834 matches
-
pe Miró dintr-un observator destul de pasiv al perioadei războiului civil din Spania într-un ardent luptător antifascist. Au promovat gesturi ocazionale de sorginte dadaistă - un afiș intitulat „Mai 1968” sau picturi din anii ’70 pe care Miró le-a găurit cu o torță - la rangul de manifeste socio-politice. Nu este greu de văzut că lucrările pe care expoziția le-a adus în prim plan constituie mai degrabă excepții în contextul general al moștenirii artistice a lui Joan Miró. Artistul a
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
Nu se știe să fi existat un drum din Roopkund spre Tibet sau în altă direcție. Atunci cum muriseră? Arheologii cred că au fost prinși de o avalanșă sau o furtună cu piatră. Și într-adevăr, multe din cranii au găuri de mărimea unei mingi de tenis. Bijuteriile au fost luate, iar scheletele lăsate acolo unde fuseseră găsite. Acolo sunt și acum, cu toate că turiștii au luat părți din ele în chip de suveniruri. Chiar și în zilele noastre, de fiecare dată
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
Bacovia, pe nebunaticul Sorescu și pe atât de mulți alții care i se cuibăreau seara de-a valma în așternuturi, foșnind cu subînțeles dintre pagini. Care cu mâini lungi de pianist, care cu cearcăne albastre de alcool, care cu buzunare găurite de datorii peste datorii, care cu condei îmbujorat virginal, care cu întorsătură de frază de te lua cu leșin de plăcere, care mai de care mai poet. Ce să mai, Melania îi iubea pe poeți. Prin urmare, viața Melaniei se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ne va oferi lipsurile sale și vom fi, pentru câteva clipe, nu sclavii ei, ci stăpânii ei. Și acolo vom plânge în brațele sale lacrimi de răscumpărare, lacrimi din cele care purifică și dau claritate vederii, lacrimi din cele care găuresc vasul inimii pline de amărăciune. Acolo, în brațele tiranei vom plânge; buni aventurieri cei care râd pentru că vor plânge într-o zi! Și cei care nu râd, aceștia nu vor putea plânge și lacrimile le vor rămâne în inimă, înveninându
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
alte efecte secundare ale consumului de steroizi. „Steroizii te îngrașă și te balonează, nu poți să dormi și devii foarte irascibil. Este unul din cele mai oribile droguri de pe lume. Într-o noapte, când cântam în Sheffield, steroizii mi-au găurit stomacul. Aveam hemoragie internă și halucinații. Ce-o fi crezut publicul?”, a mai declarat Stewart. Deși afectat de consumul steroizilor, Rod Stewart a recunoscut că nu a renunțat definitiv la această metodă pentru salvarea vocii sale: „Încă folosesc steroizi cam
Vezi motivul pentru care bărbăția unui vedete rock a fost afectată by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72302_a_73627]
-
imens) de a nu deranja pe alții. Într-o noapte, aici, în casa de la țară, în care locuiesc de un an, nu reușeam deloc să adorm și, pe la ora 3, mi-a trecut prin cap că mi-ar plăcea să găuresc un perete ca să înfig în el un cârlig de care să agăț un tablou primit cadou de la Pavel Șușară. Ce păcat, m-am gândit, că bormașina, înzestrată cu rotopercutor, face un zgomot destul de mare, care i-ar putea trezi pe
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
aer, baia acidulată și imaginea mea răsturnată în toate obiectele cu reflexie. O gânganie cade de pe o coajă de pâine, se rostogolește și rămâne pe spate, agitându-și membrele. Încep să curăț cu unghiile un pește de solzii mărunți. Îi găuresc burta și firicele de sânge se întind sub unghii. Peștele dă din coadă și în jurul filamentului roiesc muște albăstrui și strălucitoare. Gângania cade pe burta moale, miroase sângele, clătinându-se pe coaja de pâine, și rămâne neclintită în fața celor mai
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
apele cisternei sunt curate, regina gâștelor sălbatice moffitti îți dăruiește drept mulțumire o pereche de ciorapi din puf de gâscă sălbatică, stolul se înalță în v, tu te ocupi să termini de rezolvat problema acestei redute a oștirilor dușmanilor tăi, găurești pânza freatică alimentatoare a cisternei cu o săgeată de bronz, apoi lărgești gaura cu mâna ta dreaptă, puternică și îndemânatică, toată apa se scurge pe zid și pe munte în jos, asta să nu cumva să fi rămas vreun limax
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
