197 matches
-
Este titlul unei culegeri de articole publicate clandestin în timpul Ocupației, și reluate postum în volum, ale lui Jacques Decour (1910-1942), autor a două romane, cofondator al revistei „Lettres françaises”, germanist de formație și germanofil din convingere, comunist înainte de război și aderent la Rezistență din prima clipă, pe care nemții l-au împușcat în mai 1942, când avea 32 de ani. Din celula în care și-a petrecut ultimele clipe, le-
Fauna colaboraționiștilor () [Corola-journal/Journalistic/4086_a_5411]
-
l urmăresc? 2. Ce‑ar putea sluji acestui țel? Pe atunci Rainer încă voia să studieze o știință exactă (chimie) la universitatea tehnică, acum nu vrea decât să bage mâna în gențile altora, iar mai târziu să îmbrățișeze profesia de germanist care scrie, printre altele, și poezii. Principiul suprem (stă scris aici) trebuie să fie următorul: știința exactă nu va rămâne niciodată un scop în sine sau unicul domeniu al gândirii și acțiunilor mele, ci trebuie să‑și găsească locul în cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
niciodată de atașamentul pentru național-socialism, deși renunțase la funcții oficiale încă în vremea lui Hitler. În privința modului său de abordare a poeziei, Jacques Derrida scria că era o încercare de „deconstruire a limbii germane”, era unul dintre cei mai valoroși germaniști și totodată un „revoltat” în acest domeniu. Uneori Celan este intraductibil chiar pentru buni cunoscătoru ai limbii germane. A fost comparat cu Weber în muzica modernă. Despre el au scris, au tradus în română din creația lui Petre Solomon, prieten
CUI APARŢINE PAUL CELAN? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366115_a_367444]
-
cultură deosebită. Bolnav de stomac, mi-a murit, aș zice, în brațe, eu îngrijindu-l după putință... La Canal (Capul Midia, cunoscut ca “lagăr de exterminare”), am gasit deîndată vorbitori de germană: ambasadorul României în Germania din 1937-40, profesorul și germanistul Virgil Tempeanu și mulți alții. Binevoitori la început, mai toți mi-au arătat puțin după aceea diferența între a conversa în germană și de a învăța pe cineva această limbă. Ca să-mi ajung cu toate acestea scopul, a trebuit să
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
nervul limbii franceze, care s-a insinuat începând cu epoca fanariotă, sfârșitul sec. XV, în tot sec. XIX și până la jumătatea sec. XX, până a apărut anglofonia. Structura gramaticală și mai ales lexicul este fundamental francez, până într-atât încât germaniștii de mare clasă, mă gândesc acum la marele Eminescu, care a tradus excelent Kant, mă gândesc la Blaga, care a constituit un sistem filosofic. Și Eminescu, și Blaga sunt de formație germană. Sigur, dar, ei nu pot manevra conceptele filosofice
IN MEMORIAM de ANGELA BACIU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341326_a_342655]
-
ANDRIESCU, Radu (9.VI.1962, Iași), poet și eseist. Este fiul Corneliei-Ana Andriescu, germanistă, și al lui Alexandru Andriescu, critic și istoric literar. Urmează cursurile liceelor „C. Negruzzi” și „M. Eminescu”, după care devine student al Facultății de Filologie, secția limba și literatura engleză - limba și literatura franceză, a Universității „Al. I. Cuza” din
ANDRIESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285357_a_286686]
-
était pas favorable, Blaga a dû subir de nombreuses humiliations qui étaient censées le décourager d'entreprendre cette démarche.975 Pourtant, să traduction a connu l'appréciation du critique littéraire Tudor Vianu, qui en a signé une élogieuse préface. Le germaniste Mihail Isbășescu souligne leș petites " infidélités " de Blaga par rapport au texte source et l'empreinte personnelle du style poétique du traducteur. La traduction de Faust est qualifiée comme [...] inegala că forma, împletind peisaje inspirate și minunat realizate cu altele
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
, Andrei (pseudonim al lui Andrei Hoișie; 15.XII.1951, Iași), germanist, comparatist și traducător. Este fiul Silviei și al lui Beno Hoișie, medici. C. urmează cursul secundar la Liceul „C. Negruzzi” din Iași. În 1970 se înscrie la Facultatea de Filologie, secția limba germană-limba și literatura română, a Universității „Al. I.
