173 matches
-
o întrebare: oare când se vor întoarce vii și nevătămați după câțiva ani și vor ajunge din nou în acest golf, vor veni la fel de mulți oameni în întâmpinarea lor? În clipa în care ieșiră din golf, samuraiul zări din nou galionul pe care-l văzuseră pentru prima dată cu două zile în urmă. Nu semăna cu nici unul dintre vasele japoneze pe care le văzuse samuraiul până atunci. În fața ochilor săi, prova se înălța semeață ca zidul de piatră al unei fortărețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
japonezi se cățărară pe catarge și, la ordinul marinarilor spanioli, coborâră velele ce semănau cu niște steaguri uriașe. Parâmele scoaseră un scârțâit și niște pescăruși albi cu coada neagră țipară ca niște pisici. Repede, înainte să-și dea cineva seama, galionul își stabili molcom direcția. În sunetul valurilor ce se loveau de carena vasului, samuraiul își spuse că în acel moment începea destinul său. CAPITOLUL III Pe cinci mai am pornit din micul port Ojika. Numit de japonezi „Mutsu Maru”, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
valurilor ce se loveau de carena vasului, samuraiul își spuse că în acel moment începea destinul său. CAPITOLUL III Pe cinci mai am pornit din micul port Ojika. Numit de japonezi „Mutsu Maru”, iar de marinarii spanioli, „San Juan Baptista”, galionul nostru înaintează legănându-se prin apele înghețate ale Oceanului Pacific, în direcția nord-est. Pânzele sunt umflate ca un arc. În dimineața plecării, am privit cu nesaț de pe punte insulele Japoniei unde am trăit vreme de zece ani. Zece ani - mă doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de mult atinși, dar Tanaka Tarozaemon și samuraiul au zăcut ca niște morți câteva zile după ce au plecat din Tsukinoura ascultând doar scârțâitul trist al parâmelor și al catargelor. Nu știau unde se aflau acum și nici nu le păsa. Galionul se legăna neîncetat, scârțâitul searbăd și istovit al parâmelor se auzea cât era ziua de lungă întrerupt când și când de bătăile de clopot care dădeau de știre orele. Chiar și cu ochii închiși aveau întruna senzația că sunt ridicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aveți de ce să vă îngrijorați, spuse Velasco abordând zâmbetul lui obișnuit. Avea, de asemenea, obiceiul să spună adesea aceste cuvinte. Nu încape îndoială că mâine veți coborî cu toții la țărm. Tanaka Tarozaemon nu se lăsă convins: — Stăpânul a construit acest galion pentru spanioli și l-a trimis încoace. Trebuie să vă dați seama că dacă vă purtați grosolan cu noi înseamnă că îl jigniți pe Stăpân și pe toți oamenii de vază din Sfatul Bătrânilor! — Dar Stăpânul și Sfatul Bătrânilor, zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
chip de șopârlă. Oh, Doamne, arată-mi, rogu-Te, ce dorești de la mine! Oh, Doamne, facă-se voia Ta! Oh, Doamne, arată-mi, Rogu-Te, dacă această sămânță care a prins să încolțească în inima mea este voia Ta! Acapulco. Galionul care ne va duce la Manila e ancorat în golful ce sclipește încețoșat. Promotoriile de jur împrejurul golfului, precum și insulițele dinăuntru sunt acoperite pe de-a întregul de măslini. Față de ținuturile înalte din Mexico, aici e zăpușeală. Japonezii stau în barăcile fortăreței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
străbatem Oceanul Pacific de-a curmezișul, o să ținem piept talazurilor, o să trecem prin furtuni și, cu voia Domnului, o să ajungem la Manila pe la începutul primăverii. După aceea, eu o să rămân la Manila, iar japonezii or să se întoarcă acasă cu același galion. Eu o să mă despart de ei și, urmând porunca unchiului și a superiorilor mei, o să-mi duc viața într-o mănăstire imaculată cu o grădină bine îngrijită. Sau... Oh, Doamne, arată-mi, rogu-Te, ce dorești de la mine! Oh, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
totul era liniștit. Japonezii erau întâmpinați doar de slujbași, de copiii care se uitau la ei din depărtare și de clipocitul valurilor ce spălau leneșe plaja. Samuraiul își îndreptă privirea înspre mare, unde în ziua aceea plutise ca o fortăreață galionul pe care se urcaseră ei. Acum, pe locul acela se întindea doar oglinda lină a mării. Pe plajă fuseseră oprite luntrie înțesate cu desagi și peste tot forfotiseră clăcași grăbiți. Acum nu mai era nimic din toate acestea. Însoțiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spatele și n-a luat parte la bătălia de la Osaka. Seniorul Ishikawa, unul dintre oamenii de seamă, murise. Tot pe la vremea aceea, negustorii și