189 matches
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > JURNAL DE VACANTA Autor: Păpăruz Adrian Publicat în: Ediția nr. 276 din 03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului fuste scurte îmbrăcate în femei lungi dimineața călare sub soare mitomani gălbejiți numără zile semințe chiștoace tu miroși a lumină roșie mi-e frică să te respir ochii ți-s două clepsidre sincronizate copii leagănă părinți pe valuri albe le cântă șevaletul meu nu mai are culoare până și mintea mi-e
JURNAL DE VACANTA de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356896_a_358225]
-
din cine știe ce motive pe care nu le căutăm noi acum, mai lipsesc din colecție, ici colo câteva numere, dar de acest lucru află doar cei care au interesul să răsfoiască, filă cu filă, această revistă, care, cu toate că e tot mai gălbejită, mai fragilă, mai greu de citit, îți oferă o emoție care nu poate fi descrisă în câteva cuvinte. Venind din spațiul teatral, ca să zic așa, m-a interesat foarte tare preocuparea lui Iosif Vulcan pentru teatru. De unde să-i fi
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
se străduia să bage spaima în toate viețuitoarele pădurii, pocnind din biciul alburiu în dreapta și-n stânga. Îmbrăcat, ca și maestrul său, cu o manta cenușiu-alburie, cu ochii vineții-sticloși și nasul roșu, mare și ascuțit, rânjea cu colții rari și gălbejiți, ca o sperietoare, țipa pițigăiat, agitându-se: -Vă rup, vă sparg, vă amorțesc!Pe toți vă amorțesc! Ha, ha, ha! Când văzu alaiul vestitorilor, se holbă uluit și începu să se agite mai tare, țipând și azvârlind cu biciul în
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
ucide. Viața nu-i o poezie, de nu e cineva ca să o scrie. Galilei - un mare oportunist, genial. Afară se așternuse o zăpadă proaspătă, luna strălucea ca o garoafă, singura fereastră a celulei, cu gratii, , lăsa la vedere un chip gălbejit, de vechi locatar. Pe umărul gălbejitului trona un papagal imens, roșu, acesta era poemul lui Villon. Cât de târziu o fi? Mă întreabă tâlharul. M-am ferit să-i răspund. Lucrătorii loveau cu sete cuiele spânzurătorii. Lemnul vuia vesel. E
SINCOPE de BORIS MEHR în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358482_a_359811]
-
de nu e cineva ca să o scrie. Galilei - un mare oportunist, genial. Afară se așternuse o zăpadă proaspătă, luna strălucea ca o garoafă, singura fereastră a celulei, cu gratii, , lăsa la vedere un chip gălbejit, de vechi locatar. Pe umărul gălbejitului trona un papagal imens, roșu, acesta era poemul lui Villon. Cât de târziu o fi? Mă întreabă tâlharul. M-am ferit să-i răspund. Lucrătorii loveau cu sete cuiele spânzurătorii. Lemnul vuia vesel. E cam târziu, i-am răspuns, după
SINCOPE de BORIS MEHR în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358482_a_359811]
-
a dragostei. În poezia „Poze și roze”, tristețea așteptării e sfâșietoare, dureroasă, nesfârșită parcă. O poezie foarte frumoasă din care redau două strofe spre încântarea cititorului ce nu are timpul ori disponibilitatea de a citi tot volumul. /“Am răsfoit prin gălbejitele de vreme poze din album,/ Încercând să mai trăiesc aievea vreo dulce amintire!/ Păstrau încă suav al trandafirilor presați parfum/ Cu-ale noastre clipe ferecate pe veci în nemurire,”// “Și-așa mi se topise seara, ca alte și alte seri
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
o siglă de televiziune. Își sporovăiesc viața lor ca o mocirlă colcăită cu viermi. Oligofrenii dau lecții de logică, râgâielile unora sunt vorbe de duh pentru alții, beția și puturoșenia au ajuns vedete , rostirile lor cu aburi pestilențiali hrănesc vise gălbejite. Din fundătura ecranului de televizor, acești musafiri, sosiți prin telecomandă, ne face casa, ghenă de gunoi! Plin de păcatele noastre, la ce ne mai trebuie să le luăm și pe-ale altora?! Viața noastră, atâta cât e, haideți să ne-
RÂNDUNICA, RÂNDUNICA, SUNT PĂTRUNJELU RECEPŢIEI! de DONA TUDOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358775_a_360104]
-
are o căsuță cu uși,cu ferestre, iar pe horn un cocos de vânt firește. Fiecare are cameră, bucătărie și dormitor și-n sufragerie, televizor. Ce loc minunat cu aer aromat unde toți trecătorii au roșii obrăjori nu vezi unul gălbejit sau unul necăjit toți sunt veseli de parca norocul în drum i-a găsit. Căpșunica Pica-Pica și cu sora-i Măricica , nu le vezi stând niciodată degeaba în curte sar mereu coardă. Agripina și Iasmina într-un loc, fără gazon, joacă
