106 matches
-
influență bizantină, ceea ce este grav pentru ideea continuității daco-romane. Ceramica redevine grosolană, preistorică. Dealtfel, ea poate fi opera oricărei populații. Nimic în favoarea unei continuități a daco-romanilor, dimpotrivă. Nu se păstrează nimic dacic. Avem, în schimb, mărturii ale trecerii barbarilor (goți, gepizi)". El spune: 2. "Identitatea totală sau aproape totală între română și aromână lingvistica poate fi de foarte mare ajutor pentru istorie. Faptul că se invocă pentru explicarea acestei unități de limbă contactele neîntrerupte (de ce neîntrerupte?) dintre nord și sud, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întâlnite aici, precum coașta 3 care, prin vechime, aparține lumii antice sau construcții specifice cum ar fi staulul, atestă continuitatea românilor pe acest teritoriu (Bucur, 1977a). Istoria locală este ulterior marcată de migrațiile intense din epoca prefeudală (avari, huni, goți, gepizi) și ulterior pecenegi, în secolele X-XII (Madgearu, 2005). Secolul dintre retragerea romană și pătrunderea maghiarilor este un secol întunecat și datorită faptului că în această perioadă, populația autohtonă a înregistrat un regres în dezvoltarea ei. Explicația constă în faptul că
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Ar trebui să vă bucurați de asta; pământurile voastre nu vor fi devastate... Deci, dacă... — Nu, îl întrerupse Gundovek. Apoi, întorcându-se spre fiul său, adăugă: — Spune-i și restul. Mai e și o altă armată, alcătuită mai ales din gepizi. Sunt cel puțin zece mii, poate mult mai mulți, și urcă pe malul stâng al Dunării, pe vechiul drum roman. Alamanii au fost înfrânți. S-au retras în pădurile lor și i-au lăsat să treacă. în mai puțin de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Rauricorum. Iar prin bivuacuri și prin taverne numărul acelor barbari devenea tot mai mare: oameni care abia de știau să numere până la zece vorbeau cu emfază despre douăzeci de mii, cinzeci de mii sau chiar o sută de mii se gepizi și huni, însetați de sânge, violuri și jafuri. Oricum ar fi stat lucrurile, Augusta se afla în mare pericol. Pentru a o ajuta, Gundovek părăsi Genava în primele zile ale lui aprilie, cu o mare parte a armatei. De la Augusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
timp, armata lor ajunsese să se întindă de la o coastă la cealaltă. După ce înaintaseră puțin, se opriseră, însă rândurile lor continuau să se îndesească. Postat cu soldații săi între copaci, Sebastianus înțelese limpede că nu aveau de-a face cu gepizi, ci cu huni, iar acum încerca să-și facă o idee despre numărul lor. Foarte probabil, era vorba de un mingan, unitatea de bază a armatelor lui Atila, formată dintr-o mie de oameni; mai puteau fi, însă, și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Un mingan: acea era premiul pe care Utrigúr i-l dăduse pentru că dusese a bun sfârșit misiunea sa din Sapaudia, împreună cu o cireadă de cincizeci de bovine și o magnifică armură persană. Primise acele recompense în Reția, ocupată acum de gepizi, unde Utrigúr rămăsese în așteptare pentru a afla de soarta misiunii sale. La doar două zile după aceea, pe picior de plecare fiind, pentru a-și uni forțele cu cele ale lui Atila la miazănoapte, la Onegesius sosise un furibund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înainte de a-i fi auzit părerea. Gepizi și hunii, împreună, călcaseră Rinul prin trădarea lui Reinwalt, îi copleșiseră pe burgunzi într-o luptă ușoară și devastaseră într-un mod cumplit Vesontio. Acolo drumurile lor se despărțiseră, căci, lăsându-i pe gepizi să termine jaful, Balamber plecase cu războinicii săi ca să împlinească misiunea specială pe care Utrigúr i-o încredințase, adică să coboare spre miazăzi, să preia controlul drumului spre Italia și să-i țină pe burgunzi sub teroare până când avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe care-l dovedise în luptă, viclenia și hotărârea de neclintit, o neliniște adâncă creștea în el: omul acela, fără să dispună de forțe foarte însemnate, era capabil de fapte grandioase, mai ales dacă era încă sprijinit din urmă de gepizi care, controlând singurul drum ce ducea de la Vesontio la Lungdum, amenințau la rândul lor Genava, dinspre miazănoapte. Ciudate erau apoi, și neliniștitoare, aluziile sale insistente la Frediana; ce se întâmplase între ei? După câte se părea, fiica lui Waldomar aprinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
