222 matches
-
absolut nimeni. Câte vorbe bune, vorbe de pace și de încurajare, sau câte vorbe de ocara, jigniri și certuri au fost acolo? Toate s-au stins demult. Câte gangurituri de copii s-au auzit acolo, câți tineri ccasatoriti sau bătrâni gârboviți au stat pe prispa acelei case timp de 400 de ani? (Apropo, oare de ce se gârbovesc bătrânii, de ce nu rămâne "stejarul", "nucul", "ciresul"sau "caisul"drept până la moarte?) Oare câți oameni s-au nascut în casa aceea și câți au
CE RAMANE DUPA NOI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364576_a_365905]
-
N-o să calce în rugină Și în mijlocul tăcerii O să prindă rădăcină... Am crezut că a secat Apa din fântâna mea, Prin deșert Morgana cată Picătură să mai bea... Am crezut că nu se-aude Țipătul ce mă însoțește Și povară gârbovită Care-n mine tot mai crește... Am crezut că niciodată Nu voi spune că mă doare Timpul ce-a rămas datornic Cu un zâmbet pentru floare... Am crezut că toate astea Mi se-ntâmplă numai mie, Dar sunt sigură că
AM CREZUT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364039_a_365368]
-
Acasa > Poeme > Antologie > CONSTAT CĂ SUNT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1069 din 04 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului deasupra cocorilor sfârșitul de an galopul calului întunericul umbra lumina toate aprind lumânări de grație gândul acesta gârbovit și umbra lui pe zidul plin de cocoloașe de nori trupuri părăsite visuri mărginirea aleilor plopi fără aer trunchiuri rătăcind prin cadrane solare soarele flautul forța lui răzbind falsul omenirii rostiri năuciri și vocea clară a clopotelor care adună adună
CONSTAT CĂ SUNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363057_a_364386]
-
din ce în ce mai puternic, căutând să prindă în inflexiunile vocii toate nuanțele interpretării corale... Afurisenie! Cântecul îi înghețase pe buze. Pe pasajul pentru pietoni dinspre capătul bulevardului se angajase în traversare, cu încetineală de melc, o siluetă umană. Părea un bătrân puțin gârbovit, îl vedea din ce în ce mai bine, în pofida vălătucilor de ceață ce bântuiau în voie. Dar ce făcea omul? Se oprise, voia să se întoarcă, sau?... Încercase să îl evite cu o mișcare pripită a volanului. Fusese suficient pentru ca mașina să intre în
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
întotdeauna - pe locul lui obișnuit (banca din lemn de salcâm) și mănâncă, cu privirile-i triste ațintite în pământ, mestecând ușor și cu poftă. Dovada acestui fapt ? Foarte simplă. A doua zi dimineață, în fiecare dimineață când Remus Fabian pleacă gârbovit sufletește, rutinat și foarte plictisit, la un serviciu nesigur, pachețelele lui cu mâncare lipsesc, zi de zi, de pe locul unde le așează seara. Se preface, firește, că nu bagă în seamă nici măcar câinele comunitar, unul urât, negru și lățos, care
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
repeta singură prin curte ca pe o obsesie: „Ia-mă Doamne și pe mine, să nu mai fac umbră pământului degeaba”. Îi dispăruse pofta de viață și nu mai lupta cu bolile ce se adunaseră în trupul ei slăbit și gârbovit de vreme și de griji. Mircea cu felul lui de a fi, chiar dacă toată viața a fost băiat de oraș, se simțea bine la țară. Învățase ceva din anul petrecut în Dobrogea despre cum se trăiește într-o localitate rurală
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
întotdeauna - pe locul lui obișnuit (banca din lemn de salcâm) și mănâncă, cu privirile-i triste ațintite în pământ, mestecând ușor și cu poftă. Dovada acestui fapt ? Foarte simplă. A doua zi dimineață, în fiecare dimineață când Remus Fabian pleacă gârbovit sufletește, rutinat și foarte plictisit, la un serviciu nesigur, pachețelele lui cu mâncare lipsesc, zi de zi, de pe locul unde le așează seara. Se preface, firește, că nu bagă în seamă nici măcar câinele comunitar, unul urât, negru și lățos, care
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]
-
locul unde puteau râde nestânjeniți și spune bancuri. L-am dus și pe Culiță acolo. - Tii, bre, exclamase, mare trăsnaie! Adică, dacă eu apăs aici, cântă chestia aia?... De se aude înăuntru? Popa, părintele Bledy, era un om bătrân și gârbovit. Cu toate astea, putea să fugă după copiii care săreau gardul ca să fure mere din grădina casei parohiale. Pe unul l-a surprins în pom și l-a bătut cu urzici. Iar ăla a sărit de sus și și-a
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
