126 matches
-
juridică a societății Societatea comercială "Ion Creangă" - Ș.A. este persoană juridică română, avînd formă juridică de societate pe acțiuni. Aceasta își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și prezentul statut. Articolul 3 Sediul societății Sediul societății este în România, București, str. Gabroveni nr. 2, sector 3. Acesta va putea fi schimbat în alt loc din România, pe baza hotărîrii adoptate de adunarea generală a acționarilor, potrivit legii. Societatea comercială "Ion Creangă" - Ș.A. poate avea sucursale, filiale, reprezentante, agenții situate în alte localități
EUR-Lex () [Corola-website/Law/107936_a_109265]
-
a fost eliberat în urma unei decizii a Tribunalului București, pe motiv că infracțiunile din ultimele două dosare sunt concurente. În 1999, doi ani după ieșirea să din închisoare, Popilean s-a hotărât să revigoreze din nou societatea Mondoprosper (București, str. Gabroveni nr. 55). A dat la ziar următorul anunț: „Grup multinațional de firme (în formare) angajează prin selecție economiști, juriști, ingineri, retribuția 300-1.000 USD, referenți, secretare, merceologi, retribuția 150-500 USD, vânzători (în magazin, piețe și tonete), agenți comerciali, agenți publicitari
Gheorghe Popilean () [Corola-website/Science/314354_a_315683]
-
se abate asupra țării. Bucureștiul devine Capitala Țării Românești în 1659 în timpul domniei lui Gheorghe Ghica și începe o perioadă de refacere și de dezvoltare. Apar marile hanuri, se ridică biserici, atelierele meșteșugarilor se grupează pe ulițe separate: "Șelari, Covaci, Gabroveni, Lipscani, Băcani" etc. În 1679 este menționată funcționarea unei fabrici de postav. În același an, domnitorul Șerban Cantacuzino întemeiază prima școală românească, Școala domnească de la mănăstirea Sf.Sava din București și începe ridicarea mănăstirii Cotroceni în vestul capitalei.<br> În timpul
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
ne ținem de mînă, îi spune un medic primar de la spitalul emilia irza iepurelui de tablă din vitrina cu jucării. să ne iubim, să ne amăm, să creștem și să ne înmulțim cîntau tergalurile și velurul, drilul și chembrica pe gabroveni le răspundeau pînă la răgușeală plutonierii și controloarele să facem dragoste, gîlgîiau polenul și norișorii să facem chestia aia, gîfîiau frizeriile. ca niște becuri electrice legate în serie nervii plezneau pe antebraț, venele se umflau pe torace în nări analizatorii
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
ușoara curbă la dreapta, pe partea stângă este Strada Zarafi care ajunge în Lipscani, apoi după încă 40 de metri, pe partea dreaptă, este intersecția cu Pasajul Francez care face corespondența cu strada Covaci. După alți 50 de metri strada Gabroveni se intersectează cu strada Șepcari și se încheie în Bulevardul Ion C. Brătianu. Denumirea străzii se trage de la numele orașului Gabrovo din Bulgaria, oraș recunoscut în trecut pentru producția de cuțite. Negustorilor care veneau cu asemenea marfă din Bulgaria și
Strada Gabroveni () [Corola-website/Science/332926_a_334255]
-
C. Brătianu. Denumirea străzii se trage de la numele orașului Gabrovo din Bulgaria, oraș recunoscut în trecut pentru producția de cuțite. Negustorilor care veneau cu asemenea marfă din Bulgaria și care au creat o mică comunitate în zonă, li se spunea "„gabroveni”", termen care s-a românizat și a dat și numele străzii. În anul 1893, pe această stradă, a fost deschisă „Berăria Mihalcea și Caragiale” deținută de dramaturgul Ion L. Caragiale. În 1930 strada Gabroveni purta numele politicianului francez Franklin Bouillon
Strada Gabroveni () [Corola-website/Science/332926_a_334255]
-
