151 matches
-
Nu năvăliți asupra mea lacomi, interesați, gata să vă dedați la pripite exerciții de striptease. Am vorbit și cu alt prilej despre postura de „ghișeu“ la care mă simt, uneori, condamnat. Mulți par să creadă că stau, nefolosit, în spatele unui gemuleț mereu deschis și aștept, nerăbdător, să mă angajeze cineva: un textuleț de catalog, un brînci editorial pe vreo copertă a IV-a, un articolaș de circumstanță, o semnătură de protest, o recenzie, un dialog „edificator“, o opțiune politică, o vizită
ARTICOL ȘI COMENTARIU de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379657_a_380986]
-
mai veneai din când în când să vezi dacă mai este acolo. Era o sacoșă roșie, alta verde... Momentul cel mai frumos era atunci când începea să se vândă. Era o ușiță. Nu era ca acum, când te autoservești. Printr-un gemuleț de 20-30 cm tu dădeai banii și era bine să ai bani potriviți, căci altfel te împingeau cei din spate sau nu-ți dădea rest (iar tu erai bucuros că ți-a dat ce ți-a dat și plecai fără
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
bine să ai bani potriviți, căci altfel te împingeau cei din spate sau nu-ți dădea rest (iar tu erai bucuros că ți-a dat ce ți-a dat și plecai fără 1 leu, 2, 3, chiar 10). Tot prin gemuleț îți dădea înapoi marfa, într-o cantitate stabilită de la început, mai mult sau mai puțin. De exemplu, se dădeau două kilograme de zahăr, stăteau însă toți cei patru membri ai familiei la coadă pentru a lua 8 kg, căci cine
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
strică, important era să iei. În nebunia asta, acceptai orice îți dădea, nu conta dacă este stricat, vechi, dacă nu are ambalaj (acum judecăm după ambalaj, nu iau ceva dacă ambalajul nu-mi place). Ce dezamăgire era atunci când ajungeai la gemuleț și mi se spunea că nu mai este. Se închidea gemulețul și stăteam lângă gemuleț. Toată lumea mai stătea vreun sfert de oră, sperând că se va deschide geamul, poate a mai găsit o cantitate și o va vinde. Nimeni nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dădea, nu conta dacă este stricat, vechi, dacă nu are ambalaj (acum judecăm după ambalaj, nu iau ceva dacă ambalajul nu-mi place). Ce dezamăgire era atunci când ajungeai la gemuleț și mi se spunea că nu mai este. Se închidea gemulețul și stăteam lângă gemuleț. Toată lumea mai stătea vreun sfert de oră, sperând că se va deschide geamul, poate a mai găsit o cantitate și o va vinde. Nimeni nu îndrăznea să plece. Acum mă amuză toate acestea când îmi amintesc
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
este stricat, vechi, dacă nu are ambalaj (acum judecăm după ambalaj, nu iau ceva dacă ambalajul nu-mi place). Ce dezamăgire era atunci când ajungeai la gemuleț și mi se spunea că nu mai este. Se închidea gemulețul și stăteam lângă gemuleț. Toată lumea mai stătea vreun sfert de oră, sperând că se va deschide geamul, poate a mai găsit o cantitate și o va vinde. Nimeni nu îndrăznea să plece. Acum mă amuză toate acestea când îmi amintesc, dar atunci era groaznic
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
împinsă, mă împingeau toți. Stăteai la tot ce se dădea. A început cu coada la carne, care a dispărut prima dată, apoi zahăr, ulei, ouă, fructe, legume (ardei, vinete, roșii). Portocalele și bananele le consideram un lux. Când ajungeam la gemuleț luam tot ce avea. Bani erau, nu erau însă alimente. Apoi se stătea la coadă la dulciuri, la produse de încălțăminte, îmbrăcăminte. Am stat odată la coadă la vată - se dădeau câte două pachete, erau numai bărbați la coadă și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
coada între picioare, jigodia îngrozită o lua la goană. Neculai no slăbea defel, fugind, desculț și- n capul gol, chiar și la vreme de iarnă, doar în cămeșa de câlți cu care se proslăvise pe cuptor. Destul să zărească prin gemulețul din spatele cuptorului câte un cotei traversând câmpul cu omăt. în chip curios, propria lui stare de orfan nu-l îndemna la înțelegere față de acești oropsiți a căror jalnică înfățișare pe mine mă umplea de milă. Dimpotrivă, lui Neculai, câinii vagabonzi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
