75 matches
-
lucra în Joia Apelor [a noua joi după înviere], că e rău de înțepat. Judecată Cînd cineva are judecată cu altul, își face o ață de cînepă de vară și, după ce a descîntat-o, se încinge cu ea peste mijloc, la genunche, la gleznele picioarelor, la mîni, la coate și la gît, aceasta spre a se putea uimi judecătorii și a se pune lucrul la uitare. Cînd mergi la judecată, pune-ți o pietricică în traistă. Tîlharii, dacă intră la judecătorie, calcă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să sărute pe copil pe palmă, că se face tîlhar. Par Cel care bate în pămînt vreun par fără trebuință și nu-l scoate pe lumea cealaltă îl va scoate cu ochii. Parte Cînd ai noroi în cot și în genunche, ai parte de bivoli. Pasăre în ziua de Dragobete se însoțesc paserile. Paserile de casă cînd se culcă devreme e a bine; cînd se culcă tîrziu e a lipsă. La muncă să nu arunci fărmăturile, ci să le dai la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mir, pare un (pre) nume consacrat pentru viața de stînă. Celălalt poartă cu discreție semne care încă îl mențin în anonimat: Cu cămașa ca tina, Cu pielea ca zăpada. Mai criptice sunt cele trei versuri care urmează: Cu cîrligul supt genunche, Cu căciula subsuoară, Săvăi cu gluguța goală. Partea narativă nu ne spune nimic: deocamdată, rămîne opacă în legătură cu amănuntele de aici; trebuie să ne adresăm altor surse. Ce-i spune cititorului versul: „Cu cîrligul supt genunche”? Ne lămuresc textele paralele. Cîrligul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
care urmează: Cu cîrligul supt genunche, Cu căciula subsuoară, Săvăi cu gluguța goală. Partea narativă nu ne spune nimic: deocamdată, rămîne opacă în legătură cu amănuntele de aici; trebuie să ne adresăm altor surse. Ce-i spune cititorului versul: „Cu cîrligul supt genunche”? Ne lămuresc textele paralele. Cîrligul era semnul distinctiv și onorific al păstorului, cornul răsucit și de aur cu care berbecele din bestiarul fabulos spărgea negura în zorii zilei ca să se reverse astrul ceresc. Păstorul îl transformase în însemn comportamental, purtîndu-l
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
împrejurări. Învățase lecția de demult. Răzlețitul din balada Mircea Ciobănașul se afla pe un teren impropriu. De trei zile aștepta cu umilință, jos, la poartă, ca domnitorul să-și întoarcă privirea de la înălțimea curții sale. Ca precauție, dosise cîrligul „supt genunche”; căciula n-o mai purta ca un aristos, cu mîndrie dacică; gluga, succedaneu al unui acoperămînt de taină și de sacerdoțiu, devenise simplă gluguță. Aștepta să i se facă dreptate și nu se îndoia de rezultatul favorabil al hotărîrii domnești
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
colțul patului de scânduri ca o stană de piatră. La spatele lui, horcăiturile reîncepură ca niște ferăstraie ruginite. Un soldat se lăsă pe vine, în ungherul de lângă ușă, cu arma în brațe și adormi numaidecât, pe când cellalt cîrliga când un genunche, când pe cellalt, uitîndu-se numai în tavan la pironul de care atârna lampa. Telefonistul întorcea capul deseori, curios, dorind amănunte și neîndrăznind să întrebe nimic. Liniștea și lumina pătrundeau în sufletul lui Apostol ca într-o casă pustie. Osteneala îi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ce verși în noi durerea ca balsamul ceresc, Să curăți moliciunea, nedemnă moștenire, La pragul casei tale, palat dumnezeesc". Virtutea românească, virtutea strălucită De patrie și lege, aici în sanctuar Se știe-nmormîntată. O dalbă zi-i sosită, Poporul stă-n genunche s-o-nvețe la altar. Și imn de rugăciune sub bolțile bătrâne Vibrează cu putere, și fumul majestuos De smirnă, de tămâie, din vasele divine Se urcă către tâmplă în nour luminos. Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putinte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochiu obraznic Străjeri el pune-n poartă, epitrop pune paznic. Iar despre-un alt se spune, că mult au îndrăgit P-un chip pe care singur cu mîna-i l-a cioplit: Sărută, -mbrățișază el propria făptură Și l-ale ei genunche-și dă sufletul pe gură. El singur se jertfește. {EminescuOpIV 269} PIERDUTĂ PENTRU MINE, ZÎMBIND PRIN LUME TRECI Pierdută pentru mine, zâmbind prin lume treci! Și eu să-mi știu osânda... să te iubesc în veci, În veci dup-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei se fură A candelei lumină mai rar și tot mai rar. Iar micile-i picioare ating covorul moale Și chinue papucii de-atlaz, care stau jos. L-a patului ei margini cu fruntea-n a ei poale Sta în genunche dânsul privind întunecos... 