185 matches
-
de perete, începu să plângă, așa cum n-am mai văzut niciodată o femeie plângând (și văzusem destule la viața mea). Lacrimile păreau să-i țâșnească din ochi în torente, apoi gura udă i se deschise, scoțând un fel de țipăt gâtuit, un strigăt animalic de durere chinuitoare. După care urmă un vaiet înăbușit, cutremurător, și Hartley căzu pe o parte, ținându-se de gât și trăgând cu furie de halat, ca și cum se sufoca. Vaietul se transformă într-un icnet care-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Mai târziu, după ce ai părăsit-o și se simțea extrem de nefericită, mi-a telefonat ca să mă întrebe dacă-ți cunosc adresa din Japonia - asta s-a întâmplat pe când lucrai la Tokyo. — Voiam să-ți scriu, interveni Lizzie cu o voce gâtuită, simțeam că trebuie să-ți scriu. A fost ideea mea, și eu l-am forțat... — Dar v-ați întâlnit, am precizat, nu v-ați limitat la o conversație telefonică. — Da, ne-am întâlnit, dar extrem de rar, poate că de șase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Toby Ellesmere, nervii lui Lizzie cedaseră, în primul rând pentru că în momentul de față erau lucruri prea importante în joc. Se abandonase din nou în voia vechii ei iubiri pentru mine și avea toate motivele să-și spună că prada gâtuită își pierduse vlaga, și curând avea să se prăbușească. Iubirea ei era lacomă, flămândă. Gândea că în scurt timp o să fiu al ei, întru totul, și dorea să se știe în siguranță. Sâcâitoarea îngrijorare a vinovăției făcuse cauză comună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ales, pentru a reînvia, cât de cât, amintirea ei... Sub cerul acela de toamnă, destul de blând, într-o liniște deasă, că-ți puteai număra bătăile inimii, evenimentul evocat, mă tulbură... în mare măsură, strângându-mi inima ca la o pasăre gâtuită... Era ceva copleșitor în tăcerea aceea, care, de fapt,ne stânjenea pe toți... Ne priveam îndelung... dar, nimeni pentru început, nu găsea cuvintele potrivite să rupă tăcerea. „ ...Ne-am întâlnit azi... aici, să ne amintim durerosul eveniment... de atunci... când
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
faci, mă, pe istețul - urlă la el o muiere -, ne zboară copiii pe ferestre. Uitați, oameni buni, chiar acum blocul se înclină. Vă jur c-am văzut eu cum se mișcă!“ „Să nu dramatizăm“, spune primarul cu o voce nițel gâtuită. Iar în sinea sa își blestemă funcția: „M-a mâncat în fund să le pun felinar“. Zi de subvenții La Ministerul Artelor e zi de subvenții. Parcarea e plină cu mașini din provincie. Poeții, romancierii, pictorii și cantautorii din București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
este contracția lui.” Ei bine, comunismul și dictaturile în genere reușesc să răstoarne lucrurile. Ele produc bucurii ale contracției, ale reducției voluntare, ale restricției. Exagerând puțin, aș spune că, în regimurile dictatoriale, bucuria are ceva din metabolismul suferinței: e amară, gîtuită, astringentă. Nu întâmplător, jurnalul de detenție al unui mare intelectual evreu din România, Nicu Steinhardt, se intitulează Jurnalul fericirii. Un fel de a spune că dezastrul pușcăriei nu e incompatibil cu bucuria interioară, dar și că bucuria prizonierului e inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Demontarea sistemului de opresiune pentru cunoașterea lui cât mai exactă, determinarea agenților Securității, ai informatorilor miliției și ai ofițerilor, cât de cât corecți, să folosească tot selectiv notele informative dobândite în aceste vremuri nenorocite trebuie să preocupe pe toți românii gâtuiți laolaltă de jefuitorii Ceaușești cum îi numește SLOMR-ul, adică Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România. Ministrul de Interne George Homoșteanu (căruia SLOMR ul interzis i-a cerut arestarea și judecarea lui Ceauseșcu) a rămas doar în Comitetul Central
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nimeni cu care să se sfătuiască! Oare chiar există vreo modalitate de a fi identificat cel care sună de la un telefon public? Dar dacă vorbește numai în rusă? Dacă nu zăbovește și pleacă repede? Recunosc ei oare la telefon vocea gâtuită? Este imposibil să existe o asemenea tehnică 406. (trad. a.) În ce privește relația dintre locutor și interlocutor, este interesant de urmărit și strategia adoptată în sensul orientării spre celălalt, care se poate realiza în trei moduri: argumentare logică (logos), tehnici care
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
