430 matches
-
să priceapă ce tot făcea acolo. Încetul cu Încetul, ca prin farmec, redeveni vizibilă urma primului desen. În mozaic nu era Înfățișat bătrânul pornit la drum, precum sperase el, ci altceva, și mai surprinzător. Era vorba de o corabie, o galeră, pavoazată la castel prova ca de sărbătoare. Se recunoșteau În mod limpede rândurile de vâsle, vela pătrată Întinsă În vânt și o a doua velă desfășurată Într-o poziție neașteptată, sub chilă. Dante Își ascuți privirea, spre a surprinde mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cum m-au cinstit acești Înțelepți, după ce corabia mea m-a părăsit pe aceste țărmuri, cu toate că nu le pot opune nici o Învățătură anume, zise el cu dulcea cantilenă a graiului venețian. Știința mea e aceea a mării, iar puntea unei galere Îmi e catedra. Locuri de unde se naște, adesea, o viziune diferită asupra lucrurilor de pe uscat. Dante resimți o simpatie instinctivă față de acel bărbat cu o purtare atât de sinceră. Trebuia să fie de vârsta lui, chiar dacă fața săpată de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui o ordine de invidiat. Între timp, o tobă puternică se adăugase celorlalte instrumente, acoperindu-le. Părea un semn, Întrucât dansatoarea Începu să se Îndrepte spre dânșii cu un pas regal. Despica pădurea de mâini precum figura de la prova unei galere. Chipul ei, pe jumătate ascuns Îndărătul unui văl, vădea Întregul său dispreț față de acele manifestări de admirație. Și totuși, Dante deslușea ceva fals În disprețul acela, În felul ei de a se oferi privirilor ca și când ar fi fost silită. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la vremea mea, și chiar și genovezii m-au primit nu o dată În vizită, Înainte ca faptele vieții mele să mă Împotmolească Între colinele voastre. Cu siguranță, cu câțiva ani În urmă aș fi putut Înarma de unul singur o galeră de luptă, iar messer Domenico nu ar fi avut plăcerea de a face cunoștință cu mine. Bărbatul păru să alunge o umbră. — Totuși, nu numai În virtuți Îmi este bogată viața, messer Alighieri, ci și Într-o anumită nebunie. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
invidiez? Marinarul deveni dintr-o dată serios. — Am Învățat despre cumplita diformitate a locurilor și a oamenilor. S-ar spune că ai ajuns până În Insulele Fericite, despre care circulă povești. Venețianul ridică din umeri. — Ordinele Serenissimei erau clare: să protejez cu galera mea de prădătorii sarazini corăbiile de transport care se Îndreptau spre Palestina. Și asta am făcut, pentru mulți ani de zile. Dar, odată, am Îmbarcat pe nava mea un Însărcinat al Republicii, la Întoarcerea de la Ierusalim, purtător al unor ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pauză, pe un ton batjocoritor. — De ce vorbești așa? Să Înaintezi În cunoaștere e cea mai nobilă Încercare. Nu crezi? — Nu cred nimic, messer Alighieri, și totuși sunt sigur că nu am nici o nevoie de toate acele cifre ca să cârmuiesc o galeră la asaltul coastelor maure. Dar poate că voi, Înțelepții, sunteți alcătuiți dintr-un alt aluat. Detestați spațiile goale de pe hârtiile voastre și aveți mereu nevoie să le umpleți cu semne. Vă osândiți sufletul ca să descoperiți un mic adevăr inutil, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un om al uscatului călăuzit de un om al mării. Aerul mai răcoros al nopții și umblatul Începeau să Îi risipească ceața din creier. În memorie Îi reveni desenul pe care Îl găsise printre planurile meșterului din Como. — Messer Veniero, galerele dumitale au velele și sub chilă? Îl Întrebă. Marinarul se opri dintr-o dată, fixându-l. Își retrăsese mâna și nu Îl mai susținea. Dante fu cuprins de o amețeală violentă, fu nevoit să se agațe de brațul lui, În timp ce strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În loc să facă pace, e aici ca să Îi asmută Împotriva autorității Comunei. Ar trebui să i se aplice pedeapsa de la Pisa... — Ce fac cei din Pisa? — Cu cei ca dânsul? Îi Închid Într-un turn zidit. Sau Îi atârnă de catargele galerelor, acoperiți cu păcură, ca să reziste mai mult fără să se descompună. Îi Îngroapă În cer, barbarii! Dante Își amintea de Înfiorătoarea poveste a contelui Ugolino, zidit de viu În turnul Muda, Împreună cu copiii săi. Corso Donati ar fi meritat același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să te găsesc, messer Alighieri. Nu Într-un scriptorium sau Într-o bibliotecă, unde ar fi de așteptat să dai peste un Înțelept prieten al cuvintelor, ca domnia ta. — Poate. Dar, pe de altă