160 matches
-
dădea, nu conta dacă este stricat, vechi, dacă nu are ambalaj (acum judecăm după ambalaj, nu iau ceva dacă ambalajul nu-mi place). Ce dezamăgire era atunci când ajungeai la gemuleț și mi se spunea că nu mai este. Se închidea gemulețul și stăteam lângă gemuleț. Toată lumea mai stătea vreun sfert de oră, sperând că se va deschide geamul, poate a mai găsit o cantitate și o va vinde. Nimeni nu îndrăznea să plece. Acum mă amuză toate acestea când îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
este stricat, vechi, dacă nu are ambalaj (acum judecăm după ambalaj, nu iau ceva dacă ambalajul nu-mi place). Ce dezamăgire era atunci când ajungeai la gemuleț și mi se spunea că nu mai este. Se închidea gemulețul și stăteam lângă gemuleț. Toată lumea mai stătea vreun sfert de oră, sperând că se va deschide geamul, poate a mai găsit o cantitate și o va vinde. Nimeni nu îndrăznea să plece. Acum mă amuză toate acestea când îmi amintesc, dar atunci era groaznic
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
împinsă, mă împingeau toți. Stăteai la tot ce se dădea. A început cu coada la carne, care a dispărut prima dată, apoi zahăr, ulei, ouă, fructe, legume (ardei, vinete, roșii). Portocalele și bananele le consideram un lux. Când ajungeam la gemuleț luam tot ce avea. Bani erau, nu erau însă alimente. Apoi se stătea la coadă la dulciuri, la produse de încălțăminte, îmbrăcăminte. Am stat odată la coadă la vată - se dădeau câte două pachete, erau numai bărbați la coadă și
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
am vindecat... nu mai am nimic acuma. Da-n Securitate o fost foarte-foarte greu. Plus anchetele, plus, cum vă spun, singurătatea aia... Dar cum vă petreceați timpul între anchete? Cum era celula, chiar în fund, spre calea ferata, era un gemuleț mic și acolo era o masă de beton cu stâlpi joși. Apoi aveam un calorifer sub un pat, și sub unul nu. Și de-acolo de unde era caloriferul ăla vinea un șoarece. Apoi ce rămânea din mâncare... îi păstram. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
străzi). Constatând că repetatele mele bătăi în ușă nu dau rezultate și spre a nu trezi locatarii de la etaj ... în disperare și învinețit de frig ... nu-mi rămânea altă soluție decât a renunța la lemne și a încerca ieșirea prin gemulețul care dădea direct în trotuarul străzii principale (Lascar Catargi) ... deși exista inconvenientul să fiu văzut de vreun trecător mai matinal. Nu mai era însă timp de temeri minore. Cum gemulețul era la o înălțime mai mare decât a mea ... mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
decât a renunța la lemne și a încerca ieșirea prin gemulețul care dădea direct în trotuarul străzii principale (Lascar Catargi) ... deși exista inconvenientul să fiu văzut de vreun trecător mai matinal. Nu mai era însă timp de temeri minore. Cum gemulețul era la o înălțime mai mare decât a mea ... mă folosesc de un butuc ce mă aduce la o înălțime convenabilă și ... neauzind nici un trecător ... încep operația. Am deplasat foraibărul de pe cuiul său și ... întrucât dimensiunile geamului erau mai mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
raporta rezultatul cercetării pe un teren extrem de primejdios. Dar acesta nu rămăsese pasiv la un demers atât de "riscant". Mânat de o curiozitate specifică vârstei și funcției pe care o avea, caporalul s-a apropiat de unul din cele două gemulețe prin care se strecura lumina în cămăruța noastră. Cele două geamuri aveau, fiecare, câte două cercevele, prevăzute cu câte trei ochiuri nu mai mari decât un caiet de dictando. Distanța dintre geamuri era de vreo jumătate de metru. Afară începuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
avea dimensiunea primului tip, adică de 5 tone. Era făcut din scânduri. La mijloc era prevăzut cu o ușă culisantă care se termina cu un cârlig solid, pentru a putea fi închisă din exterior. În partea stângă superioară avea un gemuleț cu gratii. Un om de înălțime obișnuită, dacă se ridica în vârful picioarelor, ajungea să vadă prin el afară. În partea din față a vagonului se afla o platformă destul de mică, pe suprafața căreia era montată o gheretă, tot din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înțelegem și să o acceptăm ca atare. Stăteam în picioare, unul lângă altul, încercând să ne acomodăm vederea cu semiîntunericul din interior. Ne străduiam să deslușim fețele celor care ocupau deja jumătatea de spațiu mai întunecos, în