245 matches
-
mîna răzbunătoare a „pătlăgelelor”. Întărîtate, „creioanele” puneau la cale hăituiala cîte unei „pătlăgelele” izolate și, chiuind, trăgeau în micul nobil din praștii cu bătaie lungă. „Pătlăgeaua” singuratică, zgîlțîindu-și ghiozdanul, se salva în grabă în vreo străduță și, palidă, cu un galoș pierdut în fugă, rămînea îndelung în adîncitura intrării unei case oarecare. Galoșul capturat era aruncat de învingători pe acoperișul unei clădiri cu două etaje, cea mai înaltă din orășel. În Stargorod mai erau și cadeți pe care gimnaziștii îi numeau
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
pătlăgelele” izolate și, chiuind, trăgeau în micul nobil din praștii cu bătaie lungă. „Pătlăgeaua” singuratică, zgîlțîindu-și ghiozdanul, se salva în grabă în vreo străduță și, palidă, cu un galoș pierdut în fugă, rămînea îndelung în adîncitura intrării unei case oarecare. Galoșul capturat era aruncat de învingători pe acoperișul unei clădiri cu două etaje, cea mai înaltă din orășel. În Stargorod mai erau și cadeți pe care gimnaziștii îi numeau „cizme”. Ei însă locuiau în clădirea lor, la două verste depărtare de
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
un circ profesionist, pentru a face impresie. Tunsoarea era clou-ul partiturii, astfel că, înainte de a se da de-a rostogolul și de a încinge o partidă de fotbal, viețuitoarele își etalau lațele. Cea mai nostimă era o cățea cu galoși și aripioare, cu părul strâns într-un coc, amintind de acele femei din preajma dictatorului, care țineau să se sluțească, numai pentru a ieși în evidență consoarta acestuia, numărul doi în ierarhia tiranică. Preludiului îi urmă un cor pe mai multe
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
linii așezați, Și un guler, ca o salbă. Sta în stradă de trei zile, Treceam des pe lângă el, Și de ce-l priveam mai bine, Îl vădeam, mai frumușel. Avea ochi prietenoși, Se vedeau că sunt și vii, În picioare doi galoși, Și-ți zâmbea, ca să revii. Cred că era și om bun, După fața-i zâmbitoare, Dar eu nu știu nici acum, Cum de s-a topit la soare ?! Am trei ani și am văzut Privind-o cu interes, Referință Bibliografică
GĂLUŞCA CU PICIOARE. GRUPAJ POETIC DEDICAT COPIILOR de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382436_a_383765]
-
timp se ridica ușor ca o umbră din fotoliu și se ducea dincolo să se culce. Doar cînd era singur ca acum pe stradă, frazele Începeau să se adune, Întîi timid, În propoziții simple: uite betoniera cine o fi pierdut galoșul ce fată frumoasă grozave picioare avea Betty O’Connor de unde-i fraza asta parcă așa Începea povestirea pe care am scris-o de mult pe Ghica Tei unde s-a născut Tiberiu e acum o grădiniță casa noastră cu magazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sară de colo-colo cu mantaua mea în mână; încerca orbește să o agațe în câte un cui de pe care cădea imediat. Pe un raft și pe suportul unei oglinzi, șepcile și căciulile se înghesuiau în rânduri strânse, iar pe podea galoșii și bocancii stăteau unii peste alții, numerotați cu cretă. Tocmai când îmi făceam loc spre mijlocul sălii, un violonist, cu vioara sprijinită de bărbie, mișcă solemn arcușul și, ridicat în vârful picioarelor, cu umerii încordați, începu să cânte (trăgând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din cauza copilului. Dacă așa arată ceea ce are omul mai bun - mama -, atunci cum trebuie să arate ceilalți oameni! Strada s-a luminat și e deja dimineață când ajung în curtea noastră. Pe alee fusese presărat nisip galben pe care niște galoși apucaseră să-și lase urma. Grădinița stăpânilor este murdară și neîngrijită. Din cauza zăpezii pe care toți locatarii o aruncaseră acolo, grădinița pare mai înaltă decât curtea, și copacii mai scurți. În această zăpadă stau aruncate în dezordine niște scânduri negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lipiseră degetele), încep să mă încalț. E greu; șosetele mi-au putrezit, picioarele îmi miros îngrozitor, șnururile sunt rupte, numai noduri. Dezgustat de murdăria și de mirosul propriului trup, mă ridic în picioare, îmi îmbrac paltonul, îmi pun șapca și galoșii, îmi ridic gulerul; apoi mă apropii de masă ca să sting lampa. Simt nevoia să mă așez din cauza unui acces de slăbiciune. Așezându-mă, am senzația că mă lasă inima și că mi-e greață, dar, învingându-mi slăbiciunea, întind mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care o lasă stâlpul jos al felinarului zboară spre acoperișul înalt. Lângă foc, bate pasul pe loc un om în zăbun care își tot strânge mâinile