comunitate în zonă, li se spunea "„gabroveni”", termen care s-a românizat și a dat și numele străzii. În anul 1893, pe această stradă, a fost deschisă „Berăria Mihalcea și Caragiale” deținută de dramaturgul Ion L. Caragiale. În 1930 strada Gabroveni purta numele politicianului francez Franklin Bouillon, nume care este menținut și în anul 1940. Strada a fost reabilitată în cadrul proiectului pilot de restaurare a zonei istorice din centrul capitalei inițiat de Primăria Bucureștiului. Majoritatea clădirilor aflate pe strada Gabroveni datează
Strada Gabroveni () [Corola-website/Science/332926_a_334255]
-
strada Gabroveni purta numele politicianului francez Franklin Bouillon, nume care este menținut și în anul 1940. Strada a fost reabilitată în cadrul proiectului pilot de restaurare a zonei istorice din centrul capitalei inițiat de Primăria Bucureștiului. Majoritatea clădirilor aflate pe strada Gabroveni datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea. Ansamblul de arhitectură „Strada Gabroveni” este înscris pe Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 1069, . După reabilitarea străzii s-au deschis și funcționează o întreagă
Strada Gabroveni () [Corola-website/Science/332926_a_334255]
-
a fost reabilitată în cadrul proiectului pilot de restaurare a zonei istorice din centrul capitalei inițiat de Primăria Bucureștiului. Majoritatea clădirilor aflate pe strada Gabroveni datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea. Ansamblul de arhitectură „Strada Gabroveni” este înscris pe Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 1069, . După reabilitarea străzii s-au deschis și funcționează o întreagă galerie de magazine, puburi, fast-fooduri, pizzerii etc. care au revigorat viața comercială a zonei. O inițiativă edilitară
Strada Gabroveni () [Corola-website/Science/332926_a_334255]
-
crt. 1069, . După reabilitarea străzii s-au deschis și funcționează o întreagă galerie de magazine, puburi, fast-fooduri, pizzerii etc. care au revigorat viața comercială a zonei. O inițiativă edilitară care a fost declanșată în ultima vreme a fost renovarea hanului Gabroveni aflat în această zonă (cu acces din strada Lipscani), unul din cele mai importante hanuri ale vechiului București.
Strada Gabroveni () [Corola-website/Science/332926_a_334255]
-
turci, sau unguri, dar nici unul din aceștia nu se poate așeza aici pentru totdeauna. Flachat nu dă nici un indiciu asupra localizării acestei construcții. Asociindu-se termenul de "bezesten", care înseamnă o clădire pătrată, un fel de hală, cu aspectul Hanului Gabroveni, s-a presupus atribuirea acestui edificiu operei ctitoricești voievodale din cel de-al patrulea deceniu al secolului al XVIII-lea. Deși datat de unii istorici ca fiind construit în 1739, conform cercetărilor arheologice și documentelor de epocă păstrate, Hanul Gabroveni
Hanul Gabroveni () [Corola-website/Science/317258_a_318587]
-
Gabroveni, s-a presupus atribuirea acestui edificiu operei ctitoricești voievodale din cel de-al patrulea deceniu al secolului al XVIII-lea. Deși datat de unii istorici ca fiind construit în 1739, conform cercetărilor arheologice și documentelor de epocă păstrate, Hanul Gabroveni a fost ridicat între 1804-1818 pe locuri ocupate anterior de case mai modeste realizate din cărămidă, ale căror vestigii au fost constatate în cadrul cercetărilor arheologice sub nivelul pivniței hanului. La începutul secolului XX, în perioada în care Bucureștiul era sub
Hanul Gabroveni () [Corola-website/Science/317258_a_318587]
-
