3,734 matches
-
mai curînd victima, pardon de expresie, a unei juvenile ejaculări precoce decît actorii unui ceremonial așezat, condus matur și cu un înalt simț de răspundere. Nedeprinși cu munca ordonată și cu agenda în funcțiune, n-avem încotro, trebuie să fim geniali și să exprimăm printr-un singur strigăt, e adevărat, uneori asurzitor, toate oftaturile reprimate ale unor batalioane de combatanți anonimi. Și așa, din aproape în aproape, frageda și năbădăioasa noastră cultură se înalță semeață ca o piramidă și se manifestă
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
de ani mai tînără ca el. El își va subintitula ultimul său cuartet, capodopera testamentară, Scrisori intime. E ceea ce vrea să elucideze o tînără doctorandă care îl „reînvie” pe Janacek pentru a-l interoga: viața și pasiunea au determinat muzica genială? În fotoliu, așteptînd ridicarea cortinei, îmi amintesc de Seine et Danube, revistă editată la Paris de Dumitru Țepeneag. Acolo am aflat ca Cioran, și el, a avut un schimb scandalos de scrisori cu o tînără nemțoaică decepționată să descopere nu
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
linia fantasticului livresc, în vreme ce Paul Doru Mugur scrie zerlendi@shambala.com, o interesantă povestire apocrifă, nu mai puțin borgesiană, pornind de la Secretul doctorului Honigberger, misterioasa povestire a lui Eliade. Pulp Fiction, semnată de Florin Lăzărescu, ar fi fost o proză genială dacă Tarantino și-ar fi făcut filmul abia anul acesta. Altfel, mâna de prozator se vede, textul e savuros și printre cele mai bune din volum. Dumitru George scrie un fel de bancuri în proză nu neapărat lipsite de umor
Antologia prozatorilor internauți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13411_a_14736]
-
inegalabil (plus amoruri printre tangouri, telefoane sau reportaje la hidrocentrale...) din Pronumele personal, dintr-O baie de umanitate, din Despre Max. Și, mai ales, din Viața frazei - cu savuroasele portrete în mișcare ale lui Marin Preda și Zaharia Stancu (cu genial reprodusele ticuri stilistice transplantate din Desculț la Uniunea Scriitorilor), cu zoologia și botanica bizară din care constă lumea literaților și culminînd, într-un final, cu utilizarea în scopuri nobile (de closet...) a notițelor la Craii de Curtea-Veche. Întîlnirea finală, în
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
Deși o primă încercare, a fost o lovitură de maestru! Și Zürich-ul dădea în clocot. Pe terasele cafenelelor, Manifestul trecea din mînă în mînă, spre satisfacția evidentă a tuturor. Legenda lui Tzara încolțea cu adevărat. Alimentată și de cîteva găselnițe geniale, precum metoda lui de a scrie un poem dada: «Luați un ziar. Și o foarfecă. Alegeți un articol de lungime potrivită pentru poemul dumneavoastră. Decupați-l. Tăiați apoi cu grjă fiecare cuvînt din articol și puneți-le pe toate într-
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
plaiuri, de la Hamlet încoace, va fi alături de noi, s-a înșelat profund. Ca să-și acopere vina, Năstase vorbește acum de „alianțe avantajoase” și de alte aiureli tocmai bune de aruncat în ochii prostimii. Lucrurile ar sta cam așa: noi suntem geniali, dar, uite, nu știm cu cine să votăm, și atunci, nefericiții de noi, suntem dați deoparte. E foarte simplu să dăm vina pe străini, dar realitatea e cu totul alta. Egalul de la Copenhaga (lumea uită că, de fapt, n-am
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
în sens Shannon) acumulată în perioada de „documentare” nu se reflectă direct și linear în valoarea soluției intuite; totuși, există o relație între această cantitate și declanșarea inspirației, cel puțin la oamenii cu har, considerați de Schopenhauer oameni cu dispoziții geniale, apți să zămislească Ideea. În concluzie, mie mi se pare că valoarea estetică nu rezultă direct din cantitate, însă aceasta determină cumva declanșarea inspirației, un fenomen pur calitativ. Nu există nici o diferență în funcționarea acestui mecanism la artiști față de scientiști
Voci din public () [Corola-journal/Journalistic/13605_a_14930]
-
națiunii române a dezamăgitorului encomion, intitulat Mareșalul Stalin, unde cel care a ucis vreo 20 de milioane de oameni, are în viziunea criticului-publicist "un profil fin și blând ", o măreție făcută dintr-o "aureolă imensă de iubire", în ochii lui "geniali" citindu-se nici mai mult, nici mai puțin decât "bunătatea ". Ce a vrut autorul antologiei să demonstreze n-am înțeles în ruptul capului. Revenind la tema cărții, rămânem cu ideile capitale despre națiune, vechime, tradiție, specific din Istoria literaturii române
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
Tănăsescu, Ioan Mircea Păscu, Mircea Geoana, Hildegard Puwak, Rodica Stănoiu, Răzvan Teodorescu, Alexandru Athanasiu, Ilie Sarbu, Dan Nica. Plus 6 miniștri delegați, plus... În total 22 ( cam fatidica cifră asta...). Așadar, ca urmare a mării restructurări, UE și al său genial inventator de criterii, Gunter Verheugen, exulta...
