23,329 matches
-
conta la nesfârșit pe tulburele context universal, la adăpostul căruia o clasă de politicieni iresponsabili își fac de cap. E adevărat, Occidentul pare dispus acum să înghită și mâncăruri care în urmă cu o jumătate de an îi stăteau în gât. Dar același Occident va fi foarte atent să nu facă indigestie. Dacă duhoarea putreziciunii va deveni insuportabilă, cât îi vedem de cooperanți, nu vor ezita să ne scuipe alături de Voronim, Smirnov și alți democrați pur-sânge vorbitori ai aceleiași limbi totalitare
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
vedea chilipirul dlui Văcăroiu la una dintre Băncile lui Sorin Ovidiu Vîntu, realizat potrivit principiului că în opoziție te descurci. Dar atunci cînd i-a picat chilipirul, dl Văcăroiu era, totuși, senator, nu vreun contabil isteț și cu foamea în gît. Ajuns președinte al Senatului, dl Văcăroiu le transmite manifestanților jecmăniți de FNI, care voiau să discute cu el, că e prins cu treburi mai importante. Care erau acele treburi? Președintele Senatului se adîncise în urmărirea unui meci de fotbal televizat
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
de Kafka amintește Derrida, dar și de pălăria de paie, de Panama, care irumpe într-un vis a lui Walter Benjamin, eseistul obsedat și de un șal căruia i-a repartizat tot în somn o dublă cheie: de a înfășura gîtul grațios al unei doamne, dar și de a scoate în relief o inscripție în limba franceză, care trebuie decriptată. Pentru Derrida, fugarul Benjamin, expatriat, care resimte fericirea unui vis, cum exclamă, cu un an înainte de a se sinucide în retragerea
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
sale de ""simpatizant activ" al firavei mișcări comuniste de dinainte de 1944". Autorul Jurnalului infidel remarcă: "Într-adevăr: trist și întristător. Ca și cum numai Ion Ianoși ar fi avut "un dosar de cadre"... O altă persoană, cu un asemenea "dosar agățat la gît", nu ar fi rezistat ani de zile în funcția de profesor la Facultatea de Filosofie. Atunci unde se ascunde explicația? Nu cumva tocmai în calitatea de simpatizant activ, nu la firava mișcare comunistă, ci la reala mișcare comunistă, cu toate
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
trebuit să depună jurământul sub drapel: "Eu, tânăr pionier, jur solemn în fața tovarășilor mei că voi apăra cu fermitate cauza lui Lenin și Stalin, pentru victoria comunismului" și așa mai departe. Apoi fiecăruia dintre noi i-a fost legată la gât cravata roșie, au bătut tobele, au răsunat trompetele și organizatorul ceremoniei, stând lângă drapel, a rostit: "Tineri pionieri! La luptă pentru cauza lui Lenin și Stalin, fiți gata!". Totdeauna vom fi gata!" am răspuns noi în cor, și cu aceasta
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
n-aș fi putut, probabil, să-l justific, însă de atunci am încetat să mai port cravata roșie. Așa procedau mulți: purtau cravata în buzunar și, dacă cei mari îi certau, atunci, pe ascuns, la toaletă, și-o puneau la gât. Puteai explica oricând că s-a murdărit, iar părinții n-au avut timp s-o spele. Aveam atunci vreo zece ani, iar la paisprezece, când au început să-i primească pe toți în Comsomol, eu n-am intrat în Comsomol
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Val Gheorghiu Îmi intră-n atelier (fără să bată) și numai nu-mi pune mîna-n gît: Hai! zice. Și mă-nșfacă și mă duce-n atelierul lui (perete-n perete). Așa-i el, vecinul meu, pictor și el: nu ține la nuanțe, la finețuri, iar dacă a mai și luat unu-n plus, atunci are-n
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
cum știindu-i bine pictura și de altfel apreciindu-i-o, nu mi-e greu să recunosc: Îmi plac. Dar nu-i de-ajuns: ia una din lucrări și mi-o bagă sub nas, gata să mi-o vîre pe gît: Spune, îți place? Îmi place, zice. Și operațiunea se repetă cu încă cinci-șase pînze. Așa că, după minutele de... contemplație, simt nevoia să mărșăluiesc o oră pe trotuare. E și ăsta un fel de a-i cere celuilalt părerea. Ce s-
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
printr-un simplu clic, de la un domeniu la altul, cercetând, de exemplu, legătura dintre O noapte furtunoasă și schița șCetățeanul Ghiță Calupț, unde jupân Ghiță e un fel de nenea Dumitrache, Ilie, un Chiriac fără motiv de gelozie, legătura de gât de pe patul cucoanei e "prăzulie", iar laitmotivul rămâne "Am să-l fac tovarăș la parte!", pentru ca apoi să vezi un fragment din filmul din 1942 al lui Jean Georgescu și Gerard Perrin. Sau să privești o poză cu "nenea Iancu