procese în instanță între concesionari și Primărie. În 1999 prin sentință judecătorească, municipalitatea a obținut evacuarea imobilului. Între anii 1998 și 1999, Ministerul Culturii a intervenit prin lucrări de conservare și consolidare, care au fost însă stopate. În 2009, hanul Gabroveni a intrat într-un program de reabilitare, terminat în 2014 și care a constat în reconversia să în Centru Cultural printr-un proiect în valoare de 37 de milioane de lei. Acțiunea s-a desfășurat în urma unui concurs de arhitectură
Hanul Gabroveni () [Corola-website/Science/317258_a_318587]
-
în Centru Cultural printr-un proiect în valoare de 37 de milioane de lei. Acțiunea s-a desfășurat în urma unui concurs de arhitectură ce prevedea reabilitarea și extinderea cu un nou corp de clădire, amplasat pe o parcelă învecinată. Hanul Gabroveni se află situat în centrul istoric al capitalei între stradă Lipscani și stradă Gabroveni. La nivelul Bucureștiului, această zonă se regăsește la limita sudică a centrului orașului și constituie o mare parte a centrului istoric al Capitalei. Aceasta menține încă
Hanul Gabroveni () [Corola-website/Science/317258_a_318587]
-
Acțiunea s-a desfășurat în urma unui concurs de arhitectură ce prevedea reabilitarea și extinderea cu un nou corp de clădire, amplasat pe o parcelă învecinată. Hanul Gabroveni se află situat în centrul istoric al capitalei între stradă Lipscani și stradă Gabroveni. La nivelul Bucureștiului, această zonă se regăsește la limita sudică a centrului orașului și constituie o mare parte a centrului istoric al Capitalei. Aceasta menține încă în cea mai mare parte imaginea cartierului comercial cu atmosfera de „stradă mare” tipică
Hanul Gabroveni () [Corola-website/Science/317258_a_318587]
-
Până la începutul secolului al XIX-lea în această zona se aflau zidite încă din secolele XV-XVII locuințe ale orășenilor în apropierea cetății Bucureștilor. În perioada anilor 1802-1804 orașul trece printr-o perioada de dezvoltare comercială. Că urmare apare și Hanul Gabroveni. Se pare că această clădire aduce în peisajul orașului pentru prima dată elementul „pasaj”. La parter se aflau prăvălii pentru vânzarea cu amănuntul a produselor textile. Accesul în acest culoar lung de aproape 507nbsp;m în față prăvăliilor boltite se
Hanul Gabroveni () [Corola-website/Science/317258_a_318587]
-
porțile de acces acoperite cu bolți avella, cea dinspre Lipscani având cinci bolți alăturate, cealaltă numai trei. Subsolul este format din două hrube ce ocupă, fiecare din laturile longitudinale legate între ele înspre Lipscani printr-o încăpere spațioasă, iar înspre Gabroveni printr-un culoar lat de circa 1,50nbsp;m. Inițial părțile laterale au beneficiat numai de parter alcătuit din câte o sala lungă și înalta, cu bolți avella, compartimentată cu ziduri ușoare care compuneau fostele prăvălii. Camerele la etaj se
Hanul Gabroveni () [Corola-website/Science/317258_a_318587]
-
cu cea a combaterii răului de toate felurile, oriunde și oricând, în numele binelui ce trebuie săvârșit fără ezitare, se prelungește și mai evident în următoarele două romane, Republica disperaților (1935; retipărit în ediție definitivă în 1946 cu titlul Republica disperaților. Gabroveni & Co.), pe care Leon Baconsky îl apropie de romanul lui Franz Werfel Cazul judecătorului Sebastian prin „tezismul umanitarist”, și Gol, rămas la primul volum, Început de viață (1937). Problemele ineficacității justiției, care nu îi poate pedepsi pe marii vinovați și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
împiedicau să publice. SCRIERI: Lacrimi adevărate, București, 1915; Tăcere..., București, 1922; Menuetul, București, [1932]; ed. pref. Constantin Cubleșan, București, 1972; Moartea fratelui meu, București, 1934; ed. îngr. și pref. Teodor Vârgolici, București, 1965; Republica disperaților, București, [1935]; ed. (Republica disperaților. Gabroveni & Co.), București, 1946; Plecarea Magdalenei, București, [1936]; Gol, vol. I: Început de viață, București, 1937; Menuetul. Moartea fratelui meu, București, 1988. Traduceri: Mark Twain, Prinț și cerșetor, București, 1937; M. P. Arțâbașev, Extrema limită, București, 1939; F.M. Dostoievski, Crocodilul, București, [f.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