în jurul corpului și și le desface. Merg repede, cu pași tot mai grăbiți. Sub galoșii mei, ca sub un tren în viteză, zăpada curge ca laptele dintr-o vadră. Pe strada lungă pe care pășesc acum nu se mai simte vântul. Lumina lunii desparte strada în două părți distincte: o parte neagră ca cerneala, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ca vântul prin sufragerie, dar, în același timp, realizez că stau jos, că-mi ridic încet capul greu de pe masă, smulgându-mă anevoie din somn. Dincolo de fereastră, licărește un răsărit târziu de iarnă. Stau la masă în palton și în galoși, gâtul și picioarele mă dor de frig, chipiul zace pe o farfurie murdară, iar în gât mi se zbate un nod de lacrimi amare, neplânse. 6 Peste o oră urc scările aievea și, dând cu ochii de ușa cunoscută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
gulere de gumilastic, linguri de argint, ecusoane de școli tehnice, monograme ale Împărătesei Aleksandra Fiodorovna, crucea Legiunii de onoare. În toate aceste obiecte imiginația sa Înfierbîntată descoperise pecetea lui Antichrist sub forma triunghiului sau a două triunghiuri dispuse cruciș: pe galoșii produși de fabrica «Triunghiul» din Riga, În monogramele stilizate ale Împărătesei, În crucea Legiunii de onoare“. Domnul Duchelle, instruit În tradiția Iluminismului, Îi va urmări pledoaria cu neîncredere, solicitîndu-i dovezi pozitive: Carta Împărăției lui Antichrist era, fără Îndoială, o mistificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
apoi va vinde Dicționarul explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu-i ex-libris-ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel-sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într-o bună zi va veni și rîndul cărților din valiza vișinie. (Într-o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui pasiunea pentru politică cu aceea pentru poezie. Opera poeților ruși, prin mijlocirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
diferite boli de plămâni, pentru care tu ai o mare predispoziție. Să nu faci experiențe pe seama sănătății tale. M-am convins că nu e bine. Nu vreau să mă acopăr de ridicol, cum, indubitabil, pățesc unele mame, insistând să porți galoși, deși Îmi aduc aminte că Într-un an, de Crăciun, i-ai purtat constant, fără să-i Închei la nici o cataramă, producând un fel de șuierat straniu, și refuzai să-i Încătărămezi fiindcă nu era la modă. Dar chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
niciodată.” Dacă ramolitul de Leonida, cel ce va confunda revoluția cu „lăsata secule”, impresionat de ceea ce seara citise la gazetă, face teoria revoluției în budoar, peste papucii acestuia, Ibrăileanu, și mai miop, își va mai trage încă o pereche de galoși, căci te și miri cum junimistul, cu toată alura lui de mare critic al vremii, nu a observat cum în Boborul lui Caragiale întregul Ploiești foșcăie de Neceeaevi și Bacunini magnetizați, ce visează la mult așteptatele zori ale frăției mondiale
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
zid și porni cu pași mărunți, șovăitori, spre biserică. Postise, așa cum era datina celor cu credință în Cel de sus și, înainte de marea sărbătoare, trebuia să se împărtășească. Liniștea satului era atât de adâncă, încât auzea foșnetul fulgilor zdrobiți sub galoșii ei. Zări după un gard o cușmă brumărie, tremurând parcă într-un dans ciudat. - Ce faci, Petrică? - Ziua bună, mătușă! Iaca, înghit niște motorină cu zahăr, poate-mi mai trece durerea asta de gât, că mă omoară cu zile și-
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
a chiolhanurilor de la sărbători, gândurile apăsătoare că mai ai cam o veșnicie până la concediu și ești nevoit, în această perioadă să te faci că muncești, băutura și banii s-au terminat, precum și gagicile care umblă-nfofolite în palton și încălțate cu galoși, ar fi câteva motive, însă suficiente, să te prăbușească.(...). Din adâncurile întunecate ale fiecărui om, dintre scheletele a sute de sarmale, caltaboși, cârnați, kile de tobă, țuică, bere, vin și zeamă de varză, se ridică rânjind spectrul suicidului, iar ghiara
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
el. Acum, si- gur, o să dea de dracu”. *** Noaptea a dat un pârșcău prospăt de zăpadă, mai mult lapoviță, peste un strat vechi, de prin decembrie. A doua zi m-am nimerit la magazin, după cumpărături, când Augustin în niște galoși de ca- uciuc, să nu intre apa în ei, intra la bufet cu Virgil, omul de serviciu de la școală. Probabil aș- tepta să se termine orele de curs.Avea de discutat cu Emil. Ne-am salutat și atât. Mă grăbeam