Caragiale pe cd-rom by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/14458_a_15783]
-
caricaturii". Nu încape îndoială că era comunistă asigură cel mai mare număr de "lingăi", le acordă acestora maxima extensie a gamei de manifestare. Abisul istoric atrage abisul lăuntric al colaboraționiștilor. La chemarea "vocii stăpînului" ideologic, aceștia sar cu promptitudine la gîtul scriitorilor ce nu acceptă înregimentarea: Reîncepe campania de presă împotriva noastră. În Săptămîna, Eugen Barbu cu "Mămica Lovinescu" și alte găselnițe de Ferentari. Îl atacă pe Caraion (interviul său a trecut de două ori) ca... legionar și pe noi ne
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
specii literare pentru că are ambiția de a fi o proiecție la scară redusă a societății românești actuale. Pornind de la un fapt divers (un ucigaș în serie taie cu cîte o singură lovitură de spadă - de unde porecla, devenită titlu al cărții - gîturile unor borfași țigani), cartea face o radiografie a societății românești actuale. Cum se vede fapta ucigașului solitar (replică dîmbovițeană, avant la lettre, la sniper-ul care a terorizat capitala americană în ultimele săptămîni) pe diversele paliere ale societății românești - Președinție, CSAT
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
incapabili de dialog, adaptări la situații și la înnoire. Ei sunt inflexibili pentru că sunt lacomi. Ce nu văd, în goana oarbă spre dictatură, e primejdia la care se supun ei înșiși: după pierderea alegerilor, tocmai legile și măsurile vârâte pe gâtul românului se vor întoarce împotriva lor. Pentru că viitoarea putere nu va mai avea naivitatea cederiștilor din 1996-2000 de a nu profita de pârtiile autoritariste deschise cu atâta zel de către năstăsioți. Privită la rece, România ultimilor douăzeci de ani e de-
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
demnității publice și sare, în aceeași clipă, când într-unul, când în celălalt, după cum îi dictează impulsurile freudiene; un om care transcrie informații confidențiale, acumulate în demnitatea de stat, ca să câștige bani, și pe urmă, ca să scape, își agață de gât ecusonul "scriitor" - crează un precedent foarte periculos, de rău augur pentru societatea românească, pentru instituțiile ei, indiferent de titular. În curând, s-ar putea să apară un nou "demnitar de stat" care să publice un "jurnal" asemănător. O fi bine
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
de carte, dar deja băiat frumos; încă nu se numea Leandru ca mai tîrziu, iar mama îi împletise deja părul ca o dantelă olandeză pentru ca la drum să nu fie nevoit să se pieptene. Petrecîndu-l, tatăl a zis: - Are un gît lung, frumos, ca de lebădă: nu da Doamne, să piară de sabie. Și Leandru ținu minte vorbele astea toată viața. În familia sa toți Cihoricii în afara tatălui lui Leandru fuseseră din tată în fiu zidari, fierari și apicultori. Cihoricii picaseră
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
pe care n-ai să-l vezi vreodată poate să-și asmută moartea asupra ta ca un cîine de vînătoare asupra potîrnichii și s-o trimită să te vîneze din depărtări de necuprins... Dar, să lăsăm asta. Tu ai un gît frumos. Un asemenea gît atrage mîinile femeilor și sabia soldatului. Iar eu văd soldați în cizme, se bărbieresc cu sabia cu canaf auriu și-or să ți-l reteze cu sabia. Fiindcă, uite, văd clar și capul tău. E pe
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
să-l vezi vreodată poate să-și asmută moartea asupra ta ca un cîine de vînătoare asupra potîrnichii și s-o trimită să te vîneze din depărtări de necuprins... Dar, să lăsăm asta. Tu ai un gît frumos. Un asemenea gît atrage mîinile femeilor și sabia soldatului. Iar eu văd soldați în cizme, se bărbieresc cu sabia cu canaf auriu și-or să ți-l reteze cu sabia. Fiindcă, uite, văd clar și capul tău. E pe tipsie ca și capul
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
clar și capul tău. E pe tipsie ca și capul lui Ioan Botezătorul. Și femeia e pricina... Dar, nu te teme, n-o să fie prea curînd. O să treacă multă vreme, multe sute de ani înainte de asta. Pînă atunci, păzește-ți gîtul, lebăda mea, de femei și de sabie. Și te spală... Așa că fură gata și bărbieritul și prorocitul. Cînd să plece, pe Leandru căzu primul fulg de nea din acel an și răsună glasul puternic al prorocului. Pe un asemenea glas