parte, nu suntem nici pe puntea unei galere, la arsenal ori pe plaje Îndepărtate, unde cineva s-ar putea gândi să te găsească pe dumneata, messer Venuiero. — Totuși, sub aceste bolți, există mai mulți coți de mare și de tărâmuri Îndepărtate decât ai putea crede dumneata. Dar Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-și râdă de naivitatea poetului. O apucă pe femeie cu blândețe de Încheietura mâinii, pe care o ridică până În dreptul ochilor lui Dante, arătându-i brățara. — Există atât de mult Încât s-ar putea umple burta a o sută de galere de-ale noastre. Și Într-o măsură Îndestulătoare pentru a sătura lăcomia tuturor regilor din Europa și pentru a le finanța războaiele pentru o mie de ani. Pentru a Întemeia un nou imperiu... sau pentru a-l nărui. Făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
micuț, ocrotit de o scurtă limbă de pământ. Împrejur, câteva colibe din lemn alcătuiau un cătun de pescari. Însă un alt amănunt Îi atrase atenția. Mai Înainte, la vreo sută de coți depărtare de coastă, zări silueta neagră a unei galere ce Încerca să iasă În larg sub impulsul pânzei umflate de vânt. Îmbarcațiunea era lipsită de pavoaz și de orice alt semn de recunoaștere. Aplecată primejdios Într-o rână, după cât putea vedea poetul, părea În dificultate. Dădu pinteni calului epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lucesc În largul mării. Și le luase Întotdeauna drept ceea ce erau, niște povești de bețivani, istorisite ca să Își omoare vremea În nopțile când se cam ducea lipsă de vin. Dar, În clipa aceea, avea sub ochi una din acele apariții: galera parcă devenise de foc. Îi deslușea cu precizie sarturile și pânza, luminate de parcă toate razele soarelui s-ar fi adunat În punctul acela, și vâslele ridicate În rând, parcă imitând aripile unui zbor nebunesc. Pentru un moment, i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
devenise de foc. Îi deslușea cu precizie sarturile și pânza, luminate de parcă toate razele soarelui s-ar fi adunat În punctul acela, și vâslele ridicate În rând, parcă imitând aripile unui zbor nebunesc. Pentru un moment, i se păru că galera dispărea Într-un glob de flăcări, orbitor precum fulgerul care distrusese cu ani În urmă turnul de la Santa Croce. Apoi, un mănunchi de raze incandescente se ridică spre cer, depășind gabia și prăbușindu-se În apă cu un sfârâit strașnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din ce mai rămăsese din castel pupa. Fosforul. Aceasta era singura explicație pe care mintea sa i-o sugera dinaintea acelui spectacol Înfiorător, mai curând decât să Închine steagul În fața ipotezei unei epifanii diavolești. Trebuie că exista fosfor În cala galerei, iar acesta fusese aprins, accidental ori deliberat. Un val de emoție Îl copleși, și căzu În genunchi pe scândura debarcaderului, În timp ce primele revărsări de ploaie Îl udau. Pe puntea În flăcări recunoscuse silueta Antiliei. Avu senzația că femeia i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deschisă, atît cît permitea lanțul, după lumina anemică a becului. Colbul gros care se așternuse pe cotoare ca și pînzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt. Asta era deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi-o Închipuisem ca o carte antică, asemănătoare Cărții tibetane a morților sau Cabalei ori Vieților Sfinților, deci una din acele creații ezoterice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
legilor unei necruțătoare piețe a muncii. Alături de ei sunt mulți alții, zilieri sau indivizii aflați în trecere, mercenari și curtezane, oameni ai Bisericii, artiști sau medici. Orașul se dotează cu o flotă de nave comerciale de 300 de tone fiecare, galere da mercato, utilizând în același timp vâslele și pânzele, foarte sigure și bine apărate de mercenari. Acestea sunt închiriate unor asociații de negustori mereu puse în discuție: o dată în plus, necesitățile militare se îmbină cu cele ale comerțului. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
coada între picioare. Veneția, care nu e amenințată nici de Franța, nici de Spania, nici de Anglia, e amenințată de ea însăși. Sistemul ei de organizare se dovedește a fi tot mai costisitor; ghildele sunt din ce în ce mai rigide; cartelurile ei de galere și armatele nu au nici mărimea și nici armament suficient pentru a apăra drumurile; metalele prețioase extrase din minele germane devin din ce în ce mai rare și mai costisitoare. Sufocat de presiunea otomană, acest oraș în care se înghesuie 100 000 de locuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