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
și tună! Străzile-s golite toate... Doar umbrele, viu colorate Au ieșit din debarale Să mai facă o plimbare. Un motan, plecat de-acasă Stă speriat sub o mașină Și privește pe furiș, Ploaia ce cade pieziș. Prin băltoace trec galoși Care-și scutură mirarea... Și întreabă cu franchețe: -S-a mutat pe-aicea marea? Dar bagheta unui Mag, Ce nu are beteșug A lovit în coamă norii Și speriați cu toții fug... foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Furtuna / Camelia Cristea
FURTUNA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348569_a_349898]
-
nr. 1295 din 18 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Mare tărăboi afară! Ce să fie, bunăoară? Cum era noapte-nstelată Și, trezit așa deodată, Pe-o ureche cu scufia, Ioachim ieși sub via Cea cu struguri tămâioși, Sări degrab’ în galoși, Zăpăcit și adormit, Când prin dreptu-i a țâșnit O nălucă roșcovană, Cu mișcări ca de cucoană. Atât apucă să vadă Din ce se-ntâmplă-n ogradă. Cineva se strecură, Trei găini de înhăță Și dădu bir cu fugiții, Cu noile
MOTANUL IOACHIM (CUMĂTRA VULPE) de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349328_a_350657]
-
gusto,cu entuziasm, adică”, în temple sau pe străzile cartierelor, în muzee sau pe locuri mustind a istorie, în trenuri și autobuze, restaurante sau hoteluri, m-au făcut să simt și căldura înăbușitoare, și rafalele de ploaie, și apa în galoși coborând muntele, am apreciat „mănușile din care să curgă apa, decât să nu le fi avut de loc” și am sfârșit să-mi placă chiar și gustul peștelui crud, pe care în alte condiții nu aș fi avut curajul să
DIN ȚARA SOARELUI RĂSARE, AUTOR MILENA MUNTEANU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365929_a_367258]
-
copilărie, ca-n a Domnului cetate. Își scot sănii la paradă, să îi plimbe pe derdeluș. Fac omuleți de zăpadă, cu nas-morcov și cap de pluș. Ochii îi pun din tăciune, sprâncene din bețoșiare, la tunică-i pun alune și galoși vechi la picioare. La găt îi leagă un fular, pe cap, o cratiță e clop. Îi dau mătură de coșar, la privitori să dea noroc. În jurul lui se prind la joc, cu chiot de veselie. Prin amintiri să-și facă
IARNA COPILĂRIEI -PASTEL- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366462_a_367791]
-
oricât se va strădui Boc la Cluj să-i găsească un calificativ asemănător, mai mult decât „câcâita demisie” nu va găsi. Câcâită și cu amenințări isterice ca și a omologului său la nesimțire grobiană, Gigi Becali care, ca nebunul cu galoșul, strigă că reclamă condamnarea sa definitivă la... Curtea Constituțională! De parcă el, persoana Becali, ar fi articol de regulament, sau virgulă dintr-o hotărâre parlamentară. Nu e vina mea că întunericul din capul lui Becali se conjugă chiar în aceste zile
BLÂNDEŢEA PAPEI de CORNELIU LEU în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351803_a_353132]
-
mai înalt al Țării Soarelui Răsare. Am coborât muntele pe un vânt năprasnic. Picăturile de ploaie parcă erau proiectate și accelerate spre fața noastră. Ne biciuiau obrajii. Mânușile ni s-au udat instantaneu și m-am pomenit cu apă în galoși. Coborârea nu a fost deloc ușoară, trebuiau puse frânele, dar măcar nu aveam probleme de respirație, căci între timp mă obișnuisem cu aerul rarefiat. Cum eram complet udă, mi-am amintit de fiul meu, Alexandru, care, în prima zi a
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
anul în care l-am văzut ițindu-și capul dintr-o gură de sac, din cârca unui moș zelos nevoie-mare. Abia peste ani aveam să aflu că era acolo de bunăvoie, în schimbul unei pungi de boboroanțe. Scoteam degrabă cizmulițele, botoșeii și galoșii în fața ușii și, pentru orice eventualitate, în caz că Moș Niculae ar fi avut mai multe dulciuri decât ce încăpea prin papuci. Mai lăsa uneori și câte-o jordiță ca avertisment, dar trecea neobservată printre toate ciucalatele, portocicile și banalele pe care
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]
-
Alifantis? DANIEL: Ăla e cu „Calul bălan”! Dar nu îmi mai pun mintea cu tine.... GEORGE: Tot una-i! Dă-i drumul ! Daniel: (cântă) La calu bălan - Nicu Alifantis - MR Paraschivescu GEORGE: iar acum cealată fabula numită: (Daniel trage un galoș de o sfoară) NEBUNUL ȘI CĂȚELUL Ieri trecând pe bulevard, Întâlnesc așa-ntr-o doară Pe unul într-o ureche Trăgând un galoș de-o sfoară! Se oprea la câte-un stâlp Foarte afectat drăguțu' Murmurând suav și dulce: „Hai
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]