105Sub umeri-unei fețe ca marmura de rece Sunt umbrele-ntristării, ce-adînci l-arată slab; Prin ochii mari și negri o îndoială trece, Ce fulgeră în taină apoi dispare-n grab-. "Din vorba mea nu poate amor să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca pe vecie să nu mă mai deștept. " Se clatin-visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată, cu flori păn-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. {EminescuOpIV 411} Ea cade în genunche sub florile ce plouă. Grumazul i-l cuprinde cu brațele-amîndouă Lăsând pe spate capul... - "Copile! n-o să mîntui? Căci fioros de dulce, pe buza ta cuvîntu-i... "Și cât de mult ridici tu, în gând pe-o biată roabă! "Comoara ta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu răsare "Să-ți oferim coroana, căci legea ne prescrie {EminescuOpIV 415} Ca peste-un an nici tronul deșert să nu rămâie, Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită ". Pe un tripod s-aduce cățuea aurită, Cu făclii stinse-n mînă-n genunche cad oștenii, Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii. De fumul lor albastru se împle bolta naltă, S-acopere mulțimea, iar flacările saltă, Toți în genunchi cu groază ascultă în tăcere Iar preotul începe cu glas plin de durere: "În numele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vacanțe! Bunica! „Bunico, cum știe Dumnezeu de noi toți de pe lumea asta?” Ea lua un pai și-i spunea să Închidă ochii, Îl atingea Într-un anume loc cu paiul, și-l Întreba: „Știi unde te-am atins? „Da, lângă genunche, puțin mai jos.” „Da’ știi unde? Îl simțăști?” Îl mai Întreba Încă o dată bunica. „Da.” „Așa știe și Dumnezeu de fiecare dintre noi, oriunde ne-am afla, dar musai să știm și noi de el. Lumina! Lumina farurilor, deci aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Florea D. Nica 1925. Florea Gh. Ion 1926. Florea P. Gheorghe 1927. Frunză P. Nicolae 1928. Furtună I. Toader 1929. Gârneața N. Constantin 1930. Gașca Ț. Ion 1931. Gaspar P. Emanoil 1932. Gaureanu St. Dumitru 1933. Geambasu N. Tudor 1934. Genunche D. Ion 1935. Gheorghe Stâncă Ion 1936. Gheorghiță Al. Vasile 1937. Gheorghiță Gh. Dumitru 1938. Gheorghiță I. Ionel 1939. Ginerica I. Voicu 1940. Giurgea C. Ioan 1941. Giurgea Gh. Constantin 1942. Glavana S. Grigore 1943. Gogonea S. Stan 1944. Goia
DECRET nr. 143 din 17 martie 2003 privind conferirea Medaliei Crucea Comemorativa a celui de-al doilea Război Mondial, 1941-1945. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148747_a_150076]
-
e drept, înțelegea, totuși, mai mult decât alții.; • complement predicativ: L-am lăsat un profesoraș oarecare și l-am regăsit șef cu aere de savant. În desfășurarea relației de apoziție, substantivul poate ocupa deopotrivă poziția termenului-bază: „Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege.” (M. Eminescu, I, p. 88) sau a termenului secund: „Iar duh dă-i tu, Zamolxe, sămânță de lumină.” (Ibidem, p. 94) II. ADJECTIVULtc "II. ADJECTIVUL" Identitatea specifică a adjectivului își are originea și se manifestă în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
absolută, fiind echivalenți gramatical, fiecare din termenii implicați în relația de apoziție poate lipsi fără a afecta în vreun fel poziția în enunț a termenului rămas și fără consecințe asupra autonomiei semantice și structurale a enunțului: „Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege.” (M. Eminescu, I, 88) * „Și lângă ea-n genunche e Arald...” * „Și lângă ea-n genunche e... mândrul rege.” Termenii își pot, de asemenea, schimba între ei locurile: * „Și lângă ea-n genunche e mândrul rege
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lipsi fără a afecta în vreun fel poziția în enunț a termenului rămas și fără consecințe asupra autonomiei semantice și structurale a enunțului: „Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege.” (M. Eminescu, I, 88) * „Și lângă ea-n genunche e Arald...” * „Și lângă ea-n genunche e... mândrul rege.” Termenii își pot, de asemenea, schimba între ei locurile: * „Și lângă ea-n genunche e mândrul rege, Arald.” Unele relații de apoziție în care termenul secund stă în alt caz
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poziția în enunț a termenului rămas și fără consecințe asupra autonomiei semantice și structurale a enunțului: „Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege.” (M. Eminescu, I, 88) * „Și lângă ea-n genunche e Arald...” * „Și lângă ea-n genunche e... mândrul rege.” Termenii își pot, de asemenea, schimba între ei locurile: * „Și lângă ea-n genunche e mândrul rege, Arald.” Unele relații de apoziție în care termenul secund stă în alt caz decât termenul bază se pot dispensa de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege.” (M. Eminescu, I, 88) * „Și lângă ea-n genunche e Arald...” * „Și lângă ea-n genunche e... mândrul rege.” Termenii își pot, de asemenea, schimba între ei locurile: * „Și lângă ea-n genunche e mândrul rege, Arald.” Unele relații de apoziție în care termenul secund stă în alt caz decât termenul bază se pot dispensa de primul termen numai dacă termenul secund îi preia și poziția cazuală: I-au dat cartea lui Mircea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
