100 matches
-
Jérôme Ferrari. Cine este, deci, surprinzătorul cîștigător ? Născut la Geneva, dintr-o familie originară din Franța și Rusia, licențiat în drept, Joël Dicker și-a publicat primul roman, Les derniers jours de nos pères, în 2010, obținînd deja Premiul scriitorilor genevezi. Dar simțea de ani buni dorința de a fabrica un roman negru american de mari dimensiuni, pentru volumul premiat el scriind nu mai puțin de 30 de versiuni înainte de a-l supune unui editor. Dicker cunoaște bine și iubește America
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
p. 173). 101 Peter Brooks, op. cit., p. 10. 102 Ibidem. 103 Condiționarea imaginarului de principiul verosimilității e explicată pe larg de Jean Starobinski, în Relația critică (vezi mai cu seamă capitolul al II-lea, "Imperiul imaginarului"). După Goethe, observă profesorul genevez, fantezia ar fi "o imitație care, dusă la paroxism, atinge o intensitate maximă și ne transportă în regiunea sublimului" (op. cit., p. 164). 104 Peter Brooks, op. cit., p. 112. 105 Nu altfel vede lucrurile Peter Brooks atunci când afirmă că, deși romanul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Genève pe care l-a publicat d'Alembert în tomul 7 al Enciclopediei, apărut în 1757. D'Alembert l-a redactat la cererea lui Voltaire, care voia să implanteze un teatru la Geneva, în scopul de a-i convinge pe genevezi, puritani, asupra necesității de a construi un teatru. Furios pentru că orașul reprezintă în ochii lui un loc de odihnă plin de înțelepciune și de fericire, Rousseau ripostează, intitulându-și scrisoarea astfel: "J.-J. Rousseau, citoyen de Genève17 J.-J. Rousseau
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
oraș."18 Scrisă ca un discurs, scrisoarea nu este o adevărată epistolă. Rousseau, care îl apostrofează aici cu siguranță uneori pe d'Alembert -, dar și pe mulți cititori anonimi -, se complace să afirme: "scriu pentru popor", nu numai pentru poporul genevez, ci și pentru "cei mai numeroși". Nu o reflecție asupra artei dramatice propune el în această operă polemică, în care dezbate numai diferitele chestiuni etice pe care le pune teatrul și pe care le formulează astfel: "Câte chestiuni găsesc de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Artelor în Discours préliminaire de l'Encyclopédie (Discursul preliminar al Enciclopediei). Rousseau îi răspunde la rândul său în Prefața la Narcisse, în 1753. (Piesa, jucată în 1752 de actorii Comediei Franceze, este publicată în 1753 cu Prefața). 17 Rousseau este genevez din 1754. 18 Scrisoarea sa își va realize scopul pentru că un teatru permanent nu va fi implantat la Geneva decât în 1782. 19 Această condamnare fără drept de apel a teatrului, în perfectă coerență cu ideile filosofice ale lui Rousseau
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tip “asociativ”. Este interesantă variația stilurilor educative în funcție de identitatea copilului; primii născuți băieți sunt controlați și sancționați mai sistemastic; autorii elvețieni nu constată variația controlului în funcție de sexul copilului. În ceea ce privește exercitarea autorității parentale, ea se exercită în trei forme în familiile geneveze: 1.autoritate coercitivă, bazată pe convingerea părinților că vârsta mai înaintată implică o mai mare competență etc.;se pune accent pe precizia indicațiilor date copilului și pe forță, pe necesitatea de a asigura supunerea imediată și necondiționată a acestuia; 2
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
dea rezultate. În anul 1922, S.U.A. au luat pe cont propriu inițiativa rezolvării problemei dezarmării, prin conferința navală de la Washington, subminând în acest fel autoritatea Societății Națiunilor, ținând cont de faptul că S.U.A. se retraseseră chiar de la început din instituția geneveză. Tot în anul 1922, a început și o lungă controversă internațională în jurul unei alternative de principii, anume dacă securitatea trebuia să preceadă dezarmarea sau invers. În spatele acestei controverse și dispute se ascundeau rivalitățile de interese și țeluri dintre marile puteri
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
securitatea, iar cea franceză invers”. În perioada care a urmat, problema dezarmării a rămas pe agenda lucrărilor Societății Națiunilor. Adoptarea de către Adunarea Societății Națiunilor din 1924 a “Protocolului de la Geneva", venea să dea satisfacție tezei franceze. Statele semnatare ale acordului genevez, care interzicea complet războiul și instituia obligativitatea arbitrajului, se angajau să participe la o conferință internațională pentru reducerea armamentelor. România și celelalte țări din Europa centrală și sud-est europeană, îngrijorate de pe urma reînvierii militarismului german și a recrudescenței forțelor revizionist revanșarde
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