Schimbarea domnilor - bucuria n. by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13757_a_15082]
-
a și influențat? M.P.: Ar fi fost bine să mă influențeze Caragiale, cea mai strălucită inteligență pe care a dat-o vreodată cultura română. El avea un spirit dialectic excepțional, era recunoscut de Dimitrie Gusti și de alții ca dialectician genial, era un spirit etern socratic. Dar nu cred că eu sînt o materie destul de bună pentru el. Oricum, ceva trebuie să fi schimbat el în mine... D.P.: Cartea asta iese din preocupările tale imediate, din proiectul legat de generația ’27
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
se spunea. Îl urmăream doar pe acest timid vulcanic. În cele mai mici gesturi, în detaliile în care își compunea mirarea, în felul în care își grada erupțiile pe scenă și în ființa sa locuită de imens talent, de vulnerabilități. Genial. Mi-am dat seama că peste cîteva zile ar fi împlinit șaptezeci de ani... Am regretat imens că nu a fost timp să ne cunoaștem, să stăm de vorbă sau să tăcem împreună. Am avut un răgaz, o singură dată
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
și cît în plin apogeu al Literaturii și al Autorului, el, care și-a publicat primul articol, intitulat Cultură și tragedie, despre Nietzsche la 27 de ani, în 1942. Noul Roman devine așadar realitate abia după ce primește botezul unui critic genial ( în accepțiunea culturală a termenului), dar nu e mai puțin adevărat că descrierea mecanicistă, dezafectată, practicată în urma retragerii creditului pneumatologic acordat personajului, alături de predilecția pentru montajul cinematografic al decupajelor diegetice ( după ce literatura recunoștea noutatea artei filmice dinainte de 1920) nasc un
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
de apartament un produs nou, cu performanțe medii, dar nu mai puțin autentic a fost impus de valul postbelic al romanului francez, dar originea ei trebuie căutată la un francez din secolul XIX. În 1857 apare Madame Bovary. Una dintre genialele scene din prima parte a cărții este aceea în care Charles, văduv, face o vizită fostului său pacient, Rouault, tatăl Emmei. Pe la trei după-amiaza, în vreme ce Charles o așteaptă pe Emma în bucătărie, vede cum muștele urcau de-a lungul paharelor
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
univers concentraționar, relațiile se degradează, oamenii devin fiare, fata devine, din înger, bătaia lor de joc, și totul devine un infern, care trebuie ras de pe fața pămîntului {i va fi ras. Acțiunea se petrece, teoretic, în Munții Stîncoși. Practic, ideea genială a regizorului (inspirată, după propria-i mărturisire, de teatrul brechtian) e de a filma totul într-un spațiu abstract, convențional, ca suprafața unei scene de teatru, pe care sînt desenate, cu cretă, o casă, o mină părăsită, locurile și traseele
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
vrem să aflăm ceva despre "misterul creației", atunci, într-adevăr, nu folosește la nimic. Ceea ce vedem rămîne la suprafața lucrurilor, ba mai mult, exploatează zonele de pitoresc sau de vulgaritate în care se întîmplă să plonjeze un regizor, fie și genial, la filmări. Nu degeaba Fellini, după ce a văzut materialul, nu i-a mai vorbit, amicului Bachmann, cale de șapte ani (informație furnizată cu orgoliu, la Cannes, în seara proiecției, de însuși vinovatul autor al documentarului). Doar că, acum, cu trecerea
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
scos. L-am avut pe Iosif Sava; i-au dat în cap. Eugenia Vodă care este una din puținele noastre profesioniste are emisiunile ei la 11.30 noaptea! {i Pruteanu, săracul, pe care-l înjură toată lumea, făcea acele trei minute geniale. - Cum vi se pare viața fără Grigore Moisil? - Viața mea e tot cu dânsul. {tii că mi-a umplut viața asta, viața pe care o duc acum, și la 90 de ani? Ce-aș fi făcut dacă n-aș fi
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
Se putea trăi, bine înțeles, și fără povești, doar cu minimul, cu strictul necesar pentru trai. Cu numai cele de trebuință imediată. Ori cu cele sufletești, bocetele de îngropăciune, cântările de petrecere și de veselie, cu zicerile, cu proverbele, unele geniale, cu basmele, baladele vorbite, cronicele transmise din gură în gură... Câteodată, pe unele posturi t.v., apare câte un crainic care, prin semne, le transmite în viteză surdo-muților, rotind repede mâinile și mișcând la iuțeală degetele, câte ceva. Atunci, mă cutremur