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
sufletesc se încheagă din contraste ce se îmbină cu indolență, ca într-un joc de puzzle: "de mult nu mă mai interesează să încep nici să termin/ nu vreau, dorm întins în burta asta de viață cum dorm/ insultele în gîtul unuia care scuipă în apă un sentiment/ de doi bani și cînd mă gîndesc că altă dată/ mi s-ar fi făcut milă și l-aș fi împins încet cu piciorul/ pentru a salva ce se mai poate salva/ un
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
de doi bani și cînd mă gîndesc că altă dată/ mi s-ar fi făcut milă și l-aș fi împins încet cu piciorul/ pentru a salva ce se mai poate salva/ un sentiment de doi bani îmi urcă în gît/ și dacă aș vorbi acum s-ar auzi pînă pe fundul apei/ unde stau liniștit" ( un sentiment de doi bani). E vorba de un suflet spontan dilematic. Dacă damnații mai vechi manifestau o generalitate a deznădejdii, se revendicau de la o
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
unui model de cunoaștere), desăvârșit fiind de frumusețea adoratorului său Antinous. Devine contaminat de frumusețe și are parte, după cum mărturisește, de vârsta de aur. El ajunge să exalte corpul lui Antinous în toate componentele sale, de la pleoape la coapse, de la gât la torace, de la degete la cupola de păr. Dar exaltă acest trup numai în măsura în care el este o construcție estetică. Devine vădită în acest punct minuțiozitatea cu care Hadrian ajunge, prin intermediul lui Antinous, un gurmand de frumusețe, fiindcă aceasta este unică
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
privi curioasă și apoi zise: - Păi e ca și cum nu l-ai avea. La fel ca și mine. Scoase batista de sub pernă, o înmuie în apa de colonie din flaconul pe care-l avea la îndemînă și-și umezi tîmplele și gîtul. Batista era de un alb imaculat. Acum mă privea neîncrezătoare și adăugă: - Ești cam ciudat, nu-i așa? - Eu, de ce? " am ridicat din umeri. Părea să reflecteze, fără să-și dezlipească ochii de pe mine. După care, continuă îmbufnată: - Nu ți-
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
de peste drum încadrată de ferestre, situată mai sus de curțile din dos, era uneori o sală de bal, prin care cineva căra niște cărți vechi și în antreu, în dreapta; un bărbat își punea haina ca să plece, un șal alb în jurul gâtului, și dispărea din câmpul vizual. Când încă mai stau aici sau mă târâi prin casă desculță în pantalonii mei preferați, ăia rupții, sau întârzii ghemuită pe closet, văd în vestibul, prin ușa lăsată deschisă, pantofii lui, doi câte doi, atunci
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
îi privește labele picioarelor lungi și bronzate în sandalele decupate, îi vede gambele prin stofa pantalonului, care emană forță, pe genunchi, unde se odihnesc mâinile cu cartea, îi vede brațele cu desenul capilar fin, privește pieptul larg, ușor bombat și gâtul puternic. Pe obraz are impresia că a descoperit o linie fină de la nas până la gură care trădează laolaltă trăsături faciale, în același timp delicate și energice. Când el dă foaia, ea își abate repede privirea. Aici e ceva masiv și
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
o justificare riguroasă. Un alt tip de raționament fără drept de apel se bazează pe transformarea sensului metaforic în sens literal. Astfel, una dintre armele subiective de apărare ale zmeilor este următoarea: „Se fac că plouă. Cu paloșul voinicului în gât, zmeul deschide deasupra capului o umbrelă și, cu o expresie visătoare, fredonează ceva dintr-un film cu Gene Kelly;" urmând același spirit al limbii, porcii de câine nu sunt buni de mâncat decât atunci când s-au copt ... la minte. Nici
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
E=mc² ( Eficiența este Magia Capetelor Pătrate)", cântecele zmeoaicelor, combinație de manele și "muzică de cartier": "Vino să ne iei, vino imediat/ Dacă ai parai și dacă ești bazat/ Ține minte frate că ai doar o viață/ Dă-l în gît pe fraier, ieși la suprafață" sau delicioasele grafii: buzduganul câinelui de zmeu (fost falus) "Buul-Ann" și conducătorul legendar "Okki-Mei-Okki-Mei (Cel care a văzut lumina)". Succes în continuare "muzmeului" lui Mircea Cărtărescu. Alexandra Olivotto Zurba lui Meer-Tscha "Păi asta e faimoasa
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]