Antibolșevic (1924), Institutul Antimarxist (1927), Comitetul de Propagandă al Republicanilor Naționali (1928), Comitetul Internațional de Inițiativă Antibolșevică (1931), Liga Internațională Anticomunistă (1932). Cea mai importantă este Antanta Internațională contra celei de-a III-a Internaționale, fondată în 1924 de către avocatul genevez Thîodore Aubert, prezentă în mai mult de douăzeci de țări, care-și multiplică publicațiile - la Revue internationale antibolchîvique (1926), la Revue anticomuniste (1938) - și încearcă să influențeze elitele politice și din presă. De la anticomunism la antifascism Instalarea lui Hitler la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
continua studiile înalte. Corespondența a continuat și ea, chiar dacă cei doi erau niște necunoscuți, unul față de celălalt. Cel mai ciudat lucru din viața lui Codruț s-a întâmplat prin primăvara anului 2001, când, plângându-se într-o scrisoare de acum genevezului Mirel de cariera lui puțin promițătoare de profesor suplinitor care preda educația civică într-o școală profesională destul de sălbatică, Mirel i-a propus să postuleze pentru o bursă, în cadrul aceluiași institut prestigios pe care-l absolvise și el cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
a te oripila. Sunt uimit în ce hazna a (de)căzut PRO TV. Ai dreptate și în ceea ce privește imposibilitatea de a te ascunde de acest fenomen globalist. Târziu, în noapte, mai ajung pe TV5, post care mă surprinde întotdeauna plăcut cu jurnalul genevez al Télévision Suisse Romande. Acum două seri am văzut un reportaj despre caruselul și alte instalații menite a amuza, amplasate în cartierul genevez Plainpalais pentru distracția micilor helveți. Se aflau chiar în mijlocul platoului, la mică distanță de McDonald’s-ul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
fenomen globalist. Târziu, în noapte, mai ajung pe TV5, post care mă surprinde întotdeauna plăcut cu jurnalul genevez al Télévision Suisse Romande. Acum două seri am văzut un reportaj despre caruselul și alte instalații menite a amuza, amplasate în cartierul genevez Plainpalais pentru distracția micilor helveți. Se aflau chiar în mijlocul platoului, la mică distanță de McDonald’s-ul unde am lucrat eu. Elvețieni mulțumiți își scoteau odraslele la o vată pe băț, un ceai fierbinte, dar mai ales la distracție, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și de dispoziția mea (ciudat cum îi receptăm pe apropiații noștri prin prisma unor detalii / evenimente care nu au nimic a face cu ei...). Tipul bombăne cum o făcea pe vremuri Amadou, colegul meu de la McDonald’s-ul din cartierul genevez Plainpalais (ce cuvânt frumos, larg și plin!). Stă la calculator, jucând Solitaire sau mai știu eu ce alt joc non-complicat și bodogăne. Uneori vorbește singur. Strănută și, fără a aștepta ca noi să-i urăm „Sănătate!“ sau „Noroc!“, se și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
al MAI, din București, fosta clădire a CC și a Senatului, de pe acoperișul căreia și-a luat ultimul zbor cuplul Ceaușescu. Pentru a intra în clădire, aproape că nu am fost percheziționat corporal. Mi-am pus modestul meu sac negru genevez, cu care mă duceam pe bicicleta pe care mi-ai vândut-o tu la grădină, pe covorul rulant menit a detecta explozibilii, mi-am scos cele 3 monede de 50 de bani din buzunarele transpirate și am trecut printr-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
pe bonul oferit după ce comanzi la casă. Sunt întru totul de acord cu această nouă practică. Cine nu consumă la Mc Do, nu are ce căuta în toaletele Mc Do. Cât de mult m-au enervat toți pișăcioșii și căcăcioșii genevezi care, băieți fini, de stânga, ce nu ezitau să își țipe furia stângistă pe la diverse summit-uri (ei în stradă, cei mari înăuntru) și care, totuși, intrau lejer în restaurant, urcau treptele care duceau la etaj, uneori chiar mă întrebau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Coșeriu. Cercetarea lingvistică postssausuriană a propus uneori corespondente ale complexului conceptual limbă - vorbire, mai notabile fiind, în acest sens, propunerile lui Louis Hjelmslev (schemă - uzaj) și G. Guillaume (limbă - discurs), propuneri care nuanțează sau redimensionează platforma teoretică instaurată de lingvistul genevez. F. de Saussure a realizat, prin urmare, pentru prima dată, distincția clară dintre limbă și vorbire, deși ele sînt definite uneori prin opoziție, printr-o raportare una la alta, cu intenția de a stabili în mod precis obiectul științei limbii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
delegarea către o echipă (team) de persoane care 3) ar dobîndi o imensă putere 4) pe toată durata exercitării funcției lor. Po-porul, pentru a-l cita pe Rousseau, ar fi liber (ca în cazul democrației engleze, țintă a criticilor gînditorului genevez) doar o dată la fiecare patru sau cinci ani, cînd se țin alegeri. În restul timpului, poporul ar fi subiectul pasiv al deciziilor grupării politice învingătoare. Critici mioape și grăbite Criticii definiției lui Schumpeter și ai concepției sale despre democrație au