id="(456, pp. 270 ș.u.)"/> și de avocatul A. Schwefelberg În memoriile sale <endnote id=" (537, p. 85)"/>. Referindu-se la o situație asemănătoare, petrecută În București În 1936, Mihail Sebastian nota următoarele În jurnalul său : „Aseară, pe strada Gabroveni [...], atmosferă de luptă. Negus torii ovrei lăsaseră În jos obloanele și așteptau pe agresori, deciși să reziste. Cred că e singurul lucru de făcut. Dacă e să crăpăm, cel puțin să o facem cu bâta În mână. Nu e mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al acestei ediții. 197. Hotel Orient (Z. Dimitrescu), Calea Victoriei nr. 35. 198. Ambele pe strada Blănari. Actualul Hotel Victoria din Șelari 199 era Hotel Caracaș; mai jos, Hotel Fieschi 200. Hotelul Dacia de astăzi nu avea decât un etaj. În Gabroveni era Hotelul Gabroveni Vechi, Hotelul Transilvania, Hotelul Bulgaria.201 Apoi mai erau Hotelul Moldo-Român202 și Hotelul Principatele-Unite. Pe Calea Moșilor erau foarte cunoscute: Hotel de Londra 203 și Hotel de Atena 204; Hotel de Atena a fost tăiat când s-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
197. Hotel Orient (Z. Dimitrescu), Calea Victoriei nr. 35. 198. Ambele pe strada Blănari. Actualul Hotel Victoria din Șelari 199 era Hotel Caracaș; mai jos, Hotel Fieschi 200. Hotelul Dacia de astăzi nu avea decât un etaj. În Gabroveni era Hotelul Gabroveni Vechi, Hotelul Transilvania, Hotelul Bulgaria.201 Apoi mai erau Hotelul Moldo-Român202 și Hotelul Principatele-Unite. Pe Calea Moșilor erau foarte cunoscute: Hotel de Londra 203 și Hotel de Atena 204; Hotel de Atena a fost tăiat când s-a deschis bulevardul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Național. 200. Hotelul Fieschi de pe strada Șelari nr. 7, datând din 1858, proprietatea italia nului Giovanni Fieschi, avea și restaurant, cafenea și biliard; aici a funcționat în 1886-1887, în „salonul cel mare“, „Cercul de studii sociale“. 201. Primul pe strada Gabroveni nr. 9, al doilea la nr. 10, al treilea la nr. 6; la Hotelul Transilvania trăgeau îndeosebi românii ardeleni. 202. Pe strada Sfinților la nr. 39, lângă bulevardul Hristo Botev de astăzi. 203. La nr. 76. 204. Hotel Atena (C.N.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Concordia Veche 49, 64, 129; Continental 120, 129, 134; Dacia (Manuc) 128, 130, 142, 218, 255, 266, 303, 380; Engliș 119, 120; Esplanade 120; Fieschi 130, 132; de France 113, 398; de France (apoi Grand Hotel) 113, 134; Frascatti 119; Gabrovenii Vechi 130; Grand Hotel 113, 114, 120, 398; Grand Hotel (Lafayette) 113; Grand Hôtel Union (restaurant, café) 125, 130, 134; Herdan 114; High-life 116; Hugues 120, 130, 391; Imperial 15, 116; Kiriazi 129; Lazăr 129; Lazăr Nou 184; de Londra
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
222; Nicolae Crețulescu 116; Dem. I. Dobrescu 120; Doamnei (Paris, Mauriciu Blank) 118, 124-127, 135, 143, 148, 358; Dudești 144; Enei 243, 244; Episcopiei 121; Filaret (11 Iunie) 136; Franceză (ulița; Carol; 30 Decembrie) 50, 98, 127, 128, 137, 154; Gabroveni 130; Germană (Smârdan) 49, 128, 129, 133; Ion Ghica (Vestei) 126; Nicolae Golescu (Poșta Veche) 121; Gorgani 130; Grădina cu cai 139; pictor Nicolae Grigorescu (Modei) 116; Herăstrăului (Calea Dorobanților) 136, 143, 380; Imperială 116; Nicolae Iorga 122, Italiană 395
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]