780 matches
-
barurilor de noapte o amplifică în tăceri care parcă vibrează somnolent sau cu un fundal discret din care răzbate tînguios șoapta unui saxofon. Sunt stări care condensează subtil în noapte cu ceva din incomensurabila, dizolvanta singurătate care se prelinge din gîtlejul aurit al saxofonului lui Jan Garbarek. Filmul se încarcă încetul cu încetul cu energie, devine fluid și capătă ritm devenind un road movie din care regizorul alege cîteva zile precizînd distanța față de epicentrul reprezentat de barul lui Jeremy (Jude Law
Chagrin d'amour cu gust de afine by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8387_a_9712]
-
ca un șobolan. Desfac pachetul de Savo iardi și mușc o jumătate de pișcot. Îl țin pe limbă Și mai trag un gât de spumant. Le las să inte rac ționeze. Le aud cum alu necă cu zgo mot pe gâtlejul meu pof ticios, râgâi discret și duc iar sticla la gură. Îmi clătesc limba și dinții cu lichidul par fu mat. Iar pișcot, iar o dușcă, mixez și înghit. E ca un ritual. Scot pachetul de țigări, bricheta și portcardul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Își înfrupta ochii cu pâlpâirea și zvâcnetul gol al dansatoarelor și-și strângea pumnii și dinții, văzând cum se-ndoapă dihăniile cu frișcă și șampanie. Se descătărămau să-și lărgească burta și se așezau temeinic pe mâncare, aruncând hălci întregi în gâtlejurile desfundate, sfârtecând sâni delicioși cu ochii și nările, înfruptându-se din șolduri de trufandale și spete de gâște; măcelărind cu furculițele și cuțitele fleicile sfârâinde, torturile maronii și cozonacii moldovenești, pufoși și bălai, crescuți cât potcapurile popești, cu-o ardoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o plăcere barbară, să se desfete ca porcii, excitați de parfumuri, mirodenii și vin și de privirile-nfierbântate ale femeilor bete stăpânite de chiotul cărnii. Mirosuri acidulate se-ncrucișau prin aer cu vagi efluvii de suave parfumuri franțuzești. Râsul clocotea în gâtlejuri, șampania pocnea țâșnind până-n bărbile de celofibră ale ghirlandelor, bucile nădușite ale fețelor congestionate, gata de apoplexie, se scuturau sub rafalele dopurilor, bătăile tobelor, icniturile, nechezatul tremurat al femeilor și grohăitul scurt hurducat al comenzilor scrâșnite. Spasmele beției atinseseră apogeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
te bagă în lagărul de pedeapsă nr. 21, mai îngrozitor ca o închisoare. Buzele-i tremurau nestăpânit, și fața ei avea ceva orb și absent. Tremura toată, asudă și i se făcu rece. Setea lui îi ardea și ei acum gâtlejul și pieptul și-o simțea urcâdu-i-se, amețitoare, până-n cap. Cad în acest lagăr sute și mii de victime zilnic. Cine le mai știe numărul? Pe Astrid au luat-o din prima zi și-au ars-o. I-au ars ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se scurgeau" în brațele lor ca aurul dintr-o visterie. Totul era chestie "de iuțeală", cum spunea badea Ghiță, și de nebăgare de seamă. Cocârjat, cu lada de chei franceze în brațe, n-auzea decât pașii lor în urechi și gâtlejul lui, ca o locomotivă sub presiune. Se strecură prin gard. Ascultă. Nu se-auzea nimic. Aruncă, icnind, lădița. Se-ndreptă să răsufle. Ce-o zvârli așa! îl luă la rost Ghiță Todireanu. Stătea aplecat lângă stiva de zgură și scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care auzise și vocea, într-o limbă neînțeleasă, din care numai numele ei de împrumut, numele spaimei, al rușinii și al giuvaierelor care-i îndoiseră grumazul îi suna cunoscut. Omalissan. O duruse. O duruse când sunetele i se desprinseseră din gâtlej, într-un urlet care de-abia mijise a firicel de voce la supra față, o șoaptă firavă ca licărul de viață pe care-l mai simțea în piept. Măcar, dacă așa, în durere și întuneric, sfârșea această a treia viață
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
