151 matches
-
e o țară În care poți vedea... să lăsăm muzeele și vrăjelile turistice pentru mai tîrziu... poți vedea mîncare În magazine de mîncare. Picați În cur În fața băcăniei de la colțul străzii, zeci de jamboane și șunci și pești afumați În galantar și roți de cașcaval și brînzeturi și măsline și mirodenii și fructe despre care nici măcar nu știți dacă au sau nu sîmburi și dulciuri de tot felul - o obscenitate de care nu ați mai avut parte de ani buni... Serios
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Eu mă trezeam târziu, „boierește”, îmi luam dejunul lăsat de mătușa mea, apoi veneam alături de ei, făceau cu schimbul. Mergeam fie la magazinele din Piața 9 Mai, fie în Centru, la Hale (marile hale pustii, cercuri de beton etajate, cu galantare în care nu găseai, de obicei, decât ceva verdețuri - mărar, pătrunjel, leuștean -, câțiva cartofi zbârciți, copite de porc, salam cu soia și piept ardelenesc), la magazinul Mercur (un enorm hangar stalinist, pătrățos) sau la cele din spatele Hotelului „Berbec”. Stăteam și
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
soț”- încă un argument ca să nu te înhami la drum lung. M-am întrebat atunci, nu o dată: „Cu ce poți să trăiești dacă iei doar produse alimentare pentru care nu stă nimeni la coadă?”. Mergeam prin magazine să explorez. Vedeam galantarele goale, pustiu, o austeritate lugubră, de cavou, cârligele din măcelării, când nu se încovoiau goale, aveau doar copite de porc afumate. În rafturile puțind a dero prost - borcane cu fasole și mazăre veche, crevete vietameze „Chung-Huă”, griș vărsat, paste făinoase
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în lăzi de metal stivuite pe o înălțime cât toneta, în afara acesteia. Alături erau stivele pentru borcane de iaurt. Cozile la pâine (franzelele „București” sau „Dâmbovița”, cel mai adesea vechi și murdare de făină, cornurile, chiflele tari ca piatra din galantarele de metal...) erau și ele foarte lungi și subțiri, marfa se termina repede, oamenii cumpărau sacoșe întregi, stăteau de mai multe ori la rând. De ce? Pentru că pâinea trebuia stocată și trimisă la țară, ca hrană pentru oameni și porci - de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1929; Familia Chiț-Chiț, București, 1931; Nicușor, București, 1931; Veșnicul învins, București, 1931; Păsărica, draga mea, București, 1932; Tablouri în cărbune, București, 1935; Găină cea moțata, București, 1942; Simple întâmplări, București, 1943; În amintirea lor..., București, 1945; Cocarda roșie, București, 1946; Galantar, București, 1946; Lumea noastră, București, 1946; Noi în furtună, București, [1946]; Oameni și momente, București, 1946; Noi, în URSS, București, 1947; Drum spre pace, introd. Lothar Rădăceanu, București, [1947]; O istorioara cu șoareci, București, 1948; Zilele vieții tale, I-IV
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
Social-literar”. Redactor: Ion Pas. Orientarea de stânga a revistei nu este expusă într-un articol-program propriu, în numărul inaugural fiind reprodus cel din revista „Omul liber” (1923-1925), dar elementul social-politic primează asupra laturii literare. Rubrici: „De două ori pe lună”, „Galantar: cărți & reviste”, „Cronică”, „Muncitorii scriu”, „Scenă și ecranul”. Poezia are pronunțate accente sociale. Publică Eusebiu Cămilar, Alexandru Șahighian, Nicolae I. Lazu, Matei Alexandrescu, Eugen Relgis, Stelian Constantin-Stelian, Alex. Popovici, C. Pajura (C. Papacostea), D. St. Petropol, S. Cohn-Ștefănești, Teodor Scarlat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289472_a_290801]
-
game cîștigat pe serviciul lui Băsescu. C-așa-i în tenis! Cupa Davis e o lovitură de imagine picată la țanc. Electoratul a început să se cam plictisească de controale prin piețe, de hoții la cîntar, de cîrnații alterați din galantare. Și nu-l interesează simpozioanele, vizitele în căminele de bătrîni, depunerile de coroane. Uitați-vă la promoul meciului. Nu e evenimentul lui Andrei Pavel, nici al lui Grosjean. Actorii principali sînt primăriile și Prefectura. Totul depinde de jocul de pe fundul
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
început are de parcurs - oricum - drumul greu al indiferenței masei”, precizând: „Vom prezenta, așadar, sistematic pe tinerii poeți în a căror sensibilitate vom fi descoperit mai ispititoare caracterele autenticității [...] pe tinerii prozatori de veritabilă esență”. Rubricile „Note”, „Vitrina”, „Zodiac” și „Galantar” reflectă, sub specia crochiului, evenimentele literare ale zilei, precum aparițiile de la Editura Cultura Națională, cuprind scurte articole în maniera criticii de receptare, iscălite de Cicerone Theodorescu, I. Peltz și Eugen Ionescu, extrase din presa vremii și reacția de la Z.; se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290746_a_292075]
