81 matches
-
Zagovici, Îndărătnicia strofelor, Chișinău, 1975; M. Lukonin, Drum, Chișinău, 1976; P. Antokolski, A patra dimensiune, Chișinău, 1977; Oljas Suleimenov, Amiezi topite, Chișinău, 1977 (în colaborare cu I. Gheorghiță); Andrei Voznesenski, Versuri, Chișinău, 1979; M. Valek, Apropieri, Chișinău, 1980; Saadi, Poeme. Gazeluri, Chișinău, 1982; Mahtumkuli, Versuri, Chișinău, 1983; Din lirica afgană, Chișinău, 1984 (în colaborare cu T. Paladi). Repere bibliografice: Vladimir Beșleagă, Suflul vremii, Chișinău, 1981, 186-198; Ion Ciocanu, Argumentul de rigoare, Chișinău, 1985, 3-22; D. Coval, Răspundem înaltei chemări a actualității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286222_a_287551]
-
de nișă (dar imposibil de ocolit): literatura cu formă fixă. Practic, în afara unor clasificări didactice care operează strict cu diferențieri atomiste și excesiv formale, nu avem o idee generală prea limpede asupra rosturilor unor specii ca - de pildă - sonetul ori gazelul. Apoi pentru că e cel puțin reconfortant stilistic să parcurgi atent un volum întemeiat pe o cercetare adusă la zi și pe o argumentație întotdeauna corect instrumentată. Iată o pasăre rară în peisajul editorial românesc, suprasaturat de o varietate recentă a
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
și-a umplut viața numai cu poezia persană a lui Hafez, Saadi și Omar Khayyam. A publicat mai multe volumașe de traduceri din acești poeți în anii șaptezeci-optzeci (Omar Khayyam, Saadi, Hafez, Catrene persane, Albatros, 1974; Hafez, O sută de gazeluri, Univers, 1977; Saadi, Bustan, Albatros, 1978; Trei poeți persani: Omar Khayyam, Saadi, Hafez, Ed. Științifică și enciclopedică, 1982) și pot depune mărturie că nu numai în aceste cărți, dar și în nesfîrșitele noastre turniruri ca susținători ai perfecțiunii poeziei persane
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
alături de călimară, stă, în imaginarul public, și un nelipsit clondir sau o pântecoasă carafă? De ce e perceput scriitorul ca parte a unui sistem de vase comunicate, în care torni la un capăt vin și la celălalt iese rondelul, sonetul, madrigalul, gazelul sau balada? Și, mai ales, de ce o astfel de activitate e privită cu oprobriu, într-o lume și într-o țară în care alcoolismul e mai mult decât un pericol, fiind un adevărat flagel? Din păcate, răspunsul se impune de la
Clondirul și călimara by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2783_a_4108]
-
vara, nu-i pasă deloc de amor! Mi-am trecut în agendă să nu uit să cumpăr niște ghivece cu mușcate. Multe. Poate odată se va opri chiar la balconul meu. Ah, ce frumoasă, ce nebună! Voi scrie atunci un gazel.
Orașul, amorul și domnișoara cu coș portocaliu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13551_a_14876]
-
de porumb uscat în nări - nu mai ținea minte de când nu mai simțise un miros atât de fățiș. Se simțea ca la șaptesprezece ani, când, fiind în ultimul an la Dayton Chaminade, își asumase sarcina de a scrie câte un gazel în stil persan pe zi. Pe atunci știa că va deveni poet. Acum îl umplea o senzație de înșelăciune groaznică, noi posibilități lirice. Îi lăsase pe critici să-l convingă. Ceva se erodase, plăcerea esențială a succesului său. Toate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
străbate surpriza proaspătă a mirosului de mentă. Traian scrie de fapt veșnic o singură poezie, așa cum același motiv se repetă, cu anume iregularități, într-un covor persienesc. Simbolismul și modernismul acestei poezii sânt de suprafață, fondul ei rămâne oriental, de gazel sau de sure din Coran. Sclipirea din loc în loc a textului o dau, ca niște paiete presărate peste tot, comparațiile. Traian este un mare maestru al comparației, de cele mai multe ori neașteptată și cu ceva emoționant. "Unu, doi, trei sau..." este
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în Constantinopol, după cucerirea turcească nu s-au demolat marile lăcașuri creștine, precum Catedrala Sf. Sofia, ori alte biserici construite de împărații bizantini. Mehmed știa mai multe limbi străine, ca araba, persana, latina, italiana, franceza. Avea și har poetic, scriind gazeluri, catrene, inspirat de marii creatori persani, ca Omar Khayam, Firrdoussi etc. A avut ca secretar pe cronicarul grec Critobul din Imbros, care a și prezentat cu lux de amănunte căderea Constantinopolului, la 29 mai 1453. A fost și ctitor al
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