hotărâtă înăuntru și, după câteva momente, își găsi vecina trântită pe pat, cu ochii umezi și privind în gol. - Ce-i cu tine, în halul ăsta, Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. - Ce fac eu? Zac în pat și-l găuresc treptat cu greutatea corpului meu de plumb, asta fac! Iar acest răspuns Adriana îl dădu ca dintr-o stare înaintată de amorțeală totală, nemirându-se deloc de persoana care i-l ceruse și nepunându-și întrebarea cum de a pătruns
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
găsesc retezați pe jumătate, ori doar niște colțuri Îngropate În carne, de-a lungul gingiilor - zone tumefiate și dureroase. Mai mult ca oricând, mă descopăr acum În limpezimea oglinzii. Și mă Înspăimânt! Arăt ca o mască din cârpă, răsfirată și găurită de prea multă folosință. Sunt la discreția timpului. Sunt la... disprețul timpului. Și nu am Încotro! Deși nu am dorit cu nici un chip să iasă așa (altfel Îmi planificasem timpul acesta de viață, alta fusese hotărârea mea În trecut), cred
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bețe și cioburi mari (Goanță găsise chiar o bucată de tablă) am Început să-i săpăm un mormânt pe măsură undeva, Într-un colț al cimitirului, sub un arțar bătrân. Libelula s-a rănit la genunchi, iar eu mi am găurit haina, la capătul mânecii. Nu mai conta. Eram murdari din cap până-n picioare de pământ și frunze. Și uzi până la piele. Goanță se văieta de foame (l-a potolit Libelula repejor cu o eugenia). Zău, măi Goanță, nu știu cum de-ți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de praf și încălecă balansoarul. Furnicile făcură un șir lung și ocoleau acum și pe Robert, și roțile de cauciuc. Creștetul lui Gabi era mai înalt când Robert atingea pământul, apoi creștetul lui Robert se înălța, iar adidașii lui Gabi găureau praful. — Când vin ai tăi? Gabi se opri. Nu știu. Te duc acasă la ei? Așa zice doamna, dar eu nu vreau. Balansoarul se lovea de pământ când într-o parte, când în cealaltă, iar praful se ridica în nori
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
maturizat, iar doamna Olga veghea asupra mea. Eu o uram că mereu îmi striga din spate să mă grăbesc și să vorbesc mai tare. Dădeam din cap, dar nu mă întorceam spre ea, nu voiam să-i văd albul ochilor găurit de irișii negri. Singura dată când m-am întors a fost după ce murise și așteptam să o ducă la capelă, numai că ochii ei acum nu mă mai vedeau și eu puteam începe s o iubesc. Pe noptieră stăteau chirciți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
băutură și multă voe-bună. Dincolo, cheltuiala supotând-o, cum am zis, mai-marii etniei, totul a fost cuprins de un rar fast. țigăncile și-au arborat toalete specifice, mâinile, gâturile și pletele fiindu-le încărcate cu aur - sub formă de bani vechi, găuriți la o margine, și de alte podoabe din prețiosul metal. Fiecare țigancă a pus pe ea tot ce a avut mai scump la viața sa; țiganii și-au împodobit capul cu pălării felurit ornate cu aur, purtând chiar cravate și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-i fixă a fost filmată astfel Încât să ofere luciri de aroganță, iar umerii căzuți, o dovadă de certă culpabilitate. Pe măsură Însă ce timpul trecea, acuzațiile se prăbușeau la picioarele sale ca niște ciocănitori care avuseseră neinspirata idee de-a găuri un stâlp de beton, iar Împricinatul a Început să le apară tuturor În adevărata sa măreție. Părea invulnerabil, ca și cum nemișcarea i-ar fi dăruit o platoșă pe care nimeni nu era capabil s-o penetreze. Atunci s-a petrecut dezastrul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de bărbat ești dacă nici de mâncare nu poți face rost? a șuierat ea mânioasă, Întorcându-se spre mine. Dacă te liniștești, Încerc să-ți prind un șobolan, am ricanat. Privirea pe care mi-a aruncat-o ar fi putut găuri și un submarin nuclear. Arăta cam rău, sărăcuța. Coafura i se lăsase și părea ceva Între un candelabru prăbușit și o conopidă veștedă, iar fardul i se Întinsese ca o pată de igrasie. Acum, poate că erau de vină becul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să dea cîte o spărtură Într-o conductă sau alta și, pînă să apară soldații, să-și umple canistrele sau butoaiele cu benzină sau cu motorină, după cum nimereau. De cele mai multe ori veneau cu bărcile, noaptea, Înarmați cu burghie speciale pentru găurit pereții conductelor și cu topoare sau cuțite, pentru a se lupta, dacă era cazul, cu soldații din corpul de pază. Somațiile și focurile de avertisment nu reușeau să-i sperie prea tare; a-i Împușca pur și simplu ar fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