timp în care avură deseori ocazia să zărească, mai ales în jurul satelor, înjghebări dezolante de barăci ridicate de fugarii din provinciile invadate. Găsiră Lugdunum încă traumatizat de marea spaimă pe care o încercase cu puține zile în urmă. Amenințată de gepizi, marea cetate, slab apărată de milițiile romane și de saxoni, adăpostise mulți refugiați din zonele de câmpie și se pregătise în vederea unui posibil asediu. Și, într-adevăr, o mare armată de barbari se oprise câteva zile în zonă, săvârșind devastări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dar... el era comandantul tău! Mabertus ridică din umeri strângând din buze într-o expresie de suficiență: — Nu era cine știe ce, răspunse soldatul. Hippolita făcu un semn către tânărul prizonier. — E un hun? — Nu, asta e sigur. Trebuie să fie un gepid sau, cel mai probabil, un burgund de dincolo de Rin. Pandantivul, oricum, pare burgund. — îi cunoști pe barbari? Soldatul încuviință: — Destul de bine. Până anul trecut, escortam convoaiele de negustori spre Argentoratum sau Augusta; am fost și la Genava, iar acolo am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
așa, trebuie să încercăm să tragem toate foloasele posibile din acest avantaj. încrucișând brațele, Theodoric zâmbi acid: — îmi face plăcere că ai atâta considerare față de vitejia vizigoților. îmi închipui că de asta ai ales ca adversari ai romanilor tăi pe gepizi, care or fi deja epuizați după bătălia de azi. Chipul lui Etius, care, până în acel moment avusese o expresie cordială, se înăspri: Ei bine, replică scurt, cred că și tu vrei să câștigi această bătălie cel puțin atât cât vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
promptitudine. Cât despre luptele de azi, se găseau efectiv la multe mile distanță când a început bătălia și asta poate să explice întârzierea lor. Poate dacă vizigoții ar fi rezistat încă puțin, azi am fi putut să-i spulberăm pe gepizi o dată pentru totdeauna. în plus, e adevărat și că dacă mâine alanii cedează... Chipul lui Etius se întunecă. — Asta nu trebuie în nici un caz să se întâmple! exclamă pe tun ton tăios. O să pun în spatele lor câteva detașamente de catafracți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e însărcinată. După câte am înțeles, el nu aflase încă. 32 Din nou pădurea. De această dată, era vorba de pădurile din Belgica, pe care armata lui Atila le traversa, mergând către sud-est, în drum spre Vesontio, cetate păzită de gepizi, iar de acolo la Rin. Dușmanul se mulțumea să o urmărească de la distanță, hărțuind-o doar cu mici acțiuni împotriva ariergărzii ori cu vreo ambuscadă pentru câte o patrulă izolată. Cei mai vânați erau turingienii, care acopereau flancul stâng al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
armatei îsau armateloră lui Atila. în particular, s-a afirmat întotdeauna că el ar fi trecut Rinul pe la Köln, însă unii savanți îLouis Hambis și Hermann Schreiber, de pildăă consideră că o parte a armate hune - probabil cea constituită din gepizi - a traversat Rinul mult mai spre sud, adică pe la Kaiseraugst, invadând Sapaudia și învingându-i pe burgunzi, cu scopul de a proteja flancul stâng al armatei principale, care, aflată mai spre miazănoapte, țintea spre inima Galiilor. Desigur, martirologiul creștin numără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toată Întinderea imperiului și datorită credinței dacilor În nemurirea sufletului. Cuvintele: botez, cruce, Dumnezeu, Înger, altar, păgân, biserică sunt latine. Până la venirea slavilor (secolul al VI-lea) pământul Daciei, părăsit de romani În , este pustiit de: sarmați, marcomani, roxolani goți, gepizi, huni și avari. Populația dacă romanizată se ascunde dinaintea focului și sabiei În munți prin desișul pădurilor. Viața orășenească și din sate Încetează. Se distruge ideea de stat În Dacia. Apucăturile acestor barbari nu era de natură să influențeze În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pe goți, ei nu pătrund În Dacia intra carpatică, ci pornesc spre nord - vest și se stabilesc În Câmpia Pannonică. Sub conducerea lui Attila organizează campanii de pradă. După moartea acestuia puterea hunilor va slăbi. Ei vor fi Învinși de gepizi În 454. 3. Gepizii, de neam germanic, stăpânesc Transilvania și Banat (necropola de la Apahida); Înfrânți de avari și longobarzi, În 567, gepizii se Împrăștie și sunt asimilați de autohtoni. 4. Avarii, originari din Mongolia, va domina Europa Centrală până la sfârșitul
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
opune nimic admiterii de elemente gotice ori în general vechi germane în limba română” (I, 350). În privința germanismelor din română Philippide acordă încredere lui Diculescu care vorbește, în lucrările sale despre elementele vechi germane din română (a. 1921) și despre gepizi (1922), de elemente „numaidecât gepide” care însă după Philippide „ar putea fi tot atât de bine gote” (I, 350): bâtcă, beucă, boare, bulz, burduf, burtă, butură, cotângan, élele, gâldău, grind, harnic, iazmă, a îmburda, măgură, mârțoagă, picui, pisc, plug, rofie, smetie, stărnut