această dată, al nesfârșirii zilei dintâi ce urmează sfârșitului, își oferă imaginea drept chip de nevăzut, nemaivăzut în felul în care el e reflectare pură, lumină a vieții renăscute: "Dar dacă poți, privește ici, în pământul copt,/ sub flacăra-n genunche la căpătâiul nopții,/ figura nevăzută, teribilă, a forții" (Herța, VII)15. Căpătâiul nopții e limita dincolo de care tot ce este înnoptat, ascuns vederii, își dezvăluie carnea luminoasă, albă ("Și noaptea crește albă pe lagună", Reverie)16, așa cum apare de obicei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
stabilit de limbajul poetic într-un timp magic aferent. O valoare diferită de imperfectul durativ au verbele în fragmentul următor: „Un buzdugan ș-alegea,/ D-o mie cincizeci de-oca,/ Toarta patruzeci venea.../ În mână că mi-l lua,/ De genunche mi-l trântea,/ De rugină-l scutura,/ Ca laptele îl făcea,/ Ca soarele strălucea./ La brâu că mi-l așeza”. Acțiunile scurte și rapide nu intră aici sub puterea mistuitoare a duratei pentru a fi redate prin perfect compus, ci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
jocul păpușelor, precum Miron Pompiliu, șeful caracudei clefăitoare, Iacob Negruzzi sau carul cu minciunèle, cum îl poreclea Pogor, reprezentat prin o păpușă mohorâtă cam de coloarea ceaunului. Petru Carp, supranumit excelență, reprezentat prin o păpușă cu titva goală ca un genunche, împodobită numai cu trei peri à la Bismarck, dar de rolurile lor nu-mi mai aduc deloc aminte. Așadar, iată, în rezumat, pre cât memoria m-a servit după 19 ani trecuți, cum s-a petrecut jocul păpușilor la 1883
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de țin și hrănescu într-însele inorogi. Aceaia fiară iaste de mare ca un strânjicu, cornu are în frunte negru și lungu de doi sau de trei coț, părul le iaste [...], capul ca de cerb, în grumazi scurți, coama rară, genunchele, picioarele supțiri, ca de cerbu. Aceale fieri le aducu de la Etiopiia, pre mare." 38 Floarea darurilor, ed. cit., pp. 169-170. 39 The Bestiary of Philippe de Thaon, ediție după manuscrisul original de Thomas Wright, editat de R. și J. E.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de țin și hrănescu într-însele inorogi. Aceaia fiară iaste de mare ca un strânjicu, cornu are în frunte negru și lungu de doi sau de trei coț, părul le iaste [...], capul ca de cerb, în grumazi scurți, coama rară, genunchele, picioarele supțiri, ca de cerbu. Aceale fieri le aducu de la Etiopiia, pre mare." 325 Floarea darurilor, ed. cit., p. 169-170. 326 The Bestiary of Philippe de Thaon, edited from the original manuscrpit by Thomas Wright, Printed for the Society, by
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Craiova, Calea București bl. A24 sc. 1A țel. 142431 DRĂGHICI AURELIA Craiova, str. Buciumului nr. 123 țel. 143272 DRONDOE NICOLAE Craiova, str. Lipscani nr. 30 țel. 094614767 FLORICEL CONSTANTIN Craiova, Valea Roșie bl. T7 sc. 1 ap. 13 țel. 125617 GENUNCHE DUMITRESCU DAN Craiova, Bd. I. Antonescu, bl. 24, sc. 1, ap. 2 țel. 120718 GHERMEC SIMONA Craiova, str. Buziaș bl. M32 ap. 2 țel. 132158 GHIȚĂ DOINA Craiova, str. N. Titulescu bl. A1 sc. 2 ap. 8 țel. 197265 GHIȚĂ
HOTĂRÂRE nr. 46 din 8 martie 2002 privind aprobarea Tabloului cuprinzând membrii activi ai Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, a Listei cuprinzând persoanele fizice şi juridice abilitate să aibă calitatea de tutore de stagiu şi a Listei cuprinzând persoanele care efectuează stagiul în vederea accesului la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142865_a_144194]
-
pustia este vehicul al ființei și cunoaște o serie de metamorfoze în fața apocalipticului: mai întâi, „pe ulițele omului“: Pustia umblătoare, fiule, drumul îngust / Athosul, cămila prin urechile acului / Am văzut această cămilă viețuind / Am văzut pustia umblătoare. I-am văzut / Genunchele tăbăcite de-atâtea rugăciuni / I-am văzut trupul deșert strunjit chinuit / Robotit ars de secetă cât un munte ros / De gheara furtunilor Am văzut Pustia / Umblătoare I-am văzut nările uriașe / Două clopote prelungi..." (APT, 17); apoi, nemaifiind «pustie aici
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]