jurat. După care drumurile lor se despart. Musa îi dă drumul, își recuperează aurul, își răsplătește războinicii cu o mărinimie de calif. Tariq ia calea Damascului. Se în toarce acasă sluțit și gârbov. Umilit, cu răzbunarea colcăindu-i deja în gâtlej și în cap, cu mult înainte ca veninul ei să se reverse asupra lui Abd al Aziz, fiul lui Musa, viitorul guver nator din Al Isbili... După cum îți imaginezi, despre asta vom vorbi mult mai târziu, dacă nu cumva o să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de el. De ce îi este, oare, atât de prețioasă? Medici de toate felurile, creștini, arabi, evrei se perindă în iatacul ei. Toți clatină din cap. Toți frâng și mai tare trupul alb-vânăt în încercarea de a aduce oasele la loc. Gâtlejul se deschide și vocea de copil se împlinește în gemete lungi, care încetează doar când licărul de viață se topește într-o moleșeală prevestitoare de rău. Musa însă nu e pregătit să renunțe. În jurul lui, toți șușotesc despre blestemul lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a capturat o bună parte dintre ei; la început, i-a ținut izolați și flămînzi, legați cu liane tăioase, care-i împiedicau să se miște. S-au înfuriat lupii captivi; au smucit de legături pînă cînd acestea le-au rănit gîtlejurile; au urlat prelung, cu durere și revoltă, în nopți nesfîrșite și reci de ianuarie, și-n cele înnăbușitoare de august; au suferit apoi, în tăcere, cînd foamea și epuizarea i-au lăsat fără glas. Într-o zi, cînd suferința li
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o să mai reziste! O, mamă, ești tu? Lasă-mă să te ating! O, fiule, nu-mi doresc decît să mă apropii! Dintr-un salt, cei doi, mamă și fiu, fură alături. Lacrimi grele, de fericire, de astă dată, le înecară gîtlejurile. În sfîrșit, împreună! Puiul de om scînci ușor. Încercînd să-și ascundă emoția, Arus se îndreptă înspre el. Dintr-o smucitură, lupoaica se întoarse la căpătîiul copilului, de unde îi aruncă șefului haitei priviri amenințătoare. Era descumpănită. Întoarse iarăși capul spre
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fie morți? Ar fi posibil așa ceva? Cum să nu... Că doar, în fond, așa murim toți... De-odată, când te ai aștepta mai puțin. Poate să o întrebe pe mămăiță... Să-și dea și ea cu părerea. Dar simți în gâtlej un hârâit care s-ar fi transformat cu greu într-o voce. Și-apoi, cum să întrebe? Nu vă supărați, nu cumva tinerii de lângă dumneavoastră au dat ortul popii? Se hotărî să se uite cu coada ochiului la ei, să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
viitorul geniu pentru a privi lumea, intră în scenariu și începe să răcnească. Este singurul lucru pe care îl face, căci ce are altceva de făcut decât să intre în scenă? Se joacă cu aerul, scoate un țipăt din străfundul gâtlejului său. Avito privește ceasul; ora 18 și 58 de minute. Acest cap... , zice cu leșin mama. Se va reface singură, răspunde medicul. Dar ce urât e, săracul! și surâde. Eh! zice Avito, a fost travaliul nașterii. Sau crezi că tu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
tace, continuă ridicând vocea: Cine ți-a spus-o? Să vedem, răspunde. Nu știi că sunt soțul tău? Săraca Materie, strângând geniul la pieptul său, simte cum o bilă de teamă îi ridică întâi pe dinlăuntru pieptul umflat, îi înfundă gâtlejul, apoi își vede soțul prin umorul amar care îi purifică ochii limpezindu-i. Ai nefericirea să te fi născut cretină și nu ești în stare.... Abia se aude, ca un scâncet de animal rănit, aceste cuvinte scăpate printre dinți: Ești
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de: "Încă te afli dumneata în asta, Carrascal?" reacționează și își zice: Da, are dreptate!" Și dacă seamănă mamei sale? Poate pedagogia să transforme materia primă? Nu a făcut din întâmplare greșeli cedând la... la.... la... i se îneacă în gâtlejul mintal conceptul la... mărturisește-te Avito, la dragoste!" Și odată acceptat conceptul, aude vocea demonului familiar care îi spune: "O vezi? cazi, cazi și vei cădea de o sută de ori", continuă gândind: "Dragostea! Păcatul originar, pata originară a fiului
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
capătul podului și i-a remarcat trenciul, alura de om tânăr, care nu se sfiește să calce noaptea În picioare, mâna care Îl salvase și care flutura către el un salut viguros. Ar fi vrut să Îl strige, dar din gâtlej nu i-a ieșit decât un geamăt de om speriat, semn că, oricum, strigătul lui nu ar fi avut nici un Înțeles, iar cuvintele nu Își aveau rostul, nimic nu Își mai avea rostul după acea incursiune pe cărarea invizibilă care
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
