376 matches
-
lumea celor vii.Se poartă aroganța, această vechiturăCe lasă-n urmă aburi de putred și otravă,În inimi mult prea pline de patimă și urăDă-n clocot răutatea și se revarsă-n lavă.E-atâta tulburare între pereți de cearăCă geamandura vieții stă-n umbre ancorată,Amestecate-s toate și dau pe dinafarășuvoi de neputințe cu viață-abandonată.Destine stau clădite pe umeri mult prea mici, Iar hainele puterii - croite mult prea mari,Scheletice gândiri ne lasă cicatriciși sunt pe unde trec
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
poezie pentru copii, Când sosește Moș Crăciun (1994) și Cartea cu semne fermecate sau Drum imaginar prin abecedar (1997). Această perioadă, a maturității poetice, aduce deschiderea către universul prozei, care de la început apare deplin configurat, ca în povestirile din Dincolo de geamanduri (1990; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași) și în romanul A opta zi de la facerea lumii sau Fragment dintr-o piele de șarpe (1997). Într-o continuitate cu problematica prozei se află eseurile din Destinul spiritului și secolul XXI (1998) și
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
vers suprarealist: „La început a căzut din cer o găină”. În fine, demitizările au gustul unor amare victorii, disimulând nostalgia unui imposibil clasicism, a cărui plenitudine pierdută își găsește expresia paradoxală în Sfera cu raze inegale. Universul prozelor din Dincolo de geamanduri poate să pară, așa cum s-a remarcat, ușor de încadrat fie în fantastic, fie în SF. Cert este că într-o lume a firescului, a raționalului, se creează uneori o breșă, o ruptură. Un ceas „pleacă în timp”, un personaj
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
maimuțări cuvântul întemeietor, zeflemea cosmică ce prelungește nota urmuziană și în universul romanesc. SCRIERI: La țărmul clipei, Iași, 1971; Am inventat o planetă, pref. Liviu Leonte, Iași, 1978; Spațiul dintre cuvinte, Iași, 1981; Sfera cu raze inegale, Iași, 1985; Dincolo de geamanduri, Iași, 1990; Când sosește Moș Crăciun, Botoșani, 1994; O lume de senzații, Timișoara, 1996; Cartea cu semne fermecate sau Drum imaginar prin abecedar, Iași, 1997; A opta zi de la facerea lumii sau Fragment dintr-o piele de șarpe, Iași, 1997
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
cei care nu numai că nu cer nimic special de la ei înșiși, dar, întrucât viața nu este pentru ei în fiece clipă decât ceea ce este deja, nu se străduiesc să ajungă la nici o perfecțiune și se lasă antrenați ca niște geamanduri în derivă (ibidem, p. 6). Dihotomia ideal/tipic astfel prezentată corespunde viziunii tocquevilliene a îmburghezirii generalizate a societății și a preponderenței etosului prozaic al claselor mijlocii. Pe această concepție a evoluției sociale vine să se grefeze o exigență de moralitate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în volumul Sufletul cântă despre sine (2002), și poezia meditativă, de concentrare a ideii și imaginii. SCRIERI: Insula, București, 1973; Corabia de fosfor, București, 1976; Umbra fluviului, București, 1979; Enisala, București, 1980; Distanța dintre mine și un iepure, București, 1983; Geamandura, București, 1985; Capriciu pentru cele patru vânturi, București, 1986; Îngeri și banjouri, București, 1998; Marțea canonului, București, 2001; Sufletul cântă despre sine, Drobeta-Turnu Severin, 2002. Repere bibliografice: Daniel Dimitriu, „Corabia de fosfor”, CL, 1977, 4; Dan Alexandru Condeescu, Nostalgii dunărene
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
Gogu, București, 1950; Cuplete și scenete umoristice, București, 1952; Banii lui Celibidache, București, 1952; Târâie-brâu, București, 1954; Zvoniștii, București, 1956; Teatru, postfață M. Vasiliu, București, 1958; Unchiul Temistocle, București, 1966; Motanul încălțat, București, 1966; De-ale lui Păcală, București, 1966; Geamandura, București, 1968; Scrieri, I-IX, București, 1969-1990; Fiecare cu părerea lui, București, 1970; Burtă-Verde, București, f.a.; Domnul cu camelii, București, f.a.; Amoru-i un copil pribeag, București, f.a.; Monumentul lui Petrache, București, f.a.; Gâsca, București, f.a.; Glasul roților de tren, București
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
