1,115 matches
-
a valorilor istorice și artistice le poporului român. Mi-ar plăcea să evoc, printre inițiatorii căilor monastice pe teritoriile românești, pe doi călugări bine cunoscuți și în Occident este vorba de Sfântul Ioan Cassian, fondator a două mănăstiri în sudul Galiei († 480 la Marsilia), de naționalitate scită , precum și Dionisie cel Mic (Roma, † 540), care a stabilit data Nașterii lui Iisus Hristos. Primul a trăit către al IV-lea secol și este cunoscut mai cu seamă pentru Filocalia sa și scrierile apologetice
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374859_a_376188]
-
te mai înțeleg centurionule Gaius! Capitularea și resemnarea omului în fața morții vine oricum odată cu timpul, nu știu ce vrei să spui cu asta? Nimeni nu se poate opune trecerii în lumea umbrelor unde Pluton este stăpân! -Prietene, spuse Gaius, am luptat din Galia până în Siria cu toți dușmanii Romei. Ca soldat poți ceda în fața oricui. Te predai și gata! Cineva îți va hotărî mai apoi soarta. Vei muri sau vei trăi! Dar în convingerea ta nu trebuie să te predai niciodată. Ceea ce crezi
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
învățături, în casa a lor săi , cunoaște ! La Roma, Filosofia, studiază (și grecește !) Și alte Științe ale vremii, bine' nțeles și latinește ! La 20 de ani, Botezul, prin Papa Liberios Care îi deachide poarta, Bisericii lui CHRISTOS ! La Trevori, în Galia, începe ca să cunoască Prin Canoane și trăire, viața cea Monahicească. La Roma, cu niște prieteni, Biblia o studiază Și catacombele romane, cu interes le vizitează. După discuții cu ai săi (de Roma fiind scârbit...) Făcu o călătorie, la Mânăstiri în
FERICITUL AUGUSTIN de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372444_a_373773]
-
Ahnbar Ruthavan întorcându-se spre cel ce vorbise. -Pentru noi, cei mai importanți sunt zeii străbunilor noștri, moșteniți din tată în fiu! spuse un preot egiptean. -Și pentru noi credința străbună este cel mai important lucru, răspunseră niște învățați din Galia și Spania. Lor li se alăturară prin încuviințări și alții: romani, egipteni ori greci. -Dacă mă veți asculta voi vorbi și despre aceste lucruri prieteni, spuse Ruthavan. Am venit aici pe ruta vechiului drum regal ce leagă Susa Parției de
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
alte vapoare sau la sol, multimilionarii Lachlan Murdoch, Rene Rivkin si Christopher Getty, prințul Pavlos al Greciei, prințul Alexander von Furstenberg, faimosul cuplu de actori hollywoodieni, Tom Cruise și Nicole Kidman, jucătorul de tenis Pat Rafter, premierul statului australian Noua Galie de Sud (New South Wales - cu capitala la Sydney), Bob Carr, primarul orașului Sydney, Frank Sartor ... Publicul participant a fost cuminte, la masa de oameni mai-sus-amintită, făcându-se doar unsprezece arestări. A doua zi au fost colectate peste douăzeci de
MEMORIA PENIŢEI (3) – CE NE ADUCE NOUL AN? de GEORGE ROCA în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348795_a_350124]
-
acesta din scaunul său de tetrarh, iar provinciile Galileea și Pereea au fost alipite astfel la tetrarhia lui Irod Agripa. Irod și Irodiada cei care l-au condamnat la moarte pe Ioan Botezătorul au fost astfel exilați la Lugdunum, în Galia la porunca împăratului. Nu s-au mai întors niciodată în orient cu atât mai puțin în Tiberias la cârma tetrarhiei și au murit amândoi acolo în uitare și în dizgrație. Ponțiu Pilat a fost primit în cele din urmă în
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
Garizim. Vina în cazul condamnării lui Iisus din Nazaret nu fu amintită în verdict. Ponțiu Pilat fu chemat din nou în fața împăratului Caligula care îl privi cu dispreț și îi rosti sentința. Îl condamnă pe Ponțiu Pilat la exil în Galia iar mai apoi la Vindobona unde soția sa Claudia Procula îl urmă. Moartea lui rămâne până azi învăluită în mister, unii spunând că acesta s-a sinucis aruncându-se în apele unui lac de munte. Alții spun însă că acesta
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
a valorilor istorice și artistice le poporului român. Mi-ar plăcea să evoc, printre inițiatorii căilor monastice pe teritoriile românești, pe doi călugări bine cunoscuți și în Occident este vorba de Sfântul Ioan Cassian, fondator a două mănăstiri în sudul Galiei († 480 la Marsilia), de naționalitate scită , precum și Dionisie cel Mic (Roma, † 540), care a stabilit data Nașterii lui Iisus Hristos. Primul a trăit către al IV-lea secol și este cunoscut mai cu seamă pentru Filocalia sa și scrierile apologetice
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
