165 matches
-
pastoral posibil pentru că este limbajul inimii, fie în sensul că se naște din inimă, fie în sensul că-și propune să atingă inimile și să le ajute să crească interior. Este și limbajul politeții, care este cerut și necesar: și gentilețea ne amintește că „noi ne aparținem reciproc” (Alan Ryan); ea ne ajută să începem o viață bună care oglindește adevărul apartenenței reciproce, însă fundamentarea și alimentarea acestei încredințări reciproce unuia altuia înseamnă caritate, urzeală a întregului adevăr creștin pe care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
că o astfel de viziune nu se reduce numai la succesul acțiunilor sau la un sens de liniște interioară, și nici la calitățile umane care fac persoana capabilă să fie mulțumită și apreciată la nivel social, cum ar fi bunătatea, gentilețea, generozitatea... Mai degrabă, e necesar să se ia în considerare unele aspecte mai ample și mai profunde ale fericirii, mai cu seamă atunci când au de-a face cu contexte - cum ar fi cel din domeniul misiunii pe care sunt chemați
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
În această privință : „Căci, spre aceasta ați fost chemați, căci și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându‑vă pildă, ca să pășiți pe urmele Lui”. (I Petru 2, 21). „A‑ți lua crucea” Înseamnă a Îndura cu mărinimie de suflet și gentilețe batjocurile și insultele cu care lumea păcă‑ toasă Îi acoperă pe următorii lui Hristos, precum și necazu‑ rile și ordaliile pricinuite de potrivnicii și căldiceii credinței. Pentru aceasta, este plăcut Înaintea lui Dumnezeu, spune Sfântul Apostol Petru, să sufere cineva necazuri
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
oamenilor față de acest câine ("Ben"). Când reveneam seara, îi pregăteau un culcuș cu pătură și chiar urechelnițe ! Acești oameni, care își suportau martiriul, se gândeau înainte de toate la acest câine care salva vieți omenești". Și continuă :"Trebuie să mărturisesc că gentilețea și simpatia românilor mi-au mers drept la inimă. Ei au fost admirabili". O nouă noapte de angoasă, frământări și întrebări fără răspuns. A treia zi, am aflat că Nicolae Ceaușescu, plecat într-o vizită în Nigeria, care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
aproape unice, ca nuanță. Sărutări de mâini mamei și soției. Cu cele mai deosebite sentimente, Teodor Tatos 19 Fălticeni (24) sept. 1969 Dragă domnule Eugen, Mi-a părut foarte rău că nu ne-am putut vedea ieri, când ai avut gentilețea să vii pe la noi și să-mi spui cele ce a transmis Vigh. Eu am primit o adresă a Comitetului Jud. pt. Cultură și Artă - Suceava, prin care mi se face cunoscut să fixez o dată la care o Comisiune de la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
făcut excelent donând Muzeului 585 biblioteca soțului dispărut. În schimb un folticenean, d. Gafița, Întârzie cu publicarea Monografiei Dragoslav, În care Lică Stino a contribuit foarte mult. Lucrarea zace de ani de zile, deși contractată. Stăruințele mele sunt Întâmpinate cu gentilețe și făgăduieli frumoase, dar... ineficiente. D-na Prof. Ungureanu adună mereu Amintiri folticenene. Vor avea, poate, aceeași soartă? Dacă nu le publică Muzeul, se vor (Îm)potmoli la d. Gafița. Iartă-mi rândurile pesimiste; dar nu văd altfel lucrurile. Urări
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
talentatei vedete TV. O piesă de colecție al cărei preț de catalog nu-l știa decât fostul proprietar al vilei vândute cu tot cu mobilă în lunile când se fac mari reduceri de prețuri la palatele de pe Coasta de Vest. În ciuda aparentei gentileți de care dădea dovadă la fiecare întâlnire miliardarul, când numai buchetele de flori costau cât o croazieră în jurul lumii, omul era, de fapt, un zgârcit incurabil. Ca toți miliardarii, am putea spune, care au făcut primul milion de dolari vânzându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un nas lung, ascuțit, nervos, și o gură știrbă, lăsată. Fața lui Joe era ridată, distrusă, dar nu Îmbătrînită. Accidentele vieții Își lăsaseră urmele pe fața lui, dar Joe nu fusese atins. Ochii-i erau tineri și strălucitori. Avea o gentilețe comună multor trăgători veterani. Îl zăreai de departe. În mulțimea anonimă din oraș se distingea acut și clar, ca și cum l-ai fi privit cu binoclul. Era mincinos și, asemenea celor mai mulți mincinoși, Își modifica mereu poveștile, schimbînd timpul și personajele de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