mateloții care-i însoțiseră pe soli s-au întors la Nagasaki prin Luzon. Lăsaseră în Luzon galionul și se întorseseră în Japonia cu un vas străin. — Și senior Matsuki? Slujbașul încuviință din cap. Le spuse că Matsuki fusese numit ajutor de sfetnic în Sfatul Bătrânilor. Era o mare onoare pentru un ostaș să facă parte din Sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mă voi întoarce într-o zi nu prea îndepărtată. Iar tu vei rămâne după mine, fiule. Și îmi vei duce amintirea mai departe. Și îmi vei citi cărțile. Și vei revedea atunci scena asta: părintele tău, în veșmânt napolitan pe galionul care-l aduce spre coasta Africii, tot mâzgălind hârtia, ca un neguțător care-și face socotelile la capătul unei lungi călătorii. Dar oare nu asta fac: ce am câștigat, ce am pierdut, ce Îi voi spune Creditorului suprem? Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un mic port islamic unde mâini liniștitoare se vor așeza pe umerii noștri ca să șteargă oboseala bătrânilor și lacrimile celor șubrezi. Însă pe chei ne asaltaseră doar întrebări pline de curiozitate gâfâită: „E adevărat că vin castilienii? Le-ați văzut galioanele?“ Pentru cei care ne iscodeau astfel, nu era nicidecum vorba de a pregăti apărarea portului, ci de a nu zăbovi în debandadă. Văzând că noi, refugiații, eram cei nevoiți să împărțim vorbe de mângâiere, eram și mai zoriți să punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai reținea nimic. Am mai zăbovit cât să facem o baie, să luăm o masă bună, să tragem un pui de somn, și ne-am regăsit cu toții în port, înveșmântați cu straie noi și dați cu parfumuri. Cel mai frumos galion al lui Abbad ne aștepta, gata să ridice ancora spre Tunis. Un ultim cuvânt scris pe cea din urmă filă, și iată deja coasta Africii. Albe minarete din Gammarth, nobile rămășițe ale Cartaginei, acolo la umbra lor mă pândește uitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ștefănel. Sub ce pavilion? - Genovez! - Firește... Nu putea fi aproape nici un alt pavilion care să nu trezească suspiciuni! Bănuiesc că poliția vamală a primit un bacșiș gras și a Închis ochii... Amir, Cuceritorii dispun de flotă de război? - Doar două galioane, șase trireme ușoare, fără tunuri, dar rapide, și zece caice. Sultanul are restul flotei din golf și căderea de a ordona artileriei de pe cele două maluri ale strâmtorii Bosfor. - Patru curieri să meargă la palatul Topkapî și să-l invite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zece caice. Sultanul are restul flotei din golf și căderea de a ordona artileriei de pe cele două maluri ale strâmtorii Bosfor. - Patru curieri să meargă la palatul Topkapî și să-l invite pe sultan cât mai repede la Ak Sarai. Galioanele să fie pregătite să ridice ancora. Patru trireme să plece chiar acum spre corabie. - Abordaj? - Nu. Să ceară permisiunea de a urca la bord. Să aflăm mai Întâi cine sunt oamenii aceia. Amânăm adunarea Cuceritorilor până la rezolvarea acestei crize. * Caicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ale golfului, Înaintând direct spre cele două galere. Caicele poliției vamale rămăseseră cu mult În urmă și, văzând că navele de război ridică ancora, porniseră Înapoi spre țărm. În schimb, triremele Cuceritorilor mențineau viteza, apropiindu-se constant de corabie. - Două galioane sub pavilionul Cuceritorilor pregătesc ridicarea ancorei, o milă și jumătate sud-est! anunță marinarul de cart. Abia termină anunțul că un șir de bubuituri izbucniră la bordul uneia din galere. Ghiulelele căzură la treizeci de pași În dreapta corabiei, care Își continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Strategia lui Morovan era clară: nu oferea nici o țintă laterală, mergând cu prova spre dușmani, și, În același timp, scurta rapid distanța făcând dificilă reglarea tirului. Mai problematică era apropierea altor două galere turcești, care veneau dinspre tribord, precum și pregătirile galioanelor. Diferența de forțe era uriașă, iar lipsa tunurilor devenea o problemă gravă pentru echipajul moldovean. Mesajul plecase, lupta putea Începe. - Coborâți pavilionul genovez! porunci Morovan. Ridicați flamura Moldovei! - Arcașii la prova, pregătiți săgeți aprinse! ordonă Gabriel. La semnalul meu, ochiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
