutar, secundar și-ncă o limbă, lentă, orar... uitîndu-mă neînfășat, m-a regăsit borfăind viscerele delicate, gîngurind fericit că am reușit să rup arcul, să zmulg niște pîrghii vinovate, să despart în titireze de mărimi varii întreaga ferecătură a drămuirii clipelor. Urlam de plăcere. Fui alăptat și dojenit blînd pentru ispravă. Se părea că obiceiul îmi va
Nu vă lăsați momiți de orologii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15242_a_16567]
-
din Apocalipsă și nu i-am auzit ? Așa stând lucrurile, este absolut normal ca domnul prim-ministru Tăriceanu, înfricoșat probabil de sumbra priveliște zoologică, să declare la emisiunea ,100%" de la Realitatea Tv, e drept că având un fel de tremollo gângurit în glas: - Mi se pare normal să majorăm salariile și pensiile ținând cont de rata inflației... Și iarăși, de undeva, se aude michiduțianul ,Hi-hi-hi!"... Probabil mezinul lui Scaraoschi a văzut la televizor și bătălia dintre preoții constănțeni Iulian Zisu și
Războiul celor două roze portocalii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11151_a_12476]
-
de a impune adevăruri. Ia partea bună a vieții, profită de clipa prezentă, născocește fără să clipească „adevărul adevărat”. Trăiește mult, se bucură de viață până în ultimul moment. Când i se aduce să-l cunoască pe ultimul „strănepot”, care abia gângurește, el spune „Ce să zic, nu-i prea vorbăreț.” De el se simte mai atrasă naratoarea, cu el seamănă mai mult. Pe Janusz Korczak îl respectă, îl admiră, pe Triplu B îl înțelege și-l iubește. Ce scrie despre primul
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
Ștefan îi părea că e un glob de păpădie ușor, imponderabil. Luciia desfăcuse o fașă, o încălzea lângă cuptor, ca să-i panseze antebrațul, dar Ștefan privind fașa, începu să se creadă iar prunc, urcă în pat și se întinse și gânguri acolo cu mâinile și picioarele în sus și așteptând să fie înfășat. Dar Luciia, cu o mină serioasă, chiar puțin îmbufnată, dacă nu era cumva severă față de acel prunc mare, mai înalt decât bucătăresele, care se răsfăța în pat, se
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
ulterior le-am retras, din motive pe care nu m-apuc să le detaliez acum. Iat-o pe prima: Bătrânelul Mai întâi a intrat el în compartiment. Apoi ea, toată numai zâmbet. S-au așezat pe locurile din fața mea, au gângurit câte ceva pe limba lor de îndrăgostiți, iar ea i-a șoptit ceva la ureche. - Nu, a venit răspunsul. Blând dar de o fermitate izbitoare. A încercat imediat să o sărute, dar ea s-a ferit. Colțurile gurii i-au căzut
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
mamă cum stepele sălbatice istoria Voi așterne pe obrazul calculatorului cearceaful alb și obraznic al metaforei cum acopereau vremurile țăranii televizoarele cu lămpi, fecioarele după nuntă Într-o zi voi scrijeli versuri pe spatele autobuzelor și banca din parc unde gânguresc porumbeii singurătatea despre o salcie pe malul lacului Într-o zi voi părăsi în sfârșit gara orașului închisă de uitare și furia scrie versuri cu sânii goi pe coapsele vagoanelor ce pleacă îndrăgostite de mare Răsărit El a venit cu
POEZII DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384921_a_386250]
-
pe seama febrei jocului devenit, credeau ei, halucinant. Și continuară, continuară... Timpul trecuse nemilos. Dimineața, târziu, intrigat de liniștea din salonul celor patru, patronul Cazinoului intră. Rămase înmărmurit. Pe lângă masă, într-o poziție nefirească, zăcea un leș aproape mumificat. Alături de el, gângureau trei sugari, agitând în mâini câte o carte de joc. Sub lumina becului, albul chipurilor le strălucea nelumesc... Referință Bibliografică: CARTOFORII / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1419, Anul IV, 19 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
