376 matches
-
și vedea ceva în somn, pentru că pleoapele îi tresăreau din cînd în cînd și respira greu. Visați? Ordinele lui Mortăciune. Cum puteam să scap o asemenea ocazie? Ar fi fost cea mai mare prostie să fac pe eroul, să-i gîtui pe amîndoi la fața locului și să-mi iau tălpășița. Nu m-ar fi dibuit nimeni niciodată, dar ce-aș fi avut de cîștigat? Broscoiul avusese ideea să închidă hotelul ăsta cu o săptămînă mai înainte, ca să poată adăposti la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În locul lui, pe ușa care rămăsese larg deschisă, intră un val de aer rece ca un țipăt de cucuvea. — La ora asta se vine? întrebă Roja, rămînînd înmărmurit în fața ușii larg deschise — N-am timp de pierdut, se auzi vocea gîtuită de efort a Curistului, care încearcă din răsputeri să-și mai tragă sufletul ca să poată vorbi. — Cam tîrziu te-ai hotărît să ne vizitezi, nu ți se pare? zise Roja, trăgîndu-l înăuntru de umeri, făcîndu-i semn lui Tîrnăcop să închidă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fie acasă, în curând totul o să intre-n normal... Sigur, hai, fugi, fugi, toți aleargă-n ziua de azi - comentează doamna cea amabilă și înțelegătoare (ah, toate-s amabile și înțelegătoare, de-mi vine să le iau pe toate la gâtuit!) - nici nu știu ce-i ăla mersul, Dumnezeu să-i binecuvânteze. Așa că o iau la fugă. Mamă, și ce mai fug! Asta după ce am stat vreo două minute cu ea, ferindu-mă încontinuu - două minute din timpul meu prețios, deși, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să mă amenințe cu sinuciderea numai pentru că sunt suficient de înțelept ca să-mi dau seama câte necazuri și reproșuri reciproce se întrezăresc la orizont... Scumpo, te rog, nu mai urla așa, o să mai creadă cineva că te-am luat la gâtuit. Ah, scumpo (mă aud pledând anul trecut, anul ăsta, în toți anii!), ai să-ți revii, zău, pe bune; ai să te simți minunat, trăsnet, cu mult mai bine decât acum, așa că, te rog, parașuta dracu’, intră înapoi în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Singura mea consolare era că știam că nu va putea să scape niciodată din viața ei saudită. Îți promit că Sophia nu va mai avea voie să se mai apropie niciodată de noi, spuse Hunter. —Adevărat? Vorbești serios? am spus, gîtuită de emoție. Oricât de mult voiam să-l Îmbrățișez pe soțul meu, Încă nu puteam să mă relaxez după toate câte se Întâmplaseră. Hunter observă aerul meu șovăitor. Încercând să mă liniștească, zise, cu o mică sclipire În ochi: — Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
hârtie, cenușiu, cu multe căsuțe, mai mare decât bostanul pe care-l scobisem, îi tăiasem dinți, să fac felinar și să pun lumânarea înăuntru. - Hai să luăm cârpe, le dăm foc și-l afumăm... - O să ne muște, i-am zis gâtuit de frică. Nu... - O să ne muște, o să ne muște... m-a maimuțărit. Faci pe tine? Am căutat prin cutii, am dat foc la niște Flacăra vechi și la una dintre piei, am învârtit-o în aer să-mprăștii cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu! Aspergillus, e aspergillus... - Ei, belgaforu’ și gadina voastră de râtani! Ia mai terminați! - Nu mai mișcați patul! am țipat. Lăsați-l, nu-l ridicați, nu-l mai zgâlțânați, nu mai bâțâiți din copite! Le strig să nu mă mai gâtuie cu pătura, să nu mai iasă din pereți, nu mai vreau. - Murmur, Furfur, Nergal, cum vă mai cheamă, nu mai jucați tananica și geamparale pe pieptul meu, au, nu mai pot să respir! Mă-nțeapă, mă zgârie. Degeaba încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
încep să se fluiere unii pe alții ca suporterii adverși înainte de meci și să bată tarabana în sticle de plastic. - Hoților! Cât mai vreți să furați țara? Ne-ați adus la sapă de lemn! Hoților! Escrocilor! - Derbedeilor! Golanilor... - Asasinilor! Ați gâtuit România... - Voi vreți s-o vindeți! Leprelor! - Huooo... - Huooo... Dacă se iau și la pumni, ar fi ca trupele de mascați pe la Bobotează. Uitasem că începe și campania electorală. - Se dau azi pe la unu mici pe Lăpușneanu... Aduc și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr‑o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care‑și sfârșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gâtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămână În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă‑l citea pe Bakunin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aluminiu. Și domnul Whittier o privește în ochi, atât de aproape încât li se ating genele când clipesc. Dar tot închiși aici ați rămâne, spune el, cu firele cenușii și rare de păr atârnându-i pe ceafă. Horcăind, cu vocea gâtuită în strânsoarea cravatei. Miss America flutură cuțitul spre doamna Clark și spune: — Și ea? Ea are cheie? Și doamna Clark clatină din cap, nu. Ochii mai că-i ies din orbite, dar botișorul ei siliconat de păpușă rămâne nemișcat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spus că eu... Șam lasă frază neterminata. — Că porți mesa? îl întreba Adrian. Apoi, văzând că Șam îl privește acuzator, adaugă: — N-am fost eu! Șam păru să-l creadă pe cuvânt. — Dacă aș pune mâna pe nemernica aia, aș gâtui-o pe loc, spuse el. — De ce te lași dominat de furie în halul ăsta? îl potoli Adrian. Este exact ceea ce vrea ea. Nu-i dă această satisfacție. Dă-i cu tifla. — N-ai mai vorbi așa dacă ai fi citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Întocmai gândurile, mai puțin bătăile grăbite ale inimii, sfiala, stângăcia și neîncrederea funciară În petecul de hârtie care tremura sub lampă În mâinile subțiri și vineții ale lui Cuceu. Vicele avea ochii umezi. Se apropie de Brândușă și Îi șopti gâtuit de emoții: Ce carevasăzică niște discuții libere! 21. Orice gest, cât de mărunt, capătă În aerul Înghețat al serii ceva din măreția misterioasă a nașterii Domnului. Doamna Moduna izbucni În plâns. Niciodată până acum soțul ei nu găsise cuvinte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În parte explicabilă prin oboseala călătoriei. Mamă, aș fi avut ceva de discutat cu voi... Doamna Moduna se opri În prag: E grav? Nu, nu cred... Aș vrea să stau o vreme acasă... Se pare că e grav, zise Marta, gâtuită de emoție. Gândul că Își va putea vedea o vreme fiul În preajmă, o făcea să uite oboseala vârstei, bolile... E bine și așa. -Cei de la Geton mi-ar trimite aici antene spre vânzare. Pot câștiga mai mult decât traducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochii lui când cu transferul de la chioșcul din gară, aici. Cu voia dumneavoastră Însă aș putea să aflu și, cine știe, s-ar aranja ceva... Domnul Petru a primit ordinul de chemare, anunță solemn domnul Zegrea. Nu se poate, șopti gâtuit de emoție librarul. Domnule profesor! Domnule profesor, suntem mândri de dumneavoastră! Să nu ne lăsați, domnule profesor! Cui să vă las? Întrebă buimac Petru. Între timp Îi trecuse furia și pierduse ceva și din nepăsarea gravă a celui care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
milyen szép léany volt. Păcat numai că Móduna-úr fost egy kicsi aktivista. Chit despre Andrei Mórar, nimic de zis: nagy ember! Ar merita ca o cărămidă, cel puțin, din Budapesta să-i poarte numele, zise doamna Ster, cu o voce gâtuită de emoție. Pentru ea, acest lucru era doar o chestiune de timp. În adâncul său, păstra, ca Într-o arhivă secretă, toate datele unei posibile inscripții scurte și totuși cuprinzătoare, legată de cel ce fusese singurul aventurier autentic pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
eforturi să nu geamă cum i se Întâmpla când bărbatul visurilor ei o măsura cu aceeași palmă din creștet În tălpi, pe față și pe spate, cu mici opriri În punctele fierbinți. Să Înțeleg că vă interesează, adică..., zise Petru gâtuit de emoție. Da' cum să nu, dom' profesor, răspunse Brândușă absent, cum să nu. Semne peste tot: uite un cal, Își spuse el, fericit ca atunci când scrisese pentru prima oara În viață cuvântul „cal”. Cu un cal pictat nu faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rapace al gunoierilor care, cu urlete și fluiere, dirijau cuirasatul cu tocător, printre tarabe, culegând bătrânii morți atârnați în cârligele inoxidabile pe care fuseseră pălăriile de paie pentru damele sensibile la soare, pentru domni eleganți care nu pridideau să-și gâtuie nevestele cu cravatele și să le predea gunoierilor. Grăbiți, aceștia ecologizau piața, mai apăreau și curierii de mărfuri și trepădușii fiscali, care încingeau ruguri din ambalaje și chitanțierele cu regim special ale Trezoreriei. Pe țepușele smulse de la îngrădirile dintre blocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și noi sub aripa protectoare a noilor comuniști. — Mie mi-e ciudă doar că n-am avut mai multă prezență de spirit să îmi dau seama mai din timp în ce ape ne scăldam și mai mult curaj să-i gîtui pe cîțiva care o meritau cu vîrf și îndesat acolo pe Baricadă, sau cel puțin a doua zi la Guvern, spune Gulie. Și ce-ai fi rezolvat cu asta? întreabă Bătrînul. — Măcar ne-am fi descărcat și noi nervii, dom