care nu era gemuleț cu gratii. Mircea, hai să așezăm cumva lucrurile și să ne găsim niște locuri. Da, mama, imediat le punem, acuma. Cu adevărat, Mircea era nădejdea mamei și sprijinul neprețuit al întregii familii. Fiind cel mai mare dintre noi, acționa cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din fund a vagonului a pus așternuturile noastre, ale celor patru frați mai mari. La baza peretelui vagonului a sprijinit pernele de paie, iar pe podea două cuverturi. Mama cu sora și cu frățiorul mai mic ocupau locul din partea opusă gemulețului. Așa că acest grup se bucura de un plus de lumină. Spațiul dinspre gemuleț a fost lăsat liber pentru a ne putea uita afară. Fiecare s-a așezat la locul lui. Stăteam și așteptam. Ce? Poate că așteptam o explicație lămuritoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mari. La baza peretelui vagonului a sprijinit pernele de paie, iar pe podea două cuverturi. Mama cu sora și cu frățiorul mai mic ocupau locul din partea opusă gemulețului. Așa că acest grup se bucura de un plus de lumină. Spațiul dinspre gemuleț a fost lăsat liber pentru a ne putea uita afară. Fiecare s-a așezat la locul lui. Stăteam și așteptam. Ce? Poate că așteptam o explicație lămuritoare din partea cuiva, care să ne facă să înțelegem gravitatea actelor antistatale comise de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu substrat teologic, n-am sesizat faptul că monstruoasa creatură metalică, pe nările căreia țâșneau ciclic jeturi cu aburi clocotitori și cenușă incandescentă, își potolise oarecum elanul maratonist și manifesta vădite semne de agonie. Mircea, te rog, uită-te pe gemuleț și vezi ce se întâmplă, zise mama. Mircea s-a ridicat de la locul lui și s-a apropiat de gemulețul cu gratii, privind afară. Mama, sunt mai multe linii ferate. Cred că intrăm într-o gară. Da, mama, este o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și cenușă incandescentă, își potolise oarecum elanul maratonist și manifesta vădite semne de agonie. Mircea, te rog, uită-te pe gemuleț și vezi ce se întâmplă, zise mama. Mircea s-a ridicat de la locul lui și s-a apropiat de gemulețul cu gratii, privind afară. Mama, sunt mai multe linii ferate. Cred că intrăm într-o gară. Da, mama, este o gară! Într-adevăr, era o gară: Timișoara. Însă garnitura fusese oprită la o distanță ceva mai mare de peronul propriu-zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înăbușită a tampoanelor unsuroase. În secunda opririi, corpurile noastre flexibile, respectând cu strictețe legea imprescriptibilă a inerției, s-au aplecat în față, apoi, printr-un recul automat, au revenit la poziția inițială. Iar noi, copiii, cum eram în picioare în fața gemulețului, ne-am bulucit unii într-alții căutând speriați cu mâinile întinse vergelele gemulețului pentru a nu ne prăvăli grămadă la podea. Reveniți din echilibrul dinamic la cel static, priveam cu lăcomie "dincolo", prin gemulețul care delimita, material, concret și dureros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
legea imprescriptibilă a inerției, s-au aplecat în față, apoi, printr-un recul automat, au revenit la poziția inițială. Iar noi, copiii, cum eram în picioare în fața gemulețului, ne-am bulucit unii într-alții căutând speriați cu mâinile întinse vergelele gemulețului pentru a nu ne prăvăli grămadă la podea. Reveniți din echilibrul dinamic la cel static, priveam cu lăcomie "dincolo", prin gemulețul care delimita, material, concret și dureros, spațiul liber și infinit de cel limitat, claustrat și sub pază militară, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
copiii, cum eram în picioare în fața gemulețului, ne-am bulucit unii într-alții căutând speriați cu mâinile întinse vergelele gemulețului pentru a nu ne prăvăli grămadă la podea. Reveniți din echilibrul dinamic la cel static, priveam cu lăcomie "dincolo", prin gemulețul care delimita, material, concret și dureros, spațiul liber și infinit de cel limitat, claustrat și sub pază militară, în care ne aflam. Deodată, s-a auzit uruitul ușilor care se deschideau cu zgomot, Acestea erau construite din scânduri groase de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din familia Butu se uitau și ei la noi, dar mai ales la ceea ce făcea mama. Privirile lor urmăreau cu atenție tot ce se întâmpla în partea noastră de vagon. Din când în când, pale de vânt nervos dirijau spre gemulețul cu gratii trâmbe de fum înecăcios și aburi mirosind