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
Facultății de Litere din Iași și director al Editurii Universității „Al. I. Cuza”. A fost în repetate rânduri profesor-asociat al unor instituții de învățământ superior din Germania (Siegen), Franța (Paris) și Elveția (Fribourg). Face parte și din asociațiile internaționale ale germaniștilor și comparatiștilor, este membru al Academiei de Științe din Erfurt, doctor honoris causa al Universității din Konstanz și a fost distins cu Premiul Herder (1998) și cu Premiul „Jakob și Wilhelm Grimm” (2000). Activitatea științifico-publicistică, începută în 1970 la „Viața
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
pe un atlas central-european (1998), Czernowitzer Geschichten (2003). Precizate foarte devreme și astfel beneficiind de o temeinică formație, domeniile de interes științific ale lui C. - germanistica, teoria literaturii și comparatistica, precum și studiile culturale - comunică amplu între ele. În numeroase studii, germanistul se ocupă de mari scriitori (Schiller, Thomas Mann, Kafka, Brecht, Ernst Jünger, Dürrenmatt, Max Frisch) sau de eseistul, istoricul și politologul Valeriu Marcu, pe care l-a restituit atât culturii germane, cât și celei române. Și-a investit formația de
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
să definim mai exact termenii "perspectivism" și "aperspectivism" în capitolul despre perspectivă. În timp ce unii angliști din Germania, precum și anumiți naratologi englezi și americani preferă să folosească în analiza intermedierii narațiunii conceptul de punct de vedere, vorbitorii de limbă germană și germaniștii preferă conceptul de narator personalizat. De aici derivă o serie de diferențe legate de accentuarea și de delimitarea acestui fenomen. Mai trebuie specificate cîteva lucruri în discuția despre narator. Distincția dintre figura naratorului auctorial și autor este însă o realizare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Tönnies. Prima este monumentala lucrare a lui Otto von Gierke Das Genossenschaftrescht, a cărei publicare a început în 1868 și a continuat câteva decenii. În acea perioadă, în Germania era deschis conflictul dintre interpretările date legii de către "romaniști", respectiv de "germaniști", von Gierke fiind în tabăra germaniștilor. În centrul gândirii sale se găsește contrastul pronunțat dintre structura societății medievale bazată pe status atribuit, apartenență, unitatea organică a tuturor grupurilor communal și corporate și distincția fundamentală dintre stat și societate și statul-națiune
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
lui Otto von Gierke Das Genossenschaftrescht, a cărei publicare a început în 1868 și a continuat câteva decenii. În acea perioadă, în Germania era deschis conflictul dintre interpretările date legii de către "romaniști", respectiv de "germaniști", von Gierke fiind în tabăra germaniștilor. În centrul gândirii sale se găsește contrastul pronunțat dintre structura societății medievale bazată pe status atribuit, apartenență, unitatea organică a tuturor grupurilor communal și corporate și distincția fundamentală dintre stat și societate și statul-națiune modern sprijinit pe centralizarea puterii politice
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
, Horst (15.VIII.1942, Timișoara), germanist, comparatist și traducător. Este fiul Irenei Fassel (recăsătorită Mokka), scriitoare de limba germană, și al lui Ștefan Fassel, profesor, mort în al doilea război mondial. A urmat școala primară la Timișoara și tot acolo cursurile Liceului „Nikolaus Lenau”. Din 1959
FASSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286966_a_288295]
-
uneori În maniera aproape caricaturala, legăturile stabilite Între literatura și stat, mai ales de fiecare dată când se punea problema «identității». Departe de a fi un raport privilegiat Între autor și publicul sau, scrierile literare angajează numeroși experți (critici, comentatori, germaniști, romaniști și comparatiști) Însărcinați să claseze operele, iar raportul cu statul poate juca aici un rol determinant, chiar dacă nu Întotdeauna vizibil. Deși recompunerea «uneia» sau «mai multor» literaturi germane după 1989 constituie o situație specială, sunt posibile totuși comparații, examinând
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
lirice (de V. Alecsandri, G. Coșbuc, O. Goga ș.a.), precum și din proza românească (I.L. Caragiale, I.A. Bassarabescu, I. Al. Brătescu- Voinești), multe dintre aceste tălmăciri având o circulație totuși restrânsă, în periodicele academice în care au fost incluse: „Revista germaniștilor români”, „Stimmen aus dem Südosten”, buletinul Comisiei pentru Sud-Est al Academiei Germane din München. A transpus pastelurile lui Vasile Alecsandri, Ion de Liviu Rebreanu (versiunea sa a apărut în 1941) și, în colaborare cu Bernhard Capesius, un volum de versuri
RICHTER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289282_a_290611]
-
