770 matches
-
Prepoziții). Și adjectivele care pot avea complement își au regimul lor. De exemplu "krcat" „încărcat, plin până la refuz” cere instrumentalul ("krcat košarama „încărcat cu coșuri”), "željan" „doritor” - genitivul ("Dečko bio željan svijeta „Copilul era doritor să vadă lumea”), "umoran" „obosit” - genitivul cu prepoziția "od". Tot genitivul cu "od" poate fi folosit după adjectivele la gradul comparativ: "Kamen je tvrđi od zemlje" „Piatra este mai tare decât pământul”. Atributul substantival sau pronominal poate fi la genitiv fără prepoziție ("ugao ulice „colțul străzii
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
avea complement își au regimul lor. De exemplu "krcat" „încărcat, plin până la refuz” cere instrumentalul ("krcat košarama „încărcat cu coșuri”), "željan" „doritor” - genitivul ("Dečko bio željan svijeta „Copilul era doritor să vadă lumea”), "umoran" „obosit” - genitivul cu prepoziția "od". Tot genitivul cu "od" poate fi folosit după adjectivele la gradul comparativ: "Kamen je tvrđi od zemlje" „Piatra este mai tare decât pământul”. Atributul substantival sau pronominal poate fi la genitiv fără prepoziție ("ugao ulice „colțul străzii”, "čaša vina „un pahar de
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
doritor să vadă lumea”), "umoran" „obosit” - genitivul cu prepoziția "od". Tot genitivul cu "od" poate fi folosit după adjectivele la gradul comparativ: "Kamen je tvrđi od zemlje" „Piatra este mai tare decât pământul”. Atributul substantival sau pronominal poate fi la genitiv fără prepoziție ("ugao ulice „colțul străzii”, "čaša vina „un pahar de vin”, "čovjek dobre naravi „om cu caracter bun”), la genitiv cu prepoziție ("kutija od šibica „cutie de chibrituri”) sau la alt caz cu prepoziție: "žena s madežom" „femeia cu
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
comparativ: "Kamen je tvrđi od zemlje" „Piatra este mai tare decât pământul”. Atributul substantival sau pronominal poate fi la genitiv fără prepoziție ("ugao ulice „colțul străzii”, "čaša vina „un pahar de vin”, "čovjek dobre naravi „om cu caracter bun”), la genitiv cu prepoziție ("kutija od šibica „cutie de chibrituri”) sau la alt caz cu prepoziție: "žena s madežom" „femeia cu aluniță” (instrumental). Topica depinde de rolul semantic, de temă sau de remă, care i se dă uneia sau alteia din părțile
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
vedem și noi”. Dacă predicatul este un așa-zis „verb existențial”, ordinea este predicat + subiect: "Pojavilo se sunce" „A apărut soarele”. Dacă predicatul este o particulă, el de asemenea stă pe primul loc: "Evo romana mog kreveta" (subiect logic la genitiv) „Iată romanul patului meu”. Dacă predicatul exprimă existența sau disponibilitatea subiectului, iar complementul este unul circumstanțial de loc sau de timp, acesta se plasează înaintea predicatului, iar subiectul după: "Na stolu leži knjiga" „Pe masă stă o carte”, "U frižideru
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
predicatul exprimă existența sau disponibilitatea subiectului, iar complementul este unul circumstanțial de loc sau de timp, acesta se plasează înaintea predicatului, iar subiectul după: "Na stolu leži knjiga" „Pe masă stă o carte”, "U frižideru ima šunke" (subiect logic la genitiv) „În frigider este șuncă”. Dacă în propoziție sunt două complemente, ambele stau după predicat: "Perušina pruži materi ruku" „Perušina întinde mâna către maică-sa”. Dacă în propoziție există unul sau două complemente circumstanțiale exprimat(e) prin adverb(e), acesta stă
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
păstrat foarte multe particularități gramaticale ale limbilor germanice mai vechi și se aseamănă cu norvegiana veche din perioada anterioară simplificărilor flexionare, asta datorită izolării sale față de țările scandinave. Islandeza modernă încă este o limbă flexionară, păstrând patru cazuri gramaticale: nominativ, genitiv, dativ și acuzativ. Substantivele pot avea trei genuri: masculin, feminin și neutru. Există două paradigme principale pentru fiecare gen: cea tare și cea slabă, care sunt, în plus, împărțite în paradigmele mai mici, conform unor criterii diverse (precum schimbări fonetice
Limba islandeză () [Corola-website/Science/296647_a_297976]
-
