523 matches
-
explicația acestei concepții ? La Eminescu, orizontul poetic în care se mișcă totul, este adecvat necesității zborului nelimitat al spiritului. Și tot ceea ce întâlnește în cale este pentru el certitudine. La Arghezi însă, de la capătul zării, pentru a evita rătăcirea în genunea care nu poate fi istovită, drumul cunoașterii se întoarce mereu în jurul lucrurilor, a celor mai umile. Lauda realității imediate impune poetului restrângerea repetată a depărtărilor ca o mereu reluată conturare, ca o imperioasă necesitate a unei mai mari certitudini, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
frumos, putrezit sub un palmier... Pe sub oraș se întind albercas, cisternele din care apa hrănește portocalul abia înfiripat prin acequias, venele subțiri și albastre ale Andaluziei. E o cetate de vise, înțelegi? Un spațiu dezrobit de timp. Numai cer, fără genuni, fără hăuri care sug viața din frunza care adie parfum. Numai cer. Știu, tu te plimbi prin patio-uri în care s-au iubit sultane și califi, te pierzi în mirajul vitrinelor cu evantaie, te așezi pe o bancă în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o să vezi că avea sprâncenele negre și stufoase, aproape unite, că ochii îi erau smoliți și pielea tuciurie, că barba creștea albă, ceea ce făcea din chipul lui mâncat nu de păduchi, ci de vărsat, o adevărată geografie cu hăuri, cu genuni de păduri negre și de zăpadă cocoțate pe coame și spinări de pomeți și arcade. Avea obrazul stâng despicat de sabie și lobul urechii lungit de greutatea unui cercel purtat ani de zile, în urma căruia nu se mai vedea acum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
timp îi trebuie unui om să cadă în prăpastie și cât de mult ca să se ridice din nou la nivelul solului, nemaisocotind faptul că trebuie apoi să revină la poziția verticală." Se pare că toată viața mergem pe marginea unei genune și că numai o clipă de neatenție, un singur pas greșit, ne poate cufunda în hăuri din care nimeni și nimic nu ne poate salva. În căzătură, putem să ne alegem cu răni grave din care unele se vindecă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
banii ei și nici ai mei puși la un loc nu ne ajung. Tu nu vezi, serviciul nostru e uscat! Toate plicurile pacienților merg în buzunarele doctorilor. Și au niște halate dragă, cu buzunare parcă anume croite, căscate ca o genune... Pacienții aleargă după ei, le strecoară discret, și toată lumea e mulțumită. A devenit o practică. Ei se prefac a nu vedea, deși îl fotografiază pe cel care și-a depus obolul. Medicul nu face nimic în plus în afara cerințelor de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
aceea, îi detalie Inei până în cele mai tăinuite intimități toată durerea, într-o misivă în care lacrimile erau mai multe decât cuvintele, cerându-i un sfat prietenesc, ce anume s-ar cuveni să întreprindă!? Cum ar putea să iasă din genunea în care intrase!? La primirea scrisorii, Ina multiplică numărul lacrimilor, compătimind-o pe prietena ei care nu avusese norocul să dea peste un soț cum ar fi meritat. Ina însă nu se hazardă să-i dea vreun sfat. Cine poate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
lucru din partea ta, dar cum tu găsești întotdeauna să plătești cu bine chiar și celor care ți-au făcut rău, mai sper. Urmau multe rânduri goale pe coala de dictando. Ici și colo se mai deslușeau mici pete, ca niște genuni în miniatură în care fuseseră îngropate probabil lacrimi ce se voiau a fi tot cuvinte, dar fuseseră înăbușite înainte de a se naște, ca urmare a stării în care se afla prietena ei în clipele acelea. Și semnătura era un simplu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
femei, ale unui înger mai degrabă. În lumina care O mărginea, mi-am văzut numai pentru o clipă, în spațiul unei secunde, toate nenorocirile vieții și le-am înțeles grandoarea și frumusețea. Dar această licărire s-a pierdut curând în genunea tenebrelor, unde în mod fatal trebuia să dispară. Nu, n-am știut să păstrez această rază fugară. După trei luni, nu, două luni și patru zile, Îi pierdusem urma, dar amintirea ochilor Săi magici, a strălucirii lor ucigătoare nu înceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Stănescu din Istoria literaturii române. Cred însă că el, ca și Adrian Păunescu, a ales calea facilă și înșelătoare a gloriei, a împroșcat cu mult prea multă spumă, în loc să încerce să se cufunde într-un costum greu de scafandru, în genune, acolo unde nu sunt reflectoare, aerul e puțin, presiunile sunt imense, beția adâncurilor te poate ucide mai repede decât beția. Din miile de pagini ar trebui strânsă în mod onest o cărticică poate cu nu mai multe pagini decât buletinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