și bărbații... Conferință de anul acesta a fost o binecuvântare minunată pentru mine personal dar și datorită faptului că am putut , prin ține să o aducem înaintea Domnului în mod special pe fata care a fost cu mine. A venit gârbovita sub bagajul adunat din neglijență... din neștiința... din inconștiență... că și femeie. Povară ei era mult prea mare ca să o ajut eu doar, prin experiența mea.... Domnul a îngăduit că prin ține să o aducă înaintea Lui.... Altfel, din câte
CONFERINTA NATIONALA DE FEMEI 23 – 27 IUNIE 2009 de LIGIA ŞI TIBERIU SEMAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348654_a_349983]
-
repeta singură prin curte ca pe o obsesie: „Ia-mă Doamne și pe mine, să nu mai fac umbră pământului degeaba”. Îi dispăruse pofta de viață și nu mai lupta cu bolile ce se adunaseră în trupul ei slăbit și gârbovit de vreme și de griji. Mircea cu felul lui de a fi, chiar dacă toată viața a fost băiat de oraș, se simțea bine la țară. Învățase ceva din anul petrecut în Dobrogea despre cum se trăiește într-o localitate rurală
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
mireasă...” „Da, dar te voi avea și pe tine, îi ziceam. Și de tine nu mi-e drag, orice-ai face. Așa că nici celelalte nu-mi trebuiesc. Du-te, mi se-ntunecă ziua când te văd...” Și el se îndepărta gârbovit, cu ochii înlăcrimați. — Săracu’ de el! murmură Octavia. — Să-ți spun drept, continuă broscuța, zâmbind înduioșată de replica Octaviei, și mie îmi părea rău de el. Dar ce puteam face? Nu-mi plăcea și gata. Îmi ieșea înainte, îmi aținea
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
un sat numit Secrieș. Acestui om îi zicea lumea Iuțman, poate din cauza numelui său de botez Gheorghe, adică Iurii în limba huțulilor. Prea arătos nu era acest uncheș, pipernicit de statură, vârsta îi scăzuse și mai mult statura, și devenise gârbovit, iar pe față îi crescu un neg roșiatic, păros și niște pomeți roșii, ca de eschimoș, ce-i făceau chipul și mai comic. Cel caracteriza cel mai mult era bâlbâiala, căci repeta fiecare cuvânt de mai multe ori, până-l
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
A vrut să cosească, nu se lăsa nici la 85 de ani. Ca niciodată, atunci a venit îmbrăcat complet în alb, și cămața era de in, brodată pe la margine și la guler, și ițarii, erau albi-albi. Cu părul complet alb, gârbovit, umbla anevoios.. Eu eram mai în vale, la știubei, scoteam apă pentru casă. Văd că vine uncheșul Iacob, pesemne îi trebuia apă proaspătă de la știubei. Venea exact spre un loc unde era cam alunecos, ieșea apa din pământ. Strig să
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
Albert este surprins de această afirmație; nu prea se omoară cu învățătura, cu atât mai puțin la lb. română. Lecturile însă îi încălzesc de fiecare dată sufletul, ca atunci când se afla împreună cu vechiul, uitatul lui prieten George. Își îndreaptă umerii gârboviți, de elev surprins cu lecția neînvățată, își limpezește privirea și glasul și începe să caracterizeze personajele, așa cum le-a simțit lecturând opera, fără să pomenească părerile criticilor întrucât puțin îl interesa ce și cum au lecturat aceștia opera, ce judecăți
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
o fanfară încropită dintre instrumentiștii scăpați ca prin minune de efectul reducerilor în masă, încep să se perinde la locul cu pricina reprezentații instituțiilor statului, ai partidelor de toate culorile în succesiunea putere-opoziție, și la final câteva ong-uri de rezerviști gârboviți, topiți de durerea bolilor incurabile. S-a mai întâmplat câte odată să apară, voluntar, după ce crainicul și-a încheiat citirea listei sale oficiale, pâlcuri de copii, majoritatea elevi de clase mici, conduse de dascălii de viță veche, cu remanențe vocaționale
ZIUA ARMATEI ROMÂNE – ÎNTRE IPOSTAZE POLITIZATE ŞI MESAJ IDENTITAR de MIRCEA CHELARU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352284_a_353613]
-
O briză amăruie îmi umple...paharul Tristețea ce-o simt...mă arde ca jarul! De ce-am venit pe-o Lume... fără îndurare? De ce îmi este gândul plin de consternare Pământul când îl văd, cum suferă-n tăcere Cu oameni gârboviți și fără de putere? De ce există Mame ce-și părăsesc copiii? Unde s-ascund Tații ce își reneagă fii? De ce există oameni lipsiți de omenie Ce Lumea otrăvesc cu-a lor grosolănie? Unde-a dispărut a noastră tinerețe? Când oare-am
SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN de DOINA THEISS în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352420_a_353749]
-