Prin contrast, românii accentuează rolul micii proprietăți în propria tradiție, apropiindu-se astfel de modelul francez. În același spirit și cu aceleași intenții, ei subliniază fraternitatea latină franco-română, avînd în vedere originile comparabile ale cuceririi romane a Daciei și a Galiei, inclusiv ale asemănării limbilor. Dialogul, afectiv și ideologic, al lui Michelet și al discipolilor săi, este deosebit de intens: în noiembrie 1848, istoricul se îndrăgostește de Athénaïs Mialaret. Tînăra femeie este apropiată familiei prințesei Alexandrina Cantacuzino, stabilită la Paris în iarna
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
versus Leutha; Tonthormod (regele din Sardronlo) versus Theotormon, etc. Se pare însă că singurul caz în care un nume ossianic aduce clarificări privind semnificația din opera lui Blake este numai Oithona, eroina care s-a îndrăgostit de Gaul (numele înseamnă "Galia"), dar a fost răpită și violată de Dunromath; travestita în haine de soldat, ea a fost omorîta în lupta în care Gaul l-a ucis pe Dunromath. Erdman este de părere că povestea aceasta l-a inspirat pe Blake în privința
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
În acest context dificil pentru Imperiu, se produce retragerea din Dacia, sub împăratul Aurelian (270-275). Priveliștea Daciei în momentul primelor năvăliri barbare, a doua jumătate a secolului al III-lea, se poate reconstitui prin cazuri asemănătoare, după retragerea legiunilor, în Galia sau Britania. În sud-estul Europei, constatăm aceeași imagine: Nicopol, Atena, Eleusis erau în ruine. Însă, în ceea ce privește părăsirea Daciei, nu se poate vorbi de o invazie și încă de una distrugătoare. Istoricul Jung spune: "O distrugere a populației unei țări cucerite
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întoarcere: "O singură și unanimă rugăciune a săracilor romani este aceea de a li se da voie să trăiască viața lor sub barbari. Și ne mirăm că nu sunt învinși și izgoniți goții".4 Prin comparație cu situații similare din Galia, Britania sau Spania, în aceleași secole (III-V), ajungem la următoarea concluzie: "Dacă nu s-a întâmplat redacizarea dacilor romanizați, aceasta vine tocmai din faptul că ei n-au fost părăsiți (abandonați) unor barbari, care nu veniseră încă și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud-estul romanizat, se mai păstrează numele de trac, ca și cel de bess. În a doua jumătate a secolului al IV-lea, regiunea din sudul Dunării este plină de oameni-soldați originari din zonă, numeri moesiaci, care luptă și în Apus (Galia). Alături, în nordul Dunării, se alcătuiește o nouă sinteză prin amestecul cu barbarii din acest secol IV. Dar, în același timp, și caracterul popular al vieții din sud-estul roman se păstrează, latinismul rural invadează chiar orașul. De la Dioclețian înainte, odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud-estul și estul Europei este cert că ea a trebuit să se folosească de unitatea elenică în jurul Mării Negre. Și în această privință, răspândirea noii credințe, rolul cetăților grecești a fost mare ca exemplu, doar prin Marsilia a pătruns creștinismul în Galia. Prin urmare, tot creștinismul balcanic, înainte de Constantin (306-337), va fi legat de coastele Mării Negre, de stațiile marilor drumuri imperiale, de existența unor sinagogi evreiești. Creștinismul este legat de țărmul sudic, răsăritean și nordic al Pontului. Prin răspândirea în cetățile pontice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
niceene. Acești numeroși și modești episcopi locali, "asemenea cu stareții din primele timpuri ale vieții noastre naționale" (Iorga), corespund chor episcopilor, "episcopi de țară" (sate), al căror rol a fost mare, nu numai în sud-est, dar și în Noricum, Raetia, Galia și Irlanda. Chorepiscopii fără reședință apar în secolul al IV-lea și în Panonia-Wulfila însuși, episcop fără diecesă, este la originea acelor chorepiscopi germani pe care i-au avut și românii. În altă ordine de idei, în secolul al IV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o creație populară, ea este latină. Episcopul reprezintă nu numai o conducere bisericească, ci și o formă de organizare populară, precum acțiunea Sf. Severin în Noricum, ei preiau apărarea orașelor. Cu preoți, cu modești vlădici de țară, precum chorepiscopii din Galia, religia creștină se întinde mai mult și mai ușor-este aici multă umilință, sărăcie și simplitate. Unii din acești "episcopi ai poporului", de o canonicitate îndoielnică, iau parte și la sinoade. Cei mai mulți dintre acești episcopi erau latini. Acest creștinism, chiar dacă episcopul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ajutorul sfântului, trimis a doua oară în exil. Mâhnit adânc de sfârșitul tragic al Sf. Ioan Gură de Aur (m. în 407), Ioan Casian a rămas la Roma, unde a fost hirotonit preot. Către 415, el s-a îndreptat spre Galia, ajungând la Marsilia-aici el a întemeiat două mânăstiri și a redactat primele reguli monastice din Apus. Aici el s-a sfârșit către anul 435, fiind venerat ca sfânt, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 29 februarie. Ca teolog, el a combătut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