a cenușă opărită, ca să nu uităm niciun moment cine suntem și unde ne aflăm. Ne duceau ca pe cei mai periculoși răufăcători. Dar unde? Și, mai ales, de ce?? Bunica lui Țile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vreo vătămare. Țuki s-a așezat lângă mama, la locul ei. Mircea, dragul meu, oare n-ai putea încerca să arunci printre gratii conținutul oliței? Mă voi strădui, mama, nu știu, sunt cam mici ochiurile... Mircea s-a apropiat de gemulețul cu gratii, având în mâna dreaptă olița. A îndepărtat-o puțin de gemuleț pentru a-și face elan, apoi a proiectat-o cu forță spre gratii. Mișcarea a fost inteligent gândită și corect executată, însă din nefericire rețeaua de vergele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
meu, oare n-ai putea încerca să arunci printre gratii conținutul oliței? Mă voi strădui, mama, nu știu, sunt cam mici ochiurile... Mircea s-a apropiat de gemulețul cu gratii, având în mâna dreaptă olița. A îndepărtat-o puțin de gemuleț pentru a-și face elan, apoi a proiectat-o cu forță spre gratii. Mișcarea a fost inteligent gândită și corect executată, însă din nefericire rețeaua de vergele era prea deasă, așa că o parte din materia aflată în recipient se prelingea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și neiertător al roților deasupra șinelor de cale ferată, amintindu-ne că suntem cu toții jucăria unui destin unic și implacabil: "da-da, da-da, da-da, da-da"... Dimineața, o rază zglobie de soare s-a furișat fără zgomot prin gemulețul cu gratii și, alarmată, ne-a examinat cu multă atenție și delicatețe fizionomiile, intrigată de absența vizibilă a tonusului vital. Impacientată, parcă voia să ne spună în limbajul nostru omenesc: "Hai, capul sus! Curaj! Nu mai fiți așa de triști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de cei care sînt mai atenți. Împinge ușa de la toaleta publică și aceasta nu vrea să se deschidă. Pune toată forța la treabă și reușește. Oh, este în apropierea fericirii... La un ghișeu, o femeie imensă are treabă. Bate în gemuleț, în timp ce își lasă greutatea de pe un picior pe altul. Un tichet, vă rog, repede... Dați-mi buletinul, camarade. Ce buletin? Îl dau cînd ies... Nu se poate. Cine plătește stricăciunile? Știți ce responsabilități avem? Caută buletinul. În fervoarea aceea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dincolo. Omul se tîrăște la celălalt ghișeu. Bate în geam, țipă. Care este problema? Mă scap pe mine, omule! Cu... pipi sau... Și cu una și cu alta. Atunci dincolo. Ghișeul se închide nervos. Eduardo se îndreaptă la celălalt ghișeu. Gemulețul se deschide și reușește să spună: Și cu una și cu alta... Apoi așa, omule, de ce n-ai spus de la început? Ține cheia, pe culoar, ultima ușă pe stînga. Clopi, clopa, ajunge la locul atît de dorit. Dar... prea tîrziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu atenție aici, la fereastra asta. Tata a privit în direcția arătată și nu mică i-a fost mirarea când a observat o mulțime de gângănii de culoare brun-roșcată îngrămădite în spațiul îngust dintre toc și pervaz. Extraordinar! Cele patru gemulețe adăposteau colonii întregi de asemenea scârboșenii îngrozitoare: ploșnițe și căpușe. Înspăimântător! Moș Danilov ne-a lămurit parțial în această privință. Ăsta o mai avut oi și iarna le mai ținea aici. Ce era de făcut? Cum trebuia procedat? Iar tavanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dimineață de toamnă târzie. Aproape că nu se mai zărea nimic. S-a auzit din nou izbitura în geam și în aceeași clipă am deslușit silueta unei pisici gri cu pete albe înnebunită de groază, cățărându-se disperată pe cerceveaua gemulețului, căutând înfrigurată o crăpătură, o gaură, un spațiu prin care să se strecoare afară. A alunecat pe lemnul pervazului și de-acolo pe dușumea. M-am repezit, am deschis ușa holului și am intrat în cămăruță. Pisica se ridicase din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
M-am repezit, am deschis ușa holului și am intrat în cămăruță. Pisica se ridicase din nou lovind furioasă în ochiul de geam. Era cu părul zbârlit ca țepii unui arici manifestând simptomele unui animal turbat. M-am apropiat de gemuleț cuprinzând-o cu ambele mâini. S-a zvârcolit năprasnic zgâriindu-mă cu ghearele ei ascuțite și înfigându-și adânc dinții în mână. Am scos un urlet de durere scăpând pisica din mâini și inspirând puternic și adânc mi-am umplut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]