principi din Europa, apoi susțin financiar cea mai mare parte a comerțului și industriei textile florentine. Puterea lor este întemeiată pe o formidabilă capacitate de organizare contabilă. De fapt, contabilitatea este pentru Genova ceea ce fusese tiparul pentru Anvers sau le galere da mercato pentru Veneția: o inovație strategică de o importanță majoră care-i asigură puterea asupra ansamblului rețelelor comerciale. De altfel, la Genova, Patini și apoi Massari inventează conturile de pierderi și de profit, care se propagă apoi grație cărților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în secolul al XIII-lea -înspre Apus; acum traversează Atlanticul. După un secol de dominație, Londra cedează locul orașului Boston. Boston, 1890-1929: explozia mașinilor Domesticirea calului oferise Asiei Centrale un avantaj în fața Mesopotamiei; cârma încorporată a adus puterea în Europa; galera i-a permis Veneției să se impună în fașa orașului Bruges; tiparul a însemnat triumful Anversului; caravela a făcut posibilă descoperirea Americii; motorul cu aburi a asigurat triumful Londrei. O nouă sursă de energie îpetrolul), un nou motor îcu explozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
zâmbind. — Frumusețea. — Grea treabă, am murmurat. — Dumneavoastră știți cum pot fi oamenii atât de obsedați de dragoste, încât sunt surzi și orbi la orice altceva de pe lume? Sunt la fel de puțin stăpâni pe ei ca și sclavii legați de băncile unei galere. Pasiunea care-l robea pe Strickland nu era mai puțin tiranică decât dragostea. — Vai, ce ciudat că-mi spuneți una ca asta! i-am răspuns. Cu multă vreme în urmă am avut ideea că e posedat de un diavol. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
partea cealaltă. La vreo treizeci de pași, o siluetă Întunecată zăcea Împotmolită pe prund, parțial ascunsă de vegetație. - Era adevărat... iat-o, bâigui bargello. Și lui Dante Îi venea greu să Își creadă ochilor. Ușor Înclinată Într-o rână, o galeră de război zăcea rezemată de malul râului, cu Întregul rând de vâsle Întinse, pregătită parcă să o pornească În larg. - Pesemne că diavolul a călăuzit-o până aici, murmură bargello Înfiorându-se. Dante nu izbuti să Își stăpânească un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lumină. Nu văzu echipamente, vergi sau vele de schimb, nici vreun fel de produse alimentare, nici provizii de apă sau de vin. Nici un spațiu de dormit pentru echipaj, nici bucătărie, nici arme. Chiar și pietrele de lest fuseseră Îndepărtate, transformând galera Într-o mare cochilie goală. Părea că singura grijă a comandantului fusese aceea de a reduce la maximum pescajul, pentru a putea urca pe râu. Își Îndreptă privirea spre careul de la pupa, sub castel. Ușa de la cabina căpitanului se legăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bucăți. Pe jos se mai găsea Încă securea care slujise la acest măcel. Ridică unul din angrenaje, Încercând pe degete mușcătura dinților subțiri. Pe margine se distingeau niște caractere mărunte, pe care nu izbuti să le descifreze. În clipa aceea, galera se aplecă cu un geamăt, ca și când În râu s-ar fi creat pe neașteptate un vârtej. Bargello se apropiase și se uita În jur perplex. - Dar... sunt sarazini! Morți cu toții! exclamă el ignorând mașinăria distrusă. Dante Își ridică privirea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
putrezească În lanțuri. - Dați foc corăbiei. Să se preschimbe Într-un rug funebru și fie ca Dumnezeul nostru și al lor să le primească Împreună sufletele, porunci el. Și să se știe cât mai puțin despre povestea asta, deocamdată. - Dar galera era goală. Nici o Încărcătură de preț, numai hârburi. De ce atâta secret? obiectă șeful gărzilor pe un ton bănuitor. În afară de morții aceia. - Da, În afară de morții aceia, i-o reteză scurt priorul, Începând să coboare. Oamenii se grăbiră să Își execute misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acesta știa că va veni și Îl aștepta la magaziile stofelor, dacă o inspecție Întâmplătoare nu i-ar fi luat-o Înainte. Întinse mâna spre traista pe care o azvârlise pe cufărul de la capătul patului și scoase caietul găsit pe galeră. Se apucă să Îi deschidă cu delicatețe paginile, lipite de umezeala marină. Probabil că era jurnalul de bord, judecând după Însemnările de navigație care se repetau cu o regularitate monotonă. Ici și colo, cerneala se diluase, făcând scrierea imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]