ȘAHIGHIAN, Alexandru Al. (13.ÎI.1950, București), germanist. Este fiul Mariei Șahighian, redactor și traducător, și al scriitorului Alexandru Șahighian. Urmează, la București, Liceul German (1957-1969) și Facultatea de Limbi Germanice (1969-1974). Va fi profesor la Liceul „Dimitrie Cantemir” din capitală (1974-1977), apoi redactor la revistele „Secolul 20
SAHIGHIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
-lea, traducând Însemnare a călătoriii mele de Dinicu Golescu, ori pentru proza din prima jumătate de secol XX: romanele Ion de Liviu Rebreanu sau Donna Alba de Gib I. Mihăescu. Ținând seama de preferința pentru exotic a cititorilor, transpune, împreună cu germanista Ruth Kisch, romanul istoric Fanar de Horia Stancu, nu neglijează nici pe amatorul tânăr de literatură, oprindu-se la Cei de la Crisanta de Gica Iuteș și la Coiful de aur de Alexandru Șahighian. În perioada berlineză S. descoperă povestirile și
SCHUSTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289559_a_290888]
-
SÂN-GIORGIU, Ion (20.XI.1892, Botoșani - 20.XI.1950, Üdem- Düsseldorf, Germania), germanist, dramaturg și poet. Este fiul Mariei (n. Stroici) și al lui Alexandre Saint-Georges, mare proprietar și arhitect. Urmează cursurile inferioare și Liceul „A. T. Laurian” în orașul natal. Studiază filologia și filosofia la Iași și Leipzig, luându-și licența în
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
994; Perpessicius, Opere, V, 217-218; H. Bl. [H. Blazian], „Pagini de critică”, DMN, 1933, 9 351; I. E. Torouțiu, De la sinteză la compilație, „Litere”, 1934, 14; Erasm [Petru Manoliu], „Lirica lui Goethe”, „Credința”, 1935, 420; Ion Gherghel, „Lirica lui Goethe”, „Revista germaniștilor români”, 1935, 3; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 379; Ovidiu Papadima, „Goethe”, G, 1938, 7; Sabin Vasia [Ștefan Popescu], „Goethe”, CL, 1938, 6-10; Barbu Theodorescu, „Goethe”, VRA, 1938, 562; Mihail Sebastian, „Duduca Sevastița”, VR, 1939, 3; Ștefan Baciu, „Aspecte literare
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
cărei articol-program, cam desuet (căutarea unui „refugiu în atmosfera patriarhală de la țară” și „reclădirea templului pentru cultul frumosului și închinarea adevărului”), atrage îndeobște colaborări modeste, dar unde el va publica articole și studii literare, ca și în „Făt-Frumos”, „Litere”, „Revista germaniștilor români” (e secretar de redacție în 1932-1938), „Convorbiri literare” (director în 1939-1944) ș.a. Devine membru al Societății Scriitorilor Români în 1935. Abuzurile regimului comunist de după al doilea război îl lasă fără tipografie, fără arhive și fără propriile lucrări. Totuși, prin
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
de Fete, la Liceul „Gheorghe Lazăr”, la Gimnaziul „Costeasca” (1945-1948). Colaborează la „Deutsche Bücherei” (Leipzig), „Verlagsbuchhandlung” (Düsseldorf), la „Contemporanul”, „Almanah literar”, „Studii și cercetări de bibliologie”, „Revista bibliotecilor”, „Studia et Acta Musei «Nicolae Bălcescu»”, „Almanahul Societății România Jună” (Viena), „Revista germaniștilor români” ș.a. Este unul din coordonatorii și autorii operei bibliografice Publicațiile periodice românești (II-III, 1969-1987). R. elaborează, împreună cu soțul ei, Nicolin Răduică, două lucrări fundamentale de informare. Prima, Calendare și almanahuri românești (1731-1918). Dicționar bibliografic (1981; Premiul Academiei Române), înregistrează și
RADUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289097_a_290426]
-
teorie literară și estetică din Wolfgang Kayser, Karl Vossler ori Georg Lukács (capitolele XIV-XVI transpuse din Estetica reprezentând cam o treime din tratat), precum și proză artistică, bunăoară masivul roman Toamna de Adalbert Stifter, ce constituie o încercare stilistică pentru oricare germanist. R. probează o mare disponibilitate pentru actul traducerii, adaptându-se oricărei culturi și oricărui gen - versuri, roman, dramă, eseu, studiu literar. Traduceri: Jorge Amado, Subteranele libertății, I-III, București, 1957 (în colaborare cu Constantin Țoiu); Theun de Vries, Fata cu
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
REVISTA GERMANIȘTILOR ROMÂNI, publicație apărută la București, fără o periodicitate precizată, între 22 martie 1932 și decembrie 1938, ca organ al Societății Germaniștilor din România. Director este Simion C. Mândrescu, iar secretar de redacție, I.E. Torouțiu. Rubricile obișnuite sunt „Informațiuni și recenzii
REVISTA GERMANISTILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289215_a_290544]
-
REVISTA GERMANIȘTILOR ROMÂNI, publicație apărută la București, fără o periodicitate precizată, între 22 martie 1932 și decembrie 1938, ca organ al Societății Germaniștilor din România. Director este Simion C. Mândrescu, iar secretar de redacție, I.E. Torouțiu. Rubricile obișnuite sunt „Informațiuni și recenzii”, „Cărți primite la redacție”, „Recenzii și însemnări”. R.g.r. apare în anul centenarului morții lui Goethe, astfel încât primul număr e consacrat
REVISTA GERMANISTILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289215_a_290544]