de monedă, circulația monetară, alcătuirea Corpusurilor de monede, evoluția sistemelor monetare dispărute. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Substantivul românesc numismatică este împrumutat din , care, la rândul său își are originea în substantivul din , iar în genitiv singular "numismatis", „monedă”. Substantivul latinesc "numisma", "numismatis" provine din greaca veche "νόμισμα", transliterat: "nómisma", care avea sensul de „cutumă”, „obicei”, „regulă”, iar apoi „monedă având curs legal”. Acest cuvânt "nómisma" este un derivat al vechiului cuvânt grecesc "νόμος", transliterat "nómos
Numismatică () [Corola-website/Science/301417_a_302746]
-
pronume. Acestea se realizează cu prepoziții și ordinea cuvintelor. Există două articole: "la" (cel/cei/..ul) și "un" (un/o). Persoană a treia pronume reflexiv (el însuși, ea însăși) și posesivul reflexiv este "se". În LFN nu există cazuri (nominativ, genitiv, acuzativ...) iar pronumele devin posesive punându-le în fața substantivului posedat. "Pisică mea" poate fi exprimat că "me gato" sau "la gato de me." Nu există gen: "la fema, la om, la fia," si " la fio" (femeia, bărbatul, fata, băiatul). Se
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
coroană liberă și una sau mai multe rădăcini implantate în regiunea alveolara a oaselor maxilare (maxilar și mandibulă), și destinat îndeosebi la tăierea, la zdrobirea și la măcinarea alimentelor. Cuvântul românesc dinte este moștenit din limba latină: "dens" (nominativ), "dentis" (genitiv), iar la acuzativ: "dentem", având același sens ca și în limba română. În latină, provine din rădăcina indoeuropeană comună (reconstruită) "°d-", "°ed", "°denk" sau "°dent" („"a mușca"”, „"a mesteca"”), de unde au ieșit, între altele, cuvintele "όδούς" (odous), plural: "έδοντες" (edontes
Dinte () [Corola-website/Science/314816_a_316145]
-
Italiei. Lucrarea s-a transmis într-o singură copie. Nici originalul (sec. III-IV), nici copia (sec. VII-VIII) nu au titlu. Denumirea de "Appendix Probi" este dată de cercetătorii moderni. În traducere, acest titlu înseamnă „Adaosul lui Probus”. Formă "Probii" este genitivul de la "Probus", pentru că această listă este un adaos la o lucrare de gramatică. Lucrarea respectivă, "Instituta Artium" (titlu modern) a fost alcătuită în sec. III-IV d.Hr. și a fost atribuită, greșit, gramaticianului Valerius Probus (= cinstitul), care, în realitate, a
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
dintre "v" și "b" : alveus" non "albeus" ( Rom. "albie") 5) Dispariția consoanelor intervocalice "v" și "b" : "rivus" non "rius" Schimbare de declinare la substantive: -trecerea de la declinarea a IV-a la declinarea I : "nurus" non nura" (rom. "nora") Construcția cu genitivul apozitiv preferabila: "vico capitis Africae" (pe strada capului Africii) non "vico caput Africae" (pe strada Capul Africii) Derivare în care ambele variante sunt corecte, dar autorul o considera corectă numai pe prima: "catulus" non "că<te>llus (cățel) Preferință pentru
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
de alte foneme: "om - oameni", "roată - roți", "fată - fete", "steag - steaguri", "pijama - pijamale". În multe limbi substantivele își modifică forma după caz, marcînd astfel diverse funcții în enunț: subiect, posesor, instrument, obiect, loc etc. În română există cinci cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ. Totuși, spre deosebire de pronume, substantivele pot avea numai cel mult trei forme distincte în funcție de caz: formele de nominativ și acuzativ sînt identice și la fel și formele de genitiv și dativ. În plus nu toate substantivele au
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
loc etc. În română există cinci cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ. Totuși, spre deosebire de pronume, substantivele pot avea numai cel mult trei forme distincte în funcție de caz: formele de nominativ și acuzativ sînt identice și la fel și formele de genitiv și dativ. În plus nu toate substantivele au formă de vocativ.
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
sau numerale in cazul acuzativ cu prepoziție; Exemplu: (vb. prep. + pr. pers. Ac.) b) verb la un mod nepersonal; Exemplu: (vb. vb. la supin) c) adjectiv precedat de prepoziție; Exemplu: (adj. Ac.) Există un tip special de complement indirect în genitiv, exprimat prin substantive, pronume sau numerale precedate de prepoziții. Exemplu: (vb. pron. dem. G.)