fugă și priveau în urmă cum cercul se închide, cum ceilalți erau măcelăriți pur și simplu. Cu timpul, povestea a căpătat multiple forme și adevărul a fost total acoperit de sutele de înflorituri. Se introduseseră rusoaice focoase, basarabence trădătoare, ruși gîtuiți, spînzurați, decapitați și batjocoriți. Îmi era drag moșu' Gică pentru că, deși octogenar, avea o fantezie debordantă. Îl incitam datorită plăcerii de a-l asculta. Dar cînd au venit cei trei rusnaci? Cînd? mă întreabă candid. Cînd erai la hazeaica unuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de cauză, din teama generală să nu fim iar În pericol să ne pierdem tenorul. Dar, În seara premierei, Gwyneth s-a repezit ca o tigroaică spre gâtul lui Calaf și săracul Franco a trebuit să-și cânte nota aproape gâtuit de emoția surprizei. În pauza de dinaintea ultimului act m-am dus să-l văd În cabina lui. Curios, nu părea afectat de incident. Mi-a spus: „Dacă-i așa, păi am și eu o surpriză!“. Nessun dorma e universal celebră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sabie împotriva a trei iatagane... Ne-am descurcat binișor. Sunteți vrednici de laudă! De nu era Măria-ta, se aruncă Mihail înflăcărat, nu știu zău... De nu erați voi! Toți! arată Ștefan spre câmpul de bătălie și spune cu voce gâtuită: De nu erau ei!... Și... și bătălia nu s-a sfârșit! urmează el cu glas aspru. Pornim spre Dunăre să le luăm urma! Să n-apuce trecerea! Să-i terminăm! Pe cai, vitejilor! La Dunăre! Pe cai!! La Dunăre!! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la pământ, unul după altul... Se băteau care să urmeze la rând. Mă durea cumplit și nu mai aveam putere nici să țip. Dumnezeu s-a îndurat de mine și mi-a luat simțirile. Eram fericită să mor... Țamblac, sleit, gâtuit, o mângâie, cu durere: Gata... A trecut, fetițo... A trecut... Maria, necruțătoare, rece: ...Toți... toți au trecut prin mine, încearcă ea să continue, dar, deodată, o podidesc lacrimile și îngână printre hohote de plâns: Și ... și n-aveam decât paisprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ironică, bombastică, citește: "Tu, rege Mathias, te-ai acoperit de o glorie nepieritoare întru apărarea Creștinătății prin distrugerea turcilor crânceni, că, sub conducerea Înălțimii tale regești, la Podul Înalt, ai repurtat "o strălucită izbândă!..." Ceeee?!!... Cine?!!... se răsucește Ștefan mânios, gâtuit, cu tot sângele năvală în cap. "La... la Podul Înalt?!!"... "Mateiaș?!!"... "Strălucită izbândă?!!"... Cum așa?!!... Cu... cum?!! Duma flutură hârtia: Cuvintele Papii, cuvânt cu cuvânt... Duma continuă: "...La Podul Înalt ai repurtat o strălucită izbândă, pe care "acel Ștefan", nobil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se făcuse frig în paraclis. Acu... acu patru zile, mă jucam cu el... Acu... acu îl privesc... și nu cred... nu pot să cred că-i adevărat. Nu pot, bolborosește el înăbușit, lăcrimând. Biata Maria, murmură Țamblac cu o voce gâtuită. Chinuită ființă. Viața ei a fost numai durere. Bogdan era ancora ei, rațiunea ei de a trăi... Câte vise nu-și făurise.. "Micul meu Bogdan cel Mare", îi șoptea ea... Acu... acu, nu știu ce va fi... nu știu... Mi-e tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chinuie întrebarea: a meritat sacrificiul? Așa-așa! se dezlănțuie Daniil. Răsucește cuțâtu'! Mai tare! Mai adânc!... M-or blăstăma măicuțele... Și vădanele... Și fătucile nelumite... Și pruncii ce se tot uită în susul drumului: "Și taica nu mai vine"... spune el gâtuit și tușește, tușește, de aproape își pierde răsuflarea. Așa-așa! Sfâșie-te! Biciuiește-te! Nu vezi? Ți s-au aprins bojocii! Și crierii ți s-au aprins! Prea le pui la inimă toate. Ascultă bătrâne! Prea-i cauți în coarne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-l smulge pe Caragiale provinciei eterne și pentru a-i trata deformările cu tincturi molierești. Cei doi încearcă să îndrepte imaginea pe care oglinda contemporaneității o reflectă în scurta perioadă dintre 1944 și 1947 ca ultim suflu al unei libertăți gâtuite. În contratimp cu epoca, Radu Stanca și Ion Negoițescu îl înnobilează pe Caragiale care trebuia să ofere nu o tipologie, ci o figură a unui clasicism peren incorporabil tradiției culturii europene. În Caragiale, firește, Liviu Papadima începe cu lectura clasi-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de gradul zero, mâine vor fi exilați și vor pleca în bejenie, pictorii artiști și măgarul turc, Ionel, fiecare în drumul lui. La masă când ni s-a relatat discuția, mai în glumă mai în serios am întrebat cu vocea gâtuită: „Dar de ce nu l-am lega, oare pe săracul măgar de microbuzul nostru? Să-l plimbăm și pe el pe la Sucevița că alt premiu de consolare nu cred că va avea!”. Uite așa se nasc dictatorii! Merciutkina - Cehov Joi, 6