ŢARA CĂPŞUNILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359517_a_360846]
-
Poate milionarii de carton și nu sunt puțini (aici profesorul îi numește, însă autorul, din motive numai de el știute, preferă să le țină să se zbată în “lesa” literei virtuale, poate lăsând să adăsteze în vreun dosar cu coperțile gălbejite, acuzator prin conținut sau păstrat pentru cine știe ce “contracarări” ale unor timpuri care vor veni negreșit și din care unii vor avea de câștigat, păi, cum altfel!? “Cum acuzatoare?, mă întrebă maestrul. “Simplu, i-am răspuns, e vorba de maniera în
CÂTE CEVA DESPRE ACTIVITATEA EXTRAŞCOLARĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360117_a_361446]
-
care trecea Bruce Lee, mașinile Lamborghini și Ferrari conduse de Van Damme, bătăile printre și pe mesele încărcate cu platouri apetisante, Rambo mitraliind vietcongii de la șold, Chuck Norris decapitând cu dinții șobolanul pe care i l-au pus pe față „gălbejiții” roșii. Unde văzusem eu imaginile astea în anii `80? Pe casetele VHS piratate care circulau seara prin apartamentele blocurilor socialiste ale României. Așa mi-ar fi fost înfiptă în creier ideea că în capitalism e o lume mai dreaptă decât
Irina Margareta Nistor și Monica Lovinescu, că restu`... () [Corola-blog/BlogPost/338999_a_340328]
-
baza pașilor lăsați în noroi. Pe parcurs el mai îngroapă din ale sale pietre nestemate, în timp ce pădurea își destăinuie a sa poveste). Pădurea: Te privesc pe tine, călător, și-mi aduc aminte de-ale mele vremuri tinere. Eram o sămânță gălbejită purtată de valurile vântului. Îmi purtam singură de grijă...Am ajuns pe asprul pământ care mi-a devenit tată. Mi-a oferit al său adăpost și m-a cuprins cu brațele sale. Cu lacrimile cerului am crescut, iar mama își
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
cerului care-i mângâie simțurile și din a cărui geană își împletește cununi de vise. Un dor adânc îi copleșește sufletul pictând pe visele sale cu iubire :” din geana cerului albastră/ cununi de vise-mi dăruiești/ și flori cu frunze gălbejite/ și versuri fragmentate/ uitarea ta cea consonantă/ pe dorul meu fără de pată/ îmi spui să-mi cercetez iubirea/ din pictura viselor-/ tristeți năvalnice-mi dărui,/ gonindu-mă, la grindina zărilor”. (Din geana cerului) Poeta se cuibărește în brațele reveriei și
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
de ședințe. Se instalaseră megafoane ce transmiteau autodemascărcările unora și altora. În vremea asta, în zarcă alții trăgeau să moară...Onoarea era terfelită cu deosebire. Demnitatea se confunda cu infamia. Infernul apocaliptic stăpânea imperiul răului prin administrația roșie, prin gardienii gălbejiți și călăii ruginii ai temnițelor, prin turnătorii ungherelor tenebroase, amplificându-și ura viscerală, prostia, dobitocia și violența peste orice mișcare, peste orice rugă, peste orice pâlpâire a vieții creștinilor făcute ferfeliță din fiecare celulă căptușită cu beznă și zăbrele, surprinsă
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
se crede șefă, mă face măgar. Ca și cum n-ar ști că am dreptate. Mă, i se adresase apoi lui Mary, tu cred că faci instrucție cu ăia din ambasada în care te-ai instalat, acolo la dracu-n praznic, la gălbejiți, unde te afli!... Până atunci îmbujorată din pricina dansului, Mary se albise la față de furie. Hodoșan nu așteptase însă replica ei. Pace și prietenie!... le spusese amândurora, ducând sticla de Turț la gură. Să nu-ți vină să crezi ce funcție
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
sfârșirea.... XXIX. EXODUL, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011. Trebuie să schimb trenul, exact în timpul orei de acalmie din Gara de nord. Razele provenind de la un sor muribund arunca o lumină difuză, multiformă, gălbejită, palidă peste chioșcuri și oamenii singuratici care bântuiau prin sălile de așteptare. O parte din raze cădeau moleșite pe cupola de sticlă a gării, iar restul, se strecurau înviorând doliul liniilor de cale ferată. Nu a început încă aglomerația. De la