Complement indirect () [Corola-website/Science/311116_a_312445]
-
Timișoara. Numele de familie poate fi derivat din titlul de cneaz (cuvânt de origine slavonă), probabil deținut de tatăl său (în maghiară cneaz devine kenéz). Traducerea exactă a numelui său ar fi aceea de "Pavel Cneazu" sau "Paul Cneazul", în genitiv "Paul al Cneazului", dar diferite legende contrazic acestea, susținând că tatăl său ar fi fost morar. Pavel Cneazu sau Chinezu s-a născut în jurul anului 1432, asupra locului nașterii sale circulând o mulțime de variante. Mai mulți istorici au susținut
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
oraș"), sau ""talu-linna"" ("casă/fermă"+"castel/oraș"). Numele oficial anterior, "Reval" (în limba rusă: "Ревель") a fost schimbat după declararea independeței Estoniei (1918-1920) în "Tallinna" sau "Tallinn" , ambele forme fiind folosite în perioada interbelică. Astăzi, forma "Tallinna" este utilizată ca genitivul lui "Tallinn" în estoniană, fiind în același timp și numele orașului în limba finlandeză. În limba rusă, orașul este numit "Та́ллин" (Tallin) Tallinn se află în districtul Harju, din nordul țării. Orașul are o populație de 401.821
Tallinn () [Corola-website/Science/296645_a_297974]
-
Brunlanes, Hedrum și Tjølling au fost înglobate în comuna pe 1 ianuarie 1988. Din Larvik există o legătură zilnică de feribot cu localitatea Hirtshals din Danemarca. Forma numelui în limba nordică veche trebuie să fi fost "Lagarvík". Primul element este genitivul lui "lǫgr", masculinul pentru 'apă; râu' (astăzi denumit Râul Numedalslågen), iar ultimul element este "vík", femininul pentru 'mic golf'. Înțelesul ar fi „micul golf de la gura râului (Numedals)lågen”. Înainte de 1889, numele se scria "„Laurvik”" sau "„Laurvig”". Stema localității este
Larvik () [Corola-website/Science/328506_a_329835]
-
-ae). Această ultimă formă s-a încetățenit, fiind resimțită ca mai firească, prin analogie cu majoritatea numelor de orașe din latină - și s-a transmis în limbile moderne. În limba română, forma tradițională este aceea moștenită pe filieră latină (Abdera, genitiv: Abderei) și urmează pronunția „erasmică” a limbii grecești. În pronunție neogreacă, numele actual al localității este Avdira (accentuat pe silaba inițială). Aceasta este și transliterarea oficială folosită în Grecia și în sistemul ISO. Totuși, majoritatea limbilor moderne, inclusiv româna, continuă
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
două, nominativ și acuzativ, ba chiar a confuziei dintre acestea prin dispariția din vorbire a desinenței de acuzativ -m ( > , ca nominativul „trandafir”), ia amploare folosirea prepozițiilor: pentru dativ și acuzativ ( > > fr. mod. "je vais à Rome" „merg la Roma”), pentru genitiv. Tot din cauza reducerii formelor cazuale, topica propoziției se schimbă așa cum va fi moștenită de franceză: atributul adjectival și cel substantival la genitiv se plasează după substantivul comun determinat, predicatul ia o poziție mediană în loc de finală. În sistemul fonetic al latinei
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
ia amploare folosirea prepozițiilor: pentru dativ și acuzativ ( > > fr. mod. "je vais à Rome" „merg la Roma”), pentru genitiv. Tot din cauza reducerii formelor cazuale, topica propoziției se schimbă așa cum va fi moștenită de franceză: atributul adjectival și cel substantival la genitiv se plasează după substantivul comun determinat, predicatul ia o poziție mediană în loc de finală. În sistemul fonetic al latinei populare au de asemenea loc schimbări ce vor fi moștenite de franceză. Crește numărul vocalelor, prin înlocuirea sistemului „vocale scurte vs. vocale
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
ale trebii”, formele de feminin "veselă" „veselă” și "radila". Aceasta alternanta are loc în unele cazuri și în interiorul cuvintelor, de exemplu în cele derivate cu sufixul de agent "-lac", la care l se păstrează numai la nominativ singular și la genitiv plural, la restul formelor cazuale trecând în o: "nosilac" „purtător”, "nosilaca" „al/a/ai/ale purtătorilor”, dar "nosioca" „al/a/ai/ale purtătorului”, "nosioci" „purtători” etc. În general, între consoanele unor grupuri finale de cuvânt neobișnuite pentru limba sârbă, se
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
nu are desinența, si care s-ar termină în asemenea consoane. Un astfel de cuvânt este "borac" „luptător”. În cursul flexiunii, a dispare la formele la care pronunțarea grupului de consoane este ușurată de o vocală ce o urmează. Astfel, genitivul și acuzativul singular al acestui cuvânt este "borca" „al/a/ai/ale luptătorului, pe luptător”. A labil apare și între unele prepoziții și cuvinte cu care ar forma un cuvant fonetic ce ar începe cu un grup de consoane greu
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
exemplu, prepoziția "s" „cu” are forma "să" înaintea unui cuvânt că "škola": "să školom" „cu școala”. A mai apare și pentru a diferenția forme cazuale, anume nominativul singular al substantivelor feminine cu rădăcina terminată într-un grup de consoane de genitivul lor plural ("sestra" „sora” - "sestara" „al/a/ai/ale surorilor”) și genitivul singular de genitivul plural al masculinelor care au acest a la nominativ singular ("boraca" „al/a/ai/ale luptătorilor”), sau ale celor de origine străină terminate în două
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
să školom" „cu școala”. A mai apare și pentru a diferenția forme cazuale, anume nominativul singular al substantivelor feminine cu rădăcina terminată într-un grup de consoane de genitivul lor plural ("sestra" „sora” - "sestara" „al/a/ai/ale surorilor”) și genitivul singular de genitivul plural al masculinelor care au acest a la nominativ singular ("boraca" „al/a/ai/ale luptătorilor”), sau ale celor de origine străină terminate în două consoane la nominativ singular: "student" - "studentă" „al/a/ai/ale studentului” - "studenata
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]