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
-se admiși pe coridoarele cancelariilor occidentale, ai noștri și-au imaginat că pot intra nestingheriți în birouri și că sunt liberi să butoneze la computere. Or, speculând împrejurările mai mult decât favorabile, ne-am imaginat că vom sări, în stilul genialelor noastre improvizații, etapele. Eroare fatală. De ani de zile, pe tonuri când blânde, când energice ( dar niciodată violente, pentru că, deh, suntem și noi "o nație suverană") occidentalii ne-au arătat, ne-au ajutat și ne-au obligat să facem anumite
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
Dar dacă, făcuse sudamericanul, un poet tânăr vă înjură cu talent, cu un talent formidabil, cu artă, dar ce artă.... îl chemați, așa, la dvs., să-i spuneți că l-ați citit și să-l lăudați ce talentat e, eventual, genial, - vă place, vă interesează, obișnuiți, adică să treceți cu vederea? nu mult, dar atât cât se cuvine ca să se respecte literatura și cum îi zice aceleia... uite că am uitat, căuta cu ochii pe jos... Libertatea de expresie îl salvă
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
interviu, aflăm că dl Patapievici a debutat ca poet în revista orădeană Familia (pe la mijlocul anilor ^70), cu trei poezii. La Familia, poeziile au ajuns în urma unei sugestii a lui... Adrian Păunescu. Încercînd să-și publice fiul, pe care-l considera genial, mama dlui H.-R.P. s-a adresat directorului revistei Flacăra, care, văzînd textele, "a mîrîit ceva aprobativ și [...] a dat dispoziție să fie distribuite altei revistei". În 1992, după aproape două decenii, s-a produs debutul adevărat ("Eu consider
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
manevră": mulțime mutilată continuu în istoria trecută și prezentă a oricărei țări. Și tinerii care intonează psalmi religioși, dansând cazacioc sau French-cancan, în haine lungi și negre de piele, cu cutii de santal în mână. Trebuie să fii un nebun genial, numit Alexandru Tocilescu, ca să creezi așa ceva; Daniil Harms devine (pre) text, pornești de la el, de la absurdul pseudoimaginat (într-o lume violentă, în care victima poate fi oricine, dar mai ales una inventată ad-hoc de un regim, la un moment dat
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
În istorie, și mai ales în istoria literară, nu există structuri obiective, ci numai categorii, puncte de vedere. Au existat oare Renașterea, Romantismul? Au fost succesiuni de fapte indiferente, care nu s-au impus ca structuri decât atunci când câteva minți geniale (...) au început să întrevadă în fapte unele organizări. Aceste formulări nu sunt arbitrare decât fiindcă faptele pe care se bizuie sunt autentice; dar subiective, adică ieșite din mintea unuia singur, sunt cu siguranță. E de ajuns ca un alt cap
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
spațiul unor vremuri mediocre. Concertul orchestrei simfonice va debuta cu un preludiu unic în istoria muzicii: cel compus de George Enescu în deschiderea Suitei pentru orchestră nr.1, în do major op.9. Este celebrul Preludiu la unison, o idee genială, o melopee infinită cu caracter cvasi improvizatoric. O întreagă orchestră de coarde va cânta la unison, ca o singură vioară, doar după măsura 80 va apare și un timpan în tremolo, într-o nuanță discretă. Inspirată de monodia cântecului nostru
FILARMONICA BANATUL Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/94361_a_95653]
-
milostenie vegetația oarbă umil prefăcîndu-se și El în orbire. Sfîrșit de an Margine strîmbă de an și-o zăpadă ușoară dintr-odată-nghițită de flacăra lumînării cum o pastilă de-un om gripat. Oboseala Sporește oboseala între crestăturile gerului testate fără tine (geniale?) pleoapele ți se-nchid peste ochii altuia. Semn de carte Fraze pline de cîntecul cicadelor cum se-apropie de tine și par dintr-odată mute pagini pline de dealuri cum se-apropie de tine și par dintr-odată pustii cum
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
nimic să te-ntorci să-nchizi ochii să simulezi să stai locului să insulți să mîngîi să simți să afli să rămîi ignorant să zaci bolnav să te vindeci să scapi să te pierzi să spui lucruri banale să fii genial. Un sîn ce pune la cale Un sîn ce pune la cale seara sidefie dezordonate-n privirea ta dimensiunile cosmice cum scaune răsturnate la sfîrșitul unei petreceri o biată miasmă memoria lumina însăși frigidă cum un pahar de alcool vestejit
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]