D e bună seamă se striga întâi catalogul și chiar în clipa aceea Povestitorul se trezi. Își adună multiplele dedublări de prin toate coclaurile Pleistocenului și după ce și le încorporă deschise mecanic computerul. Văzu cele întâmplate după căderea sa în genunile somnului și se miră pentru prima oară de când inventase mirarea. Măruntaiele de homunculi se cred zei! bolborosi. Și își concentră focalizarea pe clasa scamelor din Liceul Brăilean, care tocmai atunci își aștepta adunăturile să-și ocupe locurile în bănci. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pătimire, nici măcar în viețile sfinților. Dumnezeirea nu este o compensare echitabilă a spațiilor și, în final, un abandon dulce în nedefinire. Dumnezeu secționează timpul felii fără să-și privească ceasul. Primești moartea, primești viața atât cât te lasă inima; edenul, genunea, casa bonusuri pentru un exercițiu al răbdărilor irepetabile. Genia, marginile sunt perceptibile doar atunci când te temi de hău, așteaptă-mă, vin în curând să-ți alung spaima. Om drag, icoană, contur, umbră, nisip, înger, așteaptă-mă, mai am de lepădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pornește în acea fascinantă călătorie și, dacă îmi amintesc bine, „Vedea ca-n ziua cea dintâi/ Cum izvorau lumine." Ca-n ziua cea dintâi; ziua cea dintâi este ziua creației, când izvorau lumine. Sau, Părintele îi spune: „Hyperion, ce din genuni/ Răsai c-o întreagă lume". Nu odată cu lumea, ci cu lumea după el. Deci participant la actul creației. Iar în dialogul pe care el, Hyperion, îl are cu Părintele, cu cel pe care el îl numește Părinte și-i cere
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
schimbului de noapte al poeziei”, când totul devine posibil sub cupola magicului „circ” nocturn, se cer descifrate într-un regim special al urgenței. Eul se află într-o competiție torturantă cu timpul, este înconjurat de semne fatale („lișițe negre”, „mâl”, genuni), himerele finitudinii îi solicită împotrivirea sau, dimpotrivă, acceptarea, potrivit unei tensionate dialectici a identificării cu elementele primare. Poemul liminar al ultimului volum are tonalitatea gravă a epitafului: „pe urmele lăsate de Iisus pe ape / pătrund în eter / cu fiecare clipocit
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. Varianta Anania: Întru’nceput a a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Dar pământul era nedeslușit și ne’mplinit; și întuneric era deasupra genunii; și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor. Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!“. Și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu lumina că e frumoasă; și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Varianta Broșteanu&Băltăceanu: La început a
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
plânge Când se ceartă Dioscurii. Trup de sfinți într-un masacru Crește-n cer pâinea și vinul Și-mbătat de sânge sacru Iuda-și ia din nou tainul. Mai sperăm la Înviere Din mizeria minciunii; Viermii-așteaptă în tăcere Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții și-au săpat în vers mormântul Să scape de teluricele plângeri. Înfierbântate, muzele fecioare Se cuibăresc în inima naivă Și aruncând ocheade-nșelătoare Înnebunesc poeții din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
afle și el. Succes poete, este departe până la capăt... și-odată, dintre primăveri, ultim lăstar i-a răsărit și totul s-a topit în ieri și Omul bun ne-a părăsit să-ți fie cugetul curat, plecând în raiul din genuni, tu Claud Mătasa ai plecat în amintiri...în rugăciuni... ÎNGERUL L-A STRIGAT la plecarea lui FĂNUȘ NEAGU sunt trist și nu-s prea trist, de ce aș fi? englezu-a zis TO BE OR NOT TO BE. Fănuș A FOST prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Aridă inima îmi e ca piatra. La Luminița Niculescu, vremea mândriei se pierde în timpul trecerii omului, fiindcă timpul nu mai are răbdare,/ nici noile limanuri, nici vechile căi...// să nu se mai mândrească omul pe pământ.../ în zilele urzite-n genuni. (p. 14) Exersarea virtualităților poetice în spirit moralizator, îmbrăcând hainele rugăciunii este o aprinsă dorință, pe care Eugen Negrici o vede împlinindu-se „fie imitând conduita unui model, fie urmând un model de gândire, fie evitând modelele negative”<footnote Eugen
