174 matches
-
nu orbitează în jurul Pământului și nici în jurul Soarelui. Spre sfârșitul secolului XIX, au fost descoperiți zeci de sateliți jovieni mai mici și au fost denumiți în cinstea iubitelor sau a fiicelor zeului roman Jupiter sau ale zeului grec, Zeus. Sateliții galileeni sunt cele mai mari obiecte care orbitează în jurul lui Jupiter, iar împreună cu ceilalți 63 de sateliți și inelele reprezintă doar 0,003 procente din masa totală care gravitează în jurul planetei. Opt dintre sateliții lui Jupiter sunt "sateliți regulați", cu orbite
Sateliții naturali ai lui Jupiter () [Corola-website/Science/304014_a_305343]
-
de sateliți și inelele reprezintă doar 0,003 procente din masa totală care gravitează în jurul planetei. Opt dintre sateliții lui Jupiter sunt "sateliți regulați", cu orbite aproape circulare, care nu sunt foarte înclinate în raport cu planul ecuatorial al lui Jupiter. Sateliții galileeni sunt de formă elipsoidală, din cauză că au o masă planetară și ar putea fi considerați planete (pitice) dacă ar orbita în jurul Soarelui. Ceilalți patru sateliți regulați sunt mult mai mici și mai aproape de Jupiter; aceștia reprezintă surse de praf, care constituie
Sateliții naturali ai lui Jupiter () [Corola-website/Science/304014_a_305343]
-
fost încă denumiți. Sateliții lui Jupiter sunt enumerați mai jos după perioada lor orbitală. Sateliții suficient de masivi pentru ca suprafețele lor să fi suferit un colaps gravitațional într-un sferoid sunt evidențiați cu caractere aldine. Aceștia sunt cei patru sateliți galileeni, care sunt comparabili ca mărime cu luna. Cei patru sateliți interiori sunt mult mai mici.
Sateliții naturali ai lui Jupiter () [Corola-website/Science/304014_a_305343]
-
proiector complex top ZKP 2, cu ajutorul căruia se pot proiecta Soarele, Luna, planetele și aproximativ 6.000 de stele vizibile cu ochiul liber pe cerul boreal și austral. Proiectoare auxiliare redau imaginea dinamică a sistemului solar, planeta Jupiter cu sateliții galileeni, evoluția cometei Donati, fenomenul „stelelor căzătoare” și mișcarea unui satelit artificial. La etaj se află o Mediatecă, o sală cu o capacitate de 100 de locuri, dotată cu aparatură audio-video, unde se organizează simpozioane, conferințe, sesiuni de comunicări științifice și
Planetariul din Suceava () [Corola-website/Science/300021_a_301350]
-
simpozioane, conferințe, sesiuni de comunicări științifice și se oferă publicului vizitator video-documentare. Terasa și cupola mobilă sunt folosite pentru observații astronomice cu luneta (x120) și telescopul de tip cassegrain (x375). Se pot observa petele solare, relieful lunar, Jupiter cu sateliții galileeni, inelele lui Saturn, roiuri de stele, nebuloase galactice și fenomene astrologice (eclipse, oculații etc.). Planetariul dispune de un fond documentar care cuprinde cărți și periodice de specialitate, precum și o donație de carte făcută de conf. dr. Elvira Botez. În spațiul
Planetariul din Suceava () [Corola-website/Science/300021_a_301350]
-
al mării, sateliții lui au fost denumiți de asemenea după divinități marine mai puțin cunoscute. Planeta Neptun nu este vizibilă cu ochiul liber, având o luminozitate situată între magnitudinile de +7,7 și +8, care poate fi depășită de sateliții galileeni ai lui Jupiter, planeta pitică Ceres și asteroizii 4 Vesta, 2 Pallas, 7 Iris, 3 Juno și 6 Hebe. Printr-un telescop sau binoclu puternic, Neptun poate fi observat ca un mic disc albastru, aspectul fiind similar cu cel al
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
care obiect este „în mișcare” și care este „în repaus”. Cu alte cuvinte, într-un limbaj mai tehnic, legile fizicii sunt aceleași în orice sistem de referință inerțial, adică în toate sistemele de referință legate între ele de o transformare galileană. De exemplu, la deplasarea într-un vehicul cu viteză constantă, legile fizicii nu sunt altele decât în repaus. Cineva poate arunca un obiect direct în sus și îl poate prinde când cade fără să-și facă griji despre aplicarea unei
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
New Testament" (1976) a criticat aspru poziția Charles și a acceptat autorul apostol, datând Evanghelia după Ioan înaintea asediului Ierusalimului din 70 e.n. El argumentează de asemenea că greaca „săracă” a lui Ioan este un procedeu literar datorită faptului că galileenii erau renumiți pentru greaca lor excelentă. El afirmă: „Greaca Apocalipsei nu este cea a unui începător ale cărui gramatică și vocabular s-ar putea îmbunătăți și maturiza în cele ale evanghelistului. Ea este greaca vulgară a cuiva care știe precis
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