multă prezență de spirit se avîntă în mijlocul bulevardului unde zace nenorocitul părăsit de restul lumii care se retrage în dezordine. Îl apucă de glezne și-l tîrăște pînă pe trotuar lăsînd pe caldarîm o dîră neagră de sînge. Glonțul îi găurise ficatul, murea încet, dar sigur, nimeni nu se înghesuie să facă rost de o mașină sau să cheme o ambulanță. Dacă aș avea putere asta v-ar paște și pe voi scîrnăviilor, își spune Roja, v-o arunc direct în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din care se preling două șuvițe de sînge. Ieșită din minți, Sultana pune mîna pe-o scîndură de la o navetă cu sticle goale și-o smulge, îndreptînd spre fată capătul în care se vede ieșind jumătatea unui cui: Toată te găuresc, să te saturi! Văzînd-o pe chelneriță cum se repede un pas spre ea, fata scoate un țipăt de groază, pe care și-l înăbușă la timp cu palma făcută căuș. Te omor și te arunc în iaz! Am doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
soția, întinzînd mîna să ia rama cu poza în mijloc. Ai-ai-ai! clătină ea din cap n-au coroană... Pînă să mai zică ceva soțul, care continuă să stea lipit de pervaz, surîzător, ea prinde zdravăn în mînă rama, găurind cu degetele hîrtia și începe să-l lovească, întîi în frunte, apoi unde nimerește. Na coroană, pușlamaua dracului! După ce că te-am adunat de pe străzi, te-am făcut om, ai familie, copii, tot ce-ți trebuie, nu te mai satură naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
arhelogice. În China antică, caracterele aveau rol ritualic. În perioada dinastiei Shang, regii își bazau acțiunile pe prezicerile obținute cu ajutorul acestora. Înainte de a intra în circuitul ritualic, carapacele de broască țestoasă trebuiau prelucrate, curățate perfect și șlefuite, apoi se incizau găuri pe interiorul acestora sau pe oase de animale, cu ajutorul unor unelte speciale. Carapacele astfel pregătite erau așezate într-o anumită ordine, iar cel care oficia slujba își grava și numele, data divinației și motivul solicitării mesajului divin, apoi, aceste suporturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și argint, cea mai valoroasă descoperire fiind haina din jad, toate așezate în mormânt într-o ordine clară. Haina este confecționată din plăci de jad de forme diferite, dreptunghiulare, pătrate, trapezoidale, triunghiulare și stelate. Toate colțurile plăcilor de jad au găuri pentru a introduce fire din aur cu ajutorul cărora au fost legate între ele. Haina are cinci părți: pentru cap, partea superioară a corpului, pantaloni, pentru mâini și picioare. Fiecare parte are, la rândul ei, câteva accesorii. La partea pentru cap
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
îți poți da seama că el a fost ucigașul grenadierului, își merită soarta, nu, suflul exploziei l-a adus chiar lângă Frenc, Frenc se dovedește a fi un laș, fuge, dezertează, nu mai are muniție, cic, cic, cu care să găurească trupul și așa plin de schije al indianului cu cuțit, pentru cei lași nu se scriu povești frumoase, picioarele indianului încalecă grumazul lui Frenc, iar cuțitul îi sfârtecă pieptul cu sălbăticie, sângele curge șiroaie, Frenc pleacă într-o lume mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de fapt, nici nu știam cum le cheamă și ce caută la noi în casă. Bine că Matei a pus mâna pe pila de unghii (pentru că, asta-i regula, când ești Rahan îți trebuie neapărat un pumnal) și le-a găurit până le-a făcut ciur. Ce păpuși urâte și proaste! chestia 6 - lumea și revista Rahan (cu tot cu editorii ei socialiști) au existat și înainte ca Matei să-și dea seama. La fel, săgeata otrăvită care l-a doborât pe sălbaticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-i umpleau mintea. Încercând să se întreacă pe sine, Vaughan gândise un almanah îngrozitor al dezastrelor automobilistice imaginare și al rănilor nebunești - plămânii oamenilor în vârstă înțepați de mânere, piepturile femeilor tinere străpunse de coloane de direcție, obrajii tinerilor chipeși găuriți de încuietoarele cromate ale trapelor. Pentru el, aceste răni erau cheia unei noi sexualități născute dintr-o tehnologie perversă. Imaginile acestor răni atârnau în galeria minții sale ca niște exponate în muzeul unei măcelării. Gândindu-mă acum la Vaughan, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]