în ecuația stării gazelor și lichidelor”. 1911 Wilhelm Wien, Imperiul German, „Pentru descoperirile sale privind legile ce guvernează radiația căldurii”. 1912 Nils Gustaf Dalén, Suedia, „Pentru inventarea regulatoarelor automate destinate utilizării cu acumulatoare de gaz pentru iluminarea farurilor și a geamandurilor”. 1913 Heike Kamerlingh Onnes, Olanda, „Pentru investigațiile sale asupra proprietăților materiei la temperaturi joase care au condus, inter alia, la obținerea heliului lichid”. 1914 Max von Laue, Imperiul German, „Pentru descoperirea difracției razelor X în cristale”. 1915 Șir William Henry
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
cu un gîlgîit stins și melancolic. în curînd, în vreme ce echipajele așteptau sosirea vasului, cadavrul păru să se scufunde, cu toate comorile sale neatinse. La porunca lui Starbuck, oamenii îl legară cu parîme în diferite puncte, așa că ambarcațiunile deveniră curînd niște geamanduri, ținute de balena scufundată la cîțiva centimetri sub ele. Cînd corabia se apropie, balena fu împinsă, cu băgare de seamă, spre bordul ei, unde fu prinsă în lanțurile cele mai solide, căci era limpede că s-ar fi dus la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un vas de război n-ar putea s-o vîre la fund. în vînătoarea de balene practicată pe lîngă țărm, în golfurile Noii Zeelande, cînd o „balenă normală“ dă semne că se scufundă, oamenii o leagă de un fel de geamanduri prinse în parîme extrem de lungi, ca s-o poată găsi cînd se va ridica din nou la suprafață. Curînd după dispariția cadavrului, din vîrfurile catargelor vasului nostru răsună un strigăt ce ne vesti că Jungfrau își lăsa din nou la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vilele victoriene pastelate din Pacific Heights și Învăluie casele În toate culorile curcubeului din Haight. Se plimbă În sus și-n jos pe străzile Întortocheate din Chinatown, se Îmbarcă În funiculare, făcând ca zăngănitul clopoțeilor acestora să sune ca niște geamanduri, se cațără În vârful Turnului Coit până când n-o mai vezi, invadează districtul Mission, unde mariachi, muzicienii ambulanți, dorm Încă, și-i sâcâie pe turiști. Ceața din San Francisco, pâcla aceea rece care spală identitatea, rostogolindu-se peste oraș În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îngropat În nisip, dar trăiesc Înăuntru. Cele mai mari mrene. Au și câte o sută cinci zeci de kilograme. Mai mergem câteodată acolo să pescuim. De unde e Îngropat pachebotul se poate vedea acum farul din Rebecca. Au pus și o geamandură deasupra vasului. Stă chiar unde se sfârșesc nisipurile mișcătoare și Începe golful. Dacă mai făcea vreo sută de metri scăpa. Dar pe Întuneric, În mijlocul furtunii, l-au ratat pur și simplu. N-aveau cum să vadă farul pe ploaia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apa râului și a mării și devenim mai puternici și mai sănătoși. Da, dar am auzit că, vara trecută, după ce ai luat lecții de înot, nu prea ai fost cuminte și îl necăjeai pe nenea de la Salvamar; treceai mereu de geamandură. Așa-i? Aveți dreptate, dar geamandura-i făcută numai pentru cei care nu știu să înoate. Apa cu adevărat mare și adâncă e dincolo de geamandură, unde poți să arăți cât ești de puternic, de curajos și de bun înotător. Ce
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
devenim mai puternici și mai sănătoși. Da, dar am auzit că, vara trecută, după ce ai luat lecții de înot, nu prea ai fost cuminte și îl necăjeai pe nenea de la Salvamar; treceai mereu de geamandură. Așa-i? Aveți dreptate, dar geamandura-i făcută numai pentru cei care nu știu să înoate. Apa cu adevărat mare și adâncă e dincolo de geamandură, unde poți să arăți cât ești de puternic, de curajos și de bun înotător. Ce părere aveți, copii? Întreabă, iarăși, educatoarea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nu prea ai fost cuminte și îl necăjeai pe nenea de la Salvamar; treceai mereu de geamandură. Așa-i? Aveți dreptate, dar geamandura-i făcută numai pentru cei care nu știu să înoate. Apa cu adevărat mare și adâncă e dincolo de geamandură, unde poți să arăți cât ești de puternic, de curajos și de bun înotător. Ce părere aveți, copii? Întreabă, iarăși, educatoarea. La mare, zice Daniel, se pot întâmpla multe: valuri uriașe, care izbesc în plină forță, sau furtuni, însă, dacă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