da. Nu știu dacă rezultatele acțiunii anticorupție mi-au Întărit credibilitatea. În 1999, pe când la Washington era ambasador Mircea Geoană, s-a aflat În vizită doamna Zoe Petre, superconsilier prezidențial pe probleme internaționale și multe altele. Aceasta a acceptat cu gentilețe să spună câteva cuvinte la o prezentare a volumului Between Past and Future, coeditat de Sorin Antohi și de mine la Central European University Press și bazat pe o conferință la care ai fost prezent și tu, din martie 1999
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
modalitatea de predare la Muzeu a documentelor originale pe care ați avut amabilitatea să le lăsați pentru posteritate orașului natal. Rugându-vă să transmiteți multă sănătate d-lui Kalmicov, de asemeni familiei d lui Ciuntu, vă mulțumesc încă odată pentru gentilețe. Vă doresc viață îndelungată, cu noi satisfacții spirituale și materiale. Al Dv. cu toată considerația, Eugen Dimitriu 4 Suceava, 31 octombrie 1970 Mult stimată Doamnă Kalmicov, Zilele acestea am reușit să dactilografiez, să leg și să scriu, cu ajutorul unui prieten
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
le ați scos în decursul anilor. Rog Providența să vă dăruiască sănătate deplină, pentru a vă realiza toate gândurile de viitor, căci aveți multe de spus în literatură. Vă rog să transmiteți respectuoase sărutări de mâini doamnelor, sincere mulțumiri pentru gentilețea ce ați arătat-o, iar Dumneavoastră personal, tot binele. 214 În speranța unei noi întâlniri - poate la centenar - rămân al Dv. cu cele mai alese sentimente. Eugen Dimitriu 2 Suceava, 11 februarie 1970 Mult Stimate Domnule Profesor, Am primit cu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
voit“ nu este, în fond, decât „a nu fi putut“! Trebuie să-i obișnuim nițeluș pe oameni și să nu le mai dăm mereu cele mai bune argumente împotriva noastră și în favoarea lor. Eu nu fac unele lucruri decât din gentilețe, iar ei își închipuie că le fac din datorie... Dar simțământul datoriei nu are ce căuta în prietenie sau în dragoste! 10 noiembrie 1952 Prima zăpadă! Nu voi mai fi decât un iubit mediocru: spiritul a învins tru pul... Căci
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
câte ceva de oferit. L-am întrebat pe vecinul indian din spatele meu dacă gestul este obligatoriu. Plin de bunăvoință și arborând un zâmbet cald și înțelegător, mi-a confirmat nelămurirea și mi-a oferit o floare din ghirlanda lui. Cu aceeași gentilețe și bunăvoință le-a dăruit și fetelor câte o floare. Ne-a spus că nu are importanță cine face oferta - el sau noi - acestea oricum vor ajunge la destinația Puritate din partea tuturor. Mi-a plăcut acest spirit indian. Având două
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de piatră, temple și arome particulare. În Italia, după un drum personal al dorului și al sufe rinței, când reușești să privești în jur, când reușești să te rupi de lumea ta interioară, descoperi oameni educați și politicoși, descoperi o gentilețe pe care n-o să o uiți niciodată. Sunt momente când aerul pare de miere și bătrâneii zâmbesc în parcuri, ca și cum ar împărtăși o minune. Sunt momente când japonezi, englezi, români, algerieni, peruani, ecuadorieni, albanezi, italieni, germani par firișoare de nisip
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
această frază absolut genială (o reproduc, cu riscul de a supăra sensibilitățile pudibonde): „Când o să-mi pun dinți noi, o să te pup în c...”. Cu alte cuvinte, numai după ce își va repara dantura, își va lua îngăduința să...! Niciodată, cred, gentilețea n-a fost mai subtilă, smerenia laică mai plină de harul micșorării! S-ar putea vorbi, în acest caz, de chenoza marelui poet, a spiritului marii poezii. * Princiar se comporta, în orice caz. Nichita în ipostaza de amfitrion. Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în acest limbaj un sens profund al responsabilității? Nimic deosebit! - va spune cineva. Desigur, nu e nimic supranatural; ne aflăm în domeniul naturii, al virtuților naturale, dintre care putem enumera și: ordinea, exactitatea, sinceritatea, candoarea, lealitatea, fidelitatea față de cuvântul dat, gentilețea, simțul dreptății, al solidarității, al corectitudinii etc. Dar ne putem gândi la apostolat, la sfințenie fără a ține cont de acest nobil, indispensabil șir de virtuți? Până la urmă, o corectitudine, chiar și pur umană, este și va fi totdeauna, și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a însoțit pe primul ministru român I. G. Maurer la depunerea de coroane". L-a bucurat în mod deosebit faptul că două dintre respectivele coroane fuseseră depuse la mormântul eroilor finlandezi și la cel al mareșalului Mannerheim. Diplomatul finlandez avea gentilețea de a nu se referi la impactul pe care l-a creat gestul român în capitala sovietică, dar și în capitala proprie. Mai târziu însă, când i-am relatat episodul de la Moscova, am realizat că nici nu știa despre reacția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