CARTOFORII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384621_a_385950]
-
astfel ușoara umflătură de pe slip și am întrebat-o: - Veniți des la mare ? În urechile mele a sunat ca o întrebare idioată, chiar îmi păruse rău că am pus-o, dar ea păru a fi deosebit de încântată. - An de an, gânguri angelica ființă. - Vă place soarele, marea ? - Oh, foarte mult, mult de tot, spuse ea cu ochii dați peste cap. Dacă aș putea m-aș muta undeva la malul mării. Să fiu mereu aproape de îmbrățișarea ei ... Apoi adăugă scurt: - Dar dumneavoastră
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
mereu te vom savura Puternică - Bucegi la Caraiman Se-nalță mai mult nu mai are liman Iubire de foc e în inima neamului Pentru îngemănarea cu glorie a românului Viers din basme brodat cu aur Vine din vechime un tezaur Gângurind omul o simte cu mama Cu limba română ne luăm seama Cresc în livezi verzi de cuvinte Vocale, consoane - luați aminte Când spuneți în gânduri dragostea În limba română frați sunteți cu nemurirea CÂNTUL (EMINESCIANĂ) Alină, plânge Duios Melodios Ca
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
nu...dar mă străduiesc și vreau timp de gândire, cere ea clemență. - Ai puțin timp la dispoziție... deoarece, alminteri, nu mai este surpriză, clamează sigur pe el Ștefan. Doar câteva clipe de tăcere se aștern între cei doi. - Gata știu, gângurește ea învingătoare. - ??!! - Ceva legat de profesia ta de arhitect !! - M-ai prins, ești formidabilă! Și amândoi râd cu toată pofta. El îi dăruiește o căsuță machetă splendidă,frumos colorată. Să-mi spui părerea ta!!!Poți să-i alegi și un
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
PÂINE FĂCUTĂ PE VATRA, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017. Pâine făcută pe vatra Bună care frământa Aluatul pentru pâine, Parcă binecuvânta Orele zilei de mâine Pâinea albă aburind Rânduita sub covata Și copilul gângurind În mânuța cu-o bucată Coptul pâinii în Ardeal În cuptor cu bolta mare Este-al vieții ritual A luminii sărbătoare, Pâinea care se dospea În covata frământata Ca Iisus Hristos era Coborât la noi în vatra. Valer Popean,Târnăveni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
acolo unde ne sunt străbunii. Este locul unde ne fuge gândul La tot ce a fost frumos și n-am uitat , Este locul unde inima a sărutat pământul Când am plâns, zâmbit sau ne-am jucat. Este acolo unde am gângurit -,,mamă,, ....unde deabușelea am plecat Unde copilăria noastră-i o comoară Este locul pitoresc din al meu/ tău sat. Este acolo unde miroase a primăvară Iar sărbătorile-s frumoase, ca nicăieri, Este locul de suflet din fiecare vară Mergând cu
ACASĂ... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382931_a_384260]
-
-i va respecta liniștea și nu-l va întreba de ce plânge. Chiotele, urletele, pocnetele, bubuiturile și fulgerările florale de pe cer, îi vor acoperi scâncetele că nu are nimic să le dea. Nimeni nu-l va lua în seamă când va gânguri că n-o să le dea mai mult decât „nenea” care a plecat. Că „nenea” l-a întrebat când a venit: ai adus ceva, mă, pentru turbații ăștia care urlă așa? Țâncul a gângurit: de unde, nene? Nu înțeleg de ce se bucură
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