potrivea apa în cadă. M-am tras iar câțiva pași din dreptul ferestrei, rușinat și oarecum speriat. Curiozitatea însă era mult mai puternică. Am făcut un ocol pe trotuarul vecin și, părând că vin dinspre biserică, m-am apropiat de gemuleț și am aruncat așa, în treacăt, privirea în baia aceea. Femeia era în cadă. Nu-i vedeam capul, doar umerii, sânii și restul corpului. Cu picioarele sprijinite de marginea căzii, ținea între ele ceva ca o bărbăție pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care păreau a avea un rost temeinic și Însemnat. Acel vecin, În urmă cu ani mulți, pe când se suise În autobuz ca să plece la armată, iscase un strigăt pe jumătate vesel, pe jumătate de deznădejde, după ce-și scosese pe gemulețul Îngust căpățâna cu chip cam tâmpit, pe care se lărgea un zâmbet mânzesc și se beleau ochii spălăciți, cu puzderie de firișoare roșii: „Săru’ mâna, tătică, săru’ mâna, mămică, ura, cetățeni!”. Și cei care auziseră acel strigăt se simțiseră cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iz de lipie crudă și mucegăită, de la patiseria învecinată cu care prietenul lor împărțea același spațiu melancolic și sordid și care își vindea ieftin doritorilor puțina producția curentă, adică foi de plăcintă, foi waffé și cornete de înghețată, pe un gemuleț deschis, în partea opusă a fundației clădirii, direct în stradă. Cu pași siguri, trădând o îndelungată obișnuință, pe chiorâtelea (Bossul devenise agasant de calic și de hapsân, acumulând o serie de restanțe la facturile de electricitate și la cablu!), Dănuț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cernite. Pășind împreună cu ceilalți, pe portița scârțâitoare, care nu se încuia niciodată, Sile ocolește unul dintre parii pentru rufe, încoronat apotropaic cu o tigvă de cal sau de catâr, apoi se înalță pe vârfuri și ciocănește cu degetul încovoiat, în gemulețul de la ușa parohiei: Părinte Costică, ești acasă? Părinte! Părințele... Hei! Nimic. Nici un răspuns. Hei, părinte! Scoală, băi și vino la ușă! Avem o treabă cu sfinția-ta! O treabă din aia, care nu suportă amânare! Părinte Costicuță! se insinuează și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și a cânepă îmbibată de rugină, unde se vedea o mățărie încîlcită de țevi de diferite mărimi, ieșind din pereți, cotind rotund pe după colțuri, pline de robinete și manometre. Pe jos, cimentul umed pâlpâia stins sub lumina strecurată printr-un gemuleț zăbrelit, aflat foarte sus, aproape de tavan. Priveam fascinați țevile. Unele erau mai groase decât trupul nostru, altele subțiri cât degetul și nesfârșit de lungi. Am străbătut în tăcere sala țevilor și am deschis altă ușă de metal, care dădea în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de neînțeles. După ce am trecut printre monștrii pântecoși, ne-am apropiat în vârful degetelor, de ultima cămăruță, cea mai adânc ascunsă în burta blocului, camera fochistului. Ușa dintre sala cazanelor și această odăiță era tot de tablă, dar avea un gemuleț prin care, săltîndu-ne pe vârfuri, am putut privi înăuntru. Am înghețat. Camera era străbătută în diagonală de o rază lată de lumină, venită de foarte sus, de la un geam zăbrelit. Raza răspândea și în jur un abur luminos, așa încît
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de ușă obișnuită a camionului. În cabină persista același miros intim, plin de voluptate, dar volanul era spart, lipsea din el o bucată de vreo zece centimetri, iar de sub pielea banchetei, sfâșiată în mai multe locuri, buretele fusese smuls. Un gemuleț lateral se spărsese și lumea aceea minusculă nu se mai închidea cum trebuie asupra ei. Am intrat din nou în casă și m-am afundat în coaserea unul de altul a unor petice de pânză colorată. Goală, diformă, Zizi zăcea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ultima probă unei rochii pe care mătușa, croitoreasă la domiciliu, i-o terminase femeii cu părul mov. Când îmi simțeam o ureche prea rece, mă întorceam și-o lipeam pe cealaltă de geam. Știam că în partea cealaltă, spre sufragerie, gemulețul are perdea de pânză mată, creață, așa că nu puteam fi văzută. După un timp, conversația a încetat și-a început să se audă, intermitent, zgomotul mașinii de cusut. M-am trântit atunci pe pat și m-am apucat să citesc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
