146 matches
-
obiceiuri, tradiții Ludoșul este satul natal al câtorva oameni de cultură ce s-au afirmat la nivel național sau chiar internațional: Moisă Fulea (1787-1863) și Vasile Glodariu (1832-1899), personalități ale învățământului românesc, Ghiță Pop (1861-1915) profesor universitar și specialist în germanistică, Octavian Smighelschi (1866-1912) și Aurel Pop (1893-1960), pictori, Ilie Micu (1916-1973), profesor și compozitor, Ion Muntean (1903-1991), avocat, ziarist și om politic. Port popular, obiceiuri, tradiții. În zona Ludoșului costumul popular este de asemenea bazat pe contrastul alb-negru, sugerând acea
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Isbășescu, medic veterinar. Absolvent al Colegiului „Sf. Sava” din București (1932) și licențiat în drept și în litere al Universității din București (1936), doctor în filologie al Universității din Tübingen (1939), I. parcurge o îndelungată carieră universitară la Catedra de germanistică de la Facultatea de Litere din București. Debutează, încă din timpul studenției, cu studii de specialitate asupra unor aspecte prozodice ale literaturii germane medievale. Lucrarea Minne und Liebe. Ein Beitrag zur Begriffsdeutung und Terminologie des Minnesangs (1940) este premiată de Institutul
ISBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287624_a_288953]
-
într-o familie de artiști - mama, Elena, era balerină, iar tatăl, Iosif Iuga, violonist -, I. (care la naștere a primit numele Eleonora) a absolvit Liceul „Iulia Hasdeu” din București (1949), apoi Facultatea de Filologie a Universității din același oraș, secția germanistică (1954). Funcționează ca profesoară la Sibiu, redactor la „Neuer Weg” și bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat (1956-1969), redactor la Editura Științifică și Enciclopedică (1969-1977), apoi la revista „Volk und Kultur”. Debutează cu versuri în 1965, în „Gazeta literară”, colaborând
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
Lenau”. Din 1959 a fost student al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, pe care a absolvit-o în 1965, cu o licență în limba și literatura germană - limba și literatura română. Din același an, a fost angajat preparator la Catedra de germanistică a Facultății de Litere de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, unde a funcționat până în 1981. Din motive politice, a fost transferat cercetător științific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” până în 1983, an în care s-a stabilit în
FASSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286966_a_288295]
-
1989, este director științific. Este profesor asociat la universitățile din Tübingen, Budapesta, Pécs și Timișoara. A semnat și cu pseudonimele Gheorghe Șerban, Ștefan Hof, Butoianu ș.a. A debutat în 1957, în „Neue Literatur”. F. este autorul unor lucrări referitoare la germanistica din România, cercetată pe larg mai ales în volumul Deutschunterricht in Jassy. 1830-1992 (1993), precum și în culegerea de studii Traian Bratu și germanistica ieșeană (1982), pe care o îngrijește. Întemeiate pe o documentare vastă și pe o solidă pregătire filologică
FASSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286966_a_288295]
-
Hof, Butoianu ș.a. A debutat în 1957, în „Neue Literatur”. F. este autorul unor lucrări referitoare la germanistica din România, cercetată pe larg mai ales în volumul Deutschunterricht in Jassy. 1830-1992 (1993), precum și în culegerea de studii Traian Bratu și germanistica ieșeană (1982), pe care o îngrijește. Întemeiate pe o documentare vastă și pe o solidă pregătire filologică și istorică, acestea urmăresc punțile de legătură dintre culturile română și germană, stabilite prin intermediul învățământului liceal și universitar, prin contribuția exegeților care au
FASSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286966_a_288295]
-
pref. Dan Mănucă, Tübingen, 1993; Kultureinrichtung der deutschen Minderheit in Rumänien, Freiburg im Breisgau, 1993; Deutsches Staatstheater Temeswar (1953-1993), Freiburg im Breisgau, 1993; Ein deutsches Theater im vielsprachigen Umfeld: das Beispiel Orawitza, Freiburg im Breisgau, 1996. Ediții: Traian Bratu și germanistica ieșeană, Iași, 1982; Eminescu în critica germană, Iași, 1985 (în colaborare cu Sorin Chițanu); An Donau und Theis, Emmendingen, 1986; Kulturraum Mittlere und Untere Donau - Spațiul cultural al Dunării mijlocii și inferioare, Reșița, 1995; Nikolaus Lenau, I-II, București, 1996
FASSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286966_a_288295]
-
colaborare cu Anghel Dumbrăveanu). Repere bibliografice: Anton Peter Petri, Biographisches Lexikon des Banater Deutschtums, Marquartstein (Germania), 1992, 425-426; Karl Wonger, „Deutsches Staatstheater Temeswar”, ALIL, seria B, t. XXXIII, 1992-1993; Dan Mănucă, Teatrul german din Timișoara, RL, 1993, 33; Dan Mănucă, Germanistica ieșeană, RL, 1994, 18; Dulciu Morărescu, Personalități din alte țări despre România, București, 1997, 78; Wolfgang Gleich, Mit Menschen zusammenkommen, „Der Donauschwabe”, 2002, 18. D.M.
FASSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286966_a_288295]
-
Sibiu), istoric literar și traducător. Născut dintr-un tată german, Frederick Grimm, originar din Alsacia, și o mamă franțuzoaică, Leontina (n. Leclerc), G. și-a făcut studiile în orașul natal, unde a absolvit Universitatea în 1904. Se va specializa în germanistică și anglistică în Marea Britanie, Franța, Germania și Austria. Întors în țară, este profesor la Târgu Jiu, Turnu Severin și Târgoviște, de aici detașat în 1919 la Universitatea din Cluj, unde conduce Catedra de limba engleză, fiind titularizat profesor în 1925
GRIMM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
, Gisela (18.V.1931, Hălchiu, j. Brașov - 6.VII.1998, Mosbach, Germania), traducătoare. R. (născută Arz) este fiica unui învățător. Absolventă a Liceului de Comerț din Brașov (1950), a urmat cursurile Facultății de Filologie, secția germanistică, la Universitatea din București. În 1956 a fost încadrată cercetător științific la secția sibiană a Filialei Cluj a Academiei RPR, devenită în 1970 Centrul de Științe Sociale Sibiu. Lucrând în cadrul sectorului de dialectologie, a publicat o serie de studii și
RICHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289283_a_290612]
-
, Gino (23.XII.1892, Bondeno, Italia - 20.X.1982, Milano, Italia), romanist italian. Face studii de germanistica la Frankfurt pe Main, iar ulterior de orientalistica, îndeosebi de cultură iraniană. Înființează în 1931, la Milano, sprijinit de Aron Cotruș, un lectorat de limbă și literatura română, unde mulți ani este profesor. Colaborează la „Annuario del R. Liceo-Ginnasio «A
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
evanghelic din Brașov, a fost înfiat de Ernst Scherg, proprietarul unei fabrici de piele. După ce frecventează Liceul „Honterus” din orașul natal, absolvit în 1934, va studia (câte un an în fiecare centru universitar) la Giessen, Berlin și Paris, preocupat de germanistică, romanistică, filosofie și muzică. Întors în țară, efectuează stagiul militar la Târgu Mureș (1938-1941) și apoi își continuă studiile la Tübingen și Strasbourg, susținând examenul de licență în 1944. Din 1947 activează în învățământul general și mediu, mai ales la
SCHERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289551_a_290880]
-
Întâlnirea cu norocul (1938), Văduva tristă (1942), Aceeași femeie (1943), Soarele răsare-n temniță (1945), Grișa (1945) Odiseu și Penelopa (1947), Doamna cea tirană (1949) ș.a. Domeniile în care S.-G. s-a impus ca o prestigioasă personalitate sunt însă germanistica și literatura comparată. El a înfățișat cititorilor români diverse aspecte ale literaturii germane, mai întâi în volumul Cercetări critice (1923), structurat în trei secțiuni, consacrate teoriei dramatice a lui Schiller, creației lui Hölderlin și „expresionismului dramatic”. După Lirica germană contimporană
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
limba și literatura germană, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, abandonează după un an studiile medicale și le termină în 1970 pe cele filologice. În 1981 emigrează în Statele Unite, unde lucrează ca salvamar, apoi ca asistent și lector de germanistică la University of Texas, Fort Worth (1982-1986) și la University of California, San Diego (1986-1990). Își dă doctoratul la University of Texas cu teza Poetry of the Being. From Hölderlin to Paul Celan (1986). Întors în țară după evenimentele din
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
RĂDĂCEANU, Lothar (19.V.1894, Rădăuți - 24.VIII.1955, Helsinki), ideolog literar. Este fiul lui Doris (n. Andrimovitsch) și al lui Ludwig Wurzer, profesor. Face liceul la Cernăuți și la Viena. Între 1919 și 1924 studiază filosofia, germanistica și romanistica la Universitatea din Cernăuți, susținându-și licența în 1925. S-a angajat încă din tinerețe în mișcarea socialistă. Din 1920 intră și în jurnalistică, fiind redactor la Vor- wärts” din Cernăuți, iar din 1925 la „Socialismul”. A publicat
RADACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289085_a_290414]
-
înființarea Partidului Muncitoresc Român, fiind ales membru al Comitetului Central (1948). A deținut funcțiile de ministru al Muncii (1944-1946), al Muncii și Prevederilor Sociale (1946-1952), președinte al resortului afaceri externe în Marea Adunare Națională ș.a. Din 1952 devine profesor de germanistică la Facultatea de Filologie a Universității din București, iar în 1955 este ales membru titular al Academiei RPR. Articolele semnate împreună cu Eugen Relgis în volumul Umanitarism și socialism (1925) dezvoltă pe un ton polemic idei legate de evoluția culturii moderne
RADACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289085_a_290414]
-
, Hermine (3.I.1901, Albeștii Bistriței, j. Bistrița- Năsăud - 20.III.1998, Heidelberg, Germania), traducătoare. După absolvirea școlii medii germane la Bistrița, P.-K., fiica unui preot luteran și sora istoricului literar Karl Kurt Klein, studiază germanistica și filosofia la Universitatea din Cluj, de asemenea frecventează cursurile de filologie romanică, fiind atrasă de expunerile lui Sextil Pușcariu. Își continuă studiile în Germania, la Marburg, obținând în 1924 titlul de doctor, cu o disertație în domeniul dialectologiei săsești