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și mă sărută. — Trebuie să fie tata, îmi spune, incolor, vin imediat! încerc să scot un zâmbet viteaz, în timp ce mintea mea sună dintr-odată a muzică de Wagner. — Bine, rostesc cu greutate, aproape temându-mă să-mi as cult vocea gâtuită și, oricum, nerecunoscându-mi-o. Să-mi aduci uniforma, te rog! Stau în continuare nemișcată în pat și-mi dau seama că m-a luat frigul. îmi trag peste corpul gol și încă zvâcnind cuvertura de sub mine. Acum de-abia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Sunt magistrat, nu impresar. ă Nu am venit să vă văd în legătură cu piesele mele. ă Ah... am înțeles greșit. Prințul Bikov fu cuprins brusc de o emoție puternică și părea că nu mai are mult și explodează. Pe o voce gâtuită abia reuși să șoptească: ă Rataziaiev a dispărut. ă Rataziaiev? ă Da. Prințul încuvință cu violență, îndepărtându-și lacrimile bruște. ă Cine este Rataziaiev? ă El este... Prințul Bikov închise ochii, făcându-și putere: Un foarte bun prieten de al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o găsim când vom trece ziua pe aici. Să vezi atunci ce vom râde amândoi de frica ta de acum. Culai sări ca ars: „Ai înnebunit? Să nu faci asta, s-ar supăra mortul, nu te duce. Vocea sa rugătoare, gâtuită parcă de un spasm interior îl făcu pe Niță să arunce crenguța ceea verde și să înainteze cu un pas înaintea prietenului său căutând să străpungă întunericul acela cu privirea pentru a descoperi pe movila din dreapta mica schelărie de lemn
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
americanu’, nu numai românu’). Acesta apariție va trebui să pâlpâie o bună bucată de vreme ca un girofar, până captează la maximum atenția. Apoi comentatorul, după ce mai aruncă o privire temătoare în stânga și una lejer îngrozită în dreapta, spune cu voce gâtuită: “Dăm legătura reporterului nostru special Vasile Castron, care vă transmite direct de la fața locului”, apoi cade leșinat cu capul pe masă, prezentând pe chip o lividitate suspectă. Nu trece mult și se face legătura cu reporterul special. Acestuia i se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Cronica lui Paul Georgescu la Sensul iubirii de Nichita Stănescu, întinsă pe două numere din "Gazeta literară", a creat un eveniment din ceva ce azi poate să mire: o cărticică în care ființa reală a poetului respira cu mari dificultăți, gâtuită cum era de clișee. Întrebarea este de ce au intrat în joc acei tineri, de ce au acceptat clișeele, tematica oficializată? Psihologic faptul se explică prin nerăbdarea lor de a se vedea publicați și prin convingerea care le fusese inculcată, ori ajunseseră
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
sfîrșit, sicriul se apropia de mănăstire, călugării ieșiră la poarta cea mare spre a-l întâmpina pe tatăl meu, scrie Liubovi mai departe care venea să se odihnească de aici înainte în mijlocul comunității lor" (p. 245); peste compuneri sintactice stranii, gîtuite teribil de virgule, ca: "(...) iar cand a murit acestuia, copilul, Alexei, scriitorul ăă făcut de trei ori semsntul crucii asupra lui și a izbucnit în plînsa" (p. 247); peste fraze ilizibile gen: "Dar aceasta judecată vine din altă lume și
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
eu? Eu, vezi bine, am rămas cu buzele umflate. Cu o mutră abătută Ioannopolski se îndreptă spre Ptașnikov. - Mi-am făcut analiza, zise Ioannopolski. Ptașnikov, spre mirarea contabilului, nu răspunse nimic. - Mi-am făcut deja analiza, repetă cu o voce gâtuită Evsei Lvovici. - Ai un număr suficient de globule roșii, spuse nemulțumit vraciul, dar, știi, nu e bine ca în timpul serviciului... - Poate ar trebui într-adevăr să-l consult pe profesorul Nevstruiev, nu?, bâigui Evsei încercând să insufle viață în sufletul
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
-și turuie povestea? "Graiul e un hamac comod, în care te întorci pe ce parte îți priește." Și înapoi la cea mai suavă calofilie: "și somnul și-abate ciocanul de puf." Așa rămîne Paradisul suspinelor, o plutire pe bucăți, proză gîtuită des de un plîns fără voce, tras înăuntru, dinaintea somnului iertat de vise. Volumul lui Sașa Pană, scos la Socec, în '48, cu zece desene de Marcela Cordescu (Paradisul suspinelor avea cinci gravuri ale lui Marcel Iancu) este documentul cu
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]