imediat În formație de protecție, câte două pe fiecare flanc. Cuceritorii Îl priviră năuciți. - De... protecție, stăpâne? - Da. Să protejeze tribordul și babordul de tirul galerelor! Să semnalizeze flotei turcești oprirea ostilităților! - Și dacă... - Dacă cele patru galere continuă tirul, galioanele noastre deschid focul! - Împotriva flotei sultanului?! exclamă Amir, uluit. - Împotriva oricui atacă acea corabie! - Moldova e principalul nostru dușman! - A fost. Nu mai e decât dușmanul sultanului. Nu avem nici un conflict cu Moldova. Fără să Înțeleagă, cei doi războinici care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe marea asta?! Întrebă Gabriel, neștiind ce ordine să mai dea și cine este acum adevăratul adversar. Pricepe cineva? Poate eu m-am prostit de tot, dar am impresia că suntem apărați de dușmanii noștri de moarte. Cuceritorii! - Pe catargul galioanelor se semnalizează către galere! continuă marinarul de cart. „Opriți ostilitățile!” Urmează alt semnal. „Corabie sub protecția Cuceritorilor!” - Sub protecția... murmură Gabriel, copleșit. Alexandru luă luneta pe care Morovan o lăsase lângă cârmă și potrivi focalizarea spre palatul Ak Sarai. Distanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din nou prin lunetă. O luă din nou de la ochi, simțind că se Întâmplă ceva ciudat. Într-adevăr, tunurile de pe galere nu mai trăgeau. La cincizeci de pași de babord și de tribord, triremele Cuceritorilor deschideau drumul spre strâmtoarea Bosfor. Galioanele aflate sub pavilionul șarpelui și săgeții țineau În raza de foc galerele sultanului. „Un meci de șah... ” gândi Alexandru. „Cineva ține În șah flota imperiului pentru ca noi să ieșim din strâmtoare... Cine?!” Luă din nou luneta și privi spre palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și nimeni nu va pune mîna pe tine, ca să-ți facă rău: vorbește, fiindcă am mult norod în această cetate." 11. Aici a rămas un an și șase luni și învăța printre Corinteni Cuvîntul lui Dumnezeu. 12. Pe cînd era Galion cîrmuitor al Ahaiei, Iudeii s-au ridicat cu un gînd împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată 13. și au zis: Omul acesta ațîță pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
un gînd împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată 13. și au zis: Omul acesta ațîță pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii." 14. Pavel voia să înceapă vorba, cînd Galion a zis Iudeilor: Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăție, v-aș asculta după cuviință, Iudeilor! 15. Dar dacă este vorba de neînțelegeri asupra unui cuvînt, asupra unor nume și asupra Legii voastre, treaba voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri." 16. și i-a alungat de la scaunul de judecată. 17. Atunci au pus toți mîna pe Sosten, fruntașul sinagogii, și-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese. 18. Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, și-a luat ziua bună de la frați, și a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila și Acuila, după ce și-a tuns capul în Chencrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
pe iudei, sau ca acțiunea sa să nu fie văzută drept un alt exemplu de brutalitate din partea Romei. Pilat nu dorește să-și aprindă paie pe cap singur. Vrea doar să scape de responsabilitate (precum a făcut și proconsulul roman Galion în Corint, care a judecat litigiul adus în fața sa, considerându-l o dispută iudaică și nu una care intra în atribuțiile sale; cf. Fap 18,12-17). Dacă mulțimea insista ca Isus să fie răstignit, Pilat dorea să știe motivul și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
trezit scâncind ușor în tramvaiul care zdrăngănea pe Mihai Bravu. Am coborât la spitalul Colentina, unde totul era atât de concret și de indiferent în același timp încît parcă visam. În curte, printre pavilioanele cu verande însorite, semănând cu niște galioane fără catarge, se înălțau castani și plopi bătrâni. Pe băncile de sub ei foiau, în acea zi de vizită, bolnavi în halate grena și bleumarin. Unii erau dărâmați bine, verzui la față, dar alții, mai ales câteva fete cu părul lucios
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
La biroul din spatele lui era un bărbat voinic, lăsat pe speteaza scaunului, care fuma pipă. Lanark se uită pe fereastră la acoperișul luminat al unei clădiri de vizavi. La capăt era un dom cu o giruetă strălucitoare în formă de galion. Bărbatul înalt puse telefonul în furcă și zise: — Asta-i tot. Mă numesc Gilchrist. Mă bucur să vă cunosc. Dădură mîna și Lanark observă că are semnul consiliului pe frunte. Se așezară pe scaune lîngă o măsuță, și Gilchrist zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]