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sărăcin” = sarazin), greci, armeni, albanezi, evrei, morlaci, bosnieci, croați, cehi, lituanieni, germani, francezi, italieni; posibil pe: flamanzi, frizoni, catalani; mai puțin credibil pe tunguși. Se adaugă amintirea unor popoare dispărute (latini, cumani, pecenegi; posibil: alani, cazari; mai controversați: celți, goți, gepizi). Prezența unor astfel de cuvinte la nivelul limbii populare (atestată prin toponimie, onomastică și folclor), În accepțiunea lor de etnonime, atestă indubitabil un minimum de informație cu privire la popoarele respective În imaginarul social țărănesc. Mai mult, În conformitate cu mecanismul caracterizării etnice prin
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
impune niște taxe pe unele mărfuri, dar adevărata stăpânire romană în Scyția Minor se instaurează pentru următorii 600 de ani ceva mai târziu. A urmat o perioadă mai întunecată pentru tomitani datorită jafurilor și incendiilor practicate de popoarele barbare, goți, gepizi și avari, un timp populația locală părăsind orașul, după care nu mai avem nicio știre despre aceștia decât în timpul împăratului bizantin Constantin cel Mare (s.IV dHr.), când Tomisul înflorește din nou, construindu-se ziduri de apărare, bătând monedă proprie
Edificiul roman cu mozaic de la Tomis-Constan?a. Cine a fost executantul mozaicului? by Paul-Emil Ra?cu () [Corola-publishinghouse/Science/83671_a_84996]
-
prin ierarhizare, ci prin juxtapunere în același plan semantic. B: deci noi de de cînd (ne-)am conceput ca ZOnă↓ nu zic ca țară↓ ca ZONĂ↓ am fost cotropiți. ba de romani↓ ba de turci↓ ba de huni↓ ba de gepizi↓ ba de: ara[bi↓ ba de A: [<R păi mă uit păn> <F bucurești și turcii ăștia ce di tot felu de nații ca-n +B: turci↓ ba de NEMți↓ ba de ruși↓ <R și acuma și de americani> +A: bucureștiul
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
romane a cărui sferă era divinul. 3 În realitate, avarii și bulgarii nu au ocupat niciodată o regiune numită "cîmpia Dunării": dacă primii s-au stabilit, în secolul al VI-lea (568), în Panonia, înlocuindu-i aici pe longobarzi și gepizi (după ce, în prealabil, pustiiseră Dobrogea), ceilalți se vor așeza definitiv la sud de Dunăre, unde vor întemeia un stat propriu (în anii 679-681). Autorii se gîndesc probabil la teritoriul din jurul gurilor Dunării, ceea ce este altceva (V. și infra, n. 4
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
dacic al carpilor, cunoscuți drept carpo-daci și de pe când, păgâni fiind, se erijau, pe pământul Daciei, în apărători ai credinței lor păgânești, reprimându-i și martirizându-i pe creștini . Atacurile repetate ale goților, combinate cu atacurile altor populații germanice (heruli, gepizi, taifali) și iraniene la care participă și dacii liberi îl determină mai întâi pe Gelienus, apoi pe Aurelian, să abandoneze Dacia lui Traian, care, pentru o sută de ani, rămâne vizigoților federați ai Romei. Dacii liberi au fost deosebit de activi
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
oameni), rus - liude - și cu româneștele lae, liotă (ceată de oameni), care explică situația inițială a vlahilor - lai cum își mai spun, de oameni ocupanți, coloni, invadator, cuceritor. Cât privește macrotoponimul Llah = Valahia, poate fi evoluția etnonimului german ostrogot și gepid Ualah. Se știe că în secolul al XVII-lea o parte din istroromâni se chemau lahi-lai. Cercetarea atentă a acestei populații ar putea coborî în timp data la care sunt amintiți vlahii în documente; 976 pentru cei sudici și 907
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
care au invocat-o în basilica imperială, transformată în biserica creștină. Cancelaria imperială de la Constantinopol, cronicarii romani și bizantini, când vorbesc de populațiile de la nordul Dunării folosesc termenul generic de barbari sau individualizează grupul etnic dominant: goți, huni, avari, gepizi, păstrând o tăcere suspectă cu privire la romanus . Nici populația romanizată de la sudul Dunării nu-i denumită cu acest termen, deși acestei populații nu i se poate nega existența, ceea ce este și mai de neînțeles. Care poate fi explicația acestei atitudini? Politica
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
mai degrabă arieni decît creștini.” În pa-ragraful 133 autorul spune supărat foc despre înrăiții predicatori ,,arieni”, adică geți și practicanți ai ,,religiei lui Zamolxe”, că i-a zăpăcit atît de rău pe noii veniți din neamul goților - ostrogoți, vizigoți și gepizi - încît ,,i-au învățat pe aceștia nu numai limba acestui neam, dar și dogmele acestei secte.” Adică împăratul get Valens, prin predicatorii trimiși la goții stabiliți în Moesia, i-a învățat pe aceștia atît ,,religia lui Zamolxe” sau arianismul cum
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]