131 matches
-
poporului „fără exploatatori”; baza acestuia ar fi crearea unui „larg front național de luptă contra ocupanților”, front la care s-ar putea ralia și gaulliștii de la bază. Această unitate s-ar făuri sub controlul PCF și în opoziție cu „conducerea” gaullistă, o aplicare la Frontul național a tacticii Frontului unit de la bază. Ca și în 1921 sau în 1934-1936, schimbarea de orientare este internațională. Iar în 1941, Ho și Min* se întoarce în Vietnam* și creează Viet Nam Doc Lap Dong
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
coaliție. Numai că ei nu reușesc să impună „unitatea organică” cu socialiștii și, în 1947, odată cu Războiul Rece*, era Fronturilor Antifasciste ia sfârșit. Din 1947 până în 1953, comuniștii nu numai că rup orice alianță cu formațiunile de dreapta din Rezistență - gaulliști, democrat-creștini -, dar atacă violent atât pe socialiști, cât și sindicatele* libere, considerate a fi „agenți americani”, și reiau tema frontului unic „la bază”. Acesta este momentul în care SFIO situează PCF „nu la stânga, ci la Est”, iar Pierre Mendès France
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Rezistenței. După un eșec în octombrie, participă pentru prima oară, în martie 1944, la guvernarea „burgheză” condusă de Charles de Gaulle la Alger. Concomitent, dezvoltă, în lunile de dinaintea și de după Eliberare*, o strategie de dublă putere sortită eșecului din cauza fermității gaulliste în restabilirea statului. Totuși, de-abia în noiembrie 1944 și după întoarcerea în Franța a lui Thorez, muștruluit de Stalin în persoană, partidul se îndepărtează de tentația războiului civil*, „ascunde armele” și, bazându-se pe prestigiul martirilor săi - se proclamă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
această nouă politică. Exploatând un grav disconfort social, acesta declanșează, în 1947 și 1948, importante greve care capătă uneori valențe insurecționale. Denunță pericolele care, din punctul său de vedere, amenință independența națională: astfel, va practica cu iscusință o convergență cu gaulliștii pentru a împiedica înființarea Comunității Europene de Apărare în 1954. Se angajează în lupta pentru pace, strângând laolaltă personalități venite din orizonturi diverse, dar poate să dea dovadă și de violență, ca în timpul manifestației împotriva venirii la Paris a generalului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mesia negru, fost militar), un pumnal ce reprezintă credința jurată strămoșilor, o lampă aprinsă asemenea lumânărilor din sanctuarele creștine, o cruce de Lorena În mijlocul unui „V”, „V” de la victoria Aliaților, dar aici Înzestrat cu un rol anti-albi, crucea de Lorena gaullistă sugerând crucifixul, iar ansamblul evocând posibilitatea unei victorii Împotriva opresorului. Mișcările religioase din Africa sunt ambivalente, În măsura În care sunt simultan produse ale propovăduirii creștinismului și ale eșecului acesteia. Temele mitice ale acestor mișcări ne apar ca niște sinteze cu surse eterogene
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
percepute ca fiind demne de încredere de către mai puțin de jumătate dintre europenii aparținând altor nouă țări. În 1980, majoritatea francezilor avea încredere în englezi, dar sentimenul nu era reciproc (exista poate un resentiment rezidual ca urmare a politicii externe gaulliste de a-i ține pe britanici în afara pieții comune). Mai mulți britanici aveau încredere în germani decât cei care aveau încredere în francezi: 60% la 34%. În mod similar, francezii au fost înclinați să clasifice fostul lor dușman mai sus
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
posibil ca o coaliție de partide, formată chiar din numai două partide, să reușească să cucerească o majoritate zdrobitoare de locuri cu un procent de voturi sub 50%. Astfel s-a întîmplat la alegerile legislative franceze din martie 1993, cînd gaulliștii și giscardienii mai uniți și mai disciplinați au cucerit 480 de locuri din 577, avînd un procent cumulat de 39,7% la primul tur. Totuși, acest rezultat i-a făcut să se detașeze net de verzi, comuniști și socialiști (în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
electoral, de la un sistem proporțional, la unul majoritar cu tur dublu în circumscripții uninominale. Rezultatul a fost un sistem de partid temeinic restructurat, cu eliminarea vechilor actori (partidul catolic și SFIO socialistă), afirmarea puternică și de lungă durată a partidului gaullist și a Republicanilor independenți (giscardeni), și constituirea unui partid complet nou, Partidul Socialist. Sistemul de partide al celei de-a Cincea Republici Franceze nu este atît de fragmentat și de polarizat ca sistemul celei de-a Patra; este organizat în jurul