arăți cât ești de puternic, de curajos și de bun înotător. Ce părere aveți, copii? Întreabă, iarăși, educatoarea. La mare, zice Daniel, se pot întâmpla multe: valuri uriașe, care izbesc în plină forță, sau furtuni, însă, dacă nu am depășit geamandura, nu ne paște nici un pericol, oricând ne putem întoarce pe plajă. Foarte bun răspuns. Cine ne mai poate vorbi despre anotimpul său îndrăgit? Mie-mi place iarna! Spune, cu mândrie-n glas, Teodora. Poți să ne spui și de ce? Vrea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe ori și acum un scenariu de mult uitat se repeta aproape identic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe ori și acum un scenariu de mult uitat se repeta aproape identic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cumplitele nopți, în care până și liniștea stelelor părea că era de la ospiciu. O liniște de pustietate, când Lumea se retrăsese pe o altă planetă și rămăsesem singur acolo, pe malul apei, între câteva căsuțe, la o masă din restaurantul-bufet „Geamandura“, unde, seară de seară, ne adunam cei trei intelectuali autentici ai orășelului, popa Țandără (se certase cu episcopul din B. care-i luase cele patru cruci din marmoră de Carrara din cimitirul satului unde slujise până atunci), medicul Pascu (ginecolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
felul lui neobișnuit de a rosti repezit cuvintele, aruncându-le de-a valma, într-un torent rapid, fără pauze între ele, încălecate, hămesite parcă. Îmi exersasem însă urechea să deslușesc ce spune în lungile noastre ore de la cenaclul seral de la „Geamandura“ din micul orășel de la poalele anticului Aegyssus. Aplecat peste blondiul Moș Crăciun, popa mi-a făcut semn să intru în dricul acela motorizat. Canapele și o măsuță chiar, într-un interior de reclamă auto. Nedumerit priveam când spre popă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ceasu’ să sune. Să nu mai nuanțez că de banii ăștia nici nu m-aș da jos din pat, că poate gândești că sunt prea pretențios. Zău, cum suporți mizeria asta? Ce-ai făcut, profesore, cu tot avântul tău de la „Geamandura?“ Ketty mă studia intrigată, cu sclipiri între mirare și scârbă. — Adică, susură ea speriată, se poate spune pe tot sensul, oricum ai lua-o, că un intelectual la Arhiva Cinematografiei belește de-adevăratelea mâța? N-aș fi crezut! Acolo e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Kerim era măturătorul oficial al micului orășel de la poalele anticului Aegyssus. Un turc bătrân, stafidit, fără vârstă, blajin, tăcut, care făcea de toate la primărie și mai și mătura trotuarele din centrul orășelului. În unele seri venea și el la „Geamandura“. La masa lui de lângă ușă urmărea discuțiile noastre și ofta din când în când străbătut de dureri sfâșietoare. Când nu mai răbda, venea la masa noastră și începea să povestească iar și iar despre minunea lui de Balcic. Avusese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aici, cu noi. Știi ce ocarină are momoloiul ăsta? Obligeană! Faci pleurezie dacă ți-o arată. Punem pariu? Am ridicat din umeri. Nu mă interesa câtuși de puțin. Popa a hohotit. — Stai, profesore, nu te pripi. Nu mai suntem la „Geamandura“. Acu’ eu conduc parada, cum ziceai p-atunci că zicea Ostapu’ ăla al tău. Ia te uită! Momoloi, fă puțină lumină! Blonda, surâzând, s-a ridicat doar, a făcut doi pași înapoi și, privindu-mă de parcă încerca să mă hipnotizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întruna frică. Paralizantă frică, înghițitoare de elanuri și de entuziasme, molcomă frică fără de nume a celui care, prea bine știind că nu are nimic de ascuns, tocmai prin aceasta se simțea vulnerabil. Kerim doar, într-un târziu de noapte, la „Geamandura“, citind parcă în mine, mi-a vorbit de această frică. Era început de martie. Ninsese, ultima ninsoare a acelei ierni, ninsoare a mieilor, cum se spune. Rămăsesem singur în local. Popa Țandără nu venise în acea seară, iar doctorul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un joc, fără a ști încotro mai era adevărul, încotro era minciuna. Am lăsat toate să se amestece și să mă azvârle, ca pe un fir de paing, în toate părțile. Așa am ajuns, pentru câțiva ani, în refugiul de la „Geamandura“... Despărțirea de Vichi credeam că a însemnat suferința trupului meu. Despărțindu-mă, alungat, de Ester, sufletul mi-a fost multă vreme în suferință. O suferință niciodată ostoită. Dar o binecuvântată suferință. Ester mi-a arătat, alungându-mă, eu silind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]