asemenea simț al colectivității, încât participanții au căpătat aspectul unei miniaturi persane, cu figurile lor senine înghețate într-o postură la fel de oficială ca și marginea florală a carneolului sau a marmurii negre cu care sunt placați pereții. Recitându-și ultimul gazel, poetul Mirza Hussein se integrează în atmosfera sumbră (nebănuite sunt căile Domnului) pe care o găsește reflectată în rândurile scrise pentru această ocazie: „Cum toate colțurile curții se află-nvăluite în umbră Doar inima-mi stă încă trează, să ardă pal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să ne-asculte". Sau finalul din poezia lui Lucian Blaga, Cântăreții bolnavi: Răni ducem izvoare/ deschise sub haină./ Sporim nesfârșirea/ c-un cântec, c-o taină". Iată interdicția lui Hafiz adresată celor cred că-i pot descifra misterul inefabilului din gazelurile sale: Nu-ți pune istețimea ca să-nțelegi ce-am spus, Căci pana-mi are-o taină și scrie cu nespus. Și versul lui Arthur Rimbaud: "Și poate că adevărul ne așteaptă în jurul nostru cu îngerii săi în lacrimi". În eminesciana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
voi spune, nici celor buni secretul, A gândului esență în verb sărac ar fi. Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l O taină am pe care n-o pot dezvălui. Iar Hafiz atrage atenția că pentru a-i înțelege gazelurile, care par ușor accesibile receptării, precizează: "Nu-ți pune istețimea să descifrezi ce-am spus,/ Căci pana-mi are-o taină și scrie cu nespus." Or, taina de dezlegat aici este următoarea: "desăvârșirea este o sclavie, dar este cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de idei și imagini care nu polarizează către un sens unitar, sens rezultat fie al unui mers linear, sau al confruntării dialectice dintre tensiuni, este refractară receptării, tocmai pentru că un agregat confuz, dizarmonic nu induce cititorului sentimentul certitudinii ontice. Un gazel al lui Hafiz, un sonet al lui Petrarca, o poezie a lui Goethe, Baudelaire, Tagore etc., oricât de extinse ar fi, constituie un rotund indisolubil din care nu se poate scoate nimic și nici se poate adăuga ceva. Generează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a unui cerc. Iar prozodia, asemenea pătratului din geometrie, trebuie să rezolva la modul ideal armonia care face perceptibilă ideea poetică: figuri de stil, ritm, măsură, rimă. Amintim de asemenea formele prozodice fixe: sonetul, terțina, rondelul, glossa, catrenul, robaiyatul persan, gazelul, monorima, pentagrama. Și acum apare paradoxul: în condițiile în care cele două componente gândul orfic și structura prozodică conlucrează armonios, poemul dobândește capacitatea de dezvolta o a treia componentă care depășește perfecțiunea și armonizarea dublului cadru "geometric": este deschiderea metafizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care Timpul le spulberă, cenuși... își încheie periplul vizionar cu o deschidere care ne rămâne inaccesibilă: "Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l,/ O taină am pe care n-o pot dezvălui. " Gazeluri perfect tăiate în cristale a scris Hafiz, cu impecabilă ritmicitate metrică, sonoră și ideatică; dar își încheie mesajul astfel: "Nu-ți pune istețimea să înțelegi ce-am spus,/ Căci pana-mi are-o taină și scrie cu nespus." Petrarca, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
buze dulci... Vom visa un vis ferice, Îngîna-ne-vor c-un cânt Singuratece izvoare, Blânda batere de vânt; Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri, Flori de teiu de-asupra noastră Or să cadă rînduri-rînduri. {EminescuOpI 76} CĂLIN (FILE DIN POVESTE) GAZEL. Toamna frunzele colindă, Sun-un grier sub o grindă, Vântul jalnic bate-n geamuri, Cu o mână tremurândă, Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. Ce tresari din vis deodată? Tu auzi pășind în tindă - E
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mea, al tău poemul, Cum le inspiri tu poți să le și sfaremi. Nu crede tu că eu sunt cuiva emul Când cântul meu se-mbracă fel de fel: Ici în terține suspinând, vedemu-l, {EminescuOpIV 284} Dincolo el oftează în gazel, Același e, deși mereu se schimbă, De tine-i plin, de tine-mi zice el... Alege forme dulci din orice limbă, Acuma-l vezi îmblînd cărare dreaptă, Acum pe-a lui Firdusi cale strâmbă. Dar ori și când el alta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un univers fantastic și real. Leonid Dimov, cum spunea cineva, te inhibă prin tehnica întârzierii, de esență balcanică, atât în stratul semnificațiilor cât și în cel al formei adecvate ei. O formulă poetică dintre cele ocolite în modernism (sonetul, rondelul, gazelul, romanța) este recuperată, așa cum vom putea observa în prezentarea succintă a poeților. Interesantă este evoluția de la poezia rimată și încadrată în strofe și rime, la versul alb (în perioada 1944-1947 și în cea de după 1960) ca apoi, în ultimii ani