PILDER-KLEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288813_a_290142]
-
1924 titlul de doctor, cu o disertație în domeniul dialectologiei săsești. Își desfășoară activitatea didactică la Sibiu, unde predă, la Liceul Evanghelic de fete, limbile germană și română, și la București, ca asistentă a profesorului Simion Mândrescu la Catedra de germanistică a Facultății de Litere și Filosofie. Renunță, datorită obligațiilor familiale, la cariera academică, dedicându-se în schimb traducerilor. În iunie 1958 este arestată și, după anchete îndelungate, condamnată de un tribunal militar clujean; va fi eliberată din detenție abia după
PILDER-KLEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288813_a_290142]
-
primă licență în franceză, secundar română și romanistică (1946), iar pe a doua în germană, secundar franceză și italiană (1948). Obține titlul de doctor în filologie în 1972, cu teza L’Humour de Raymond Queneau. Bibliotecar onorific al Seminarului de Germanistică de la Universitatea din Iași (1942-1948), va fi ulterior bibliotecar la Biblioteca Centrală a Universității ieșene (1946-1949), asistent la Catedra de estetică și literatură comparată a Facultății de Filologie din Iași (1949-1952). Prin „restrângere de activitate” (de fapt „epurare”, în baza
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
Frecventează Liceul Brukenthal din orașul natal. Va fi deportat, împreună cu conaționalii săi sași din contingentele tinere, la muncă obligatorie în bazinul carbonifer al Donețului, în intervalul 1945-1949. După repatriere își face stagiul militar și prestează diferite munci pe șantiere. Studiază germanistica la Universitatea din București (1955-1960) și lucrează ca reporter pentru emisiunile în limba germană ale Radiodifuziunii Române. Emigrează în Germania, stabilindu-se în 1969 în Berlinul de Vest. O sumedenie de cărți, conținând poezie, precum și traduceri din scrieri ale unor
PASTIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288710_a_290039]
-
, Harald (3.X.1906, Sebeș-Alba - 16.IV.1981, Freiburg im Breisgau, Germania), traducător și publicist. După examenul de maturitate, susținut în 1924 la Sibiu, K. a studiat germanistica, istoria și istoria artelor la universitățile din Leipzig și Heidelberg, atras în aceste centre culturale mai ales de filologii Friedrich Gundolf și Herman August Korff, precum și de istoricul de artă Wilhelm Pinder. Trece, în ianuarie 1930, examenul de licență la
KRASSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
continuând-o la Cisnădie (director al Școlii Germane, 1937-1942) și la Sibiu, ca referent școlar al Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice din România (1935-1937), profesor la Seminarul pedagogic (1942-1948), și la alte școli. În 1957 este angajat la Catedra de germanistică a Universității din Cluj. Arestat, sub pretext politic, în toamna anului 1959, va fi eliberat în 1960, după câteva luni de anchetă, dându-i-se posibilitatea de a lucra cu normă de cercetare în cadrul Universității clujene. Revenit la Catedra de
KRASSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
a Universității din Cluj. Arestat, sub pretext politic, în toamna anului 1959, va fi eliberat în 1960, după câteva luni de anchetă, dându-i-se posibilitatea de a lucra cu normă de cercetare în cadrul Universității clujene. Revenit la Catedra de germanistică, este nevoit în 1963 să solicite pensionarea din cauza sănătății șubrezite. Emigrează în 1976 în Germania, stabilindu-se pentru ultimii ani de viață la Freiburg im Breisgau. După debutul publicistic din 1930, K. va oferi cititorilor numeroase contribuții de istorie literară
KRASSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
frecventează întâile clase ale gimnaziului. După 1918, întors în orașul natal, a absolvit cursurile unei școli medii germane. Efectuează stagiul militar la Satu Mare și este apoi student la Wroclaw, nereușind însă, din motive materiale, să-și termine studiile în domeniul germanisticii. Practică ziaristica la Wroclaw, și după întoarcerea la Cernăuți (1931), este redactor și reporter la diferite foi de limbă germană. Scrie totodată versuri, dovedindu-se receptiv la mai toate tendințele liricii din primele decenii ale secolului al XX-lea; debutul
KITTNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287718_a_289047]
-
MORARIU, Victor (12.II.1881, Toporăuți-Cernăuți - 1.VII.1946, Caransebeș), istoric literar și folclorist. A învățat la licee din Cernăuți și Suceava, devenind apoi student al Universității din Cernăuți (1900-1905); în 1928 avea să-și ia aici doctoratul în litere (germanistică). După un stagiu ca profesor la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava, din 1929 până în 1940 este titularul Catedrei de limba și literatura germană a universității cernăuțene. A debutat cu traduceri în „Junimea literară” (1906), revistă la a cărei editare
MORARIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288242_a_289571]