migratori), urmau să fie arși de vii. La rândul său, cronicarul Orosius spunea: Se află romani care voiesc mai bine să trăiască săraci, dar liberi, între barbari, decât împovărați între romani". În același sens se exprima și scriitorul Salvian din Galia, pe la 450: "Romanii se duc la goți, burgunzi sau alți barbari și se asociază cu aceștia. Ei preferă să fie liberi sub aparența robiei, decât să fie robi sub aparența libertății". Și el adaugă: Ei caută la barbari omenia romană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
integrarea gepizilor, relațiile cu Imperiul sunt rupte, iar atacurile antiromane sunt devastatoare. 3. A treia fază (434-453), cuprinsă între pacea cu împăratul de la Constantinopol și moartea lui Attila, este perioada când atacurile hunilor sunt orientate spre Italia și apusul Europei (Galia). Anii 453-454 marchează sfârșitul puterii hunice, după moartea lui Attila și până la bătălia (înfrângerea) de la Nedao, când are loc lichidarea stăpânirii hunilor în Europa. În ceea ce privește tipologia dominației hunice asupra Daciei, avem o etapă de control (dominație) nominală asupra zonelor extra-carpatice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până în 445, când Attila îl ucide pe Bleda și rămâne singur conducător cu puteri cvasi-regale. În anul 451, expediția (coaliția) hunică spre apus este stăvilită de armata romană împreună cu vizigoții, condusă de generalul Aetius, în Câmpiile Catalaunice (lângă Troyes), din Galia. După acest eșec, Attila, întors în Pannonia, moare în condiții obscure, la o nuntă, fiind ucis (otrăvit). Puterea confederației hunice este distrusă, în 454, prin înfrângerea suferită în bătălia de la Nedao. Apoi, hunii se risipesc și dispar treptat ca popor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
jumătate a secolului al VII-lea d. H., dispar și urmele civilizației gepide din Dacia. N. Iorga consideră că teoria după care ei (gepizii) ar fi avut un rol hotărâtor în "alcătuirea nației noastre", mai mare decât al francilor în Galia, este o vădită exagerare. La rândul său, C. Diculescu afirmă (presupune) că în limba română s-a păstrat un număr mare de cuvinte germanice, moștenite de romanici de la gepizii asimilați. Ideea asimilării gepizilor de către o populație romanică în Transilvania, după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe care nu o putea părăsi: roman".2 El consideră că neîntemeindu-se nici un stat barbar, până la anul 400, pe malul stâng al Dunării, "țara rămâne o Romania și cine o locuiește păstrează numele de roman", corespunzător lui "homo romanus" din Galia. Istoricul Orosius arată că Ataulf a respins gândul ispititor de a face o Gothia din "Romania". Vandalii, veniți în Africa, în secolul al V-lea, sunt considerați "răsturnători ai Romaniei", dar termenul acesta este larg răspândit, îl întâlnim și în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aromână lingvistica poate fi de foarte mare ajutor pentru istorie. Faptul că se invocă pentru explicarea acestei unități de limbă contactele neîntrerupte (de ce neîntrerupte?) dintre nord și sud, nu înseamnă nimic. Există contacte și mai neîntrerupte între nordul și sudul Galiei, și totuși dialectele abundă, sunt ca niște limbi aparte. La fel în Italia, Spania, Germania. Singurul argument valabil ar fi să se invoce observația (constatarea) că limbile aparținând unui popor mai puțin evoluat se schimbă foarte puțin, chiar pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
barbari nomazi". Djuvara consideră că "nenorocul nostru istoric", mai precis, "nenorocul micilor formațiuni slavo-române" din spațiul carpato-dunărean a fost acela că, "în vremea încropirii primelor state medievale în Europa răsăriteană, ele n-au apucat (reușit)-precum s-a întâmplat în Galia cu francii, în Spania cu vizigoții, în Italia cu longobarzii, în sudul Dunării cu bulgarii și în Rusia cu varegii-să fie aglutinate de o minoritate barbară războinică într-un stat de tip feudal medieval". Afirmația aceasta, spune el, "aparent șocantă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de unde o constatare ca următoarea despre „originalitatea foarte complexă” a literaturii noastre: „Pasul legionarului roman n-a strivit duhul autohton nicăieri pe unde a călcat; l-a mulat în formele lui clare, civilizatoare, în Sciția ca și în Iberia, în Galia ca și în Tracia”. După considerații ca acestea, de uz intim, debutantul avea de ales din experiențele altora. N-a ajuns, în critică, la formule noi; a selectat, a asimilat și regândit, potrivit momentului istoric și conștiinței proprii, urmând principii
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]