său înainte de astronomii occidentali. Ei de asemenea se referă la a treia stea care-l însoțește pe Sirius A și B. Cartea lui Robert Temple din 1976 "Misterul Sirius" ("The Sirius Mystery"), spune despre cunoștințele acestora în privința celor patru sateliți galileeni ai lui Jupiter și inelele lui Saturn. Acest lucru a fost subiectul unor controverse și speculații. Conform articolului din "Skeptical Inquirer" publicat în 1978, este posibil rezultatul contaminării culturale. Unii au sugerat că contaminatorii au fost etnografii înșiși. Alții văd
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
probă. Prilej de sărbătoare o săptămână întreagă (8-15 octombrie), pentru redactorii Radio „Vocea Speranței“, prezenți pe frecvența 89,7 FM. Astfel, în fiecare seară din perioada menționată, de la ora 19, în sala Cinematografului Timiș, vor avea loc conferințe pe tema „Galileanul revine“, susținute de prof. Lucian Cristescu, cunoscut evanghelist, teolog, muzician și scriitor. „Acest program prezintă caracterul și persoana lui Iisus Hristos, care bate la ușa acestei lumi, fiind gata să revină, constituindu-se astfel o alternativă la îngrijorările și nefericirile
Agenda2005-41-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284286_a_285615]
-
În 1681, când Huygens descoperă că un pendul, deși exact la Paris, rămâne În urmă la Cayenne, Înțelege imediat că aceasta depinde de variația forței centrifuge din cauza rotației Pământului. Și când Își publică al său Horologium, În care dezvoltă intuițiile galileene privitoare la pendul, cine-l cheamă la Paris? Colbert, același Colbert care-l cheamă la Paris și pe Salomon de Caus pentru a se ocupa de subsol! Când În 1661 Accademia del Cimento anticipează concluziile lui Foucault, Leopold de Toscana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lor câteva expresii aramaice: talita koum (Mc. 5,41), Maran atha (1 Cor. 16,22), Effata (Mc. 7,34) și Eli, Eli, lama sabahtani (Mc. 15,34), precum și câteva toponime: Golgotha, Ghetsimani, Bethesda. Mântuitorul și apostolii au vorbit dialectul aramaic galilean, diferit de cel întâlnit în Iudeea (Mt. 26,73). Scrisorile lui Bar-Kohba, alături de inscripțiile de pe osuare și morminte reprezintă o sursă importantă pentru cunoașterea dialectului aramaic iudaic. Perioada recentă din istoria limbii aramaice se apropie de sfârșitul primului mileniu creștin
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
nu ne-au rămas decît fragmente transmise de autorii creștini care au răspuns la aceste atacuri. Nu sîntem siguri nici de titlu și nici de numărul de cărți, dar, în general, cercetătorii sînt de părere că s-ar intitula Contra galileenilor (apelativ disprețuitor folosit de obicei de Iulian pentru a-i desemna pe creștini) și că ar număra trei cărți (deși Ieronim vorbește de șapte; numărul de trei îl găsim la Chiril, dar nu e sigur că ar fi existat și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și chiar față de „ereticii” lor: VI, PG 76, 813 D). Dacă discursurile lui Grigorie de Nazianz în care îl combate pe Iulian, scrise în iarna din 363-364 (cf. vol. II, t. 1, p. 109), nu se referă la scrierea Contra galileenilor, e sigur că unele confutații ale acestei opere au fost compuse de Teodor de Mopsuestia prin anul 378 (cf. vol. II, t. 1, pp. 160-161; au rămas puține fragmente) și de către Filip din Side (către 398-404; cf. p. 000), mai
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrierea lui Chiril nu s-au păstrat decît primele zece cărți, unde sînt respinse tezele din prima carte a operei lui Iulian; din cărțile 11-20 au rămas fragmente modeste în greacă și siriacă, consacrate combaterii cărții a doua din Contra galileenilor, și, așa cum am spus, nu se știe dacă au existat o a treia carte a operei lui Iulian și o a treia parte (10 cărți?) a scrierii lui Chiril. După o dedicație adresată împăratului Theodosius al II-lea, prima carte
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu ne-au rămas decât fragmente transmise de autorii creștini care au răspuns la aceste atacuri. Nu suntem siguri nici de titlu și nici de numărul de cărți, dar, în general, cercetătorii sunt de părere că s-ar intitula Contra galileenilor (apelativ disprețuitor folosit de obicei de Iulian pentru a-i desemna pe creștini) și că ar număra trei cărți (deși Ieronim vorbește de șapte; numărul de trei îl găsim la Chiril, dar nu e sigur că ar fi existat și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștinilor față de religia tradițională, și chiar față de „ereticii” lor: VI, PG 76, 813 D). Dacă discursurile lui Grigorie de Nazianz în care îl combate pe Iulian, scrise în iarna din anii 363-364 (cf. aici, p. ???), nu se referă la Contra galileenilor, e sigur că unele confutațiuni ale acestei opere au fost compuse de Teodor din Mopsuestia prin anul 378 (cf. aici, pp. ???-???; au rămas puține fragmente) și de către Filip din Side (către 398-404; cf. aici, p. ???), în schimb, mai incerte sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrierea lui Chiril nu s-au păstrat decât primele zece cărți, unde sunt respinse tezele din prima carte a operei lui Iulian; din cărțile 11-20, au rămas fragmente modeste în greacă și siriană, consacrate combaterii cărții a doua din Contra galileenilor, însă, așa cum am spus, nu se știe dacă au existat o a treia carte a operei lui Iulian și o a treia parte (10 cărți?) a scrierii lui Chiril. După o dedicație adresată împăratului Teodosius al II-lea, prima carte