coloane. În afara scurtelor momente de destindere de după masă, prevăzute pentru cafea sau pentru un pic de conversație, ești nevoit, dacă vrei să spui o vorbuliță acestor campioni cronometrați, să-i prinzi din zbor, între două uși. Ceea ce ei acceptă, cu gentilețe, atâta timp cât n-a bătut clopotul. Un penitent care întârzie în fața vitrinelor sau care privește prostește în gol este pândit de răspopire: lui Dumnezeu nu-i plac intermitenții. A fost și prima mea surpriză de turist în arhipelagul mănăstirilor: contemplativul năpădit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
teologie aplicată m-a ajutat cel puțin să înțeleg cum poate credința în Iersusalimul ceresc de mâine s-o facă suportabilă pe cea de azi. Același dominican, topograf riguros și ghid excelent, care răspunde la întrebările mele cu o neobosită gentilețe, a pus punct avânturilor interpretative pe care mi le inspira până acum o mică scăriță rezemată în exterior de o cornișă, ducând la etajul întâi al fațadei Sfântului Mormânt, în partea dreaptă. O scară de lemn sub un vitraliu, expusă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ani, în primăvara lui’84, mi-a scos din impas masivul și „atipicul”, încă o dată, roman Drumul la zid, ce-i fusese propus spre referat - deși trecuse de câteva luni de cenzura oficială, dar „întârzia”, și care mi-a făcut gentilețea de a-mi face o vizită acasă, oferindu-mi referatul care a făcut, în sfârșit, posibilă apariția cărții; redactor de carte: curajoasa și priceputa Geta Naidin-Dimisianu; director de editură: romancierul de prim rang și amicul George Bălăiță. Ambiția, o spuneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu a mai putut aștepta și folosi colaborarea noastră. A apelat la un alt apropiat al nostru care se numește Bogdan Artene, ca și noi, nesătul de cartea scrisă cu cerneală tipografică. Acesta, ca și altă dată, a răspuns cu „gentilețe” apelului său, și i-a dat-o personal la tiparniță, urmând să apară, dar timpul se grăbește încă odată... Vocea, după cum spuneam, părea tot mai stinsă, dar fraza, luciditatea și corectitudinea ei nu erau afectate, ci curgătoare, încărcate de conținut
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
modestă, ascultătoare, timidă și puțin supărăcioasă; foarte evlavioasă și iubitoare de rugăciune». Din această școală a deprins o cultură modestă, abilitate pentru cusut și brodat, și, mai ales, o trainică formare umană și creștină. Și-a îmbogățit sufletul cu o gentilețe de comportări, de evlavie sinceră, de încredere în Dumnezeu și de devoțiune față de Preasfânta Fecioară Maria Îndurerată. Frecventând biserica San Lorenzo a avut ocazia să se întâlnească cu cizmarul Luigi Calabria. Cei doi și-au schimbat priviri pudice, atente, îndrăgostite
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
jignirea cu umilință, dându-și seama și el de mâzgălelile sale. Chiar și sufletele generoase își pot pierde răbdarea! Sora aceea, după ce i-a trecut enervarea, de fiecare dată când îl întâlnea pe soldatul Calabria, încerca să-l trateze cu gentilețe pentru a fi iertată de gestul ei impulsiv. Alteori a fost blocat la plecarea în învoire de ordinul de a rămâne consemnat în cazarmă. Motivul era mereu același: locul său din dormitorul militar nu era în ordine ori vestiarul său
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
generozitate și pasiune, fără a ține cont de orar, de oboseli, și Giovanni s-a îmbolnăvit de tifos. Cu acest prilej a putut constata afecțiunea și recunoștința superiorilor și a camarazilor săi. Toți i-au fost alături, cu amabilitate și gentilețe aparte. După 40 de zile de zăcere, a ieșit vindecat din spital. A părăsit spitalul cu o permisie de 60 de zile de licență extraordinară datorită slăbirii fizice evidente. Mama Angela și prietenii se întreceau pentru a-l ajuta să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Monte și au așteptat să se termine liturghia. Apoi au ajuns preotul în sacristie și au clarificat imediat motivul prezenței lor. Don Calabria a ascultat în tăcere tânguirile lor. Când și-au epuizat toate motivațiile, el le-a răspuns cu gentilețe și învoială: «Vă înțeleg dificultățile; ba mai mult chiar, de câteva zile mă rog Domnului să vă ajute să găsiți o soluție decoroasă. Dar vedeți, nu sunt eu cel care vreau această Operă în folosul copiilor abandonați, ci Dumnezeu. El
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]