-
Fagilor a deziluzionat pe cititorii de literatură bucovineni. Contribuțiile originale ale colaboratorilor acestei reviste nu prezintă nici un interes. Credem că Țara Fagilor nu și-ar putea justifica apariția dacă n-ar da atenția cuvenită cântului popular. (Din cercul Junimii literare, Galantar literar, în Glasul Bucovinei nr.3817 din 26 iunie 1932). * Țara Șipenițului, organ al societății cultural naționale „Țara Șipenițului” revistă de cultură și luptă națională, apare cu nr.1 în iulie 1936 sub conducerea dlor Constantin Iacob și Pompei Atanasiu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
colțul stradei Râureanu 3 cu Calea Victoriei, atunci Podul Mogoșoaiei. Astăzi casa nu mai este, în locul ei s-a clădit o casă cu etaj în care e instalată Librăria Hertz. Când am intrat înăuntru am rămas în admirație în fața unui nesfârșit galantar așezat în mijlocul sălii pe care erau așezate tăvi și farfurii lungi cu movile de raci fierți, pilaf de raci, pui fripți, fructe și alte felurite bunătăți. 1. Hotelul Concordia-veche (str. Smârdan nr. 42) a funcționat până în anii celui de-al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
primire și cu toate împotrivirile mele, m-au dus la bufet și m-au silit să le plătesc un cornet de bomboane. Costa 4 lei. Am plecat, dar m-am reîntors auzindu-mi numele chemat de un camarad. În dosul galantarului măsculița mea schimba, cu unul din chelneri, cornetul în contra 2 lei. 142 bucureștii de altădată 255. Sala Franzelaru, situată în mahalaua Antim, pe strada Bateriilor (fostă Cazărmii), în apropiere de strada Sfinții Apostoli era amenajată atât pentru dans, cât și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Odată prietenii i-au făcut una din acele farse cum nu se mai fac astăzi. Nicu Crețeanu era un mare mâncăcios. Gourmand și gourmet.313 Într-o zi, intrând la birtul Hugues, actual Riegler, unde mânca de obicei, vede pe galantar o farfurie plină cu niște raci mari de toată frumusețea. Frecându și mâinile de satisfacție, Crețeanu poruncește: — Duceți-mi farfuria cu raci la masa mea. — Nu se poate, coane Nicule, îi spune maître d’hôtel, fiindcă sunt deja luați. — Cum
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vândute. — Cum vândute?... Cui le-ai vândut? — Zău așa, crede mă, coane Nicule. Le duc alături la hotel, la un domn Negroponte din Galați. E de prisos să mai descriu explozia lui Crețeanu. Seara, vine să prânzească la Hugues. În galantar, ce să-i vadă ochii? Un miel. Pe vremea aceea un miel în luna lui ianuarie era lucru extraordinar, aproape nu se vedea. Cum îl văzu, Crețeanu urlă: — Să-mi puie o ciosvârtă la frigare numaidecât! Să fie de la rinichi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
serviciu venind în sala în care se afla vestita Cloșcă cu pui vede cu surprindere o grămadă de moloz pe scânduri. Ridică capul și mai vede o gaură în tavan. După aceea constată că Cloșca cu pui a dispărut din galantarul ei. Când vestea se răspândi în București își poate închipui oricine emoțiunea generală. Peste câteva zile poliția descoperi pe autorul îndrăznețului, dar, mai cu seamă, al fantasticului furt. Autorul era un tânăr, anume Pantazescu, o fire de visător anormal, un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
am decis să cumpărăm două bijuterii, câte una pentru fiecare și, banii fiind la Panaitescu, ne-am prezentat la bijuteria Șehter, cea mai distinsă, de fapt unica, din oraș (mai erau încă două ceasornicării care, însă, nu vindeau bijuterii). În fața galantarului ne-am foit, indeciși, foarte mult: erau mici exemplare de aur și de argint (domnul Șehter, un negustor foarte bogat, nu se preta la tinichele). Am ales cu mare grijă un elefant burtos, cu o trompă micuță, care ni s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
până când a devenit, pentru mulți ani, colaboratorul cel mai apropiat al celui de la care învățase meseria. Făceam ce făceam, copil fiind, și mereu îmi găseam drum la librărie, unde totul îmi plăcea. Mă strecuram printre cumpărători pentru a ajunge în spatele galantarelor, unde, ca într-o bibliotecă, erau rânduite cărțile, unele după format, altele după colecții și autori. Cercetam metodic rafturile de jos, ghe muit înapoia tatei, care avea de lucru cu clienții. Pe o scăriță metalică puteam coborî, și o făceam
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