le fie de bine zeilor, ăia sigur există. Dar Ionela, există ea, care se culcă pe bani cu fiul prim-secretarului? Ce Întrebare stupidă. Sigur că nu există. Și atunci ce să Însemne gheara care mi s-a Înfipt În gâtlej Îndată ce m-am gândit la ea, de parcă sufletul din mine ar vrea să iasă din mine, să-și ia zborul, să se ducă... Altădată mi s-ar fi făcut frică de gheara asta ascuțită, dar acum... e ca și cum m-ar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ar fi fost scrise de un oarecare Vasile Moare, cum se temuse el. Atât de brutal a fost cuprins de bucurie, Încât nu și-a mai putut stă pâni râsul ner vos, greu de suportat, care i-a urcat În gâtlej ca o vomă. — Așa! Râzi!... Râzi, neputinciosule! i-a strigat taică-său din bucătărie. Că tu nu ești În stare să faci asta! — Nu sunt În stare, și mă felicit pentru asta, i-a răspuns În șoaptă Vasile. S-a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
apartamente de bloc, în cartiere muncitorești, acum pline de nostalgici, foști muncitori, acum fie șomeri, fie pensionari, fie cu ajutor social, dar care au câte o cârciuma la fiecare 50 de metri și care e plină de la 7 dimineață de „gâtlejurile uscate” consumatoare de rachie de pufoaica sau vin de lemn. Scenă e în cortul construit în fața Palatului Culturii cu ocazia FILIT, în care se vede Palatul acoperit cu schele, ăsta de mai bine de 10 ani, complexul Palas construit în
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
pricep la ce aveau nevoie de cutiile alea, se spunea că le topesc și folosesc oțelul la aparate de precizie, ceasuri, armament. Dar ce îmi pasă, eram plătită, terminăm la 11-12, apoi închideam ușa și făceam ce voiau mușchii și gâtlejul nostru. Care cu mâncare, cu băutură, cu septicul, table, baza, să treacă timpul. Era neplăcut că era zgomot, dar ce vrei, nu trebuia să afle ceilalți, care munceau pe 1200-2000, nu mâncau și nu beau, că era decretul 400, nu
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Știu că nu va țineți de cuvânt, tot promiteți, dar măcar îmi iese și mie băutură, că tot timpul mă trec la caiet de sunt dator vândut la birt și dacă când vine ajutorul nu îl dau tot, rămân cu gâtlejul uscat. ACTUL III - A FI SAU A NU FI NOSTALGIC? SE DĂ CEVA? Același fundal, iar pe imensul ecran se derulează scene de la Sighet, Râmnicu Sărat, convoi cu ZEKE, răsună cântecele lui Moscopol, se văd scene de la încoronarea de la Alba-Iulia
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
ce trebuie să-și oblojească rănile. Nu atât cele ele trupului, cât cele ale sufletului. Se așeză din nou în fața focului, își puse un pahar, își mai puse unul... Mirosea bine țuica babei Floarea și era tare de-ți ardea gâtlejul. Nu mai știa cât timp trecuse și câte pahare băuse, dar la un moment dat văzu că flăcările îi joacă în fața ochilor un dans drăcesc, parcă era Ciuleandra, parcă era Noaptea Valpurgiei. Dădu să se scoale din fotoliu, dar picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
năvăli în cameră. Noroc și numai bine, domnule Petre! Noroc să ne dea Dumnezeu! După țuica de foc a babei Floarea, Petre duse precaut paharul la gură. Ei, da, era altceva! Era o afinată făcută în casă, care îți dezmierda gâtlejul. Bună afinata, bade Ioane! Mă bucur că vă place, o facem noi aici, pădurea e colea și-i păcat de la Domnu' să nu aveam așa o bucurie pentru musafiri de seamă. Da' serviți și ceva de-ale gurii. Îs toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de decibeli ai dicției i se par inanități, determinîndu-l a refuza zeflemitor poemele care au "strălucirea cozii de păun" ori "gust de migdale", "sonetele stropite cu eau-de-cologne", "poemele al căror sens e obscur", în favoarea unei poetici ce potențează concretul, anodinul: "gîtlejul meu e răgușit după atîta țipat în pustiu / asta e situația v-o spun cu deplină sinceritate / poemele mele au duritatea pămîntului sărac / parfumul lor e duhoarea florilor căzute în șanț / au strălucirea lămpii afumate / gîfîie ca o roabă din
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
a unei germinații ostentative: În orice urmă / orbecăie sămînța cu labe reci de cîrtiță" (Pas de pas).Pămîntul însuși, cu toate mările și pustiurile sale, n-ar fi decît "ugerul cel mai năzdrăvan", chiar mărul lui Adam se coace în gîtlej aidoma unui fruct, fluierul face dragoste cu carnea degetelor, universul își caută "originea de sînge" ș.a.m.d. Dar sub draperia acestei înșelătoare rodnicii exaltate se află germenii pieirii. Conștient de fatalitatea drumului spre pierzanie, Ioan Alexandru ajunge a invoca
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]