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de leagăn, ritual, de muncă, al obiceiurilor (colinde), al miresei, bocetul etc * Ghicitoarea, strigătura, proverbul, zicătoarea 2. Lirica scrisă(cultă) cu speciile: * Elegia * Oda * Pastelul * Idila * Cântecul * Meditația * Imnul * Satira * Pamfletul * Epigrama Poezii cu formă fixă: sonetul, rondelul, madrigalul, glosa, gazelul. II. Genul epic 1. Oral * în versuri: balada, legenda * în proză: legenda, basmul, snoav 2. Scris * În versuri: balada, poemul, epopeea, legenda, fabula * În proză: anecdota, schița, nuvela, romanul, reportajul, eseul, amintirea, memoriile, jurnalul etc. III. Genul dramatic 1. Oral
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lirica cetății (poezia patriotică și poezia socială: imn, odă, meditație, satiră, blestem etc.), lirica filozofică (artă poetică, meditație, elegie existențială etc.), lirica religioasă (imnul creștin, psalmul, poezia rugăciune, colinda). Criteriul formal are în vedere poeziile cu formă fixă: sonetul, rondelul, gazelul, glosa, haiku, trioletul etc. Criteriul dominantei afective vizează tonalitatea definitorie a discursului liric (imn, odă, doină, elegie, satiră, parodie etc.). Ca „artă a Limbajului“, mai mult decât celelalte genuri, genul liric apelează la procedee expresive care evoluează de la simplul strigăt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
intelectuale absolut gratuite”, „mistuit de o benefică monomanie” (Mircea Anghelescu), S. și-a legat numele de restituirea în românește a poeziei clasice persane (Omar Khayyam, Saadi, Hafez și Rumi). O face cu acribie, respectând formele tehnice ale liricii persane (robaiul, gazelul) până la subtilități de rimă precum păstrarea radifului (cuvânt ce se repetă după rimă), redând cu fidelitate prozodia originalului. În prefețe și glose, literatul atrage atenția asupra deosebirilor dintre poezia arabă și cea persana a marilor clasici, aceasta din urmă înclinând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
SCRIERI: Iedera, București, 1968. Traduceri: Omar Khayyam, Saadi, Hafez, Catrene persane (Robaiat), pref. trad., București, 1974; ed. pref. trad., cuvânt înainte Ahmad Fard Hosseini, [București], 2002; Trei poeți persani. Omar Khayyam, Saadi, Hafez, îngr.trad., București, 1982; Hafez, 100 de gazeluri, București, 1977; Saadi, Bustan (Livadă), pref. trad., București, 1978, 100 de învățăminte din Golestan (Grădină trandafirilor), ed. bilingva, pref. trad., f.l.,1998, 15 parabole din Bustan (Livadă) ed. bilingva, f.l.,1998; Omar Khayyam, 500 de catrene, ed. bilingva, îngr. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
Lucian Raicu, Proza, GL, 1968, 35; Alexandru Balaci, Omar Khayyam, Saadi, Hafez, „Catrene persane”, RMB, 1974, 10 decembrie; Dan Grigorescu, Omar Khayyam, Saadi, Hafez, „Catrene persane”, CNT, 1975, 16; Nicolae Balotă, Poeți persani, RMB, 1975, 1 mai; Dan Grigorescu, Hafez, „Gazeluri”, CNT, 1977, 25; Ion Segărceanu, Saadi, „Bustan (Le Verger)”, „Actualités roumaines”, 1978, 24 octombrie; Dan Grigorescu, Poezia înțeleptului, CNT, 1978, 49; Șerban Cioculescu, Saadi, „Bustan (Livadă)”, LCF, 1978, 49; Al. Andrițoiu, Saadi în românește, „Scânteia tineretului”, 1978, 23 decembrie; Grețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
fructificată în culegerile din anii ’70-’80: Descântece de dragoste (1977), Patosul potrivirii (1980), Amiaza lucrurilor (1982), Cu viața de-o ființă (1982) și Mereu ucenic (1984), aceasta din urmă fiind cartea de referință a poetului. Îmbrățișând formele fixe (sonetul, gazelul, haiku, tanka), versul dobândește o concentrare aforistică. R. are cultul strămoșilor și al naturii-mamă, într-un sistem de imagini pitoresc și antropomorfizant, iar fauna și flora autohtonă sunt invocate nu numai ca elemente decorative sau de peisaj, ci și ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
exemple Dante, Petrarca, Leonardo da Vinci, Michelangelo etc.) Rondelul este o poezie cu formă fixă alcătuită din trei catrene și un vers izolat. Versurile unu și doi sunt identice cu versurile șapte și opt. (exemple Alexandru Macedonski prin „Poema rondelurilor”) Gazelul este o poezie cu formă fixă alcatuită din strofe cu două versuri; originară din literaturile orientale, ajunge În Europa la Începutul secolului al XIX-lea. (George Coșbuc, Mihai Eminescu, Goethe) Glossa este o specie a genului liric cu formă fixă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cizelată, raportată la peisaje exotice și la obiecte de artă, cărora le consacra poezii de virtuozitate formală. A promovat expresia impersonală, a obiectivat natura, pornind de la receptarea senzorială a elementelor ei; a cultivat În poezie formele fixe: sonetul, rondelul, glossa, gazelul etc.), a făcut apel la tipare prozodice alambicate; a elogiat civilizațiile arhetipale, mitologiile, religiile; geografia lirică a devenit planetară; a surprins spațiile exotice sau luxuriante, de la cele polare la cele ecuatoriale, lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere Înalte (nestematele, metalele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]