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
istoric al științei, lucrurile sunt departe de a arăta că stau așa. Recuperarea de către teologie a modelelor ontologice ale științelor contemporane, care pun în centrul lor antinomia și paradoxul, este totuși posibilă. Teoria relativității restrânse (1905), care a înlocuit cinematica galileană, a impus o regândire a principiilor de formalizare matematică ale experienței. Transformările lui Lorentz-Poincaré, folosite de A. Einstein (1879-1955) în articularea conceptuală a teoriei relativității restrânse, pledează în favoarea relativizării noțiunii de simultaneitate. Un nou tip de cauzalitate apare la orizont
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
un set de propoziții teoretice. Plecând de la fenomenologia vieții putem formula principiile critice ale unei filozofii a culturii, privită ca mod elementar de expresie a înțelegerii de sine a omului. Ultimele consecințe ale obiectivării trupului, canonizată în practica de inspirației galileană a științei moderne, pot fi uneori catastrofale. Instrumentalizarea embrionului uman în lumea medicinei contemporane evocă o situație paradigmatică. Urmând distincția lui Henry între lumea obiectuală și viața patetică, J.Y. Lacoste a marcat - în contrareplică la tezele lui Heidegger din
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în mod obișnuit că dă, insă, lovitura decisivă acestei concepții. Avem în vedere aici formularea, de către Einstein în 1915 a teoriei relativității generale. Totul a început cu observarea faptului că ecuațiile lui Newton și Maxwell, luate împreună, nu satisfac relativitatea galileană 45. În 1905, Einstein, în încercarea sa de a găsi o soluție la această problemă, formulează teoria sa a relativității restrânse 46. El pleacă de la descoperirea faptului că ecuațiile lui Maxwell por rămâne neschimbate la trecerea de la un sistem de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
planul ABC care nu întâlnește nici unul dintre punctele A, B, C dacă linia a trece printr-un punct al segmentului AB, atunci trece și printr-un punct al segmentului AC, sau printr-un punct al segmentului BC. 45 Conform relativității galileene, legile fizice rămân neschimbate la trecerea de la un sistem de referință staționar la unul în mișcare. 46 Pentru prezenta expunere mă voi baza, în mare parte, pe Penrose (2001: 209-231) și Penrose (2005: 440-450). 47 Acest lucru îl sesizase și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
vă întreb, punându-mă în situația evreilor care asistă Ia expierea fratelui lor: este un strigăt de pocăință din ultimul ceas, ca al tâlharului de pe cruce, sau un strigăt disperat în fața înfrângerii, ca al lui Iulian Apostatul: „M-ai învins, Galileene!". Indiferent care ar fi poziția spirituală a celui care moare, dar pentru cei ce asistă și aud nu are loc nici un proces de conștiință? Nu e adevărat că evreii strigă acest nume în momentul morții, răspunse nervos. Atunci înseamnă că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
animalului de muncă, prin spălarea creierului de toate valorile creștine, ștergându-se mai ales obiectul adorației - Hristos - socotit ca un impostor. Și pentru ca neamurile să aibă obiect de adorație, s-a beatificat răul, personificat în Iuda Iscarioteanul, victima inocentă a Galileanului, trădarea, delațiunea, orice patimă, devenită virtute și condiție de viață pentru goimi. Astfel, se instituie religia libertății individului în rău, a anarhiei morale și sociale ce trebuie să domnească peste neamuri, sub masca drepturilor omului. Unde se poate realiza acest
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a Vechiului Testament, care ar permite atotputernicia Satanei „Întrupată În jidani” <endnote id="(67, p. 46)"/>. În 1928, tot el Își definea propria dogmă antisemită : „Doctrina naționalistă creștină” sau „Cuzismul”. În acest cadru, A.C. Cuza Îl celebra pe Isus Cristos, „galileanul de rasă arică” (sic ! ), cel care a luptat și i-a Învățat pe toți să lupte Împotriva evreilor, „popor al Diavolului”. Isus a Înlocuit cu Învățătura sa divină „dogma diabolică” a „jidanilor”, bazată pe „minciună și crimă” și, „evident, inspirată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]