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Republici Franceze nu este atît de fragmentat și de polarizat ca sistemul celei de-a Patra; este organizat în jurul unui pol de centru-dreapta și a unui pol de stînga; a dus la formarea așa-numitului "cadril bipolar" (de o parte gaulliștii și giscardenii, iar de alta socialiștii și comuniștii), care a favorizat alternanța, chiar dacă la sfîrșitul anilor '90 prezintă noi simptome de schimbare. La stînga, sistemul apare dezechilibrat, cu comuniști prea slabi și prea puțin reformați; la dreapta, există provocarea creșterii
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de ani, coexistența unui președinte ales de o majoritate și un prim ministru susținut de o majoritate parlamentară opusă celei prezidențiale a totalizat numai patru ani (1986-1988 și 1993-1995). Aceeași situație s-a înregistrat din nou, în 1997, în timpul președinției gaulliste, cu alegerea unei majorități care l-a adus pe socialistul Lionel Jospin în funcția de prim ministru. În alte cazuri semnificative, de exemplu în Portugalia, coabitarea dintre un președinte socialist și un prim-ministru cu orientare social-democrată (de centru dreapta
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de metri, nu mai este așadar farul Europei. În fine, odată cu viitoarea adeziune a țărilor din Est, centrul Europei comunitare va fi localizat aproape de Vilnius, mai precis pe teritoriul comunei Purnuskis, la 180 de kilometri distanță de capitala Lituaniei. Europa gaullistă, care urma să se întindă de la Atlantic la Urali, mai are de așteptat... II. Acolo unde este Biserica, acolo se află Roma" Căderea Imperiului Roman în secolul al V-lea a marcat de asemenea sfârșitul dezvoltării viticulturii occidentale. Uniformitatea generată
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
prin vot direct în 1979, nu s-au afiliat nici unui grup în primele 6 luni. Cum Fianna Fail nu putea face parte din același grup că și principalul său competitor intern, conducătorii partidului au fost nevoiți să se îndrepte către gaulliștii francezi, cu care au format grupul Uniunea pentru o Europa a Națiunilor. Alăturarea neogaulliștilor (Uniunea pentru o Miscare Populară) grupului popular a lăsat Fianna Fail în același grup cu partidul italian Alleanza Nazionale, cu cel danez Dansk Folkeparti, două formațiuni
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
1978; Caraciuc: 1980; Bodunescu: 1988; Neagu: 1983; Glaser: 1982; Ene: 1985; Concepția președintelui Nicolae Ceaușescu...: 1976). "Perspectiva unei neutralizări a Europei îl seduce pe Ceaușescu. El vede în asta o etapă prealabilă a extinderii socialismului prin mijloace pacifiste". Pe lângă naționalismul gaullist, tehnologia franceză constituie de asemenea, în optica română, un motiv de consolidare a relațiilor dintre cele două părți (Durandin: 1992, 93-94). Vizita președintelui francez a avut în subsidiar interese politice și în primul rând geopolitice. Transmițând un mesaj indirect Uniunii
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cele mai multe ori, asupra celui pe care l-a Înlocuit. Dacă președintele Chirac a recunoscut culpabilitatea Franței În Holocaust, spre deosebire de Mitterrand, care n-o făcuse, poate și din cauza legăturilor sale din tinerețe cu regimul de la Vichy, este fiindcă el reprezintă partidul gaullist, moștenitor al onoarei de a fi rezistat. Solidaritatea e firească pentru o generație sau două. Ceea ce părinții și bunicii noștri au făcut bine sau rău se răsfrânge asupra noastră, fără a fi nici meritul, nici vina noastră. De o vinovăție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de Moscova. Cu toate acestea, nici nu poate fi vorba ca naționalismul să fi murit aici. Sovieticii au fost nevoiți să acționeze în repetate rînduri încercînd să-l distrugă. În cele din urmă, istoricul an 1989 a dovedit valabilitatea maximei gaulliste: "Nici o națiune nu poate fi dominată pe vecie împotriva voinței majorității". Dar sovieticii au jucat aici vreme de o jumătate de secol rolul uni frigider, înghețînd evoluția politică, socială și culturală. Ei au lăsat problemele postbelice nerezolvate și au acumulat
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Politica externă a României trebuie să fie identică cu cea a celei mai puternice aliate a ei?" Iorga nu se înțelegea cu ambasadorul Gabriel Puaux, care avea ulterior să devină ambasadorul Franței la Viena (în perioada Anschluss-ului) și era un Gaullist convins. Puaux era simpatizant al lui Maniu și al democrației 74. La Paris, Iorga s-a întîlnit cu Briand și Laval. În 1932, Sistemul de la Versailles era încă în picioare. Pe măsură ce Hitler cîștiga tot mai multă putere, Franța a încercat
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
că țara sa a acționat atât pentru propria securitate, cât și pentru cea a Europei 173. Ulterior, președintele J. Chirac a anunțat că Franța este dispusă să discute cu aliații săi din NATO despre probleme nucleare, renunțând astfel la concepția gaullistă conform căreia poziția Franței în lume și securitatea ei depind de independența față de Alianță a mijloacelor de descurajare nucleară. De asemenea, la 1 februarie 1996, Chirac a declarat în fața Congresului american, că demobilizarea forțelor nucleare strategice din SUA și Rusia