săptămâni am stat în pat cu ochii în tavan. După care m-am dat jos, am făcut un duș, m-am ras și am mers acasă la Leni. De fapt la Corina. Am sunat protocolar. Iese în ușă tatăl Corinei, gârbovit și șovăielnic: - Vrei să intri ? - Da, dacă nu vă deranjează. - Poți să intri, dar nu mai e nimeni acasă. Corina a murit, iar Leni a dispărut. - Îmi ... îmi pare rău ... Cum s-a întâmplat ? - Corina a avut un șoc. Era
DAN, DANSEZI? de DAN NOREA în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350593_a_351922]
-
în Psalmi credința că "Domnul este aproape de toți cei ce-L cheamă pe El... întru adevăr. Este bun cu toți și îndurările Sale sunt peste toate lucrurile Lui" (ps. 144, 9, 18). "Domnul face judecată celor năpăstuiți, îndreaptă pe cei gârboviți, înțelepțește pe cei orbi, dă hrană celor flămânzi, dezleagă pe cei ferecați în obezi, iubește pe cei drepți, păzețte pe străini, iar pe orfani și pe văduvă îi sprijină" (ps. 145, 7-9). Învățătura morală a Psalmilor Ca oricare carte a
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
lăsând-o într-o despărțire dureroasă . Așa constatam de fiecare dată când mergeam în vizită la ea, că prețul tristeții și singurătății ei este peste limita excedă a normalului. Trăia într-un sătuc, parcă uitat de Dumnezeu, în Nordul Bucovinei. Gârbovită și uzată de timp și boală, era mândră de atitudinea ei că se poate descurca . Mi se părea că este opera destinului, primind lovituri - cum primesc cei ce nu iubesc nimic în viață. De câte ori ajungeam în această parte de țară
DESCULŢĂ PRIN OGRADA CU FĂN de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351258_a_352587]
-
Ion Iancu Vale MAI ALBĂ CA PĂCATUL... ION IANCU VALE Mai albă ca păcatul ce-l face fata mare Când dragostea o prinde în repedea-i vâltoare Ai sufocat pământul sub munții tăi pufoși Cum nu au mai văzut nici gârboviții moși Și ai lovit în oameni cu biciul tău tăios De i-ai făcut să simtă năprazna pân la os I-ai sechestrat în case și i-ai ținut zălog Să-și sugă de sub unghii ca ursul în bârlog Te-
MAI ALBĂ CA PĂCATUL..., POEM DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346673_a_348002]
-
Acasa > Strofe > Timp > IAR SMOALĂ Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Plouă Plouă și în case Plouă peste inimi, gârbovite, arse Frig este-n ‘năuntru, frig e și afară Gândul ce împresoară iute te doboară zloată, noroi scurse din buboaie grase ce n-au nicio noimă atât de grețoase iubiri îndrăcite ziduri coșcovite totul se transformă-n moină-ofticoasă ce te
IAR SMOALĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356458_a_357787]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > CHEIA BĂTRÂNEI POEZIE DE TITINA NICA ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cheia Bătrânei Stă bătrână gârbovita pe o bancă sub un tei, toate tristețile lumii stau ascunse-n ochii ei. Se gândește neîncetat la căsuța ei umila ce i-au vândut-o copiii ca să-și construiască vila . Dar în vila n-are loc, i-au făcut
CHEIA BĂTRÂNEI POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355887_a_357216]
-
30.253 de persoane, în timp ce în întreg anul 2009, scăderea a fost de 34.825, conform datelor transmise de Institutul Național de Statistică.“ (s.n.) Adică aruncându-se de către clasa politică și intelectuală, cu analiști cu tot, povara crizei pe umerii gârboviți ai maselor largi populare, priponite fără medicamente în semiîntunericul tv, s-a reușit cu brio o aproape dublare (!!!) a mortalității sau a emigrabilității, oricum, a scârbei de a mai trăi în RO și chiar în DRO sau WO. Iar prognoza
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
sufletele, iar cum, între suflet și trup este o legătură directă, murind sufletul, trupul devine un artificiu lipsit de însemnătate în care totuși mai tresare din cînd în cînd o fărîmă de viață ... Întristat, Mancuse a plecat acasă, parcă mai gîrbovit ca altădată. Spre seară, pe la șapte și ceva, m-am dus la petrecere. Ziua se mărise deja cu vreo două ore, păsările cîntau toate deodată, pregătindu-se de culcare, și liniștea aia deplină cuprinsese deja pămîntul întreg și parcă doar
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
a mai zis șeful Secției și a pus mâna pe unul din telefoanele care sunau de câteva minute. Din primele cuvinte folosite de ofițer la telefon, Silvia a înțeles că nu este vorba despre fata ei și a plecat încet, gârbovită și îmbătrânită de ultimele două nopți în care doar ațipea cu intermitență. Era vlăguită, dar a găsit forța de a merge tot mai repede spre casă, chiar dacă știa bine că Tudor, soțul ei, obținuse trei zile libere și era permanent
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]