halcile la fiecare călcătură pe caldarâmul neregulat; în jurul pietrelor din pavaj creșteau fire de iarbă. Am depășit ultima casă și în față ni s-a deschis câmpul, care se întindea până la orizont. Departe, în mijlocul lui, vedeam foișorul melancolic, cu un gemuleț lucind în turn, iar alături, ca o broască râioasă, baraca unde știam că se află REM-ul. Iadeșul ne sili s-o luăm direct peste arătură, sau mai bine zis peste pământul înțelenit, pe care nu creșteau decât scaieți, buruieni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aleii. Ca s-o "cronometreze", cum auzisem că se face la concursuri, Ada, de pe tronul ei, privi cadranul ceasului. Scoase un mic țipăt de surpriză, căci limbile dispăruseră. Să fi căzut oare? Nu era cu putință. Abia când a deschis gemulețul cadranului, Ada a înțeles ce se petrecea: a vârât degetul înăuntru, dar l-a tras imediat înapoi, privindu-și încruntată vârful însîngerat. Limbile erau acolo, dar se roteau atât de repede încît nu mai puteau fi văzute. Stropul de sânge
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
club on-line.). Capitolul VII Câteva sfaturi la final despre întreținerea aparatului de fotografiat digital și a acumulatorilor Tocmai v-ați cumpărat un aparat fotografic digital, nu foarte scump, dar care vă satisface necesitățile curente. Obiectivul poate să aibă un mic gemuleț protector pentru lentile, sau un sistem de diafragme care protejează lentilele. Dacă nu-l are și nu are nici capac de protecție, trebuie să păstrați aparatul într-o husă, scoțându-l numai atunci când fotografiați. Evitați atingerea lentilelor cu degetul, pentru că
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
gârliciul beciului. Gangul dă într-o curte interioară, pavată cu pietre de râu, care dispare sub frânghii cu rufe colorate. La catul clădirii urcă un păienjeniș de scări exterioare, acoperite cu o șandrama din scândură vopsită în care sunt tăiate gemulețe. În încăperile bucșite de ploșniți veșnic se aud certuri și gălăgie de copii. O mulțime amestecată, ovrei și mahalagii, umplea ulița care, strânsă între vechi zidiri, ocrotea viermătul omenesc. Negustori galițieni ridicaseră de-a lungul ei urâte clădiri galbene, cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
eram eu, ci cartea lui scrisă cu ocazia despărțirii de mine. Iubitul meu spusese că nu mă mai iubește. Cel puțin nu la fel ca înainte. Cel puțin nu suficient cât să rămânem împreună. El privea înainte. Înaintea lui, prin gemulețul rotunjit al avionului, oamenii, casele și pozele lor de familie nu se vedeau din cauza norilor. Cartea lui se numește Nevoi speciale. A apărut la Editura Polirom. Pe vremea când călătoream împreună cu metroul pe sub București mi-a spus deodată că el
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
LUPTĂ. DACĂ TELEGRAMA AȘTEPTATĂ ÎI ADUCEA ȘI EA VEȘTI BUNE, RIEUX PUTEA S-O IA DE LA ÎNCEPUT. ȘI EL ERA DE PĂRERE CĂ TOATĂ LUMEA TREBUIE S-O IA DE LA ÎNCEPUT. Trecu pe dinaintea odăiței portarului. Noul portar, cu fața lipită de gemuleț, i-a zâmbit. Urcând scările, Rieux se gândea la înfățișarea acestuia, gălbejită de oboseli și lipsuri. Da, o s-o ia de la început când abstracțiunea se va fi încheiat și, cu puțin noroc... Dar chiar în același moment el deschidea ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
șoaptă, iar Axel Rose râse. Era leit solistul de la Guns’N’Roses, avea chiar și părul lung și blond și o bandană pe cap. Dar ăsta era renumitul Paolo, care avea casă la Campodimare. Coborâră În localul de la demisol. Prin gemulețele mici se vedeau picioarele trecătorilor. Era un loc aseptic, gol, În care era o canapea, o măsuță pe care zăcea un catalog de mostre și un dulăpior din plastic și sticlă, asemănător celui din cabinetul doctorului de la Asistența Socială. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
subsuori. Cu podeaua aceasta prăfuită și cu zidurile cenușii pline de sloganuri - I NEED LAND, A PLACE WHERE NO MONEY IS SPENT, THEN KICK BACK AND LIVE LIFE IMMACULATE -, cu acoperișul spart, susținut de bârne de fier ruginite și cu gemulețele lipite cu scotch. Aceste marionete somnambule și hipnotizate de muzică Îi sunt prieteni. Fete cu câte șapte cercei Într-o ureche și adolescenți cu capetele acoperite de tărtăcuțe din lână cu dungi verzi și galbene. Liceeni care fumau prima lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe proprii genunchi, se desfăceau și se zgârceau înapoi, ca un cuib de șerpi. Ho diábolos își trăsese peste nas o pereche de ochelari cu lentila micuță, cât para focului, dar, cu ochii după minunățiile ce i se revărsau prin gemulețul prost manșonat, nu se îndura încă să-și consulte hărțile. - ...Până la coadă am pus-o de-o paranghelie la felcer. Unde am băut și cu mâinile și cu picioarele până a doua zi dimineața... Mulți dintre noi cobora și-n
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]