-l va lua în seamă când va gânguri că n-o să le dea mai mult decât „nenea” care a plecat. Că „nenea” l-a întrebat când a venit: ai adus ceva, mă, pentru turbații ăștia care urlă așa? Țâncul a gângurit: de unde, nene? Nu înțeleg de ce se bucură atâta? De ce pocnesc așa? Niște nebuni! Cică mă-npușcă pe mine, că nu le-am dat ce au dorit. Și se bucură că ai să le dai tu. Hai, pa, că mă grăbesc, că
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
țintă la catedră și simțeam că pierduserăm zâmbetele celeste care ne învăluiseră în toate zilele. Creierașele noastre nu pricepeau ce trebuia făcut ca să recăpătăm acele zâmbete protectoare. Dimpotrivă. În acea liniște nefirească, n-are ce face zvăpăiatul de Ionel și gângurește, schimonosindu-se: ” Uite păsărica!” Vorbe care au stârnit hohote devastatoare. Probabil că ne-am eliberat din acea încordare nefirească. Am crezut că și coana preoteasă va izbucni în hohote de râs, că se va elibera și ea de acea furie
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
duc cumva la ea s-o bat pe umăr și să-i spun: vezi, fătucă, bagă de seamă mai mult ce faci pe-aici, c-altfel te torn lu’ frate-tu?... Să fim serioși!... Ești un tip de comitet! îmi gângurise Mary la ureche, extrem de mulțumită că mai aflase ceva, apoi, sfârșindu-se dansul, îmi făcuse o grațioasă reverență, în semn de mulțumire că-i acceptasem invitația. A doua zi fusese pe măsura celei dintâi. Cel puțin în prima sa parte
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
și vin de la Râm. Metodiu și Iovănuț rămaseră literalmente cu gura căscată. Mai ales Iovănuț, cu gura căscată specifică vârstei, holbă niște ochi cât cepele. Ruxăndrița sări de pe genunchiul lui Sima-Vodă și se plecă în fața lui Metodiu. — Binecuvântează-mă, părinte - gânguri ea. „Piei, drace” gândi brusc Metodiu simțind cum urcă spre el un excepțional miros de caisă coaptă. Dar cu glas tare, pe nas, zise: — Fii binecuvântată, Doamnă! Domnul să te aibă în pază! — Care domn? - chirăi papagalul. Că sunt doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dădea spre nimic, surorile Acetosa se dezbrăcară pe tăcute, își luară cămășile de noapte catolice și se vârâră zgribulite în patul lor mirosind a crepuscul. Prima care visă fu cea care dormea la perete, Amada. Visa de cum adormea și câteodată gângurea în somn. Iată ce-i adusese noaptea aceasta, oblojind rănile unei tinereți prea zbuciumate: se făcea că trăia la Veneția într-un mare palat, unică fiică și moștenitoare a bogatului marchiz de Camposanpierro, Francisco, și a soției sale, rotunjoara Perdita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIÎ Zile, nopți întregi necăjitul părinte sta lângă pătuț, își privea neverosimila odraslă și din când în când o întreba încet, gânditor: „Cu cine-i semăna tu așa urât, Răducu lui tata?”. Auzind glasul sângelui, micuțul boier gângurea atât de elocvent, încât până și doica, obișnuită oarecum cu fizionomia teribilă a sugarului, întorcea cutremurată capul. Un val de compătimire înconjură casa boierului Petre Stoenescu. Toți simțeau nevoia să-și exprime într-un fel sau altul compasiunea pentru această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cald, luminos, timp de o minută, patimi, pofte, dorințe, disperări se potolesc, când gâdele cu securea ridicată, cu ochii sângeroși, privind gâtul dezvelit al sărmanei victime, are o clipă de înduioșare, gândindu-se că a fost și el cândva copil, gângurind și ținându-se de fustele maică-sii în vreme ce ea, aplecată, tăia hârșâind gâtul unui cocoș, când tânărul haiduc, întinzând mâna după colierul jupâniței prinse în sfârșit după luni de inactivitate în codru, uită scopul mișcării și pătruns de frumusețea firii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]