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și vedea ceva în somn, pentru că pleoapele îi tresăreau din cînd în cînd și respira greu. Visați? Ordinele lui Mortăciune. Cum puteam să scap o asemenea ocazie? Ar fi fost cea mai mare prostie să fac pe eroul, să-i gîtui pe amîndoi la fața locului și să-mi iau tălpășița. Nu m-ar fi dibuit nimeni niciodată, dar ce-aș fi avut de cîștigat? Broscoiul avusese ideea să închidă hotelul ăsta cu o săptămînă mai înainte, ca să poată adăposti la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
În locul lui, pe ușa care rămăsese larg deschisă, intră un val de aer rece ca un țipăt de cucuvea. — La ora asta se vine? întrebă Roja, rămînînd înmărmurit în fața ușii larg deschise — N-am timp de pierdut, se auzi vocea gîtuită de efort a Curistului, care încearcă din răsputeri să-și mai tragă sufletul ca să poată vorbi. — Cam tîrziu te-ai hotărît să ne vizitezi, nu ți se pare? zise Roja, trăgîndu-l înăuntru de umeri, făcîndu-i semn lui Tîrnăcop să închidă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
chiar leu, dacă i-ar ieși în cale. Dom' Vasile, am auzit că ai și mata o javră, începe discuția MacKena. Javră ai mata. Eu am un cîine nobil, inteligent, mai ceva ca un om. Dar Fiara mea ți-l gîtuie una, două. Eh, mănîncă lumea rahat, o taie scurt Vasile. Adică eu mănînc rahat? Cam da. MacKena se îmbățoșează cît poate și înjură, dar Vasile îi face un vînt și acesta cade într-o baltă. O să chem și porcii, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
auzit-o limpede, puternică și zgîriată cum Îi era timbrul: vocea tatălui meu. Nu venea din afară, n-am cap tat-o cu timpanele, ci am simțit-o izbucnind Înăuntru, drept În creier. Mă strigase pe nume. Strigătul s-a gîtuit ca și cum ar fi vrut să mai spună ceva, dar nu i s-a mai Îngăduit. M-am oprit locului trăgînd inevitabil cu urechea. Bătrînul se afla Într-o mare primejdie și-mi cerea ajutorul. Am mai auzit o dată strigătul: „Radu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
revoltat ca atunci când unchiul său Nando fusese arestat și izgonit apoi din țară, pentru că încercase să obțină eliberarea din închisoare a unui om despre care era convins că nu avea nici o vină. Înțeleg foarte bine, o asigură el, cu glasul gâtuit de emoție, și îmi pare foarte rău de cele întâmplate... N-aveai de unde să știi... Am vrut de mai multe ori să-ți spun adevărul, dar mi-a fost teamă... De cine?! exclamă el mirat. De tine, îi mărturisi fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înalt îmbrăcat într-un pardesiu negru și cea a unei femei suple în costum taior se disting pe fundalul unei mașini oprite în fața casei și a orizontului luminat încă de apusul de soare. Vocea lui Victor care îi întâmpină este gâtuită de o emoție pe care nu și-o poate stăpâni : Domnule profesor ! Doamna doctor Bosch ! Ce surpriză ! Intrați vă rog ! Intrați ! Dora este și ea surprinsă, surprinsă în mod plăcut, de această neașteptată vizită. Odată cu plăcerea surprizei se strecoară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
curios este faptul că, dacă i-ar întreba cineva pe toți aceștia dacă simt, într-adevăr, domnia haosului peste tot în preajma lor și dacă își doresc să fie scăpați de sub povara acestui jug greu, din aceste lanțuri ce strâng și gâtuie năprasnic, cu zalele lor ce intră adânc în mădulare și rănesc grozav, îți vor intona cu toții la unison că îi iei de-a dreptul în derâdere, fiindcă ei sunt mai slobozi decât păsările cerului (sau ceva asemănător), iar posibila lor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]