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
a perpetuat, de la an la an, de la generație la generație, de la carte la carte. Sigur, s-a găsit și un alibi pentru pedeapsa asta: debutând pe scena intelectuală și politică mai întâi ca stângist, pentru foarte puțin timp, apoi ca gaullist, spre sfârșitul unei vieți complet însingurate intelectual, Jules Monnerot s-a aflat provizoriu în tabăra extremei drepte, de unde a demisionat foarte repede, nu destul de repede ca să nu i se consacre și un studiu, ca o lespede de neclintit, care se
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
servicii sau de consilii destul de dezvoltate pentru a structura o politică de amenajare și de dezvoltare"154. SMEL vor constitui astfel instrumentul privilegiat al statului în procesul urbanizării Franței. Epoca de aur a planificării urbane a coincis cu afirmarea statului "gaullist", preocupat să iasă din incapacitatea guvernamentală care caracterizase regimul precedent. La începutul celei de-a V-a Republici, statul republican părea să aibă mai multă încredere ca oricând în capacitatea sa de a acționa asupra societății. Articularea politicii locuințelor cu
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Dien Bien Phu la 7 mai 1954, care dovedește gravitatea situației militare din Tonkin, Pierre Mendès France devine președintele Consiliului la 18 iunie. Acest radical face de ani de zile figură de Casandră, anunțînd criza regimului. El obține sprijinul mediilor gaulliste, care nu uită că el a fost ministru al generalului de Gaulle și formează un guvern compus din radicali, din independenți, din foști membri ai RPF. El se adresează direct populației, pe deasupra partidelor, chemînd la un "efort de reconstrucție" și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cîteva luni. Dar inițiativa președintelui Consiliului, acuzat că este un nou Mac-Mahon, este foarte violent criticată de stînga. Coaliția Frontului Republican, care se asociază cu SFIO, radicalii mendesiști, UDSR (Uniunea democratică și socialistă a Rezistenței) a lui François Mitterrand, unii gaulliști cu Jacques Chaban-Delmas repurtează un relativ succes, fără să aibă o majoritate. MRP își continuă refluxul, foștii gaulliști se prăbușesc, în timp ce mișcarea poujadistă, numită astfel după numele fondatorului său, Pierre Poujade, papetier la Saint-Céré, obține 12% din sufragiile exprimate: plecat
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Coaliția Frontului Republican, care se asociază cu SFIO, radicalii mendesiști, UDSR (Uniunea democratică și socialistă a Rezistenței) a lui François Mitterrand, unii gaulliști cu Jacques Chaban-Delmas repurtează un relativ succes, fără să aibă o majoritate. MRP își continuă refluxul, foștii gaulliști se prăbușesc, în timp ce mișcarea poujadistă, numită astfel după numele fondatorului său, Pierre Poujade, papetier la Saint-Céré, obține 12% din sufragiile exprimate: plecat de la un protest împotriva fiscului, el vehiculează antiparlamentarismul și naționalismul xenofob. Socialistul Guy Mollet, secretar general al SFIO
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
general, formează un comitet de salvare publică, prezidat de generalul Massu. Ei vor să salveze "Algeria franceză" și să aducă la putere un alt guvern la Paris. Șefii armatei sînt în asentimentul lor, ieșind din neutralitatea lor tradițională. Mici grupuri gaulliste exploatează situația pentru a permite reîntoarcerea la putere a generalului de Gaulle. Acesta se arată, la 15 mai, "gata să își asume conducerea Republicii". El contribuie astfel la accelerarea dezagregării regimului, apărînd în curînd ca o salvare în fața mediilor activiste
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
are nevoie de o mare libertate de acțiune pentru a regla problema algeriană. Alegerile legislative din 23 noiembrie 1958 confirmă scăderea Partidului Comunist. Diversele partide care se reclamă de la generalul de Gaulle se mențin, în timp ce Uniunea pentru Noua Republică (UNR), gaullistă, reia scorul RPF din 1951. Al doilea tur antrenează în schimb o polarizare a electoratului în jurul UNR și a dreptei moderate, favorizate de efectele scrutinului majoritar. SFIO nu are decît patruzeci de aleși, Partidul Comunist zece, el este victima izolării
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aproximativ 2.400.000 de voturi, cu 36% din sufragiile exprimate. La turul decisiv, la 25 noiembrie, candidații care se reclamă din a V-a Republică au mai mult de 42% din sufragiile exprimate. UNR-UDT (Uniunea democratică a muncii, formațiune gaullistă de stînga unită cu UNR) obține 233 de mandate. Cu sprijinul celor 35 de republicani independenți care, în jurul lui Valéry Giscard d'Estaing, au împuternicirea celei de-a V-a Republici, formațiunea gaullistă are majoritatea. Noutate în viața politică franceză
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]