54 matches
-
care le satisfac și de asemenea prin schimbarea modului de satisfacere. E. Dupré distinge trei niveluri sau zone în sfera instinctelor: 1) instinctul de conservare, privind instinctele personale, egoiste relative la viața individului; 2) instinctul de reproducere, privind instinctele sexuale, genezice, în relație cu viața și perpetuarea speciei; 3) instinctul de asociere, privind gregaritatea, instinctele colective, altruiste, în raport cu viața comună din cadrul societății. Fiecăreia din grupele de instincte, de mai sus, îi corespund anumite caracteristici proprii. Instinctul de conservare se raportează la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
corespund anumite caracteristici proprii. Instinctul de conservare se raportează la nevoile sau apetențele nutritive; posesiunea de bunuri materiale, respectiv instinctul de proprietate și, în fine, la sentimentul propriei sale personalități (egocentrism, ambiție, orgoliu, vanitate etc.). Instinctul de reproducere privește funcțiile genezice, viața si activitatea sexuală a individului, perpetuarea speciei, dorința de a avea copii, sentimentele de ocrotire și de creștere a copiilor. Instinctul de asociere, privește instinctele sociale, altruiste, în raport cu viața colectivă. Aceste instincte grupează ansamblul de tendințe constituționale care permit
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apucă o furie de a distruge materia" ș.a.m.d. La originea actului creator (definit în studiile de antropologie drept un fenomen de "proiecție"140) stă deci dorința transfigurării realului, care se manifestă și ca obsesie a auroralului, a elementului genezic: "[...] realizarea este, negreșit, un fapt mare și categoric" dar mult mai de preț e devenirea, "momentul unic al începutului, al punctului inițial de evoluție și de metamorfoză". În locul produsului artistic finit, în locul "operei" (realitate estetică autonomă), este exaltată creativitatea in
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în această privință, criticul învinge "poetul" (romantic) din Lovinescu. Rezumând cele prezentate mai sus, putem spune că poezia lirică (formă de creativitate în care temperamentul "moldovenesc" își găsește expresia sa cea mai potrivită) transfigurează realitatea și surprinde, cu ajutorul sugestiei, momentul genezic, auroral, ce anticipează totodată fenomenul devenirii, al "trecerii" inexorabile. Dar cum erotismul și creativitatea sunt fenomene interdependente, e limpede că poetul liric (Eminescu, în cazul de față) va fi sensibil mai mult la "sugestia erotismului" decât la ipostazele lui concrete
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]