Psalmică reverberare. In: Editura Destine Literare by DANIELA GÎFU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_270]
-
ca niște funduri vechi de lacuri. și ferecat în beznă sura, de mii de ani, tăcem din gură. Ei: ziduri, lanțuri, temnicerii, noi, numai cremenea tăcerii. Ei, biciuri cu bătăi și ura, noi, uriaș îngheț pe gură. Deasupra vremii și genunii, tăcem că spinii și tăciunii. Tăcem că lama de custura, tăcem mereu, tăcem din gură. Ne linge frigul pe ciolane, ei, foame, cuie și ciocăne și orice zi e-o mușcătură. Scrâșnind din dinți, tăcem din gură. Tăcem că lacătul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Edward Sava Au proliferat în ultima vreme expozițiile de mici dimensiuni, centrate în jurul unei lucrări de multe ori extrase din genunea anonimatului. Motivele sunt în primul rând economice. Costul prohibitiv al transportului și al asigurărilor a făcut ca organizarea unor manifestări de amploare, cu exponate împrumutate din diferite colțuri ale lumii, să devină tot mai dificilă. În aceste condiții, o expoziție
Exponate singulare și contextul lor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3098_a_4423]
-
și fețifrumoș i. Cum spuneam la început, nu intriga, al cărei epilog se anunță ca ineluctabil, prevalează, ci climatul de opresiune, de încarcerare, de așteptare și senzația de rău ce ne însoțește lectura. Există într-adevăr în această scufundare în genune o grea cumpănă a ființei umane, ce-i exasperează până și pe cei mai lucizi dintre noi. J.C. Oates ne pune față-n față cu angoasa noastră comună, și anume aceea de a ne vedea moartea cu ochii, în singurătate
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
că nu visez *** cascada cosițe, arcuiri de gene, sâni deluriți ca provocări și coapsele menite să vegheze o adumbrire, iar în vale degete mici, fremătătoare alint devin privirii ca minuni când o pogor pe-a ta icoană precum cascada spre genuni desmiardă pietrele în goană râul nu seacă niciodată căderile-și desface-n picuri ca pe-o poveste adunată și risipită pe nimicuri la apa scursă peste stâncă se-adaug tunete din valțuri puhoiul își reface-adâncă curgerea-i lină printre maluri
CINE E EA? [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373716_a_375045]
-
și-și coboară durut ochiul setei imens. Ca și când n-ai fi râs de-al meu pas niciodat’ răsucit spre surâs sau de ploi clătinat zile vin, zile trec,se deșiră furtuni ce în grindini se-ntrec și-alte lumi în genuni. Ca și cum n-ai fi scris pe nisipul lui ieri cu tăciuni niciun vis trec prin pleoape-adieri, pe-ale clipei câmpii cad și astăzi ninsori, rup de liniști hârtii însă tu tot mă dori... Referință Bibliografică: Consecvență / Aura Popa : Confluențe Literare
CONSECVENŢĂ de AURA POPA în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373733_a_375062]
-
2015 Toate Articolele Autorului DOMNUL DUMNEZEU din Ceruri, Și-A făcut Îngeri Slujitori Dar și să-i apere pe oameni și să le fie Vestitori ! Căpetenie Oștirii (Îngerilor celor buni) L-A așezat pe Mihail în lupta cu cei din genuni... Pe Lucifer plin de mândrie (potrivnic angel și rebel...) L-a-nvins și aruncat din Ceruri, Viteazul Înger Mi-ca-el ! Și va veni din nou din Ceruri, cu Îngereasca Lui Oștire Ca să-l zdrobească pe Satana (și pe ai săi din
SF. ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIIL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384737_a_386066]
-
recea agonie, Flori albe-nmiresmate și sihastre, Îmi cântă iarăși, trista-mi simfonie. Și menestrelu-mi cântă-n gând, Însă nu vreau s-ascult ce spune, Sunt slove ce le simt încă arzând, În zile de lumină și-n cele de genune Și dacă glasu-ți n-o să-l mai ascult, Voi asculta doar șoapta dulce-a mării, Izvorul îmi va susura iubirea de demult, Zefiru-mi va prinde-n păr, floarea uitării. Când zorii îmi spun să mă deștept, Voi învăța în visul
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
șovăind stropi rotunzi ca de ploaie... „Singurătatea-i la fel pe amândouă tărâmurile lumii” a vrut să zică palmierul, dar amândoi tăceam izgoniți din același colind. PASĂREA CU UMBRĂ DE PEȘTE Era aceeași Pasăre ce-ntru-nceput de lumi se purta pe deasupra genunii și-a firii semănând peste-adâncuri de ape lumina - primul grăunț al iubirii. Acum era deasupra Celui care își aplecase capul spre fața râului, să ne culeagă lacrimile din valurile verzi, umbra fluidă, rotundă, când iubirea o pierzi. Unii ziceau c-
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]