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și membră a instanței sale naționale, însărcinată cu "problema femeilor"; membră în Biroul politic al Ligii marxiste revoluționare din 1969 până în 1976 și, în această calitate, prima candidată la un organ executiv politic în Elveția în 1973 (Consiliul de Stat genevez); membră a instanței directoare a unei organizații politice internaționale de extremă stânga timp de mai bine de zece ani, din 1976 până în 19862; una dintre rarele femei jurnaliste străine care a urmărit de la un capăt la celălalt - pe teren și
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
curții, opera comică Ghicitorul satului (Le devin du village), cu un succes real. Regele, prin ducele de Aumont, îl cheamă la castel în vederea acordării unei pensii, ca răsplată a acestui succes; Rousseau refuză. După publicarea Discursului asupra inegalității, dedicat "Republicii" geneveze, Rousseau se întoarce pentru scurt timp la Geneva, la 26 de ani după ce o părăsise. Revine în mod public la calvinism și își reia titlul de "cetățean al Genevei". Reîntors în Franța, se instalează, în 1756, într-o căsuță de
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
Paris: Bordas. Cosnier, J. (2007). Introducere în psihologia emoțiilor și a sentimentelor: afectele, emoțiile, sentimentele, pasiunile. Traducere de Eliza Galan. Iași: Polirom. Coșeriu, E. (1985). Determinare și cadru. Două probleme ale unei lingvistici a vorbirii. In Ferdinand de Saussure. Școala geneveză. Școala sociologică. Direcția funcțională. Școala britanică. Lingvistica saussuriană și postsaussuriană. Texte adnotate. București: Universitatea din București. Cucoș, C. (1991). Discursul didactic în perspectivă semiotică. Revista de pedagogie, 7-8, 20-27. Curelaru, V., & Criu, R. (2010). Managementul comunicării și al conflictului în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
a născut și nepotul lor, ce avea să-mi fie genitor. Numele de Filofteia mi s-a părut ridicol și-mi era parcă rușine să-l atribui mamei părintelui meu, până când mi-a căzut în mână faimoasa operă a episcopului genevez François de Sales, Introduction à la vie dévote, în care sfântul om își adresează îndemnurile unei Philothée, simbol al tuturor femeilor iubitoare de Dumnezeu. Că purtătoarea lui de pe îndepărtate meleaguri dunărene s-a arătat în viață destul de indiferentă față de Cel
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la zece și jumătate, cu escorta ei obișnuită, s-a oprit la intrare, n-a vorbit decât cu mine și cu persoanele care veniseră cu ea de la Coppet, și a plecat fără ca măcar să intre în salon. De aici faptul că genevezii o detestau, fiind totodată aproape la fel de mândri de ea ca de lacul lor. A fi primit de Doamna de Staël era la Geneva un titlu de distincție. Viața la Coppet era ciudată. Părea la fel de trândavă pe cât de dezlânată; nimic nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
din ianuarie 1776, apoi cedează unei intrigi conduse de regină și îl dizgrațiază pe Turgot la 12 mai 1776. Necker. În săptămînile care urmează, corvoada regală și corporațiile sînt restabilite. Atunci Maurepas sugerează să se apeleze la bancherul de origine geneveză Jacques Necker. Este un tehnician abil, care se bucură de un credit larg în mediile bancare; este, pe de altă parte, un partizan al colbertismului tradițional și un adversar al liberalismului economic. El se mulțumește să înmulțească împrumuturile cu dobînzi
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lingvistic al sintagmei, concept care, în opinia sa, "se aplică nu numai cuvintelor, ci și grupurilor de cuvinte, unităților complexe de orice dimensiune și de orice fel (cuvinte compuse, derivate, fragmente de frază, fraze întregi)"10. În acest context, savantul genevez atrage atenția că nu toate sintagmele aparțin planului vorbirii: Întâlnim mai întâi un mare număr de expresii care aparțin limbii; sunt locuțiuni gata făcute, în care uzajul îți interzice să schimbi ceva, chiar dacă putem distinge în ele părți semnificative (cf.
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și simplu cu suma semnificațiilor elementelor sale"15. "Unitățile frazeologice" rezultă astfel, potrivit lui Bally, dintr-un proces de "fixare" (figement) a sensului, care face ca actualizarea acestor "locuțiuni" într-un discurs să comporte o serie de "valori expresive". Pentru savantul genevez, frazeologia rămâne, așadar, subordonată proiectului său de "stilistică afectivă" sau "stilistică a limbii", care, ocupându-se exclusiv de "ceea ce este deja socializat", reprezintă, în esență, "o punte pentru a salva separația între langue și parole"16. Cu alte cuvinte, Bally
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]