atmosferă ca și la noi... nimic deosebit de relatat de aici... La cofetărie. Cu ocazia unei alte plimbări, am intrat într-o cofetărie: voiam să văd, să cumpăr și să gust. O cofetărie luminoasă, curată, îngrijită și cochetă, aș putea spune. Galantarele erau asortate cu tot felul de bunătăți specifice (adică indiene). Foarte greu de ales dintr-o gamă atât de variată și atât de... necunoscută nouă. Am preferat o promițătoare prăjitură cu ciocolată. Excesiv de prudent, le-am atras atenția vânzătorilor că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dimineață până seara. De asemenea, sus-numiții mergeau cu regularitate în vizită la familia V... (NB: Nu știu cum Sandu, un evreu român simpatic, n-a dat faliment cu restaurantul lui cu consumație gratuită. "Restaurantul" era o încăpere de 3x4 metri, cu un galantar cu mezeluri și brânzeturi, unde un vânzător făcea sandvișuri "la pachet" pentru clienții din zonă. În spațiul de mai sus, unde nu încăpeau mai mult de 3-4 clienți grăbiți, nu văd unde aș fi putut ocupa cu soția două locuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
care lucra se afla în centrul orașului, într-o casă naționalizată. Era prin anul 1970 când orașul era într-o explozie de construcții. Camerele erau despărțite prin niște draperii groase de catifea grena, pereții erau ornați cu reclame comerciale. Două galantare, unul lângă altul, erau pline cu tot felul de prăjituri iar rafturile erau dominate de dulciuri și băuturi alcoolice, în proporții mici. Înghețata se vindea direct dintro casoletă care era introdusă într-un butoi de lemn plin cu gheață peste
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
greutate; mai cu seamă doamnele sunt departe de a avea o siluetă fină. La baie, am văzut mai mult decât în alte părți betegi de un picior și de două. La cafenea, am observat destui stigmatizați de boli de ficat. Galantarele prăvăliilor sunt încărcate vârf cu ceia ce doctorii nu recomandă niciodată artriticilor și suferinzilor de felurite feluri. Cele mai grele și mai apetisante mâncări sunt partea localnicilor de la Karlsbad pe această lume. Printr-o contradicție normală, desigur că autohtonii nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mici decît struții”, despre „Tovarășul” (admirativ: „ce le mai știe omu’ ista!”), despre nevastă-sa, care „are numai 65 de kile” etc. Avea totuși o nedumerire: „Ce-i aia «alimentație rațională»?” Mi-a pus întrebarea tocmai cînd ajunsesem în fața unui galantar plin cu oase de 4 lei kilogramul. „«Alimentația rațională» - i-am răspuns - e cînd ai de toate și poți să alegi în funcție de ceea ce i trebuie corpului tău. Ea nu se face cu «adidași»!” *Cel mai recent „moft” (din tc. muft
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
speculei și a vinderii anumitor produse de strictă necesitate sau de lux la suprapreț, plăgi social-economice de care n-am scăpat decât În acești ultimi ani de democrație șchioapă, buboasă și duhnind, uneori, a autocrație și a despotism, când gem galantarele boutique-urilor și mall-urile de marfă dar bani ioc! O gravă greșeală a comis redacția emisiunilor pentru străinătate În ziua de 8 ianuarie 1974 când cerberul M. VÎrtopeanu a semnalat-o astfel: „Dintr-o emisiune sa eliminat referirea la nivelul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
erau comuniștii că nu vedeau cu ochi buni religia! Dar iată că și problema asta sa rezolvat. (2010) Un om a mușcat un mic Înaintea marii sărbători, am aflat la emisiunile de știri cutremu rătoarea informație că „românii au golit galantarele supermar keturilor de carne de mici“. (Sună apocaliptic, nu?) Apoi a venit sărbătoarea, iar televiziunile au intrat întro adevărată frenezie să transmită la cald, de la fața locului, „cum se distrează românii“ de 1 Mai. Adică de pe pajiști, din păduri, de pe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
vreme și reclama cu trenul călătorind prin noapte ușor curbat ca un șarpe strălucitor. Dar nu putea concura cu Inge Wenzel în drum spre Rimini. Eram obsedată de Inge Wenzel în drum spre Rimini. Odată am văzut un manechin în galantarul unui magazin de confecții și mi-am zis: iat-o pe Inge Wenzel reîntoarsă de la Rimini. Manechinul se afla în spatele unei scări rulante, la o cotitură. Pe traseul ce-l urmează cumpărătorul mergând prin magazin, la prima curbă, manechinul purta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
întâlniți în magazine, parcuri, tramvaie. Recunoșteam în jur numeroasele insule rătăcitoare de pe insula imobilă de asfalt. În acest oraș ținut sub supraveghere, nefericirea insulei se reflecta zilnic pe chipurile oamenilor. Am văzut razii ale miliției, arestări publice, fotografiile expuse în galantare cu fețele desfigurate de frică ale hoților de prăvălie prinși și, în replică la ele, de-a lungul aleilor din parc, panourile cu zâmbetul unsuros al muncitorilor fruntași și eroilor socialiști. Am văzut zăcând în praf zdrențăroși tineri sau bătrâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]