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
cu un sunet sec, stingher, însă ferm care îmi pătrunde neplăcut în urechi. Citește mai mult Trebuie să schimb trenul, exact în timpul orei de acalmie din Gara de nord. Razele provenind de la un sor muribund arunca o lumină difuză, multiformă, gălbejită, palidă peste chioșcuri și oamenii singuratici care bântuiau prin sălile de așteptare. O parte din raze cădeau moleșite pe cupola de sticlă a gării, iar restul, se strecurau înviorând doliul liniilor de cale ferată. Nu a început încă aglomerația.De la
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
alte glume, îl opri și aia și îl întrebă, dacă e bolnav: -Ce-ai pățit Vulpe? Te-a lovit gălbeaza, de ai aerul ăla de om suferind? -Ești sărită după fix Marghioală, de -mi cobești a rău? Arăt eu a om gălbejit? Du-te fă la doctor, să-ți iei ochelari de vedere! - Păi atunci ce dracului ai,mă scrântitule? Tu ai obiceiul, să glumești de fiecare dată când mă vezi și să mă provoci, să-ți zic câteva ocări. Azi nu
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
de inutilitatedar s-au întâlnit într-un visiar din întrebările luiși răspunsurile ei... XIX. JURNAL DE VACANTA, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 276 din 03 octombrie 2011. fuste scurte îmbrăcate în femei lungi dimineața călare sub soare mitomani gălbejiți numără zile semințe chiștoace tu miroși a lumină roșie mi-e frică să te respir ochii ți-s două clepsidre sincronizate copii leagănă părinți pe valuri albe le cântă șevaletul meu nu mai are culoare până și mintea mi-e
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
albe le cântă șevaletul meu nu mai are culoare până și mintea mi-e un cearceaf pe care dorințele tale desenează sfârșituri din viitor nu ne caută nimeni ... Citește mai mult fuste scurte îmbrăcate în femei lungidimineața călare sub soaremitomani gălbejiți numără zilesemințechiștoacetu miroși a lumină roșiemi-e frică să te respirochii ți-s două clepsidre sincronizate copii leagănă părinți pe valuri albe le cântășevaletul meu nu mai are culoarepână și mintea mi-e un cearceafpe care dorințele tale desenează sfârșituridin viitor
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri de încăperi încărcate de mobile și draperii grele, pe care cu greu le recunoștea ca fiind din casa părintească, vreun bărbat privindu-și cu dezgust dinții gălbejiți sau trupul diform îngrășat și multe alte personaje, dintre care poate nimeni nu mai era acum în viață. Printre imaginile care se succedau cu repeziciune, cea a unei femei care stătea nemișcată revenea mai des și Bătrânul începu să o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri de încăperi încărcate de mobile și draperii grele, pe care cu greu le recunoștea ca fiind din casa părintească, vreun bărbat privindu-și cu dezgust dinții gălbejiți sau trupul diform îngrășat și multe alte personaje, dintre care poate nimeni nu mai era acum în viață. Printre imaginile care se succedau cu repeziciune, cea a unei femei care stătea nemișcată revenea mai des și Bătrânul începu să o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
simian, echipați cu un coșciug din lemn de pin, sfoară și mai multe cearșafuri vechi, de o aplicație incertă. Alaiul emana o funestă aromă de formol și de colonie de talcioc, componenții săi etalînd tenuri străvezii ce Încadrau niște zîmbete gălbejite și cîinești. Fermín se mărgini să arate spre celula unde aștepta defunctul și binecuvîntă tripleta, care răspunse Încuviințînd și făcîndu-și respectuos semnul crucii. — Umblați În pace, murmură Fermín, tîrÎndu-mă spre ieșire, unde o călugăriță cu un opaiț ne salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Miquel. — Iar tu, regele mincinoșilor, Îndrăznești să-ți acuzi semenul, delira Aldaya. Nu a fost nevoie ca Jorge să-și dezvăluie gîndurile, care, la un corp atît de Împuținat, i se citeau pe chipul cadaveric ca niște cuvinte pe sub pielea gălbejită. Miquel a văzut limpede care fusese jocul lui Fumero. El fusese cel care Îl Învățase să joace șah, cu mai bine de douăzeci de ani În urmă, la colegiul San Gabriel. Fumero avea strategia unei insecte ucigașe și o răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]